Minori

         In urma  deliberarii in secret in Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat urmatoarea hotarare:
         I. Procedura de judecata
         A. Cererea de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B la data de 14.09.2012 sub nr. de dosar X/2012, reclamanta V L a chemat in judecata pe paratul V D D, solicitand instantei desfacerea casatoriei incheiata cu paratul, revenirea la numele anterior casatoriei, autoritatea parinteasca sa revina in comun ambilor parinti, domiciliul minorei sa fie stabilit la reclamanta in Italia, localitatea A, Provincia S, str. X,  Regiunea C, paratul sa fie obligat la plata pensiei de intretinere, in raport cu venitul minim pe economia nationala, cu cheltuieli de judecata.
      In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 14.07.1990, casatoria fiind inregistrata sub nr. X in Registrul starii civile al Municipiului B. Din casatorie au rezultat doi copii, din care unul este major, iar minora V M M este minora. Reclamanta a aratat ca, din anul 2007 s-a despartit in fapt de parat, deoarece relatia de casatorie a evoluat intr-un sens nedorit. In anul 2009 a plecat si paratul din tara, in prezent avand resedinta in Sicilia -Italia. De comun acord cu paratul a hotarat ca domiciliul minorei sa fie la resedinta sa din Italia, localitatea X. Reclamanta  a mai precizat ca, ultimul domiciliul comun a fost in B.
      In drept, reclamanta  a invocat art. 373 si urm. din Noul cod civil.
      Cererea de chemare in judecata a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 39 lei, in conformitate cu art. 7 lit. a din Legea 146/1996 privind taxele de timbru.  A fost aplicat timbrul judiciar in valoare de 0,30 lei, conform art. 3 alin. 2 din O.G. 32/1996 privind timbrul judiciar.
B. Apararile formulate
      Paratul nu s-a prezentat la termenul acordat de instanta si nici nu a formulat intampinare prin care sa-si exprime pozitia fata de cererea reclamantului sau sa arate sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare.
      C. Probe
      Reclamata a depus la dosar copii de pe urmatoarele inscrisuri:  certificat de casatorie seria CD nr. X (fila 8), carte de identitatea (fila 9), carte de identitatea parat (fila 10), certificat de rezidenta (fila 11), certificat de nastere seria NL nr. 676029 (fila 12), declaratie autentificata sub nr. 3986/C-5358 din 18.10.2012 (fila 18).
      D. Aspecte procesuale
      Reclamanta, fiind plecata in strainatate, in conformitate cu art. 614 C.proc.civ., a fost reprezentata in proces prin avocat cu procura judiciara-fila 7.
      Paratul a fost citat cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform art. 114 indice 1 alin. 4 C.proc. civ. la adresa indicata de reclamanta in Italia, confirmarea de primire a scrisorii fiind semnata de parat (fila 14).
      La termenul de astazi, respectiv 06.11.2012, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B.
II.  In fapt:
      Analizand actele si lucrarile dosarului in scopul solutionarii exceptiei necompetentei Judecatoriei B,  instanta retine urmatoarele:
      La data de 14.07.1990 intre reclamanta V L si paratul V D Ionut a fost incheiata casatoria inregistrata in Registrul starii civile al Municipiului B sub nr.291  din data de 14.07.1990. Din casatoria partilor a rezultat  minora V M M, nascuta la data de 31.08.2003, conform certificatului de nastere seria NL nr. 676029 (fila 12).
      Partile sunt cetateni romani si locuiesc efectiv in Italia.
      Potrivit sustinerii reclamantei, ultimul domiciliu comun al partilor a fost in Romania, in localitatea B.
      La acest moment, nici o parte nu mai locuieste in Romania.
      Conform certificatului de rezidenta depus la dosar-fila 11 reclamanta locuieste efectiv in Italia. Conform confirmarii de primire a citatiei (fila 14) paratul nu mai locuieste in Romania, fiind plecat in Italia, aspect recunoscut si de reclamanta prin cererea de chemare in judecata.
      III.In drept:
       Potrivit art.3 al.1 lit.a din Regulamentul C.E.nr.2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, aplicabil tarilor membre, instanta competenta in solutionarea actiunilor de divort   este: 
a) - instanta pe teritoriul careia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
-  ultima resedinta a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau
-  resedinta obisnuita a paratului sau
-  resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respective, fie in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are domiciliul in acel loc;
      b)-  instanta de cetatenie a celor doi soti.
      Potrivit art. 607 C. proc.civ., cererea de divort este de competenta instantei in circumscriptia caruia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste in circumscriptia instantei in care se afla cel din urma domiciliu comun, instanta competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are domiciliu in tara, este competenta instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul.
      Potrivit art. 155 din Legea 105/1992, in cazul in care instantele romane sunt competente si, nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi indreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria Sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.
      Conform art. 158 alin. 1 C.pr.civ., cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta. Alineatul 3 statueaza ca daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu este supusa  nici unei cai de atac.
      IV. Concluzia instantei:
      Raportand dispozitiile legale la  circumstantele spetei, instanta constata ca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B este intemeiata, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti fiind competenta a solutiona prezenta cerere.
      Instanta a avut in vedere faptul ca, dispozitiile art. 3 din Regulamentul CE 2201/2003 prevad o competenta alternativa, intre instantele prevazute la lit.a mai sus enumerate si cea de la lit.b, respectiv instantele de cetatenie a celor doi soti. Astfel, avand in vedere ca partile sunt cetateni romani, este evident ca instantele romane sunt competente sa solutioneze cererea de divort privind doi cetateni romani.
      Fata de acest aspect,  in temeiul art. 207 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, instanta va avea in vedere art. 22 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, care prevede ca, daca legea straina nu permite divortul sau il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman.
      Asadar, instanta apreciaza ca, instantele romane sunt competente sa solutioneze cererea de divort si cererile accesorii.
      In ceea ce priveste competenta teritoriala, instanta constata ca situatia partilor nu se incadreaza in nici o ipoteza prevazuta de art.607 C.proc. civ., articol care reglementeaza competenta teritoriala. Instanta are in vedere ca  potrivit actelor depuse la dosar partile locuiesc efectiv in Italia.
      Instanta mai retine ca notiunea de domiciliu, in aceasta materie trebuie interpretata in sens de loc unde locuiesc efectiv partile, in mod statornic.
      Asadar, in speta, partile locuiesc in Italia, asa cum rezulta din actele depuse la dosar si nu s-a facut dovada ca, una din parti locuieste la acest moment in circumscriptia instantei domiciliului comun din Romania.
      Avand in vedere aspectele mai sus invocate, instanta apreciaza ca nu se poate stabili competenta teritoriala a unei instante romane in conformitate cu criteriile stabilite de art. 607 C.proc. civ., motiv pentru care, in temeiul art. 158 C.proc. civ. si art. 155 Legea 105/1992, va admite exceptia necompetentei Judecatoriei B si va declina competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
3