INSELACIUNE IN CONTRACTE. EMITEREA UNUI BILET LA ORDIN FARA ACOPERIRE.CONTINUT CONSTITUTIV. LATURA SUBIECTIVA

     INSELACIUNE IN CONTRACTE. EMITEREA UNUI BILET LA ORDIN FARA ACOPERIRE.CONTINUT CONSTITUTIV. LATURA SUBIECTIVA.
     
     
     
     La emiterea biletului la ordin, legea nu cere existenta pentru emitent a disponibilului pe care se obliga sa i-l plateasca beneficiarului, astfel ca  nu se poate afirma ca emitentul induce in eroare pe beneficiar, prezentandu-i in mod nereal ca este solvabil pentru suma inscrisa in bilet.
      Dispozitiile art. 215 alin. 3 Cod penal, coroborate cu cele cuprinse in alin. 1 din acelasi text de lege, atesta ca pentru existenta infractiunii de inselaciune in conventii, este necesara desfasurarea unei activitati de inducere sau mentinere in eroare a persoanei vatamate fata de care nu s-ar fi incheiat sau executat contractul.
      Simpla neexecutare a unei obligatii civile asumate in baza unui contract, nu poate avea consecinte de natura penala atata timp cat nu s-au folosit mijloace frauduloase.
      
     
     Judecatoria Bistrita-Sentinta Penala nr. 675/2011
     

     Prin plangerea inregistrata la Judecatoria Bistrita petenta S.C.S.R.S.R.L., a solicitat desfiintarea rezolutiilor procurorului date in dosarele nr.4243/P/2011 si  nr.241/II/2/2011 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita , intrucat fapta intimatului G.H. constituie  infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin.l si 3 Cod Penal.
     Analizand  actele si lucrarile dosarului, coroborate cu dispozitiile legale in materie, instanta retine urmatoarele:
     In data de 03.11.2010 a fost inregistrata la IPJ BN,  plangerea penala formulata de S.C.S. R. S.R.L. impotriva numitului G.H, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, fapta prev. si ped. de art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal.
     Din continutul plangerii penale rezulta ca S.C.S.R.S.R.L.,a livrat catre S.C.G. S.R.L., societate administrata de G.H., mai multe produse, pentru achitarea carora susnumitul a emis un bilet la ordin fara acoperire in contul bancar, inducand in eroare furnizorul cu prilejul desfasurarii relatiilor comerciale.
     In urma cercetarilor efectuate s-a constatat ca la data de 06.11.2009 a fost incheiat intre S.C.S.R.S.R.L si. S.C.G. S.R.L.,, contractul de vanzare-cumparare nr. 4301. Obiectul contractului il constituie livrarea de catre S.C.S.R.S.R.L a produselor purtand marca ARTELIT. TYTAN. catre cumparatorul S.C.G. S.R.L  Contractul a fost incheiat pe o perioada de 12 luni de la semnarea lui. Conform prevederilor contractuale, la livrare cumparatorul emite o fila CEC sau un bilet la ordin pentru intreaga valoare a facturii.
      La data de 28.04.2010 furnizorul S.C.S.R.S.R.L a emis catre S.C.G. S.R.L factura nr. 46749/28.04.2010 in valoare totala de 2.006,16 lei. Pentru plata contravalorii marfurilor mentionate in factura respectiva, administratorul S.C.G. S.R.L., numitul G.H.  a emis biletul la ordin seria BRDE3AF nr. 0209567 cu scadenta la data de 28.05.2010. pentru valoarea totala de 2.006,16 lei. Biletul la ordin in cauza a fost refuzat la plata de banca emitentului la data de 02.06.2010.
     Tot din fisa clientului S.C.G. S.R.L listata din contabilitatea furnizorului S.C.S.R.S.R.L mai rezulta ca intre cele doua societati comerciale a existat o colaborare materializata in emiterea unor facturi de catre furnizor si plata contravalorii acestora de catre cumparator si dupa data refuzului la plata a biletului la ordin.Referitor la biletul la ordin emis in numele S.C.G. S.R.L la data de 28.04.2010, numitul G.H. declara ca anterior datei scadente a luat legatura telefonic cu reprezentantii punctului de lucru al intimatei si le-a adus la cunostinta acestora faptul ca la data scadenta a ordinului de plata nu va avea disponibil in cont datorita unor probleme financiare si a stabilit cu acestia ca vor discuta ulterior cu privire la modalitatea de plata a facturii. Cu toate acestea, la sfarsitul lunii mai 2010 a fost instiintat de catre reprezentantii bancii la care isi avea deschis contul, cu privire ia faptul ca biletul la ordin emis in beneficiulpetentei a fost depus in banca spre decontare. De asemenea, numitul G.H.  mai declara ca dupa refuzul la plata a biletului la ordin a luat legatura cu reprezentantii petentei pentru a stabili modalitatea de plata si a mai achizitionat marfuri de la aceasta societate in mai multe randuri, achitand in numerar contravaloarea acestora.
     Totodata din declaratia numitului B.A. reprezentant vanzari al S.C.S.R.S.R.L rezulta ca societatea al carei angajat a fost, a colaborat cu societatea administrata de intimat, aceasta colaborare decurgand in conditii normale in baza contractului incheiat intre cele doua societati comerciale, fara a exista probleme legate de plata contravalorii marfurilor livrate. Acesta mai precizeaza ca anterior refuzului la plata a biletului la ordin emis de intimat, a fost contactat telefonic de catre sus-numitul care i-a comunicat ca biletul la ordin nu va fi decontat, deoarece DGFP Bistrita-Nasaud a poprit contul S.C.G. S.R.L .
     Avand in vedere prevederile art. 215 Cod penal, conform carora infractiunea de inselaciune consta in "inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba", precum si in "inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat tara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate" si raportand continutul legal al acestei infractiuni la aspectele mai sus-prezentate, organele de urmarire penala au concluzionat ca in speta de fata nu poate fi vorba de savarsirea unei astfel de infractiuni de catre G.H. intrucat nu se poate proba existenta unei intentii din partea numitului G.H. de a insela S.C.S.R.S.R.L. cu ocazia incheierii contractului de vanzare-cumparare si nici pe parcursul derularii acestuia.
      S-a mai argumentat ca relatiile comerciale dintre cele doua societati comerciale s-au desfasurat in conditii normale de la incheierea contractului si pana la refuzul la plata a biletului la ordin si ca dupa refuzul la plata a biletului la ordin, relatiile comerciale dintre cele doua societati au continuat, materializandu-se in emiterea unor facturi de catre furnizor si plata contravalorii acestora de catre cumparator.
     Totodata, s-a avut in vedere de catre organele de urmarire penala ca biletul la ordin nu a fost refuzat la plata pentru neconcordanta sau lipsa specimenelor de semnatura la emitent, situatie care ar fi generat emiterea in fals al acestuia. In plus, biletul la ordin asa cum este reglementat prin Legea nr.58/1934, modificata prin Legea nr.83/1994 in aplicarea careia B.N.R. a emis Normele-cadru nr.6/1994. este un titlu de credit negociabil, sub semnatura privata, prin care emitentul in calitate de debitor se obliga la un anumit termen sa plateasca o anumita suma de bani determinata unei alte persoane, denumita beneficiar care are calitatea de creditor (pct.2.partea I-a si pct.490,partea a Il-a din Normele-cadru). Aceleasi Norme-cadru prevad ca in caz de neplata, posesorul biletului la ordin are la indemana o actiune directa impotriva emitentului (pct.512) si mai mult conform pct.510 combinat cu pct.320 biletul la ordin are valoarea unui titlu executoriu pentru suma inscrisa pe titlu impreuna cu dobanda. Din starea de fapt constatata, rezulta ca G.H. nu a avut intentia de a induce in eroare firma furnizoare, prin emiterea biletului la ordin si nici nu a prezentat o fapta mincinoasa ca fiind adevarata, intrucat acesta avea calitatea de administrator al S.C.G. S.R.L., precum si specimen de semnatura in banca, fapt care i-a dat dreptul de a emite un asemenea titlu de credit.
     Pentru aceste motive prin rezolutia procurorul din data de 04.03.2011, pronuntata in dosarul nr. 4243/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita s-a dispus neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul G.H.,  cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune - prev.de art.215 alin.l si 3 C.pen,  intrucat,  faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
     Impotriva solutiei procurorului de caz s-a formulat plangere la prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita, plangere care a fost respinsa ca neintemeiata prin rezolutia din data de 05.04.2011.
     S-a motivat ca refuzul la plata unui bilet la ordin nu este o imprejurarea suficienta pentru a caracteriza scopul infractiunii de inselaciune si anume  de a obtine pentru sine un folos material injust si de a cauza o paguba. Pentru existenta infractiunii de inselaciune in conventii, este necesar ca la incheierea conventiei, sau pe parcursul executarii, autorul sa fi intreprins actiuni de inducere in eroare prin amagire sau intrebuintarea mijloacelor frauduloase si numai in acest fel sa fi determinat incheierea sau executarea conventiei.In cauza de fata, intimatul nu a uzat de nici un mijloc amagitor pentru a convinge reprezentantii petentei sa incheie contractul. Faptul ca intimatul nu si-a executat o obligatie asumata in cadrul unei conventii civile, obligatia pe care a recunoscut-o prin emiterea biletului la ordin nu poate angaja raspunderea penala a acestuia, atata timp cat nu a folosit nici un mijloc fraudulos pentru a convinge reprezentantii petentei sa incheie conventia.
     Impotriva solutiei prim procurorului petenta S.C.S.R.S.R.L a  formulat in termen plangere, cu motivarea ca a fost indusa in eroare de intimat  intrucat prin emiterea biletului la ordin a creat convingerea ca societatea pe care o reprezinta avea posibilitati de plata. S-a sustinut ca potrivit practicii judiciare in materie, emiterea unui bilet la ordin, fara ca societatea comerciala sa aiba disponibil in contul bancar constituie infractiunea prevazuta de art.215 alin.l si 3 Cod Penal.
     S-a aratat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 215 alin.3 Cod penal, prin crearea de catre intimat, cu rea credinta, a aparentei de disponibilitate financiara in ceea ce priveste achitarea marfurilor achizitionate, element care a fost determinant in livrarea marfurilor din partea societatii noastre.
     Astfel, speta de fata ar fi  intrunite toate conditiile pentru a se retine savarsirea infractiunii de inselaciune cu prilejul incheierii si executarii unui contract, pentru ca: a avut loc executarea unui contract respectiv s-a solicitat livrarea unor bunuri si s-a acceptat cererea de oferta, societatea noastra emitand facturile fiscale acceptate la plata; cu prilejul derularii raporturilor comerciale intimatul  i-a indus in eroare si a mentinut aceasta situatie prin emiterea biletului la ordin fara acoperire; inmanarea de catre intimat a biletului la ordin a condus la acceptarea de catre societatea noastra a incheierii tranzactiilor comerciale, respectiv la livrarea bunurilor si acceptarea incasarii pretului ulterior acestei date; actiunea a fost savarsita cu intentie.
     Functia atribuita biletului la ordin este aceea de a determina, prin inducere in eroare, incheierea conventiei si livrarea marfurilor, mentiunile privind contul, banca platitoare, suma de plata fiind elemente de natura a ne convinge cu privire la seriozitatea si posibilitatile de plata ale fapuitoarei.
     Petenta apreciaza ca afirmatiile mentionate in rezolutia atacata, referitoare la imposibilitatea prezentarii in cont al lichiditatilor necesare decontarii instrumentului de plata ca urmare unui litigiu intervenit, sunt menite sa confirme natura penala a cererii sale.
      Declaratia intimatului potrivit careia la data scadentei biletului la ordin contul era poprit de DGFP Bistrita-Nasaud ca urmare a unui alt litigiu nu este de natura sa inlature raspunderea penala, lui G.H. in calitate de administrator al societatii, revenindu-i obligatia de a asigura lichiditatile necesare achitarii tuturor debitelor scadente. Mai mult decat atat, la data emiterii biletului la ordin, intimatul a asigurat-o pe petenta cu privire la existenta lichiditatilor in contul bancar al societati si ca atare s-a apreciat ca cele aratate mai sus sunt de natura a prezenta reaua-credinta de care numitul G. H. a dat dovada in executarea obligatiilor contractuale asumate.
     Instanta, in baza art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedura penala, a respins ca neintemeiata plangerea formulata de petenta S.C.S.R.S.R.L  indreptata impotriva Rezolutiei din 5.04.2011, data de prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita, in dosar nr.241/II/2/2011, prin care s-a respins plangerea petentei impotriva Rezolutiei procurorului din 4.03.2011, data in dosarul nr.4243/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita, de neincepere a urmaririi penale fata de  intimatul G.H.,  cercetat  pentru comiterea  infractiunii de inselaciune prev.de art.215 alin.1,3  Cod penal si a mentinut solutia procurorului ca legala si temeinica, pentru urmatoarele motive:
     Biletul la ordin este, ca si cec-ul un titlu de credit, insa intre acestea exista deosebiri fundamentale, legiuitorul prevazandu-le prin reglementari distincte .
     La emiterea biletului la ordin, legea nu cere existenta pentru emitent a disponibilului pe care se obliga sa i-l plateasca beneficiarului, astfel ca  nu se poate afirma ca emitentul induce in eroare pe beneficiar, prezentandu-i in mod nereal ca este solvabil pentru suma inscrisa in bilet. Acesta doar se obliga ca la o anumita data sa plateasca o anumita suma si nu atesta nereal ca si poseda acea suma in momentul emiterii titlului.
     Dispozitiile art. 215 alin. 3 Cod penal, coroborate cu cele cuprinse in alin. 1 din acelasi text de lege, atesta ca pentru existenta infractiunii de inselaciune in conventii, est necesara desfasurarea unei activitati de inducere sau mentinere in eroare a persoanei vatamate fata de care nu s-ar fi incheiat sau executat contractul.
     Ori, infractiunea de inselaciune nu subzista atunci cand emitentul da viza de plata asupra unui bilet la ordin stiind ca nu are disponibil din care sa se execute plata. Aceasta,  pe de o parte, pentru ca, prin emiterea biletului la ordin, emitentul isi asuma o obligatie, si nu atesta vreun fapt, apoi pentru ca intre momentul vizei si scadenta exista un interval de timp, care ii permite emitentului sa asigure realizarea platii si pentru ca legea a prevazut institutia protestului ca pe o cale de atac de care dispune beneficiarul in cazul refuzului de viza din partea emitentului si mai ale pentru faptul (care a fost mentionat anterior), ca legiuitorul nu cere indeplinirea acestei conditii, a existentei disponibilului in momentul emiterii titlului.
     Astfel, in speta fiind vorba de un angajament de plata ce contine asumarea in mod unilateral a unei obligatii pecuniare fata de beneficiar, in caz de neplata este atrasa o raspundere civila, contractuala generata de neexecutarea a unei obligatii asumate intr-un contract, ceea ce da nastere unei actiuni civile in justitie sau executarii nemijlocite a biletului la ordin.
     Simpla neexecutare a unei obligatii civile asumate in baza unui contract, nu poate avea consecinte de natura penala atata timp cat nu s-au folosit mijloace frauduloase.
     Inexistenta in cont, la scadenta, a sumelor de bani prevazute in biletele la ordin deschide posesorilor titlurilor respective dreptul la actiune directa sau in regres, ca si la executarea nemijlocita a biletelor la ordin, potrivit art. 45-55 si art. 57-64 din Legea nr. 58/1934.
     Nu se poate prezuma intentia dolosiva a intimatului in conditiile in care contractul s-a executat in mod voluntar de ambele parti fara a exista probleme legate de plata contravalorii marfurilor livrate, relatie care a continuat fara incidente si dupa refuzul biletului la ordin, intimatul a instiintat petenta anterior scadentei cu privire la poprirea contului de catre DGFP Bistrita-Nasaud, incercand sa stabileasca prin intelegere cu partenerul contractual o alta modalitate de achitare a debitului, s-au produs dovezi din care a rezultat ca in  activitatea societatii intimatului au intervenit disfunctionalitati. Aceste aspecte creeaza dubii puternice in ceea ce priveste existenta intentiei care trebuie sa caracterizeze  latura subiectiva a infractiunii de inselaciune.
     Regula in dubio pro reo constituie un complement  al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional  care reflecta modul in care principiul  aflarii adevarului, consacrat in art. 3 Cod procedura penala, se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea  ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica, tocmai cu privire la vinovatia sa in legatura cu fapta imputata, instanta nu isi poate forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si de aceea trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei intimatului.
     In cauza, instanta  a retinut  ca nu s-a dovedit fara putinta de tagada faptul ca intimatul a intentionat sa insele petenta in executarea contractului comercial incheiat, astfel ca nu sunt intrunite in mod cumulativ elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune.
        In aceste conditii plangerea impotriva solutiei procurorului a fost respinsa iar petenta a fost obligata sa plateasca, in favoarea statului, suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

1