Conditii pentru instituirea masurii plasamentului

Reclamanta DGASPC GALATI, in contradictoriu cu paratii RS si RM, a solicitat inlocuirea masurii de plasament in Casa de tip familial "C." cu masura plasamentului la Centrul de plasament "N.V."  pentru minora RV, fiica paratilor.
Minora a intrat in sistemul de protectie speciala ca urmare a sesizarii telefonice formulate de diriginta acesteia, prin care se aducea la cunostinta reclamantei faptul ca prezenta semnele unui abuz fizic.
Asa cum rezulta din Raportul de vizita, mama minorei a declarat ca situatia financiara nu ii permite sa se ocupe de cresterea si educarea fiicei sale. Parata a refuzat sa isi exprime parerea cu privire la situatia minorei, motivand ca aceasta nu a tinut cont de recomandarile sale cu privire la invatatura, intentionand sa abandoneze scoala, iar relatia mama - fiica s-a deteriorat. Tatal minorei este pensionar si beneficiaza de o pensie lunara in cuantum de 1.000 lei, insa locuieste intr-un imobil compus din doua camere in care conditiile de igiena sunt precare, fiind cunoscut ca un consumator de bauturi alcoolice. Paratul a invederat ca desi a facut demersuri in vederea mentinerii legaturii cu fiica sa, aceasta nu a fost de acord cu conditiile precare in care traieste, refuzand sa mai revina in familie. A declarat paratul ca este de acord cu masura propusa de reclamanta. Paratul nu a putut oferi informatii detaliate cu referire la membrii familiei extinse.
In sensul art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:
    a) o persoana sau familie;
    b) un asistent maternal;
    c) un serviciu de tip rezidential, prevazut la art. 123 alin. (2) si licentiat in conditiile legii.
Potrivit art. 60 din Legea nr. 272/2004, de masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
    a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
    b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;
    c) copilul abuzat sau neglijat;
    d) copilul gasit sau copilul parasit in unitati sanitare;
    e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Date fiind considerentele de mai sus, instanta a retinut ca in privinta minorei RV poate fi identificata o neglijenta din partea ambilor parinti care nu au depus minime eforturi pentru indeplinirea obligatiilor ce le revin. Concluzia este cu atat mai justificata in cazul tatalui minorei care, desi beneficiaza de resurse materiale, nu a facut demersuri efective si sustinute in vederea reintegrarii minorei in familia sa. Pe de alta parte, asa cum rezulta din actele intocmite in cauza, mama minorei traieste la limita subzistentei neavand resurse financiare pentru intretinerea si educarea minorei.