Nelegalitatea :restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.Casarea in recurs a sentintei penale .Continuarea judecatii de catre instanta de fond

Constata ca Judecatoria Sibiu in baza art. 332 alin. 2 C.p.p. a dispus restituirea la procuror in vederea refacerii urmaririi penale a cauzei ce a facut obiectul dosarului. Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu in care s-a dispus trimiterea  in judecata a inculpatei O D, detinuta in Arestul I.G.P. Bucuresti pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cpen. rap. la art. 215 alin. 2 si 3 Cpen.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale s-a considerat ca se impune din doua considerente: unul de oportunitate si unul de legalitate.
Considerentul de oportunitate a vizat faptul ca prin sentinta penala nr. 607/04.11.2008 a Judecatoriei Sibiu si definitiva prin nerecurare a fost admisa plangerea formulata de catre petenta S.C. E  S.R.L. Sibiu (partea vatamata din prezenta cauza) impotriva solutiei de netrimitere in judecata din cuprinsul actualului rechizitoriu si s-a dispus trimiterea cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale. Legatura foarte stransa dintre faptele pretins a fi fost savarsite de catre intimati si cele savarsite de catre actuala inculpata obliga la o solutionare unitara a cauzei.
Considerentul de legalitate s-a considerat ca vizeaza mai multe aspecte.
In primul rand s-a constatat ca in prezenta cauza la data de 24.01.2005 prin proces verbal a fost inceputa urmarirea penala impotriva invinuitilor O D , M   S S si T I pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 215 alin. 4 Cpen. si complicitate la inselaciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 4 Cpen. In aceeasi zi prin rezolutie procurorul din cadrul Judecatoriei Sibiu a confirmat procesul verbal de incepere a urmaririi penale fata de invinuiti pentru aceleasi doua infractiuni. Or, nici in cuprinsul procesului verbal si nici in cuprinsul rezolutiei de confirmare nu se regaseste o minima motivare din care sa se desprinda considerentele ce au determinat inceperea urmaririi penale. Mai mult, din nici unul din cele doua acte la care mai sus s-a facut referire nu s-a putut desprinde impotriva cui a fost inceputa urmarirea penala si pentru ce fapta.
Totul a culminat cu faptul ca la data de 10.06.2005 pe rezolutia precizata a aparut o dispozitie a procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu prin care in baza art. 238 C.p.p. s-a schimbat incadrarea juridica in cauza in:
-art. 31 alin. 1, 2 Cpen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cpen.;
-art. 26 Cpen. rap. la art. 31 alin. 2 rap. la art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cpen. si
-art. 215 alin. 1, 2 si 3 Cpen.
Ca si mai sus nici aceasta rezolutie de schimbare a incadrarii juridice nu a fost motivata si din cuprinsul ei nu a rezultat pentru cine anume s-a schimbat incadrarea juridica si din care anume infractiune in ce infractiune.
Referitor la aceasta rezolutie s-au mai observat doua aspecte. Primul acela ca desi rezolutia din data de 24.01.2005 a fost emisa de un procuror de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu ea poarta stampila Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu, asemeni ca si rezolutia de schimbare a incadrarii juridice din data de 10.06.200. Al doilea ca la dosar nu exista nici o dovada ca dosarul ar fi fost preluat de catre parchetul superior ca si grad de la cel inferior si nici nu intelege instanta de ce dosarul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu are un numar din anul 2006, iar rezolutia de schimbare a incadrarii juridice semnata si stampilata de procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu a fost emisa in 2005 cand practic s-a inteles ca dosarul nu se afla inca la aceasta unitate.
In al doilea rand s-a constatat ca audierea inculpatei actuale O D in calitate de invinuita la data de 22.12.2004 este nelegala de vreme ce in cauza urmarirea penala impotriva acesteia a inceput abia la data de 24.01.2005 La fel s-a procedat si cu ceilalti invinuiti din prezenta cauza aspect sesizat in cuprinsul motivarii sentintei penale nr. 607/04.11.2008 a Judecatoriei Sibiu.
In al treilea rand a mai constatat judecatorul fondului ca in cuprinsul precizarii plangerii sale partea vatamata a solicitat tragerea la raspundere penala a celor patru invinuiti si pentru savarsirea infractiunilor de fals si uz de fals. Or nici un moment cu privire la aceste infractiuni nu s-au efectuat nici un fel de cercetari. Nu numai ca nu s-au efectuat cercetari dar nici organele de urmarire penala si nici procurorul in cuprinsul rechizitoriului nu au dat nici o solutie cu privire la acestea.
In al patrulea rand mai trebuie observat si faptul ca dupa scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor( in prima faza prin rezolutie din data de 12.11.2007) s-a dispus prin ordonanta prim procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu din data de 25.02.2008 efectuarea a unei serii de acte si administrarea unor probe suplimentare In ciuda acestei dispozitii, la data de 21.03.2008 s-a emis rechizitoriul fara a se mai administra absolut nici o proba si fara a se mai intocmi absolut nici un act dintre cele dispuse prin ordonanta de desfiintare a rezolutiei. Mai mult, nu s-a putut pierde din vedere nici faptul ca in aceasta cauza in faza de urmarire penala ultimele declaratii au fost date in anul 2006 (inculpata actuala fiind audiata in cursul anului 2004), iar rechizitoriul a fost intocmit in anul 2008.
In fine, discutabila a fost considerata si incadrarea juridica a infractiunii pentru care inculpata a fost trimisa in judecata atata timp cat nici unul dintre ceilalti invinuiti nu recunoaste ca ar fi avut vreo contributie  la completarea filelor cec.
Pentru toate aceste considerente instanta de fond a apreciat ca urmarirea penala a fost efectuata nelegal si ca se impune restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii acesteia. Cu ocazia refacerii urmaririi penale s-a dispus a se proceda la efectuarea actelor de procedura cu respectarea dispozitiilor legale (emiterea rezolutiei motivate de incepere a urmaririi penale, descrierea pentru fiecare invinuit a infractiunii pentru care se incepe urmarirea penala si pentru care se schimba eventual incadrarea juridica), a se proceda la o eventuala conexare a acestei cauze cu cea privind pe invinuitii pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, a se da o solutie si cu privire la infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals reclamate de catre partea vatamata, a se proceda la audierea invinuitilor si la efectuarea unei eventuale confruntari in vederea stabilirii bunei sau relei credinte a invinuitilor scosi de sub urmarire penala si a se proceda la o corecta incadrare juridica a faptelor savarsite de catre inculpata sau de catre invinuiti.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In esenta s-a sustinut ca nici unul din motivele avute in vedere la instanta de fond nu se incadreaza in prevederile legale imperative care impun restituirea cauzei.
Tribunalul analizand sentinta atacata atat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, sub toate aspectele, a constatat ca recursul este fondat.
Intr-adevar, restituirea cauzei la procuror in conditiile art. 332 alin.2 C.p.p., pentru refacerea urmaririi penale se face in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanelor, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de aparator.
Verificand motivele retinute de prima instanta ca temei de restituire s-a observat ca nici unul nu concorda cu cele din textul anterior evocat.
Omisiunea organelor de urmarire penala de a  motiva rezolutia prin care s-a schimbat incadrarea juridica sau imprejurarea ca nu exista dovada scriptica a preluarii dosarului de  unitatea de parchet superioara, lucru permis de codul de procedura penala ( este vorba de preluarea in sine) nu constituie cauza de nulitate absoluta.
De asemenea, imprejurarea ca audierea inculpatei in calitate de invinuita mai inainte de inceperea urmaririi penale, atat timp cat a fost din nou audiata si dupa inceperea urmaririi nu este o nulitate absoluta si nimic nu impiedica instanta sa lipseasca de orice eficienta declaratiile luate cu incalcarea normelor procedurale.
Faptul ca procurorul nu s-ar fi pronuntat cu privire la o serie de fapte reclamate de partea vatamata nu a impiedicat instanta sa aiba in vedere o eventuala extindere a procesului penal.Oricum, in aceasta materie sunt incidente prevederile, art. 317 C.p.p. conform cu care judecarea cauzei este limitata de investirea facuta prin actul de sesizare. Nici din acest punct de vedere nu s-a constatat vreo cauza de nulitate absoluta.
Si nu in ultimul rand, nu se poate sustine ca nerespectarea indicatiilor din ordonanta de redeschidere a urmaririi penale precum si incadrarea juridica facuta de procuror ar fi nulitati  absolute.
Nu este mai putin adevarat ca instanta de fond a sesizat in mod corect existenta tuturor acestor inadvertente care ar putea denota la o analiza mai atenta un mod neglijent de lucru in faza de urmarire penala, dar a le considera cazuri de nulitate absoluta inseamna a trece peste prevederile art. 197 C.p.p.
Pe de alta parte considerentul de oportunitate invocat ca prim motiv de restituire nu se circumscrie nici uneia din ipotezele pentru trimiterea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale prevazute de art. 322 alin.2 C.p.p..
In consecinta, avand in vedere prevederile art. 38515 pct.2 lit.c C.p.p. a fost admis recursul Parchetului, a fost casata in totalitate sentinta atacata si s-a  dispus continuarea judecatii de catre instanta de fond cu respectarea stricta a prevederilor  procedurale referitoare la judecata in prima instanta.