CIVIL.Plangere contraventionala.Forta probanta a unor inscrisuri sub semnatura privata si a declaratiilor de martori. Dreptul de a face obiectiuni la continutul procesului verbal de contraventie. Conditii

     Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
     Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.09.2010, sub nr. _., petenta S.C. M. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu intimata DGFP _. anularea procesului verbal de contraventie seria _. nr. _  din data de **.**.2010, emis de un agent constatator din cadrul intimatei.
      In motivarea plangerii sale, petenta a aratat ca in fapt, in data de 31.08.2010, orele 16.00 in timp ce reprezentantii legali ai societatii erau plecati din tara, a fost sanctionata contraventional prin procesul verbal de contraventie seria _. Nr... pe motiv ca nu ar fi existat aparat de marcat electronic fiscal, situatie care nu corespunde adevarului intrucat petenta era si este dotata cu aparat fiscal achizitionat de la S.C. N.R. S.R.L., astfel cum rezulta din factura fiscala nr. ***  din 2010. Agentul constatator insa nu a luat in seama existenta aparatului fiscal din incinta societatii si nu a luat in calcul nici explicatiile date de persoana gasita la punctul de lucru, numita C.M.A. in sensul ca, avand in vedere momentul efectiv al deschiderii punctului de lucru si al achizitionarii casei de marcat si ca patronii sunt plecati, asteptandu-i pentru a primi instructiuni privind modul de folosire al aparatului, efectiv firma nici nu a avut cand si cum sa  desfasoare, in concret activitate curenta, conform obiectului sau de activitate.
      Petenta a invocat exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie,  a procesului verbal cu nr. _./**.**.2010 si celui din **.**.2010 pentru mai multe considerente. Astfel, nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7, art. 17 si art. 19 din O.G. 2/2001 privind regimul contraventiilor. Procesul verbal ce contraventie a fost intocmit in lipsa reprezentantilor legali ai societatii care efectiv nu au avut posibilitatea sa-si exprime astfel vreun punct de vedere, potrivit dispoz. art. 19 din O.G. 2/2001. Procesul procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator, precum si de contravenient iar in situatia in care acesta refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiuni despre aceste imprejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod, adica fara respectarea conditiilor imperative cerute de lege.  Nimic din aceste prevederi legale nu se regasesc pe procesul verbal contestat. Se retine ca "societatea desfasoara activitate de comert cu amanuntul in magazin nespecializat fara a fi dotata cu aparat electronic de marcat fiscal..." , situatie insa nereala, si nici in legatura cu suma de 49   de  lei despre care s-a facut mentine pe procesul verbal de contraventie petenta nu cunoaste nimic, numita C.A.semnand pe acel inscris probabil de teama, spunandu-i-se ca nu este nimic grav. Prevederile legale nu au fost respectate nici in privinta obiectiunilor puteau fi exprimate chiar prin intermediul persoanei gasite la punctul de lucru si care i-a adus la cunostinta agentului constatator ca exista casa de marcat, dar ca asteapta pe cineva sa ii arate cum functioneaza, mai ales ca patronii sunt plecati din tara. Legiuitorul impune agentilor  constatatori obligativitatea instiintarii persoanei in cauza despre faptul ca are dreptul de a formula obiectiuni, iar in nici un caz  agentii constatatori nu au dreptul sa mentioneze, pur si simplu, ca persoana refuza sa semneze ori ca nu are obiectiuni de formulat sau, asa cum s-a intamplat in speta, sa mentioneze fapte care nu atesta realitatea. Totodata, nu este deloc descrisa fapta contraventionala, cu aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aflarea adevarului si la aprecierea gravitatii faptei, in functie de care sa fie stabilita sanctiunea, proportionala cu gravitatea si pericolul social al faptei. Or, in speta dedusa judecatii, nu se poate vorbi despre existenta unei fapte de natura contraventionala pentru a putea fi antrenata raspunderea petenta detinea casa de marcat, situatie neavuta insa in vedere de agentul constatator care, in mod nelegal a incheiat proces verbal si a aplicat o amenda imensa pentru o fapta inexistenta.
      Legiuitorul nu a lasat la aprecierea agentului constatator completarea acestei rubrici, considerand ca altfel s-ar incalca dreptul la aparare al persoanei in cauza, acuzata de savarsirea unei fapte de natura contraventionala. Or, in speta, este evident ca nu fost adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni, iar prin intermediul salariatei, daca i se permitea, petenta putea sa isi exercite acest drept, salariata insistand  sa se faca mentiune ca exista casa de marcat, dar ca nu a avut efectiv cand sa vada cum functioneaza.
     Plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 2/2001 si  O.U.G. nr. 28/1999.
     In probatiune, a solicitat incuvintarea probei cu inscrisuri, proba testimoniala si interogatoriul intimatei.
     Plangerea este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar, conform art. 36 din O.G.  nr.  2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
     Intimatul a depus intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
      In motivare, intimata a aratat ca sunt neintemeiate criticile de nelegalitate a procesului verbal de contraventie, iar in ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de contraventie incheiat la  data de **.**2010, la ora 15.20, care constituie momentul controlului, petenta nu detine a aparat de marcat fiscal. Este adevarat ca la dosarul cauzei petenta a depus factura nr. ***  din 2010  pe care a achizitionat-o dupa efectuarea controlului, iar prin declaratia de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale inregistrata la AFPM  sub nr. _./**.**.2010, societatea a declarat ca a instalat-o in data de **.**.2010. Anularea amenzii ar fi  un act de clementa ce ar incuraja incalcarea dispozitiilor legale, incurajandu-se in acest mod incalcarea dispozitiilor imperative ale legii si in special disciplina financiara, in conditiile in care se fac eforturi considerabile de intarire a disciplinei financiare si de respectare a prevederilor fiscale in vigoare.
      In temeiul dispozitiilor art. 167 al. 1 Cod procedura civila,  instanta  a incuviintat petentei  proba cu inscrisurile depuse la dosar, proba testimoniala si proba cu interogatoriul intimatei, considerandu-le pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
      In cadrul probei cu inscrisuri  au fost depuse la dosarul cauzei : proces verbal de contraventie seria _ nr_..; proces verbal nr. _. si proces verbal din 31.08.2010; chitanta nr. _.; certificat constatator din 16.06.2010 emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Buzau privind deschiderea punctului de lucru din Buzau, str. A. nr. 78; declaratie de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale cu nr. _. si adresa din aceiasi data emisa de M.F.-ANAF _. ; factura fiscala  nr. _...
      Au fost audiate in cauza martorele C.M.A. (declaratie fila 39)  si C.G. (declaratie fila 40). A fost administrata proba cu interogatoriul intimatei, aceasta depunand raspunsurile prin adresa nr. 377/14.02.2007, expediata prin fax.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
      Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie.
      Prin procesul verbal de contraventie seria _ nr. _.  din data de 31.08.2010 intocmit de un agent constatator din intimatei DGFP_. (f. 17),  petenta S.C. M.  S.R.L. a fost sanctionata contraventional in temeiul art. 10 lit. b) si 11 alin. lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999  cu amenda in cuantum de 8.000 de lei, retinandu-se ca la punctul de lucru din str. A. nr. 78 din mun. Buzau, petenta desfasoara comert cu amanuntul in magazin nespecializat (confectii si cosmetice), fara a fi dotata cu aparat electronic de marcat fiscal. In temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 49 de lei gasita la magazin ca monetar, iar in baza art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 suspendarea activitatii pana la intrarea in legalitate.
      Coroborand probele administrate in cauza, instanta constata temeinicia procesului verbal de contraventie, situatia retinuta de agentul constatator fiind conforma cu realitatea.
      In fapt, la data de 31.08.2010, in jurul orei 15.30, agentii constatatori au desfasurat un control inopinat la punctul de lucru al petentei situat in str. A. nr. 78 din mun. Buzau. La momentul controlului, petenta nu era dotata cu aparat de marcat electronic fiscal, desi la punctul de lucru se desfasura activitate de comert cu amanuntul, vanzatoare fiind numita C.M.A.. Din vanzari se incasase suma de 48,5 lei, confiscata de agentii constatatori. Dupa finalizarea controlului si incheierea procesului verbal de contraventie, societatea petenta a achizitionat o casa de marcat, obtinand o factura cu nr. ***  din 2010  (f. 16) pe care s-a mentionat un moment al achizitiei anterior incheierii procesului verbal de contraventie (31.08.2010,  ora 10.05).
      Petenta a contestat cele retinute de agentii constatatori, sustinand cu probe necredibile existenta unei alte situatii de fapt, care nu corespunde adevarului, pentru a evita post factum raspunderea contraventionala. De asemenea, martorele audiate in cauza au fost de rea credinta si, in apararea petentei, au incercat sa sustina o situatie de fapt nereala, in cunostinta de cauza.
      Caracterul nereal al apararilor petentei,  precum si subiectivismul martorelor audiate rezulta cu claritate din examinarea celorlalte probe adminsitrate, dar si din contradictiile existente intre sustinerile petentei si ale martorelor, care au dau nastere unor suspiciuni demne de luat in seama.
      Nu corespund adevarului sustinerile petentei si ale celor doua martore audiate in sensul ca nu s-ar fi desfasurat comert cu amanuntul la punctul de lucru din str. A.  intrucat  acesta  urma sa se deschida ulterior controlului.
      Din declaratiile martorelor audiate in cauza rezulta ca proprietara magazinului a trebuit sa plece de urgenta in Bulgaria, rugand pe martora C.G., cu care era buna prietena, sa o ajute la amenjarea magazinului in vederea deschiderii acestuia, martora dand curs solicitarii ajutata de fiicele sale, C.A.si C.M.A. Martora C.G. a declarat  ca "proprietara magazinului a sosit in tara pe data de 03.09.2010, amenajarea magazinului a fost incheiata dupa sosirea proprietarei", aratand ca "la momentul controlului nu exista o persoana angajata ca vanzatoare sau ca vanzator, dar era vorba ca fata cea mare (C.A., subl. ns) sa fie angajata, fiind incheiat un contract de munca pentru perioada de doua luni" si ca "Sunt sigura ca in ziua respectiva nu s-au efectuat vanzari de produse intrucat magazinul nu era deschis si fetele mele nu aveau nicio calitate". Martora C.M.A.. (f. 39)  a relatat ca "nu exista un vanzator al societatii respective (petente, subl. ns) la momentul controlului".
      Prin urmare, din relatarile celor doua martore se desprinde concluzia ca singura legatura a celor trei persoane din familia C. cu punctul de lucru al petentei a fost pana la data controlului legata de amenajarea magazinului.
      Din cererea introductiva rezulta insa ca la punctul de lucru a existat o salariata a petentei la momentul controlului, chiar in persoana martorei C.M.A. ["prin intermediul salariatei noastre, daca i se permitea, puteam sa ne exercitam acest drept aceasta insistand  sa se faca mentiune ca exista casa de marcat, dar ca nu a avut efectiv cand sa vada  cum functioneaza" - f. 5 ;  persoana gasita la punctul de lucru, respectiv numita C.M.A. (_) le-a comunicat (agentilor constatatori, subl. ns) ca patronii sunt plecati, ii asteapta pentru a primi instructiuni privind modul de folosire a aparatului"].
      Este cert ca la momentul controlului martora C.M.A. se afla in magazin in calitate de vanzatoare, cu sau fara forme legale,  dat fiind ca in procesul verbal de contraventie martora este mentionata in aceasta calitate si, in plus, martora era  in posesia stampilei societatii petente, care nu s-ar fi putut afla intr-un sertar al unui magazin in curs de amenajare, lasat in grija unor persoane straine de magazin, fieacestea si bune prietene ale proprietarilor.
      Functionarea punctului de lucru al petentei a fost autorizata inca din data de 09.06.2010, asa cum rezulta din certificatul constatator emis pe numele petentei de Registrul Comertului de pe langa Tribunalul _ eliberat la data de **.**.2010 (f. 9), prin urmare, au mai trecut inca doua luni pana la data incheierii procesului verbal de contraventie (**.**.2010), perioada suficienta pentru deschiderea efectiva a  magazinului din str. A..
      Avand in vedere momentul autorizarii punctului de lucru si existenta stampilei petentei in posesia vanzatoarei C.M.A., instanta apreciaza ca reale constatarile  agentilor constatatori in sensul ca la punctul de lucru petenta desfasura comert cu amanuntul in magazin nespecializat.
      Nu pot fi retinute ca intemeiate sustinerile petentei conform carora ar fi existat in magazin la data controlului efectuat de agentii constatatori un aparat de marcat electronic fiscal.
      Factura nr. ***  din 2010  (data procesului verbal de contraventie), eliberata la achizitionarea de catre petenta a casei de marcat, are inscrise la rubrica Date privind expeditia urmatoarele mentiuni: "Numele delegatului - S.K.P., CI seria _ nr. ******; Expedierea s-a facut in prezenta noastra la data de **.**.2010,  ora 10.05".  Cu aceste mentiuni, petenta incearca sa convinga ca avea casa de marcat la momentul controlului, desfasurat la data de **.**.2010, ora 15.30, deci la cateva ore dupa ora inscrisa in factura eliberata la vanzarea aparatului.
      Insa, potrivit art. 1182 din Codul civil, data inscrisului sub semnatura privata nu este opozabila tertilor decat dupa indeplinirea anumitor formalitati precum prezentarea la o institutie publica sau inscrierea in anumite registre publice, regula instituita pentru protejarea intereselor tertilor impotriva manoperelor frauduloase ale partilor, de regula manifestate prin antedatare. Prin urmare, data unui inscris sub semnatura privata este numai o mentiune a partilor, iar fata de terti data inscrisului nu face prin ea insasi dovada realitatii ei, regula care se aplica, pentru identitate de ratiune si in privinta orei unui inscris sub semnatura privata.
      Fata de cele expuse, nu sunt suficiente mentiunile din factura nr. ***  din 2010  pentru a se proba in mod cert data achizitionarii aparatului de marcat, motiv pentru care instanta va proceda la examinarea altor mijloace de proba pentru a clarifica acest aspect. 
      Prin cererea introductiva petenta arata ca martora C.M.A. a adus la cunostinta agentilor constatatori existenta casei de marcat in magazin la momentul desfasurarii controlului.
      Martorele audiate au declarat insa in sens contrar. "Eu nu stiam nimic de casa de marcat, auzisem ceva de la mama mea, dar nu stiam exact" a aratat martora C.M.A. relatand despre ceea ce s-a intamplat in timpul controlului. Martora C.G. a negat insa ca ar fi cunoscut ceva despre existenta casei de marcat  la momentul controlului ("Martora C.A. a fost luata ca din oala nestiind ce se intimpla si nici despre casa de marcat. Precizez ca martora m-a sunat in timpul efectuarii controlului ocazie cu care le-am spus telefonic agentilor constatatori ca nu stiu nimic despre casa de marcat. Le-am spus ca nici eu nu pot sa dau mai multe detalii, intrucat ajutam numai la aranjarea magazinului").
      Fata de aceste declaratii ale martorelor, in conditiile in care proprietarii societatii petente erau plecati din tara, iar singurele lor persoane de incredere erau cele trei persoane din familia C., se nasc mai multe intrebari firesti: Cine a efectuat demersurile pentru achizitionarea aparatului de marcat ?; Cine a adus la magazin aparatul de marcat in intervalul 10.05 (data inscrisa pe factura) - 15.30 (data incheierii procesului verbal de contraventie); De ce niciuna dintre cele trei persoane din familia C, in mod surprinzator, nu cunoaste nimic despre existenta casei de marcat in conditiile in care, dupa cum rezulta din declaratiile acestora, aveau cheile magazinului, deci aparatul de marcat nu ar fi putut fi adus la punctul de lucru al petentei  fara stiinta  lor ? Nici petenta si nici martorele audiate nu au aratat nimic cu privire la aceste aspecte.
      Procedand la examinarea  facturii nr. ***  din 2010  emisa la vanzarea aparatului de marcat, instanta constata ca semnatura executata la rubrica "Semnatura de primire" apartine in mod cert martorei C.G., care a semnat in mod identic declaratia data in cauza, desi la rubrica "Numele delegatului" este mentionat numele reprezentantei legale a petentei, respectiv, S.K.V., care era plecata din tara la acel moment. In lumina acestei constatari, rezulta ca declaratiile martorei C.G. sunt insa in mod vadit nesincere, iar aceasta cunoaste momentul exact al achizitionarii casei de marcat, dar nu a dorit sa relateze nimic in legatura cu acest fapt pentru a ascunde adevarul, respectiv faptul ca aparatul de marcat s-a achizitionat dupa efectuarea controlului de catre agentii constatatori.
      Din mentiunile completate in cartea de interventii a aparatului de marcat achizitionat de petenta la instalarea acestuia rezulta ca aceasta operatiune s-a realizat (nota bene!) la data de **.**.2010, la ora 16.30, iar la ora 15.45 in aceeasi zi a fost emis bonul fiscal nr. 1 si raportul zilnic nr. 1 (atasate in copie la dosar - f. 23 si din care rezulta aceeasi ora si aceeasi data). Aceste mentiuni, care nu puteau fi modificate intrucat toate datele ulterior  inscrise pe bonurile fiscale ar fi fost eronate,  intaresc concluzia ca momentul achizitionarii aparatului  de marcat este ulterior sanctionarii contraventionale a petentei.
      Coroborand datele existente in raportul zilnic de activitate si bonul fiscal emise initial de aparatul de marcat, cu declaratiile contradictorii si vadit subiective ale petentei si ale martorelor audiate, instanta apreciaza  ca situatia de fapt retinuta de agentii constatatori corespunde adevarului si sub aspectul inexistentei aparatului de marcat, fiind evidenta intentia petentei si a martorelor de a ascunde realitatea.
      Nici sustinerile potrivit carora suma confiscata nu ar fi provenit din vanzari, ci apartinea numitei C.A. nu pot fi retinute ca intemeiate.
      Din cele expuse anterior a rezultat cu prisosinta nesinceritatea martorelor audiate. In acest context, nu sunt credibile declaratiile date pentru a justifica gasirea in magazin a sumei de banii de catre agentii constatatori, respectiv ca numita C.A.  a trebuit sa plece in graba, uitand banii la vedere in magazin.
      In ceea ce priveste legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta retine urmatoarele:
     Procesul verbal de contraventie seria _. nr. _.  din data de **.**.2010 a fost incheiat cu respectarea cerintelor de fond  si de forma prevazute de lege.
      Sub aspectul conditiilor de fond necesare pentru legalitatea procesului verbal de contraventie, se constata ca fapta retinuta in sarcina petentei a fost dovedita, constituie contraventie si a fost corect incadrata juridic.
      Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 si  2 din Ordonanta de urgenta nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, precum si sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor.
      Potrivit art. 1 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, aprobate prin H.G. nr. 479/2003,  in sensul art. 1 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, prin agenti economici se intelege persoanele fizice si juridice, asociatiile familiale, precum si orice alte entitati care efectueaza cu plata, pe teritoriul Romaniei, livrari de bunuri cu amanuntul si/sau prestari de servicii direct catre populatie, cu exceptia institutiilor publice. 
      Prin urmare, fapta petentei care a desfasurat livrari de bunuri cu amanuntul catre persoane fizice la punctul sau, fara insa a fi dotata si, deci, fara a utiliza aparat de marcat electronic fiscale avizate, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 8.000 lei la 40.000 lei conform art. 10 lit. b) si 11 alin. 1 lit. b) din Ordonanta de urgenta nr. 28 din 25 martie 1999.
      Chiar daca ar fi real faptul ca ar fi existat la data controlului aparatul de marcat in magazinul supus controlului, acesta nu era utilizat, instalarea sa efectuandu-se asa cum s-a retinut anterior, la data de **.**.2010, ulterior controlului. In aceste imprejurari subzista fapta contraventionala, simpla detinere a aparatului ca obiect de inventar neinlaturand existenta faptei contraventionale, de vreme ce acesta nu este utilizat si nu se eliberau bonuri fiscale.
      Odata dovedita fapta contraventionala, fata de dispozitiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999  in mod corect agentii constatatori au procedat la confiscarea sumei gasita in magazinul petentei ca monetar rezultate  din vanzari in temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 49 de lei.
     In ceea ce priveste conditiile de forma, instanta retine ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
     Instanta califica drept o aparare pe fondul cauzei exceptia nulitatii procesului verbal de contraventie intemeiata pe o pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 16 alin. 7 , art. 17 si art. 19 din O.G. 2/2001, urmand a respinge ca neintemeiate aceasta aparare, pentru considerentele ce urmeaza. 
     Nu au fost nesocotite dispozitiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, intrucat nefiind de fata reprezentantul legal al petentei, acesta nu putea fi incunostintat despre dreptul sau de a face obiectiuni, iar normele de procedura contraventionala (art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 interpretat a contrario) permit incheierea procesului verbal de contraventie in lipsa reprezentantului legal al contravenientului persoana juridica. Prin urmare, imprejurarea invocata de petenta nu constituie viciu de procedura si nu atrage nulitatea procesului verbal de contraventie.  Oricum, potrivit dispozitiilor art. 105 alin. 2 Cod procedura civila (aplicabile si in procedura contraventionala potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), sanctiunea nulitatii nu intervine in mod automat, ci numai cu conditia dovedirii unei vatamari. Cum petenta si-a valorificat dreptul la aparare prin formularea plangerii contraventionale in fata instantei de judecata, unde a avut posibilitatea sa supuna analizei legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie,  nu poate fi justificata o vatamare a intereselor procesuale ale petentei. 
     Contrar afirmatiilor petentei, nu au fost incalcate dispozitiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapta retinuta in sarcina petentei fiind descrisa corespunzator, astfel incat rezulta clar ce anume i se imputa, nefiind necesar sa fie aratate alte elemente pentru a se putea aprecia asupra gravitatii faptei.
     Conform art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze procesul verbal, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate prin semnatura de cel putin un martor. Contrar sustinerilor petentei, procesul verbal a fost intocmit cu respectarea acestei dispozitii legale, mentionandu-se lipsa din tara a reprezentantului legal al petentei, si existand semnatura unui martor asistent (C.A.).
     Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca instanta competenta sa solutioneze plangerea hotaraste asupra sanctiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3  O.G. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
     Instanta constata ca petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum egal cu minimul prevazut de lege pentru aceasta fapta. Sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinand seama nu numai de consecintele faptei (neevidentierea produselor vandute si a incasarilor, ceea ce favorizeaza sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, posibilitatea comercializarii unor produse cu  provenienta ilicita), dar si de circumstantele personale ale petentei, care a savarsit fapta la un nou punct de lucru, prezumandu-se ca avea experienta ca agent economic si cunostea obligativitatea utilizarii aparatului de marcat. Fata de comportamentul ulterior al petentei, aplicarea sanctiunii amenzii apare cu atat mai necesara intrucat aceasta nu a constientizat pericolul social al faptei si, in coniventa cu martori nesinceri, a incercat sa obtina castig de cauza in justitie.  A pronunta o solutie favorabila petentei, fie si prin inlocuirea amenzii cu avertismentul, ar insemna o incurajare a agentilor economici sa incalce legea sub aparenta corectitudinii.
     Pe fondul celor expuse, in temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala.