Cerere de reincredintare minor. Formulare de catre tert in contradictoriu cu mama minorului. Protejarea interesului superior al minorului.

Cerere de reincredintare minor. Formulare de catre tert in contradictoriu cu mama minorului. Protejarea interesului superior al minorului.

(Judecatoria Bistrita - sectia civila, sentinta civila nr. 6251/29. 11. 2010 pronuntata in dosarul nr. 5220/190/2010).       Relatia familiala nu se limiteaza in mod exclusiv la raportul dintre minor si parintii sai naturali, ci este si relatia care se creeaza intre un copil si o persoana care il are in grija si care se poate stabili pe baza unor element juridice. “Dependenta" - tradusa ca o coabitare indeplungata - minorului care a locuit o lunga perioada de timp cu o persoana cu care nu are legatura de rudenie sangvina este circumscrisa notiunii de “viata de familie", Curtea intelegand prin “rude" familia in sens larg, in acceptiunea non juridica a notiunii. Sentimentul si notiunea de familie sunt notiuni care se definesc in mod subiectiv de catre persoana implicata in mod direct, actul formal, respectiv actul juridic nefiind elementul care sa determine in mod singular si determinant aceasta notiune.
      
       Prin cererea inregistrata initial la Judecatoria Bistrita ca cerere de interventie  reclamanta IM a solicitat instantei, in contradictoriu cu parata DEI,  instituirea masurii plasamentului familial la bunica paterna IM, pentru minora IA, fiica lui IOI (decedat) si a paratei DEI.
       In motivarea cererii, s-a sustinut ca minora a fost incredintata spre crestere si educare tatalui prin sentinta civila nr. 1812/2006 a Judecatoriei Bistrita, hotarare in care s-a retinut ca parata nu are conditii de crestere si educare a minorei. Conditiile mamei nu s-au imbunatatit in nici un fel, ci dimpotriva aceasta nu are un domiciliu stabil si nu are un loc de munca.
       In sustinerea cererii de plasare a copilului la bunica s-au invocat prevederile art. 54 si art. 60 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, care acorda prioritate plasamentului in familia extinsa, art. 56 din aceeasi lege care acorda posibilitatea instituirii plasamentului si pentru copilul care, din motive neimputabile parintilor, nu poate fi lasat in grija acestora, precum si imprejurarea ca reclamanta, in calitate de bunica paterna, are conditii materiale si morale pentru cresterea si educarea Andreei, precum si o buna relatie afectiva cu aceasta.
       S-a mentionat ca Directia Generala de Asistenta Sociala si de Protectie a Copilului a facut demersuri si cercetari pentru luarea masurii plasamentului, insa in urma refuzului mamei naturale a copilului, doar instanta de judecata este in masura sa ia o astfel de masura.
       Ulterior, reclamanta si-a extins actiunea solicitand citarea in cauza si a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Bistrita-Nasaud.
       In cauza, a formulat o cerere de interventie in interes propriu si numita ILC, solicitand luarea masurii plasamentului catre intervenienta a minorei IA.
       In motivarea cererii, intervenienta  a invederat ca a fost casatorita cu tatal fetitei si ca de la varsta de 9 ani s-a ocupat de cresterea si educarea acesteia, iar intre ele s-a realizat o legatura de afectiune ca intre mama si fiica. Si dupa decesul tatalui minorei, tot intervenienta s-a ocupat de cresterea si educarea minorei. La domiciliul intervenientei este creat un mediu familial in care minora are toata afectiunea si preocuparea acesteia pentru o buna ingrijire.
       Schimbarea mediului familial i-ar crea minorei o trauma psihica. Desi bunica paterna doreste ca minora sa-i fie incredintata in plasament familial, o astfel de masura nu ar fi in interesul acesteia deoarece intre fetita si bunica nu s-a creat o legatura de afectiune suficient de puternica care sa justifice luarea acestei masuri si sa o determine pe minora sa o accepte.
       S-a invederat ca legatura de rudenie cu minora nu este suficienta pentru luarea  acestei masuri, atata vreme cat minora nu doreste sa paraseasca familia in care a crescut pana in prezent.
       Intervenienta a sustinut  faptul ca situatia existenta in prezent si  dorinta minorei de ramane in familie, justifica interesul sau de a promova cererea de interventie.
       In drept au fost invocate prevederile art. 55, art. 56 lit. b, art. 60 alin. 3 lit. a si art. 61 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, precum si art. 49 si urm. din Codul de procedura civila.
       Parata DGASPC BN, legal citata, si-a delegat reprezentat in instanta, nu a depus intampinare, insa a depus raportul asupra anchetei psihosociale.
       Prin cererea de interventie formulata pentru termenul de judecata din data de 13. 07. 2010, ILC a solicitat instantei sa dispuna respingerea actiunii formulate de catre reclamanta ca fiind nefondata.
       Pentru termenul de judecata din data de 11. 10. 2010 a formulat cerere de interventie in interes propriu numita IM, prin care a solicitat instantei sa respinga actiunea introductiva si sa dispuna incredintarea minorei IA in favoarea sa, fara obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere si fara cheltuieli de judecata.
       Se mai invedereaza ca, potrivit art. 103 alin. 2 din Codul familiei, instanta poate sa respinga cererea de inapoiere formulata de parinte, daca inapoierea este contrara interesului copilului, iar potrivit art. 42 alin. 2 din Codul familiei, copiii pot fi incredintati unor rude, ori unor alte persoane, cu acordul acestora.
       Chiar daca incredintarea copilului minor in favoarea unei alte persoane decat singurul parinte ramas in viata este o masura exceptionala si, in acest caz, criteriile ce trebuie avute in vedere trebuie sa fie legate exclusiv de interesul copilului.
       In drept, s-au invocat dispozitiile art. 49 si urm. Cod procedura civila si ale art. 42 si art. 103 alin. 2 din Codul familiei, precum si dispozitiile Legii nr. 272/2004.
       In probatiune, s-au anexat inscrisuri (filele 48 - 58).
       Prin precizarea cererii de interventie in interes propriu formulata pentru termenul de judecata din 11. 10. 2010, intervenienta ILC a soliciat, in principal sa se dispuna incredintarea spre crestere si educare a minorei IA, nascuta la 8 martie 1998 catre intervenienta, iar in subsidiar respingerea actiunii formulata de reclamanta ca nefondata,
       Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, instanta retine urmatoarele:
       Prin sentinta civila nr. 1812/2006 a Judecatoriei Bistrita, minora IA, a fost reincredintata spre crestere si educare tatalui. In cursul anului 2009, tatal minorei de decedat si, urmare a acestui deces, bunica paterna a solicitat reincredintarea minorei catre ea.
       Pornind de la aceasta stare de fapt existenta in cauza, instanta este investita sa solutioneze, in dosarul pendinte, trei cereri de reincredintare a minorei formulate de catre mama naturala, de catre bunica paterna si de catre mama vitrega a minorei, sotia parintelui - la data decesului acestuia -  caruia  minora ii fusese incredintata.
       Pentru a putea solutiona toate aceste capete de cerere, se impun a fi avute in vedere temeiurile juridice aplicabile in materie.
       Primele texte legale retinute de catre instanta si consacrate in mod imperativ de catre legiuitorul roman sunt cuprinse in Legea nr. 272/2004, instanta retinand relevante in cauza dispozitiile art. 2 al. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004 care prevad ca "Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti". Aceeasi lege, in art. 6, prevede ca "Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
    a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
    b) egalitatea sanselor si nediscriminarea".
       Totodata, avand in vedere obiectul si complexitatea cauzei pendinte, relevante sunt si dispozitiile instituite de catre legiuitor prin:
       a.) art. 14 prevede ca:
     "(1) copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
    (2) copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior".
b.) art. 16 stipuleaza ca:
     "(1) copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
     (2) instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului".
c.) totodata, art. 24 stabileste ca
     "(1) copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.
     (2) in orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
     (3) dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.
     (4) in toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului.
    (5) orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.
    (6) dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de conflict de interese, sunt si raman aplicabile".
d.) art. 30 consacra dreptul copilului, stabilind:
     "(1) copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.
     (2) parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in prezenta lege.
     (3) parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia".
e.) de asemenea, art. 33 prevede ca "copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului".
f.) art. 38 arata ca "instanta judecatoreasca este singura autoritate competenta sa se pronunte, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
    a) persoana care exercita drepturile si indeplineste obligatiile parintesti in situatia in care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea parintilor sai;
    b) modalitatile in care se exercita drepturile si se indeplinesc obligatiile parintesti;
    c) decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti;
    d) redarea exercitiului drepturilor parintesti".
g.) art. 44 din aceeasi lege stabileste ca:
     (1) copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
     (2) parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si pregatirea profesionala".
Pe de alta parte, art. 44 din Codul familiei prevede ca "in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani_, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii".
        Conform art. 94 alin. 2 Codul Familiei "instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui care o primeste."
        De asemenea, potrivit art. 86 alin. 1 si 3 cu raportare la art. 107 alin. 1 si art. 97 alin. 1 Codul Familiei, obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, iar descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere de la ambii parinti, oricare ar fi cauza nevoii in care se afla. Obiectul acestei obligatii de intretinere il constituie mijloacele necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a minorului.
       Daca intretinerea este datorata de un parinte pentru un copil, aceasta se stabileste pana la o patrime din venitul sau de munca, iar pentru trei sau mai multi copii, pana la jumatate din venituri, astfel dupa cum rezulta din prevederile art. 94 alin. 3 Codul Familiei.
       Trebui retinute in cauza, de asemenea, si concluziile reiterate in fiecare cauza de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului atunci cand a solutionat cauze avand ca temei art. 8 din Conventie, instanta statuand ca ingerinta statului in dreptul la viata de familie a minorului este justificata atunci cand urmareste un scop legitim, respectiv protectia sanatatii si dezvoltarii copilului. Tot instanta europeana stabileste ca relatia familiala nu se limiteaza in mod exclusiv la raportul dintre minor si parintii sai naturali, ci este si relatia care se creeaza intre un copil si o persoana care il are in grija si care se poate stabili pe baza unor elemente juridice (cauza Pini, Bertani, Manera si Atripaldi contra Romaniei in care s-a decis ca intre reclamanti si copiii pentru care obtinusera hotarari de adoptie, chiar daca de facto nu a existat o relatie, exista o viata familiala in sensul art. 8). S-a statuat, in acest sens, ca “dependenta" - tradusa ca o coabitare indeplungata - minorului care a locuit o lunga perioada de timp cu o persoana cu care nu are legatura de rudenie sangvina este circumscrisa notiunii de “viata de familie" (hotararea Soderback), Curtea intelegand prin “rude" familia in sens larg, in acceptiunea non juridica a notiunii.
       Rezulta, astfel, ca o concluzie pertinenta in cauza, este aceea de a se stabili ca sentimentul si notiunea de familie sunt notiuni care se definesc in mod subiectiv de catre persoana implicata in mod direct, actul formal, respectiv actul juridic nefiind elementul care sa determine in mod singular si determinant aceasta notiune.
       Pe de alta parte, tot aceasta instanta statueaza ca analiza trebuie facuta de catre instanta in raport de interesul superior al minorului, sens in care, in estimarea acestuia, este lasata instantelor nationale o marja de apreciere destul de larga, instanta nationala fiind, insa, obligata sa aduca o minima motivare a interesului minorului (hotararea Maniglio - Mathlouthi si hotararea Monroy).
       Masura reincredintarii minorului impune instantei reaprecirea conditiilor de care parintele caruia copilul nu i-a fost incredintat spre crestere si educare a avut parte la momentul incredintarii copilului catre celalalt parinte.
       In practica, reclamanta argumenteaza in fata instantei ca motivul promovarii actiunii din dosarul pendinte se regaseste implicit in modificarea conditiilor de care a beneficiat atunci cand instanta a reincredintat minora catre tatal sau.
       Din analiza probalor administrate in cauza a rezultat fara echivoc aspectul ca, in prezent, reclamanta este angajata intr-o relatie care poate fi definita ca stabila, locuind si convietuind cu numitul BAI in apartamentul proprietatea copiilor acestuia, apartament asupra caruia detine un drept de uzufruct viager. Totodata, reclamanta, in baza unei conventii civile, are un venit lunar in cuantum de 800 lei.
       Ancheta sociala dispusa in cauza a lasat la aprecierea instantei luarea masurii de reincredintare, fara a face niciun fel de propunere in acest sens, dar precizand ca reclamanta detine conditii bune de crestere si educare a minorei.
       Totodata, din probatiunea testimoniala administrata in cauza, precum si din ancheta sociala efectuata, a rezultat ca bunica paterna, intervenienta in interes propriu, are conditii bune de crestere si educare a minorei, realizand un venit de peste 1.000 lei lunar provenit din pensie, intre cele doua existand o relatie afectiva bine dezvoltata.
       De asemenea, intervenienta in interes propriu IL, a dovedit in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 Cod civil, prin probele testimoniale, precum si prin ancheta sociala, ca are conditii optime de crestere si educare a minorei, ca intre cele doua exista o reala relatie “mama - fiica", concluziile anchetei sociale fiind de incredintare a minorei catre intervenienta in interes propriu IL.
       Minora IA, audiata de catre instanta in camera de consiliu, si-a exprimat vehement dorinta de a fi incredintata spre crestere si educare “mamei sale" care, in opinia sa, este intervenienta IL, motivand ca aceasta este persoana care a crescut-o ca o adevarata mama si care, in fiecare seara, “ii spune noapte buna si o saruta pe frunte".
       Astfel, in practica, a rezultat ca toate partile sunt apte, din punct de vedere material si ambiental, sa asigure o crestere si educare a minorei conforma cu necesitatile acesteia.
       Ramane astfel instantei ca, urmare a analizarii interesului superior al minorei, tinand cont si de opinia acesteia exprimata la o varsta la care aceasta opinie trebuie avuta in vedere - respectiv 13 ani - sa hotarasca asupra persoanei careia minora ii va fi incredintata.
       Se retine astfel ca, de mai bine de patru ani de zile, minora, prin hotarare judecatoresca, a fost incredintata defunctului sau tata, casatorit, la data reincredintarii, cu intervenienta in interes propriu IL. De la momentul reincredintarii minorei catre tatal sau, mama naturala, reclamanta in cauza, nu a promovat pe rolul instantelor nicio cerere de reincredintare a minorei pana la cea care constituie obiect al prezentului dosar. In toata aceasta perioada, minora a locuit in Bistrita, impreuna cu tatal sau si cu intervenienta in interes propriu IL, frecventand scoala in Bistrita si legand relatii de prietenie cu copiii de la scoala si din vecini, iar reclamanta locuind in S. Gheorghe impreuna cu concubinul sau.
       In decursul perioadelor in care minora a locuit cu tatal sau si cu sotia acestuia, intervenienta in interes propriu IL, minora a fost inconjurata de dragostea si atentia acestora, pana la decesul tatalui, mai apoi doar de intervenienta in interes propriu IL care a fost in permanenta prezenta fizic in viata de fiecare zi a minorei. Mediul social si familial cu care minora este obisnuita este in Bistrita, aspect care deriva si din varsta frageda la care a fost reincredintata tatalui, adica exact la varsta la care comportamentul si personalitatea minorului se formeaza.
       Simpla schimbare a mediului minorei, insa, nu este un element suficient decat daca se concluzioneaza ca aceasta masura ar avea consecinte daunatoare asupra dezvoltarii viitoare a minorului.
       Toate probele administrate in cauza au dovedit aspectul ca intre reclamanta si minora relatia de comunicare si de afectiune reciproca este net inferioara cele existente intre intervenienta in interes propriu IL si minora. Ca este asa o confirma inclusiv martorul reclamantei (fila 98), numitul numitul BAI, care a aratat instantei ca, pe durata celor mai bine de doi ani de zile de cand reclamanta locuieste impreuna cu el, minora s-a intalnit mai rar cu mama sa naturala, nevizitand-o pe aceasta niciodata la noul sau domiciliu.
       Totodata, interogatoriul luat reclamantei, coroborat cu declaratiile testimoniale si cu actele medicale depuse la dosar, au relevat asdpectul ca reclamanta nu cunoaste prietenii minorei, mancarea sa preferata si nici afectiunile acesteia, toate fiind, insa, cunoscute de catre intervenienta in interes propriu IL.
       In speta, data fiind experienta de viata a minorei, precum si varsta acesteia, instanta apreciaza ca minora are gradul de maturitate necesara pentru a intelege consecintele opiniei sale referitoare la incredintarea spre crestere si educare catre intervenienta in interes propriu IL. Imprejurarea ca dupa decesul tatalui sau minora a ramas sa locuiasca cu intervenienta in interes propriu IL demonstreaza ca minora este mult mai atasata de aceasta decat de reclamanta, fiind obisnuita cu mediul familial in care a crescut, intervenienta ocupandu-se in mod corespunzator de cresterea si educarea minorei care simte ca aceasta este persoana care ii ofera ajutor, sprijin si intelegerea de care, prin propriile sale simturi subiective si instinctive, are nevoie, acesta fiind mediul care minorei ii asigura stabilitatea de care are nevoie.
       Schimbarea anturajului in care minora creste, a scolii pe care o frecventeaza, a persoanei cu care relationeaza in mod optim si chiar a imobilului in care locuieste si pe care il defineste ca fiind casa ei ar putea conduce copilul, deja traumatizat de experientele traite si de schimbarile la care a fost supus, la suportarea unor consecinte negative greu sau chiar imposibil de inlaturat.
       Pe de alta parte, tot din probatiunea testimoniala, a rezultat ca intre bunica paterna si minora exista relatii foarte bune, minora vizitandu-si des bunica si, ocazional, ramanand sa doarma peste noapte la aceasta. De retinut este aspectul ca bunica paterna a solicitat, in subsidiar, incredintarea spre crestere si educare a minorei catre intervenienta in interes propriu IL.
       Martorele audiate la cererea acestei interveniente au aratat instantei ca, atunci cand minora merge la bunica sa, de educarea acesteia se ocupa in principal fiica intervenientei, sora defunctului tata al minorei.
       Acest aspect, insa, nu va impieta asupra drepturilor bunicii paterne de a avea legaturi personale cu minora in viitor.
Asa fiind, tinand cont de optiunea minorei, de garantiile morale si materiale prezentate instantei de catre intervenienta in interes propriu IL, in respectul dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 272/2004 si art. 42 din Codul familiei, instanta va respinge cererea reclamantei de incredintare a minorei, va respinge capatul principal al cererii de interventie in interes propriu formulata de catre bunica paterna, va admite capatul subsidiar al cererii de interventie in interes propriu formulata de catre bunica paterna si va admite cererea intervenientei in interes propriu IL, sens in care va dispune reincredintarea minorei IA, nascuta la data de 08. 03. 1998, spre crestere si educare intervenientei in interes propriu ILC.
       Totodata, vazand dispozitiile legale in acest sens, tinand cont de acelasi interes superior al minorei, instanta va obliga reclamanta sa plateasca, cu titlu de pensie de intretinere, suma de 266,66 lei lunar in favoarea minorei IA, nascuta la data de 08. 03. 1998, incepand cu data de 28. 07. 2009, data introducerii actiunii, pana la majorat ori noi dispozitii.
De asemenea, avand in vedere necesitatea pastrarii legaturilor intre parinti si copii lor, in raport de solutia instantei privind cererea de reincredintare, instanta va incuviinta reclamantei legaturi personale cu minora IA, nascuta la data de 08. 03. 1998.
Nu trebuie omis din vedere de catre minora si de catre intervenienta in interes propriu IL ca legaturile dintre mama biologica si minora se impun a fi incurajate si perpetuate. Altfel, drepturile parintelui caruia minora nu i-a fost incredintata si care nu a fost decazut din drepturile parintesti ar fi grav incalcate, putand produce majore repercusiuni pentru partile implicate si care nu depun toate eforturile pentru asigurarea exercitarii acestora.
Restrangerea unui atare drept, garantat atat de prevederile legislatiei interne, cat si de art. 8 din CEDO, poate avea loc exclusiv atunci cand exista motive de protectie a minorului, motive care, in speta, nu pot fi invocate. Mama naturala, in speta reclamanta, nu poate fi "sanctionata" nici de catre instanta si nici chiar de partile implicate - minora, bunica paterna sau intervenienta in interes propriu Ilie Liliana - prin ingradirea dreptului sau de a beneficia de timp cu propriul sau copil si de a incerca sa consolideze relatia cu minora.
       In raport de cele anterior expuse, instanta va stabili, in favoarea reclamantei,  urmatorul program de vizitare: primul si al treilea sfarsit din fiecare luna, incepand de vineri, orele 17,00 si pana duminica, orele 16,00; ? din durata vacantelor, la inceputul acestor vacante, urmand ca, de sarbatori, minora sa petreaca anii pari de Pasti cu reclamanta, iar in anii impari, minora sa petreaca Craciunul cu reclamanta. Reclamanta are dreptul de a lua minora de la domiciliu din Bistrita, cu obligatia corelativa de a-l readuce la finalul programului, cheltuielile cu realizarea efectiva a acestui program urmand a fi  suportate de catre reclamanta.
       Vazand dispozitiile art. 274 Cod procedura civila si in respectul principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.