In?elaciune in conven?ii. Gre?ita achitare a inculpatului de catre instan?a de fond. Rejudecare ?i condamnare in apel

Prin sentinta penala a Judecatoriei Medias, in baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b C. pr .penala, a fost achitat inculpatul, B I –., cetatean roman, studii scoala profesionala, casatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, administrator la SC V L SRL Mosna, dom. in com. Mosna , , pentru infractiunea de inselaciune in conventii prev. de art.215 alin.1,3 C. penal, in dauna partii vatamate M P –V.
  S-a constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.
     A fost lasata nesolutionata actiunea civila exercitata de partea civila Maior Petru Valentin.
     A fost obligata  partea civila M P-V  sa plateasca statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
     Cheltuielile judiciare avansate de stat cu plata onorariul de avocat din oficiu numit pentru inculpat, s-a dispus a fi avansate din fondurile alocate in acest scop de Ministerul Justitiei.
     S-a constatat ca dna H G, traducator autorizat, a prestat suplimentar serviciul de traducere acte de procedura, din data de 13.08.2010- 1 fila si din 25 august 2010- 4 file, respectiv in total 5 pagini , format A 4.
     S-a constatat ca nivelul tarifului de plata este de 33,56 lei /pagina.
     S-a stabilit onorariul cuvenit traducatorului pentru aceasta prestatie la suma de 168 lei, dispunandu-se ca acesta sa fie suportat din fondurile alocate in acest scop de Ministerul Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
In luna iulie 2007, partea vatamata, fiind insotit de martorul O N, a mers la domiciliul inculpatului, cerandu-i sprijin acestuia pentru a-i cauta o locuinta in comuna Mosna, avand intentia sa se stabileasca in respectiva localitate. Inculpatul i-a recomandat unde poate gasi o locuinta de vanzare, insa partea vatamata a revenit la el spunandu-i ca pretul este mult prea mare si a refuzat-o , staruind insa in a-l ruga  sa afle de  o locuinta , pentru ca isi vanduse apartamentul de bloc din Medias si dorea sa se stabileasca definitiv la tara. Atunci, inculpatul i-a spus ca el insusi are o locuinta pe care o detine in perimetrul firmei pe care o avea la acea data. Partea vatamata s-a vazut interesata in achizitia locuintei respective, fapt pentru care , impreuna , s-au deplasat la imobil spre a o vedea si a decide daca doreste sau nu sa o cumpere. Ajunsi la fata locului, partea vatamata si-a declarat intentia de a o cumpara. Drept urmare, au negociat si asupra pretului ce trebuia platit , partile convenind asupra sumei de 12.000 euro, platibil in doua rate, respectiv un avans de 5.000 euro, iar diferenta la un termen ulterior. In sensul celor convenite partile au intocmit  dupa aceea un inscris ce se regaseste in dosar la fila 6. Partea vatamata a intrat in posesia si folosinta casei de locuit, aceasta achitand suma de 5.000 euro, suma  ce a fost  primita de  catre inculpat,  odata ce inscrisul sub semnatura privata a fost perfectat. Imediat,  partea vatamata a  demarat  lucrarile de amenajare pe care intentiona sa le faca la locuinta respectiva. In data de 20 iulie 2007, partea vatamata a mai remis inculpatului suma de 2.000 euro, pentru care s-a emis chitanta liberatoare. Pe la jumatatea lunii septembrie 2007, inculpatul i-a solicitat partii vatamate sa sisteze lucrarile de amenajare la locuinta in cauza, intrucat reprezentantii Primariei Mosna i-au spus sa procedeze de aceasta maniera pana la finalizarea procedurilor privind constituirea unui titlu asupra terenului aferent locuintei, inculpatul declarand  partii vatamate ca nu mai vinde nimic si ca-i va restitui toti banii . Partea vatamata nu a mai continuat lucrarile si s-a retras  gasindu-si intre timp o alta locuinta in localitatea Atel.
     Determinat de nerestituirea celor 7000 euro si a contravalorii investitiilor efectuate, la data de 23 noiembrie 200, partea vatamata a depus o plangere penala - fila 5 dosar,  impotriva inculpatului si a fiicei acestuia, invinuita U J A, acuzandu-i de inselaciune, prin faptul ca acestia l-au indus in eroare atunci cand i-a spus ca vanzatoarea este proprietarul imobilului ce urma sa fie vandut.
     Spre deosebire de partea vatamata, acuzatiile procurorului deduse din rechizitoriul intocmit,  aduse inculpatului, de inselaciune in conventii, s-u fondat pe faptul biunivoc ca atat inculpatul cat si fiica sa au indus in eroare partea vatamata atunci cand i-au spus ca ei sunt proprietarii imobilului vandut.
     In cauza au fost efectuate cercetari si fata de fiica inculpatului, invinuita UJ A, fata de care, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala  si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in suma de 1.000 lei, pe temeiul art. 11 pct.1 lit.b si art.10 lit. b ind.1  C. pr. penala – fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni; art.18 ind.1 si art.91       C. penal.
     In ceea ce-l priveste pe inculpatul B I nu a fost luata aceeasi masura existand mentionat faptul ca acesta a avut rolul determinant in realizarea inducerii in eroare a partii vatamate cu prilejul perfectarii vanzarii –cumpararii.
    Din acest punct de vedere, instanta de fond a retinut ca asa dupa cum rezulta din inscrisul aflat la fila 6 dosar, conventia incheiata de parti are semnificatia juridica  numai a unei promisiuni bilaterale de vanzare-cumparare, dovada fiind si faptul ca suma de 5.000 euro era prevazuta sa fie data cu titlu de arvuna, promisiune ce a fost intocmita in forma inscrisului sub semnatura privata. S-a aratat in acest sens ca promisiunea-bilaterala de vanzare –cumparare nu este un act juridic translativ de proprietate, iar pentru neexecutarea ei, promitentul-cumparator poate cere despagubiri sau daca imobilul se mai afla in proprietatea promitentului-vanzator se poate cere instantei civile pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act apt de intabulare. 
    Totodata, instanta de fond a retinut ca infractiunea de inselaciune  presupune sub aspectul laturii obiective o actiune de inducere in eroare realizata prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate. A prezenta ca adevarata o fapta mincinoasa, aceasta fiind varianta de savarsire a infractiunii retinuta in rechizitoriu, inseamna a face sa creada, a trece drept reala, existenta, o fapta sau imprejurare care nu exista sau care a fost „inventata”. Prin urmare, faptuitorul, prin manopere dolosive creeaza persoanei vatamate o falsa reprezentare a realitatii.
      In cazul de fata, s-a retinut ca partea vatamata a afirmat existenta inducerii in eroare, prin faptul prezentarii fiicei inculpatului ca fiind proprietarul locuintei promise. Aceasta asertiune s-a apreciat ca nu se dovedeste a fi in acord cu realitatea celor intamplate, intrucat asa dupa cum rezulta din primele sale declaratii de la filele 16- 20  dosar urmarire penala, toate discutiile purtate si negocierile asupra vanzarii-cumpararii le-a facut cu inculpatul B I si nu cu fiica acestuia. Mai mult, arvuna convenita , precum si suma de 2000 euro, a fost remisa inculpatului si nicidecum fiicei lui. Coroborand aceste aspecte cu ceea ce martorul O N a declarat la fila 112 dosar, precum ca atunci cand s-au deplasat pentru a vedea locuinta, inculpatul a spus, de fata fiind si partea vatamata, precum ca totul este al sau, s-a apreciat ca rezulta ca de fapt, partea vatamata a avut atunci la incheierea promisiunii,  reprezentarea faptului ca inculpatul este promitentul-vanzator si nicidecum fiica acestuia, fiind insa de acord cu aceasta simulatie in conventie prin interpunere de persoana, permisa de legea civila, din moment ce l-a semnat fara nici un fel de obiectie.
     In actul de acuzare s-a retinut drept inducere in eroare fapta inculpatului,  care impreuna cu fiica dansului, s-a prezentat drept proprietarul imobilului promis spre vanzare partii vatamate, manoperele sale dolosive constand in refuzul constant al acestuia de a-i prezenta partii vatamate actele de proprietate, refuz fondat pe inexistenta  unui titlu de proprietate, adevaratul proprietar fiind Primaria comunei Mosna.
     Din adresa de la fila 9 dosar urmarire penala, emisa de Primaria com.Mosna, s-a retinut ca rezulta insa ca cladirea si anexele construite pe terenul situat in com. Mosna nr.1 A sunt ale  inculpatului, fapt ce s-a apreciat ca denota ca acesta este proprietarul locuintei promise spre vanzare partii vatamate. Tot din aceeasi adresa, s-a retinut ca rezulta ca si pentru terenul aferent, inculpatul a facut demersuri pentru transferul dreptului de proprietate, dar ca aceste proceduri au fost temporizate de necesitatea efectuarii unei documentatii de trecere din domeniul public in domeniul privat.
        In atare situatie, s-a apreciat ca devine mai mult decat evident ca in privinta locuintei promise spre vanzare partii vatamate, inculpatul nu a deturnat in nici un fel realitatea , dansul fiind constructorul casei.
    De asemenea, s-a aratat ca martorul O N care a fost tot timpul prezent atunci cand s-au purtat discutiile legate de vanzarea-cumpararea imobilului promis, a relatat la fila 42 dosar urmarire penala, ca inculpatul i-a spus partii vatamate ca momentan nu are documentele care sa ateste situatia juridica a imobilului, dar ca in perioada imediat urmatoare va fi in masura sa prezinte aceste documente  si sa incheie contract de vanzare-cumparare autentificat la notar. Acest fapt s-a retinut ca se coroboreaza cu declaratia insasi a  partii vatamate care, la fila 111 dosar, a afirmat ca inculpatul i-a promis ca a doua zi va merge la consiliu si isi va pune actele in regula pentru a se putea perfecta vanzarea. In opinia primei instante, acest lucru, precum ca i-a spus ca merge la consiliu sa isi puna actele in regula, denunta fara  putinta de tagada ca partea vatamata a stiut la momentul incheierii acelei promisiuni de vanzare-cumparare ca inculpatul nu figura in acte ca fiind proprietarul imobilului promis, titlul sau  fiind supus unei conditii viitoare „a punerii actelor in regula ”, acceptand totusi incheierea conventiei chiar si intr-o astfel de situatie.
     In aceste conditii, s-a apreciat ca rezulta asadar ca, preconizata actiune de  inducere in eroare nu a existat, partea vatamata a stiut care era de fapt situatia reala a imobilului, dar sub presiunea faptului ca avea nevoie urgenta de o locuinta a acceptat perfectarea conventiei in ideea ca ulterior lucrurile vor fi reglementate, ceea ce nu s-a mai intamplat, deoarece procedurile privind un eventual transfer al dreptului de proprietate asupra terenului  sunt temporizate datorita neperfectarii de catre Primaria com. Mosna a documentatiei de trecere din domeniul public al comunei  Mosna in domeniul privat al acestei entitati juridice.
     In atare situatie, in lipsa unor acte materiale obiective de inducere in eroare,  si fata de imprejurarea ca inculpatul poate fi considerat  intr-adevar proprietarul locuintei, prin rasturnarea prezumtiei prev. de art. 492 C. civil, in contextul in care inculpatul este cel ce a  construit-o,  avand transferat dreptul de detentie asupra terenului pe baza de inchiriere, si fata de care proprietarul fondului nu a avut pretentii asupra constructiei din moment ce intentiona sa constituie un drept real si asupra terenului in favoarea inculpatului, s-a apreciat ca devine mai mult decat evident ca raportul juridic dedus din tranzactia incheiata cu partea vatamata are semnificatia unui raport civil si nicidecum a unui raport de drept penal, urmand a fi solutionat de instanta civila. In atare situatie, s-a mai apreciat ca devine lipsit de relevanta faptul ca avea sau nu constituit acest drept prin inscriere in carte funciara, obiect al unei promisiuni de vanzare putand sa fie si lucruri sau drepturi viitoare.
     S-a aratat de asemenea ca un argument in plus in sensul concluziei enuntate, il constituie si faptul ca potrivit precizarilor de la filele 117-118 dosar, insasi partea vatamata a calificat tranzactia cu inculpatul ca avand semnificatia juridica a unei promisiuni bilaterale de vanzare-cumparare, cerand totodata si aplicarea unor sanctiuni specifice raporturilor de drept civil, anularea actului respectiv constatarea nulitatii absolute a actului incheiat, cu raspunderea specifica,a dezdaunarii promitentului-cumparator.
    Pentru aceste considerente, in temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C. pr. Penala, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infractiunea de inselaciune in conventii prev. de art. 215 alin.1,3 C. penal, si in consecinta in baza art. 346 alin.4 C. pr .penala, instanta de fond a lasa nesolutionata actiunea civila, pentru care s-a retinut ca partea vatamata M P-V are deschisa calea pentru valorificarea ei, la instanta civila.
Impotriva acestei sentinte, au declarat apel Parchetul de pe langa judecatoria Medias si partea civila M P V.
Parchetul a criticat sentinta pentru netemeinicie, intrucat in mod nejustificat a fost achitat inculpatul pentru ca existau probe certe ca acesta a actionat cu intentia directa de a duce in eroare partea vatamata si de a-i crea un prejudiciu.
Partea civila a criticat sentinta pentru aceleasi considerente ca si Ministerul Public, respectiv ca din probele administrate reiese ca fapta constituie infractiunea de inselaciune in conventii.
Tribunalul, analizand sentinta atacata in raport de motivele invocate cat si din oficiu, conform art. 371 alin. 2 C.pr.pen., sub toate aspectele, a constatat ca apelurile sunt fondate.
Astfel, din probele administrate atat in timpul urmaririi penale cat si al cercetarii judecatoresti, reiese ca la data incheierii conventiei, 10 iulie 2007, inculpatul a sustinut ca este proprietar al terenului si cladirii oferite partii vatamate spre vanzare. Aceasta imprejurare nu era reala pentru ca, cel putin in ceea ce priveste terenul, inculpatul a dus in eroare partea vatamata, acesta facand parte din domeniul public asa cum reiese din inscrisurile emanate de la Primaria Comunei Mosna.
Sustinerile inculpatului, asa cum au fost facute, au determinat partea vatamata sa incheie conventia, platindu-i si un avans de 5.000 euro, ulterior dandu-i inca 2.000 euro, si incepand sa faca o serie de amenajari.
Reaua credinta a inculpatului reiese din aceea ca la data incheierii conventiei nu avea nici un drept asupra terenului care ii fusese inchiriat de primaria din comuna doar pana in anul 2002. De asemenea, cladirile edificate de inculpat pe teren, nu aveau clarificat statutul juridic.
In concluzie, actiunea inculpatului de a fi indus in eroare partea vatamata cu ocazia incheierii conventiei, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C.p.
Asa fiind, avand in vedere dispozitiile art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., au fost admise ambele apeluri, a fost desfiintata in parte sentinta atacata, sub aspectul laturii penale si civile si s-a  procedat la rejudecarea cauzei.
In temeiul art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la la 2 (doi) ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune in conventii.
In baza art. 71 alin. 2 C.pen., i s-au  interzis inculpatului cu titlu de pedeapsa accesorie exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen.
Fiind indeplinite conditiile art. 81 C.pen., s-a  dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare pe o perioada de 4 ani ce constituie termen de incercare.
Conform art. 359 C.pr.pen., i s-a  atras atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate prevazute de art. 83 C.pen.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a va dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii.
In ceea ce priveste actiunea civila exercitata de partea vatamata, aceasta urmeaza a fost admisa in parte, sub aspectul obligarii inculpatului de a-i plati suma de 7.000 euro care a reprezentat pretul tranzactiei.
Partea civila a mai solicitat sa i se plateasca si contravaloarea unor lucrari facute, dar cu privire la cuantumul acestora nu a facut nici un fel de dovada, asa incat aceasta nu-i va fi acordata.
A fost restabilita si situatia anterioara in sensul ca a fost desfiintat in totalitate inscrisul incheiat la data de 10 iulie 2007 intitulat „contract de vanzare – cumparare”.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Ca urmare a condamnarii inculpatului, a fost obligat conform art. 191 C.pr.pen. sa plateasca 1.000 lei cheltuieli judiciare statului, in toate ciclurile procesuale, din care suma de 600 lei reprezinta onorariile pentru avocatii desemnati din oficiu, si care se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Conform art. 193 C.p.p., inculpatul a fost obligat sa  plateasca cheltuieli judiciare si partii civile, in toate ciclurile procesuale, in cuantum de 4.700 lei.