EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE IN CAZUL CONCUBINILOR

8. EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECTIE IN CAZUL CONCUBINILOR

Textul articolului 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 republicata prevede ca o conditie pentru emiterea ordinului de protectie in cazul concubinilor prezenta elementului de fapt al convietuirii actuale a acestora, respectiv la momentul judecarii cererii avand acest obiect.

Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 336/2014, pronuntata in dosarul nr. 11858/190/2013

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 10.12.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta MC a solicitat in contradictoriu cu paratul SM,, emiterea unui ordin de protectie impotriva acestuia.
In motivare a aratat ca a intretinut o relatie de concubinaj cu paratul incepand din anul 2010 , relatia incetand in anul 2012. In perioada concubinajului cei doi au locuit impreuna la locuinta reclamantei din B, str. NT, nr. 52. Destramarea relatiei s-a datorat paratului care este un individ violent si posesiv. Dupa separarea de parat a fost amenintata de acesta cu moartea si cu incendierea locuintei, a lovit-o, injurat-o si insultat-o. Astfel a fost nevoita sa formuleze plangeri penale impotriva acestuia si sa solicite interventia organelor de ordine. In dosarul civil nr. 604/190/2013 a obtinut un ordin de protectie impotriva paratului pentru o perioada de 6 luni , in acest pronuntandu-se sentinta civila nr. 1130/2013 ale carei efecte erau incetate la data promovarii prezentei actiuni. Paratul nu a respectat ordinul de protectie mentionat , fiind intocmite doua dosare penale in care acesta este cercetat pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti.
In drept a precizat prevederile art. 26 din legea 21772003 si in probatiune a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Paratul nu s-a prezentat la termenele de judecata nu a depus intampinare, asistenta juridica obligatorie i-a fost asigurata prin avocat desemnat de Baroul B.N..
La termenul din 23.01.2013 instanta a ridicat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului raportat la prevederile art. 5 litera c din legea 217/2003, ocazie cu care reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea exceptiei in timp ce reprezentantul paratului si al Ministerului Public au solicitat admiterea exceptiei, instanta ramanand in pronuntare pe exceptie.
Analizand actele de la dosar instanta a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului :
In cauza, asa cum prevede si denumirea Legii nr. 217/2003 , respectiv "pentru prevenirea si combaterea violentei in familie", domeniul de aplicare nu este unul general, ci priveste violenta in familie.
Pentru aprecierea sferei persoanelor ce pot fi subiecte active si pasive ale actiunii privind emiterea ordinului de protectie elocvent este art. 5 din Legea 217/2003, care defineste prin enumerare notiunea de membru de familie, respectiv: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc; tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului; reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
In cauza, conform sustinerilor reclamantei, necontestate de parat si dobandind valoare probatorie conform art. 255 alin. 2 din cod procedura civila, partile au avut o relatie de concubinaj din 2010 pana in 2012, relatie care in prezent nu mai exista.
Astfel, analiza cu privire la exceptie va privi litera c) a art. 5 din Legea nr. 217/2003, care se refera la concubini. Analizand din punct de vedere literar textul amintit, s-a retinut ca verbele folosite in acest text sunt folosite la timpul trecut si respectiv prezent. Mai exact, cand legiuitorul se refera la persoanele cu relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii foloseste verbul la timp perfect compus , iar cand se refera la convietuirea lor foloseste verbul la timpul prezent, respectiv "convietuiesc". Pentru ca paratul din prezenta cauza sa aiba calitate procesual pasiva ar trebui sa fie indeplinite doua conditii : 1) sa fi stabilit cu reclamanta relatii asemanatoare celor dintre soti, conditie indeplinita in cauza si 2) convietuirea sa fie actuala, conditie neindeplinita in cauza, conform sustinerilor reclamantei, necontestate de parat, relatia de concubinaj intre parti s-a incheiat in anul 2012, in timp ce prezenta actiune a fost promovata in data de 10.12.2013, la aproape un an dupa ce relatia de concubinaj s-a destramat.
Retinerea instantei cu privire la faptul ca paratul nu are calitate procesual pasiva motivat de lipsa convietuirii actuale cu reclamanta este intarita de modul in care legiuitorul, referindu-se la situatia dintre soti la litera b din art. 5 din legea 217/2003, foloseste pentru a defini notiunea de membru de familie urmatoarea formulare: "sotul /sotia si sau fostul sot/fosta sotie". Este usor de observat ca prin tehnica legislativa folosita, legiuitorul, definind notiunea de membru de familie cu privire la persoanele ce la un moment dat s-au casatorit, nu mai foloseste ca in cazul situatiei concubinilor sintagma finala "in cazul in care convietuiesc". In consecinta, daca legiuitorul ar fi dorit ca sfera subiectelor pasive ale actiunii de emitere a unui ordin de protectie sa includa si fostii concubini, ar fi folosit ca in cazul sotilor notiunile de " fost/fosta" ori ar fi folosit verbul a convietui la formele de perfect compus si prezent alternativ , respectiv " au convietuit/convietuiesc". Astfel, este evident ca paratul in cauza nu are calitate procesual pasiva cat timp nu mai convietuieste cu reclamanta, legiuitorul reglementand expres in situatiile in care le-a apreciat ca fiind supuse domeniului de aplicare a notiunii de membru de familie cu privire la alte categorii de persoane, chiar daca legatura dintre persoane nu mai este actuala, prin folosirea notiunii de "fost/fosta".
Avand in vedere ca reclamanta a pierdut procesul, aceasta a fost obligata sa suporte cheltuielile avansate de stat pentru asigurarea asistentei judiciare obligatorie a paratului, si a fost obligata sa plateasca in favoarea statului aceste cheltuieli.
Impotriva sentintei expuse a declarat apel, in termen legal, reclamanta MC, prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea hotararii si, rejudecand, sa se respinga exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului SM si, in urma incuviintarii probatiunii testimoniale, sa se admita actiunea introductiva ca fiind intemeiata, pentru motivele ce urmeaza.
Reclamanta a formulat cererea pentru instituirea unui nou ordin de protectie impotriva paratului, intrucat, data fiind relatia lor de concubinaj, paratul, desi ea nu mai doreste sa convietuiasca cu el data fiind atitudinea sa agresiva, refuza cu obstinatie sa accepte ideea separarii, intra in locuinta reclamantei cu cheie potrivita, obligandu-o sa il accepte ca si concubin, iar la refuzul reclamantei o ameninta, o loveste, motiv pentru care a si formulat mai multe plangeri penale impotriva paratului si a solicitat ordinul de protectie atat in urma cu un an (cand i s-a admis cererea), cat si in prezentul dosar.
Instanta de fond a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si a admis-o, respingand cererea introductiva fara a intra in judecarea fondului.
Apreciaza ca hotararea instantei de fond este gresita. Este real ca paratul nu mai convietuieste in prezent cu reclamanta, dar aceasta situatie se datoreaza in mod exclusiv fricii acestuia de consecintele legale - intrucat a incalcat primul ordin de protectie. Impotriva acestuia a fost pornita urmarirea penala in doua dosare penale pentru nerespectarea hotararii judecatoresti
Totodata, reclamanta a formulat o noua cerere pentru emiterea ordinului de protectie, tocmai pentru a-l determina sa nu mai intre peste ea in casa, sa nu o mai hartuiasca pe strada cand se intalnesc, sa nu o mai sune.
In intelesul art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 republicata, sunt considerati membrii de familie persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti, in cazul in care convietuiesc. Aceasta prevedere trebuie insa analizata in contextul emiterii primului ordin de protectie, cand paratul locuia in locuinta reclamantei, insa, in prezent, lipsa convietuirii se explica doar prin prisma temerii acestuia de consecintele legii, altfel acesta ar intra imediat in locuinta acesteia, obligandu-o sa il accepte impotriva vointei sale.
A depus la dosar rezolutia procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a paratului si aplicarea unei sanctiuni administrative (amenda in cuantum de 600 lei) pentru incalcarea primului ordin de protectie. In continutul rezolutiei se face precizarea ca paratul SM a intrat in curtea apelantei si (desi se mentioneaza ca doar s-au certat, fara a se specifica motivul, ea i-a interzis sa intre in casa, el a refuzat) daca nu ar fi apelat serviciul de urgenta 112 cu siguranta nu ar fi putut sa-l opreasca sa intre in casa.
Din experienta anterioara, de cate ori a reusit sa intre in casa, a agresat-o cu intentia de a o omori. Nu de putine ori a strigat ca va muri din mana lui, ca el va fi calaul ei. In aceste imprejurari, faptul ca paratul nu a reusit sa-si duca la bun sfarsit intentia de a locui in casa reclamantei (pentru ca, in prezent, el este boschetar, chiar daca are o adresa de domiciliu) se datoreaza numai interventiei politiei, nicidecum altor imprejurari. Daca va sti ca nu mai are ordin de protectie, va veni direct, fara sa mai astepte sa-l lase sa intre.
A mai aratat faptul ca paratul este bolnav psihic, este luat in evidenta cu schizofrenie si, in plus, se mai si drogheaza, motive suficiente pentru a o determina, in situatia in care se va merge pe aceeasi interpretare, restrictiva, ca si instanta de fond, sa se mute din casa, altfel nu mai are curaj sa locuiasca singura, stiind inclinarea evidenta spre violenta a paratului.
Intrucat in dispozitivul sentintei atacate prima instanta a indicat calea de atac a recursului, iar reclamanta a declarat apel, tribunalul a pus in discutia partilor natura caii de atac ce legal se poate exercita in prezenta cauza, pe care a calificat-o ca fiind apelul, interpretand coroborat dispozitiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicata cu cele ale art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012, nefiind incidente in acest caz prevederile art. 457 alin. 3 din Noul Cod de procedura civila.
Intimatul nu a formulat intampinare, nu s-a infatisat in instanta si, drept urmare, nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac declansata de reclamanta.
Tribunalul a retinut ca apelul nu este fondat, fiind respins ca atare.