Inselaciunea in conventii .Gresita achitare pronuntata de instanta de fond. Condamnarea in recurs a inculpatului.

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu din data de 29.07.2008 inculpatul G W a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 al. 3 cu referire la al. 2 C. pen., iar fata de faptuitorul J S s-a dispus neinceperea urmaririi penale.
In fapt, s-a retinut ca in baza contractului nr. 7/13.02.2002, in perioada ianuarie – aprilie 2002, partea civila a expediat produse din lemn in strainatate, valoarea a 5 transporturi in suma de 36884,45 euro nefiind achitata de catre societatea E G, unde inculpatul si faptuitorul erau asociati, desi acestia ar fi trimis ordine de plata intocmite fictiv, dand asigurari ca plata a fost efectuata.
Prin sentinta penala nr. 332 din 11.11.2010, Judecatoria Medias, a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de partea civila ca neintemeiata iar in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. b C.pr.pen. a achitat pe inculpatul G W, pentru comiterea infractiunii de inselaciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 si 3 C.pen.
In temeiul art. 346 al. 1 si 4 C.pr.pen. a lasat nesolutionata actiunea civila.
S-a retinut prin hotarare ca relatiile comerciale intre partea civila si E G GbR, a carei denumire s-a modificat ulterior, odata cu schimbarea sediului social, in E G; W. G & J. S oHG , au demarat anterior schimburilor comerciale care au dus la prezentul proces, fara a exista probleme deosebite, potrivit sustinerilor partilor.
In anul 2002, la data de 13 februarie partile au incheiat contractul nr. 7  avand ca obiect comercializarea de produse din lemn. Potrivit clauzelor contractului receptia marfurilor se face la depozitul vanzatorului prin sondaj, de catre un reprezentant al cumparatorului, prin intocmirea unui proces - verbal de receptie, vanzatorul garanteaza cumparatorul contra evictiunii si viciilor bunurilor vandute, iar plata se face pentru fiecare transport la data expedierii, prin expedierea pe fax a ordinului de plata cu care pleaca banii de la banca cumparatorului.
La momentul derularii contractului (anul 2002), procedura in relatiile comerciale implicand plati in valuta se facea cu mare intarziere in ce priveste incasarile, potrivit martorei B M termenele putand sa ajunga pana la 6 luni.
In acesta context partea civila a efectuat 5 livrari de marfa in baza facturilor din 28.01.2002, 14.02.2002, 21.02.2002, 04.03.2002 si 19.03.2002, de fiecare data partenerul german comunicand prin fax ordinul de plata pentru achizitia de marfuri din strainatate, depus la banca in ziua livrarii.
Procesele – verbale de receptie a marfii, obligatorii conform contractului n-au fost intocmite, asa cum arata partile si martorul P I, partea germana, in baza relatiilor de incredere, acceptand livrarea fara efectuarea receptiei prin sondaj. Au existat si situatii (nu s-a probat ca este si cazul celor 5 transporturi) in care reprezentantul din Romania al firmei germane, martorul Lomota se prezenta la sediul partii civile, la cererea asociatilor firmei germane, si verifica din punct de vedere calitativ marfa, in procesul de productie, insa nu s-au constatat deficiente majore, lucru care a contribuit la instaurarea unui climat de incredere intre parteneri. Practic, verificarea calitativa a marfii se facea doar la momentul ajungerii marfii la beneficiarul final (in cazul de fata firma M S din Danemarca), cand se transmiteau si eventualele reclamatii, lucru acceptat tacit de catre parti.
Ordinele de plata se introduceau la plata in ziua livrarii, insa plata efectiva era conditionata de acceptul beneficiarului marfii, cu privire la calitatea acesteia, pana la acest moment ordinul de plata putand fi oricand retras, asa cum au precizat inculpatul si faptuitorul.
In cazul de fata, clientul danez a comunicat ca marfa nu corespunde calitativ, imprejurare care a condus la blocarea platilor, prin retragerea ordinelor de plata de la banca, lucru pe care l-a facut faptuitorul J S, asociatul inculpatului, marfa ramanand, potrivit sustinerilor inculpatului in depozitul beneficiarului.
Partea daneza a notificat in scris societatea germana despre neconformitatea calitativa a marfii primite, solicitand despagubiri de 14028,07 euro , lucru pe care l-a facut si societatea germana catre partea civila . In afara inscrisurilor, martorul L a declarat ca a constatat personal in cursul lunii aprilie 2002, calitatea necorespunzatoare a marfurilor provenite de la partea civila, atunci cand s-a deplasat in Danemarca.
Ulterior, intre parti au existat discutii pentru rezolvarea amiabila a litigiului , confirmate in declaratiile partilor, insa au ramas in faza incipienta. Au fost demarate litigii civile atat in Romania la Tribunalul Sibiu (unde o solicitare de emitere a somatiei de plata formulata de partea civila a fost respinsa , cat si in Germania, potrivit sustinerilor inculpatului si martorei B. Partile nu au produs probe pentru a face dovada finalizarii unor astfel de procese civile, partea civila aratand, prin reprezentant, ca aceste solicitari nu s-au materializat printr-o hotarare judecatoreasca.
In prezent, partea civila nu a reusit sa obtina nici restituirea marfii, nici plata, macar partiala, a contravalorii acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Medias solicitand desfiintarea sentintei penale si prin rejudecarea cauzei sa se dispuna condamnarea inculpatului G W pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cod penal. In motivarea apelului se arata ca in mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca S.C. E G GmbH reprezentata prin inculpat, a actionat cu buna credinta si nu i se poate retine raspunderea penala.
Conform art. 6 din Contractul de vanzare-cumparare nr. 7 din 13.02.2002, receptia marfurilor se facea la depozitul vanzatorului adica la S.C. V S.R.L. Agarbiciu, de catre un reprezentant al S.C. E G GmbH, prin incheierea unui proces verbal.
S-a facut dovada indubitabil ca aceasta receptie se facea de catre firma inculpatului si nu de catre clientul danez, astfel ca era necesar sa se faca si plata conform intelegerii contractuale.
In perioada ianuarie – iulie 2002, S.C. E G GmbH a avut dificultati financiare conform adreselor de la Deutsche Bank in conditiile in care potrivit efectuarii comisiei rogatorii in Danemarca, contravaloarea marfurilor livrate a fost platita de catre firma daneza catre firma inculpatului.
Inculpatul desi a avut cunostinta de unele probleme privind calitatea materialului lemnos, nu a informat de urgenta S.C. V S.R.L. Agarbiciu ci a lasat sa treaca timpul, de maniera expedierii altor transporturi de lemn de catre aceasta firma in Danemarca. Inculpatul a lasat sa existe o falsa reprezentare pentru partea civila si dupa ce a emis bilete la ordin catre partea civila, de maniera sa ii creeze acesteia aparenta efectuarii platii contravalorii lemnului, a procedat la retragerea ordinelor de plata astfel incat S.C. V S.R.L. desi a livrat marfa, nu a primit nici un pret al acesteia.
Desi prin hotararea instantei de fond s-a retinut ca suntem in prezenta unor litigii de natura civila si comerciala, in mod gresit au fost ignorate aspectele de ordin penal care exced domeniului comercial si civil al cauzei.
A mai declarat apel si partea civila S.C. V S.R.L. Agarbiciu solicitand desfiintarea hotararii, condamnarea inculpatului si obligarea acestuia impreuna cu firma sa la plata sumei de 36.884,45 euro reprezentand contravaloarea marfii livrate.
Examinand apelurile declarate prin prisma motivelor de apel precum si din oficiu, privind temeinicia si legalitatea lor, tribunalul a constatat apelurile ca fondate si le-a  admis.
Critica hotararii s-a referit la modul in care a fost apreciat probatoriul administrat in cauza.
S-a facut dovada in dosar, indubitabil, a urmatoarei situatii de fapt:
- incheierea unui contract comercial intre firma S.C. V S.R.L. Agarbiciu care este si parte civila si firma S.C. E G GmbH a inculpatului, pentru livrarea unor cantitati de material lemnos catre o societate comerciala din Danemarca - M S care la randul ei a incheiat un contract comercial cu societatea inculpatului, cu acelasi obiect – livrare material lemnos .
De asemenea, a rezultat din starea de fapt imprejurarea ca partea civila a livrat mai multe cantitati de material lemnos in Danemarca iar firma din Danemarca a virat o plata partiala a acestor suma de bani catre inculpat si firma sa.
In temeiul relatiei contractuale incheiate prin contractul de vanzare-cumparare nr. 7 din 13.02.2002, inculpatul, prin firma sa, trebuia sa vireze sumele de bani mai departe catre partea civila, ceea ce acesta nu a mai facut. In acest sens sunt facturile achitate de catre partea daneza din 21.02.2002, 4.03.2002, 19.03.2002, care au intrat in conturile inculpatului la 3.03.2002, 4.02.2002 si 18.03.2002. Inculpatul la randul sau a introdus in banca ordinele de plata catre partea civila, creandu-i acesteia convingerea ca banii au fost virati, doar pentru a obtine in continuare de la acesta materialul lemnos, pentru ca ulterior a retras ordinele de plata, astfel ca sumele de bani nu au mai ajuns in patrimoniul partii civile.
S-a constata din probatoriul administrat ca de fiecare data cand inculpatul primea cate un transport cu material lemnos, comunica prin fax ordinul de plata corespunzator al acelei achizitii. Aceasta activitate desfasurata de catre inculpat a fost de natura sa creeze o aparenta de buna credinta in realizarea obligatiilor contractuale, tinand in continuare in eroare partea civila, in sensul ca banii vor ajunge la aceasta.
In luna iunie 2002 inculpatul a trimis o adresa partii civile prin care ii comunica acesteia faptul ca partenerul danez nu a efectuat plata pentru acel material, desi o efectuase.
Tot in luna iunie 2002 inculpatul si-a inchis contul de la Deutsche Bank , procedeu pe care l-a mai adoptat si cu alte ocazii inculpatul.
Pe aceasta cale inculpatul a cauzat partii civile o paguba de 36.884,45 euro la care se adauga dobanzile legale.
S-a constatat ca inculpatul a realizat mai multe acte materiale ce intra in continutul infractiunii de inselaciune prevazute de art. 215 Cod penal, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, ca urmare a incheierii contractului comercial.
Din starea de fapt rezulta ca partea civila a ramas fara materialul lemnos dar in acelasi timp a ramas si fara contravaloarea acestui material lemnos.
In schimb, inculpatul a primit sumele de bani reprezentand contravaloarea materialului lemnos livrat, retinandu-le in totalitate, fara a le vira in conturile partii civile.
Prin decizia nr. IX/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat pe calea unui recurs in interesul legii, referitor la dispozitiile art. 215 Cod penal, ca fapta de a „retrage dupa emitere provizia in totul sau in parte .... in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust daca s-a produs o paguba posesorului CEC-ului”, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 Cod penal. Ori in cauza, inculpatul nu a facut altceva decat sa induca si sa mentina in eroare partea civila in contextul executarii unui contract comercial incheiat, de maniera ca daca aceasta inducere in eroare nu era realizata, partea civila nu ar fi incheiat si executat contractul comercial potrivit conditiilor acestuia, de livrare a materialului lemnos.
Instanta a apreciat ca in cauza sunt intrunite dispozitiile art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cod penal si urmeaza ca inculpatul sa fie condamnat pentru aceasta infractiune.
La individualizarea pedepsei s-au  avut in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepselor si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite precum si celelalte imprejurari care au contribuit la savarsire acestei infractiuni.
Instanta  a constatat de asemenea ca inculpatul  recunoaste in declaratiile sale ca s-au emis ordine de plata catre S.C. V S.R.L. Agarbiciu, care se si afla la dosar, dar care au fost blocate pentru motivul ca s-au constatat deficiente calitative ale materialului lemnos.
Aceste sustineri ale inculpatului sunt contrazise de adresa trimisa de catre S.C. E G GmbH catre S.C. V S.R.L., prin care se sustine ca nu s-au primit sumele de bani de la partenerul danez, dar aceasta este o chestiune de timp doar.
Recunoasterea partiala a inculpatului, s-a coroborat cu celelalte probe din dosar.
Instanta a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Pornind de la imprejurarea ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, a recunoscut partial savarsirea infractiunii si in faza celorlalte cicluri procesuale a manifestat regrete in fata instantei, in temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a  dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 5 ani.
Desigur, partea civila a urmat sa fie despagubita pentru paguba suferita, care ca urmare a penalitatilor pentru neplata, este in cuantum de 65.704,45 euro. Aceasta suma este formata din datoria de 36.884,45 euro la care se aplica penalitatile contractuale aferente fiecarei facturi precum si dobanzile legale.
La dosar se afla depusa o expertiza extrajudiciara privind calculul acestei sume de bani, care nu a fost contestata de catre inculpat.
Asa fiind, instanta, in baza art. 379 Cod procedura penala, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Medias si partea civila S.C. V S.R.L. Agarbiciu, impotriva sentintei penale nr. 332/11.11.2010 pronuntata de Judecatoria Medias ,  care a fost desfiintata in totalitate si judecand in fond:
In baza art. 215 alin. 1, 2 si 3 C.p. a fost condamnat inculpatul G W, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
In baza art. 71 alin. 2 C.p. s-a  interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, litera b C.p..
In baza art. 81, 82 C.p. s-a  suspendat conditionat executarea pedepsei de 3 ani inchisoare pe o durata de 5 ani ce constituie termen de incercare.
In baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a  suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de incercare a suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii.
In baza art. 359 C.p.p., s-a  atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 14, 16, 346 C.p.p. a fost admisa actiunea civila exercitata de partea civila S.C. V S.R.L. Agarbiciu si in consecinta a fost obligat inculpatul G W in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E G GmbH, sa plateasca partii civile suma de 65.704,45 euro despagubiri civile.