Transmitere fond fix (imobil) cu plata in temeiul art. 14 din HG 740/1990. Calitatea ceruta de lege partilor unui asemenea transfer de active imobiliare. Plata nedatorata. Momentul de la care curge termenul de prescriptie extinctiva a dreptului de a ...

Transmitere fond fix (imobil) cu plata in temeiul art. 14 din HG 740/1990. Calitatea ceruta de lege partilor unui asemenea transfer de active imobiliare. Plata nedatorata. Momentul de la care curge termenul de prescriptie extinctiva a dreptului de a cere restituirea. 

      Principala conditie pentru a se aplica prevederile art. 14 din HG 750/1990 era aceea ca transferul de bunuri sa aiba loc intre unitati economice de stat. In speta, instanta constata ca reclamanta nu indeplinea aceasta cerinta legala, fiind o unitate cooperatista si nu una de stat. Prin urmare, daca operatiunea juridica pentru care s-a achitat suma respectiva nu a fost apta a transmite dreptul de proprietate, desi in mod evident reclamanta a achitat aceea suma de bani chiar in acest scop, se ajunge la concluzia ca suma de bani respectiva a fost achitata cu titlul de plata nedatorata.  Obligatia de restituire a platii nedatorate este una care urmeaza sa se execute la cererea creditorului obligatiei, in speta la cererea reclamantei. In acest sens, instanta constata ca raportul de drept intre reclamanta si fosta IJGCL Bistrita s-a nascut chiar la data achitarii sumei de bani a carei restituire se solicita la acest moment.
      In ipoteza in care s-ar aprecia ca posesia imobilului a creat aparenta de proprietate in favoarea reclamantei si nu a fost de natura a o determina pe aceasta  sa iasa din starea de pasivitate, retinandu-se in acest sens buna sa credinta in considerarea principiului bona fides praesumitur (buna-credinta se prezuma), instanta apreciaza ca a buna-credinta nu a mai putut fi prezumata dupa momentul in care a existat o hotarare judecatoreasca susceptibila de a fi pusa in executare prin care se restituia bunul in cauza adevaratului proprietar, de la acest moment incepand a curge termenul de prescriptie extinctiva in speta.
(Judecatoria Bistrita - sectia civila, sentinta civila nr. 2306/20.04.2010 pronuntata in dosarul nr. 7624/190/2009)

      Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus, reclamanta A a chemat in judecata pe paratul B, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa il oblige pe parat sa ii achite suma de 18.251 lei, cu titlu de restituire suma transfer si imbogatire fara justa cauza, reprezentand suma achitata de reclamanta pentru transferul imobilului magazin mixt, restituit in baza Legii 10/2001.
      In motivare, s-a aratat ca imobilul Magazin mixt a fost preluat in proprietatea Statului Roman cu titlu de expropriere in baza Legii 187/1945 si s-a aflat in administrarea fostului IJGCL Bistrita, care reprezenta statul roman in privinta fondului locativ.
      In anul 1990, s-a realizat transferul acestui imobil din patrimoniul statului in cel al Cooperativei de Consum A, intocmindu-se actele de transfer, in baza carora imobilul a fost preluat si folosit de la acea data de reclamanta.
      Prin Sentinta civila nr. 606/03.11.2005 a Tribunalului Bistrita - Nasaud pronuntata in dosar nr. 2689/2004, ramasa irevocabila in anul 2007, s-a dispus restituirea in natura de catre reclamanta catre parata C, in temeiul Legii 10/2001 a acestui imobil.
      In baza acestei hotarari judecatoresti, Cooperativa de consum A. a pierdut din patrimoniul sau acest imobil., in conditiile in care ea nu l-a primit cu titlu gratuit de la stat, ci a platit pentru acesta suma de 59.820 lei. In raport de aceste imprejurari, reclamanta apreciaza ca este indreptatita la restituirea sumei achitate pentru imobil, in  forma actualizata din decembrie 1990, la zi.
      Din actele de transfer intocmite, rezulta faptul ca acestea constituie practic un contract de vanzare - cumparare, prin care fostul IJGCL Bistrita a transmis imobilul in cauza catre reclamanta in schimbul unei sume de bani, deci a unui pret. In aceste conditii, vanzatorul avea obligatia sa garanteze pentru evictiune  cumparatorul, conform art. 1337 si urm. Cod civil. Cum in cazul reclamantei s-a produs o evictiune totala, in sensul ca reclamanta a pierdut total bunul astfel dobandit, instrainatorul - al carui succesor in drepturi este paratul B, are obligatia legala de a restitui pretul primit, in forma actualizata, potrivit art. 1341 pct. 1, 1342 si 1344 Cod civ.
      Pe de alta parte, in cazul in care nu s-ar considera aplicabile aceste prevederi legale, subzista o situatie de imbogatire fara justa cauza, in care patrimoniul IJGCL Bistrita s-a marit cu suma primita pemntru transferul imobilului, cu micsorarea corelativa a patrimoniului cooperativei cu aceeasi suma si fara ca acestea sa mai aiba o cauza legitima datorita pierderii imobilului pentru care s-a achitat acea suma.
      Reclamanta mai arata ca din prevederile de ansamblu ale Legii 10/2001 se constata ca obligatia de restituire si despagubire pentru imobilele care fac obiectul acestei legi revine statului, organizatiilor cooperatiste sau celorlalte persoane juridice care au preluat in mod abuziv astfel de imobile. Or reclamanta nu este aceea care a preluat imobilul abuziv, ci statul roman si nici nu l-a primit de la stat cu titlu gratuit. Prin urmare, legal si echitabil este, chiar daca restituirea a trebuit sa o faca cooperativa, in final suportarea acestei restituiri sa revina statului roman, care a preluat acest imobil fara nici o despagubire de la fostul proprietar.
      Prin urmare, exista obligatia paratului B, de restituire a sumei actualizate, care in decembrie 2007 se ridica la suma de 18.251 lei, conform adresei Directiei Judetene de Statistica Bistrita - Nasaud anexata, suma ce se impune a fi actualizata la data platii.
      In drept, s-au invocat disp. art. 1337, 1341 pct. 1, 1342, 1344 C.civ., art. 50 din Legea 10/2001, art. 274 C.pr.civ.
      In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 5 - 15).
      Legal citat, paratul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii.
      In motivare, s-a aratat ca in anul 1990 reclamanta a primit doar in administrare un bun al statului si nu in proprietate. Conform celor mentionate la pozitia B3 in CF la data de 20.04.1961 se intabuleaza dreptul de proprietate al Statului Roman cu titlul de expropriere, conform Legii 187/1945. Acest bun se afla in anul 1990 in administrarea IJGCL Bistrita. Cooperativa de consum A. a solicitat prin cererea de transfer nr. 8308/4.12.1990 transferul acestui imobil (fond fix), cerere aprobata de catre autoritatea tutelara. In HG nr. 740/1990 se mentioneaza la art. 14 ca transmiterea fondurilor fixe intre unitatile economice de stat se poate face, in conditiile legii, numai cu plata. Astfel, la transferul bunului s-a achitat suma de 59.820 lei, reclamanta dobandind dreptul de administrare al imobilului.
      De altfel, acest lucru s-a constatat si de catre instanta de judecata a plangerii la Legea 10/2001 ce a format obiectul dosarului nr. 2689/2004, prin SC 606/2005.  Ca urmare, neavand un drept de proprietate asupra imobilului, reclamanta nu poate sa invoce garantia pentru evictiune.
      Imobilul in cauza a fost restituit catre parata C. ca urmare a reglementarii exprese existente in Legea 10/2001 in care, la art. 21 alin. 1, unde se arata ca imobilele preluate abuziv care sunt detinute la data intrarii in vigoare a legii de catre o organizatie cooperatista vor fi restituite in natura persoanei indreptatite. Asadar, arata parata, nu exista nici un caz de imbogatire fara justa cauza deoarece nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta unui astfel de caz.
      In drept, s-au invocat disp. art. 115 si urm. C.pr.civ. , art. 14 din HG 740/1990, art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001 rep.
      Ulterior, reprezentantul reclamantei a precizat ca temeiul de drept pe care intelege sa il invoce in sustinerea cererii sale este art. 993-997 Cod civil referitoare las plata nedatorata.
          
      Referitor la exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune in sens material invocata din oficiu, instanta apreciaza ca aceasta este intemeiata pentru considerentele expuse in cele ce urmeaza.
                           
      Astfel, in cazul unui fapt juridic licit, asa cum este si cazul platii nedatorate, dreptul la actiune in sens material incepe sa curga si se prescrie, fie in termen de 3 ani de la data nasterii raportului de drept (adica de la data efectuarii platii nedatorate), potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, fie in termen de 3 ani de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (2) din acelasi act normativ.
      Prima chestiune care trebuie clarificata este aceea a naturii juridice a creantei reclamantei. Instanta considera ca in speta avem de-a face cu o plata nedatorata.
      In primul rand, din cauza ce a facut obiect al Legii nr. 10/2001 rezulta ca in cauza nu a avut loc o instrainare a bunului respectiv, nefiind incidenta in cauza obligatia de garantie pentru evictiune totala specifica unui contract de vanzare-cumparare. Prin urmare, daca operatiunea juridica pentru care s-a achitat suma respectiva nu a fost apta a transmite dreptul de proprietate, desi in mod evident reclamanta a achitat aceea suma de bani chiar in acest scop, se ajunge la concluzia ca suma de bani respectiva a fost achitata cu titlul de plata nedatorata.
      In al doilea rand, prevederile art. 14 din Hotararea Guvernului nr. 740/1990 privind unele masuri in domeniul finantarii-creditarii investitiilor la unitatile de stat, precum si cu privire la transmiterea fondurilor fixe intre intreprinderile de stat, invocata drept temei al operatiunii ce a avut loc intre fostul IJGCL Bistrita si Cooperativa de Consum Viisoara, stipuleaza ca transmiterea fondurilor fixe intre unitatile economice de stat se poate face, in conditiile legii, numai cu plata.
      Prin urmare, principala conditie pentru a se aplica prevederile mentionate era aceea ca transferul de bunuri sa aiba loc intre unitati economice de stat. In speta, instanta constata ca reclamanta nu indeplinea aceasta cerinta legala, fiind o unitate cooperatista si nu una de stat, distinctia intre proprietatea de stat si cea cooperatista fiind o constanta in materia dreptului real de proprietate asa cum era el reglementat pana in anul 1990. In acest sens, Decretul-Lege nr. 67 din 09.02.1990 evidentiaza caracterul obstesc al cooperativelor de consum, create pentru a satisface unele cerinte de ordin economic, social si cultural ale populatiei, aceste organizatii neputand fi asimilate unor unitati economice de stat.  In consecinta, transmiterea fondului fix de la fosta IJGCL Bistrita catre Cooperativa de Consum Viisoara nu se putea efectua in temeiul art. 14 din HG nr. 740 din 1990 pentru simplul motiv ca reclamanta nu era o unitate economica de stat. In aceste conditii, plata efectuata de reclamanta era o plata nedatorata.
      A doua chestiune in discutie o reprezinta momentul de la care curge termenul de prescriptie extinctiva. Regula este ca acest termen curge de la data nasterii raportului de drept, intrucat obligatia de restituire a platii nedatorate este una care urmeaza sa se execute la cererea creditorului obligatiei, in speta la cererea reclamantei. In acest sens, instanta constata ca raportul de drept intre reclamanta si fosta IJGCL Bistrita s-a nascut chiar la data achitarii sumei de bani a carei restituire se solicita la acest moment. Intr-o asemenea ipoteza, dreptul la actiune in sens material s-a prescris la 3 (trei) ani de la data platii, si anume pe data de 11.12.1993.
      In ipoteza in care s-ar aprecia ca posesia imobilului a creat aparenta de proprietate in favoarea reclamantei si nu a fost de natura a o determina pe aceasta  sa iasa din starea de pasivitate, retinandu-se buna sa credinta in considerarea principiului bona fides praesumitur (buna-credinta se prezuma), instanta apreciaza ca buna-credinta nu a mai putut fi prezumata de la momentul in care a existat o hotarare judecatoreasca susceptibila de a fi pusa in executare prin care se restituia bunul in cauza adevaratului proprietar.
      Din analiza inscrisurilor administrate in cauza rezulta ca la data de 08.05.2006 a fost comunicata Decizia nr. 118/A/2006 a Curtii de Apel Cluj in dosarul civil 18903/33/2006, decizie definitiva si executorie, dovada de comunicare fiind semnata de administratorul reclamantei. Practic, de la acest moment nu se mai poate retine buna-credinta a reclamantei care din data de 08.05.2006, a avut cunostiinta despre faptul ca trebuia sa restituie imobilul, cunoscand astfel atat paguba constand in suma de bani platita pentru transfer, cat si persoana ce raspunde pentru ea- fosta IJGCL Bistrita a carei continuatoare este unitatea administrativ-teritoriala. Faptul ca ulterior a fost promovat recurs in cauza nu prezinta nicio relevanta, intrucat recursul nu era suspensiv de executare, iar reclamanta nu a solicitat niciun moment suspendarea executarii deciziei pronuntata de Curtea de Apel Cluj, aceasta din urma fiind susceptibila a fi pusa in executare in orice moment in acest interval. Oricum nu se mai putea vorbi de buna-credinta in acest context.
      In aceasta a doua ipoteza, instanta retine ca dreptul la actiune in sens material s-a prescris la 3 (trei) ani de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, si anume pe data de 08.05.2009. Cum insa cererea a fost formulata pe data de 27.08.2009, instanta apreciaza ca in oricare dintre ipoteze cererea reclamantei este prescrisa.
      Fata de solutia dispusa cu privire la exceptie, instanta apreciaza ca nu mai este necesar a se pronunta pe fondul cauzei. De asemenea, raportat la solutia pronuntata, va fi respinsa ca neintemeiata si cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, neputandu-se retine ca aceasta din urma ar fi cazut in pretentii.
1