CIVIL.EXCEPTIA DE NECOMPETENTA A INSTANTELOR ROMANE IN ACTIUNI AVAND CA OBIECT INCREDINTARE MINOR

      Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele :
      Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti sub nr.  _. din _., reclamantul V O a chemat in judecata pe parata D B G, solicitand ca minora V I M nascuta la 17.11.2008 sa fie incredintata reclamantului.
      In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, din relatia de concubinaj a partilor care dateaza din 2006 a rezultat minora I M, inainte de nasterea copilului au locuit o perioada de timp in Spania la parintii sai care sunt stabiliti acolo. Dupa nasterea fetitei urma sa se casatoreasca, concubina implinind 18 ani ceea ce facea posibila legalizarea relatiei lor.
      Dupa nasterea minorei parata a avut un comportament schimbator atat fata de acesta cat si fata de copil, a refuzat sa o ingrijeasca pe minora, nu o hranea, iese in oras fara motiv spunand ca a fost la coafor si sa se penseze.
      La inceputul lunii octombrie 2009 a aflat de la vecini si prieteni ca viitoarea sotie se intalnea cu un alt barbat. A avut o discutie cu aceasta, i-a rewprosat ca nu are grija de copil , ca da dovada de iresponsabilitate, parata i-a spus ca are 18 ani si ca doreste sa-si traiasca viata si nu sa creasca un copil.
      A sustinut reclamantul ca parata obisnuieste sa mearga in cluburi de noapte, sa-si traiasca tinerettea, copilul ramane in grija nasei sau matusii acestuia, nu contribuie cu nimic la cresterea minorei, nu are un loc de munca, tatal fiind singurul care contribuie la cresterea si educarea fiicei.
      Parata nu are conditii optime de crestere si de educare a minorei, nu detine o locuinta adecvata cresterii si educarii copilului, acesteia fiindu-i teama ca in urma demersului sau sa nu fie obligata la plata unei pensii de intretinere.
      A mai aratat reclamantul ca doreste sa-si creasca copilul in conditii optime, sa-i dea o educatie sanatoasa si sa aiba o viata fara grija, toata familia sa lucreaza in Spania, il sustine si il ajuta, fiind foarte atasata de minora.
      In drept au fost invocate dispozitiile art 42 C. fam
      In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copia certificatului de nastere pentru V I M, procura judiciara autentificata sub nr _ de BNP Nemesis
      Parata nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta.
      La termenul din data de 04.06.2010 instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale teritoriale.
      Prin sentinta nr _. Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a admis exceptia necompetentei sale teritoriale, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Buzau.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca art 5 Cpciv stabileste ca cererea se face la domiciliul paratului, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art 19 C.p.civ, fiind in prezenta unei competente teritoriale exclusive iar parata are domiciliul in circumscriptia Judecatoriei Buzau asa cum a rezultat din relatiile depuse de catre DPEPA.
      Cauza fiind trimisa a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr _..
      La solicitarea instantei, Colectivul de sprijin al Autoritatii tutelare din cadrul Primariei _ a inaintat adresa nr. _
      La termenul de judecata din 14.02.2011 reclamantul , prin avocat, a aratat ca partile si minora sunt stabilite in Spania unde au si resedinta.
      Reclamantul a mai depus la dosar in limba spaniola  si in traducere adeverinta de inscriere in registrul de evidenta a populatiei pentru L V, O V, V V, contract de vanzare cumparare nr _ incheiat de notar Julian Martinez Pantoja, carnet de economie si dovezi de plata ( filele 50-55 dosar), notificare pentru notari cadastrale emisa de Delegatia de Economie si Finante Burgos, decizie de aprobare a ajutorului de somaj nr _ emisa de Directia Provinciala Burgos , fluturasi de salariu pentru personalul casnic ( filele 63-67 dosar) si un numar de 7 fotografii.
      La termenul de fata instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta a instantelor romane in solutionarea litigiului, in raport de care a ramas in pronuntare dupa ce a fost pusa in discutia partilor.
Avand in vedere exceptia de necompetenta a instantelor romane, invocata din oficiu, tinand cont de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., conform carora instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, instanta retine urmatoarele:
      Prin art. 1 din Legea nr. 157/ 2005 a fost ratificat Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. In art. 2 s-a prevazut ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza ducerea la indeplinire a obligatiilor Romaniei rezultate din actul aderarii si din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si din celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu.
      Potrivit art. 4 alin. 2 din Tratat, intrarea sa in vigoare a avut loc la data de 01.01.2007.
      Prin Legea nr. 13/ 2008 Romania a ratificat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene.
      Potrivit art. 288 alin. 2 din Tratat, fost art. 249 din T.C.E., regulamentele adoptate de institutiile U.E. au aplicabilitate generala, fiind obligatorii in toate elementele lor si aplicandu-se direct in fiecare stat membru.
      Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003 reglementeaza competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.
      Prin art. 2 pct. 7 se defineste raspunderea parinteasca drept ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau juridice in temeiul unei hotarari judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord in vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, cuprinzand, in special, incredintarea si dreptul la vizita.
      La pct. 9 incredintarea este definita ca reprezentand drepturile si obligatiile privind ingrijirea persoanei unui copil, in special dreptul de a decide asupra locului sau de resedinta.
      Art. 8 alin. 1 prevede ca instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
      Totodata, potrivit art. 17, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru, sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta in temeiul regulamentului si pentru care, in temeiul acestuia, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta.
      In cauza de fata, potrivit sustinerilor reclamantului, confirmate de catre Autoritatea Tutelara prin adresa de la fila 14 dosar, minora V I M, a carei incredintare se solicita de catre tata, locuieste cu mama , la resedinta acesteia din Spania de aproximativ  doi ani.
      Pe de alta parte si reclamantul are resedinta stabilita in Burgos, Spania din data de 13.07.2007, fila 41 dosar.
      Pe baza acestor probe, instanta constata ca, de vreme ce prezenta cauza are ca obiect incredintarea unui minor, facand parte din materia raspunderii parintesti, competenta de solutionare a acesteia apartine instantelor spaniole, unde copilul are resedinta obisnuita, iar nu instantelor din Romania, de unde acesta a fost dus de parata  incepand cu  aproximativ 2 ani de zile in urma  ( cel mai probabil octombrie 2009 astfel cum rezulta din coroborarea inscrisurilor de la filele 14 dosar si  9 dosar ... cu precizarile reclamantului de la termenul din 14.02.2011).
      Cum normele de competenta in aceasta materie, potrivit Regulamentului C.E. nr. 2201/ 2003, au caracter exclusiv, instanta apreciaza ca nu poate deroga de la acestea, impunandu-se sa-si declare necompetenta, din oficiu.
      Instanta va mai retine si faptul ca, pe langa celelalte argumente, competenta de solutionare a cererii de incredintare a minorei se impune a fi a instantelor spaniole de la resedinta minorei si in scopul protejarii intereselor superioare ale acesteia.
      In acest sens, art. 23 lit. e din Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003 prevede ca o hotarare judecatoreasca pronuntata in materia raspunderii parintesti nu este recunoscuta in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti in statul membru in care se solicita recunoasterea.
      In ceea ce priveste sustinerile reclamantului, prin aparator, referitoare la competenta instantelor romane, stabilita potrivit dispozitiilor Legii nr. 105/ 1992, instanta constata ca acestea sunt neintemeiate.
      Astfel, art. 10 din acest act normativ prevede ca dispozitiile legii sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare.
      Avand in vedere competentele speciale prevazute prin Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003, care este direct aplicabil Romaniei, este evident ca dispozitiile Legii nr. 105/ 1992 nu au o forta juridica superioara si nu pot impune o competenta diferita.
      In aceeasi masura, potrivit art. 157 din acest ultim act normativ instanta sesizata verifica, din oficiu, competenta sa de a solutiona procesul privind raporturi de drept international privat si, in cazul in care constata ca nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane.
      In temeiul dispozitiilor legale enumerate, pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia de necompetenta a instantelor romane, invocata din oficiu si va respinge cererea de chemare in judecata , ca nefiind de competenta instantelor romane.