Divort. Art. 230 lit. m din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Legii 287/2009 - Noul Cod Civil, a fost abrogata, incepand cu data de 1 octombrie 2011, art. 39 alin.1, art. 40 din Legea 71/, art. 373 lit. a) si art. 374 alin. 1, art. 396-398, art. ...

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, formulata si ulterior precizata, petentii B.O.P. si B.A.L. au solicitat instantei sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 29 iulie 2006 si inregistrata la Primaria Bistrita sub nr. 387/2006, prin acordul sotilor; sa incuviinteze ca petenta sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de  "D"; sa dispuna ca autoritatea parinteasca cu privire la minora B.E.-G. sa se exercite de petenta, avand in vedere invoiala partilor; sa stabileasca locuinta minorei,  la domiciliul mamei, cu obligarea petentului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, potrivit veniturilor realizate de acesta. Fara cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca din convietuirea acestora a rezultat minora E.G., nascuta la data de 12.11.2008. Pe parcursul casatoriei au aparut neintelegeri, care in timp s-au agravat, astfel incat relatia acestora e iremediabil destramata.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 373 lit. a, art. 383 pct. 3, art. 398, art. 400, art. 402, art. 529 si art. 532 din Noul Cod civil.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 6-8).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: 
Partile s-au casatorit la data de 29 iulie 2006  iar din casatoria lor a rezultat minora B.E.-G., nascuta la data de 12 noiembrie 2008.
In drept, prin art. 230 lit. m din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Legii 287/2009 - Noul Cod Civil, a fost abrogata, incepand cu data de 1 octombrie 2011, Legea nr. 4/1947 privind Codul Familiei. Potrivit art. 39 alin.1 din Legea 71/2011 "dispozitiile Codului civil (Noului Cod civil) privind divortul se aplica fara a se deosebi intre casatoriile incheiate inainte sau dupa intrarea sa in vigoare". Iar  art.40 din acelasi act normativ prevede ca  "in cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul prin acordul sotilor daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art.373 lit. a) si  art. 374 din Codul civil".
Art. 373 lit. a) din Noul Cod civil dispune ca divortul poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot. Iar art. 374 (1) din acelasi act normativ dispune ca divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
In cauza, cererea de desfacere a casatoriei, a fost formulata de ambii soti care au prezenti in instanta si si-au exprimat consimtamantului liber si neviciat la desfacerea casatoriei, conform art. 374 alin.3 Cod civil.
   Ca atare, avand in vedere pozitia partilor, exprimata in fata instantei, vazand indeplinite conditiile prevazute de textele de lege mai sus citate, precum si cele ale art. 613 indice 1 Cod de procedura civila, instanta urmeaza ca in baza art. 373 lit. a Cod civil, sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti, prin divort, prin acordului sotilor.
In baza art. 383 alin. 3 Codul Civil, neexistand in cauza o intelegere contrara, reclamanta urmeaza sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela  de "D".
Conform art. 396 (1) din acelasi act normativ  "instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta".
Astfel, odata cu pronuntarea divortului instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la toate aspectele legate de situatia minorilor rezultati din casatorie.
Astfel, conform art. 397 Cod civil "dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel", iar conform art. 398 (1) "Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti". Din aceste dispozitii legale rezulta ca Noul Cod Civil instituie in privinta exercitarii autoritatii parintesti dupa divort, regula ca aceasta sa se exercite in comun de ambii parinti si numai in mod exceptional, atunci cand exista motive temeinice, din punct de vedere al interesului superior al minorului, instanta va hotari ca autoritatea parinteasca sa se exercite de unul dintre parinti.
In cauza nu a rezultat existenta unor motive temeinice pentru ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre mama, fapt care nici nu a fost invocat, sustinandu-se ca este suficienta intelegerea partilor, in acest sens.
Invoiala parintilor este unul dintre criteriile care pot sa fie avute in vedere de instanta atunci cand va lua o hotarare cu privire la minor, insa asa cum rezulta din prevederile art. 396 Cod civil, mai sus citat, aceasta va fi avuta in vedere numai daca este in concordanta cu interesul minorului - acesta fiind criteriul primordial pe care trebuie sa il aiba in vedere autoritatile in luarea deciziilor cu privire la minori.
Art. 483 (1) Cod civil dispune: "Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2)Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori."  Din aceste dispozitii legale rezulta ca autoritate parinteasca nu este doar un drept al parintelui ci si un drept al copilul, drept avand ca obligatii corelative indatoririle parintesti, astfel incat instanta apreciaza ca intelegerea parintilor ca autoritatea parinteasca sa se exercite doar de unul dintre parinti, nu este in concordanta cu interesul superior al minorului, a lua act de aceasta intelegere ar avea ca efect lipsirea minorului de ocrotirea parinteasca a unui parinte, fara a exista motive temeinice. Pe de alta parte, instanta apreciaza ca nu poate fi primita o astfel de intelegere deoarece renuntarea unui parinte le autoritatea parinteasca echivaleaza nu numai cu renuntarea lui la exercitarea unor drepturile parintesti dar si la indatoririle parintesti, ceea ce nu poate fi primit - nimanui nefiindu-i ingaduit sa renunte la obligatii.
Pentru aceste considerente instanta va respinge cererea reclamantei privind exercitarea autoritatii parinteste, fata de minora B.E.G., nascuta la data de 12 noiembrie 2008, de catre mama, ca fiind neintemeiata si va dispune ca autoritatea parinteasca cu privire la aceasta, sa se exercite in comun de ambii parinti.
In ceea ce priveste locuinta minorei instanta, avand in vedere intelegerea partilor care este in concordanta cu interesul superior al minorului, precum si concluziile autoritatii tutelare, in temeiul art. 400 Cod civil va stabili locuinta minorei,  la domiciliul mamei din Bistrita.
 Conform art. 499 (1) Cod civil "Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala". Iar conform art. 527 (1) din acelasi act normativ "Poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace.  (2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligatii ale sale."
Astfel, avand in vedere faptul ca locuinta minorei a fost stabilita la mama, prezumandu-se ca acesta presteaza in natura intretinerea minorei, tatal va fi obligat la plata unei pensii de intretinere, in favoarea minorei in functiei de mijloacele de care dispune.  Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca paratul realizeaza un venit lunar, in medie de 1492,5 lei, fiind angajat al UM- _.  In ceea ce priveste nevoile minorei, acesta fiind la o varsta frageda, are nevoie de ingrijire si educare, conform specificului varstei..
Pentru argumentele infatisate, instanta va admite cererea si va obliga paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, B.E.-G., nascuta la data de 12 noiembrie 2008, in valoare de 373 lei lunar, incepand cu data de 06.09.2011, data introducerii actiunii si in continuare, pana la majoratul minorei - suma reprezentand o patrime din venit lunar realizat de parat, avand in vedere si prevederile art. 529 (1) Cod civil.
Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.