Posibilitatea aplicarii sanctiunii contraventionale a avertismentului in conditiile Legii nr. 50/1991

Posibilitatea aplicarii sanctiunii contraventionale a avertismentului in conditiile Legii nr. 50/1991

Prin plangerea inregistrata la data de ... pe rolul Judecatoriei Campina, sub nr. ..., contestatorul ... a solicitat anularea procesului verbal de contraventie nr. ..., incheiat de catre intimata, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu cea a avertismentului.
In motivarea plangerii se arata ca la data intocmirii procesului verbal nu a fost lasata la fata locului o copie a actului sanctionator, ca Primarul, in calitate de agent constatator, nu s-a deplasat niciodata la fata locului si nu a semnat documentele la momentul constatarii in teren, pe cand numita ..., arhitect sef ce a coordonat in intregime activitatea de control in cauza nu s-a identificat in scris si nu a semnat niciunul din documentele intocmite la fata locului, a caror redactare totusi a dictat-o.
Mai arata de asemenea petentul ca imprejmuirea partiala de teren in lungime de 12,2 m, pe latura nord-vestica, nu incalca domeniul public al intimatei, intrucat este vorba despre o bucata de teren ce-i apartine de asemenea petentului, fiind dobandit de la numitul ... inca din anul 2001. Referitor la prelungirea de imprejmuire suplimentara pe latura nord-vestica, dinspre bloc, fata de dimensiunile initial incuviintate prin autorizatie de constructie, are ca scop protejarea materialelor si echipamentelor depozitate provizoriu de catre contestator pe terenul in cauza.
Se mentioneaza in plus ca imprejmuirea facuta din stalpi metalici infipti direct in pamant la numai 20 - 25 cm. adancime, fara soclu de beton, este de asemenea o structura de natura provizorie, avand acelasi scop al protejarii bunurilor depozitate pe acea portiune de teren, iar pentru definitivarea imprejmuirii contestatorul dispune de un termen de 12 luni.
Petentul subliniaza faptul ca a devenit proprietar al unui teren in suprafata totala de 170 m�, din care face parte si portiunea de teren in cauza, plus drum de trecere lat de 3 m, prin act de vanzare cumparare incheiat cu numitul .... Asupra acestui aspect, se arata ca la data de 17.03.1998 s-a constatat, prin proces verbal de cercetare la fata locului, de catre un complet de judecata, existenta pe latura nord-vestica a terenului a unei imprejmuiri din lemn.
Pe langa acestea, contestatorul arata ca este disproportionat cuantumul amenzii aplicate, fata de contravaloarea gardului pretins ridicat fara autorizatie.
In aceste conditii, petentul considera ca impunerea de catre intimata a obtinerii unei autorizatii de constuctie a unui gard pe un teren proprietate privata este nejustificata si ilegala, cata vreme o instanta de judecata a constatat in anul 1998 existenta de imprejmuire.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
In dovedire au fost atasate urmatoarele inscrisuri: procesul verbal nr. ... (filele 7-8 din dosar).
La data de ... intimata a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea ca neintemeiata a plangerii, invederand instantei ca procesul verbal a fost intocmit de catre agentul constatator al biroului de urbanism, care a constatat contraventia, inaintand ulterior procesul verbal Primarului ..., in vederea aplicarii sanctiunii, conform art. 27 alin. 3 si 5 din Legea nr. 50/1991.
Se arata in intampinare ca procesul verbal a fost comunicat in mod legal petentului, astfel cum reiese din procesul verbal de afisare nr. ....
Detaliaza intimata ca petentul este proprietarul terenului in suprafata de 169 m�, situat in Campina, ...., jud. Prahova, si in aceasta calitate a solicitat si obtinut de la intimata certificatul de urbanism nr. ... si ulterior autorizatia de construire nr. ..., pentru "imprejmuire partiala teren". Urmare a petitiilor vecinilor din zona s-a efectuat un control la fata locului, reprezentantii intimatei constatand cu aceasta ocazie ca petentul executa lucrari ce nu erau acoperite de autorizatia de construire dobandita, fiind astfel intocmit procesul verbal de control nr. ...., prin care s-a dispus si realizarea anumitor masuri pana la data de 07.10.2009. Aceste masuri insa nu au fost aduse la indeplinire si petentul a continuat realizarea lucrarilor, in afara celor incuviintate prin autorizatia de construire.
Precizeaza intimata ca prin adresa nr. ... a ADPP - Primaria Campina s-a solicitat petentului eliberarea in termen de 3 zile de la primire a domeniului public ocupat de catre acesta cu materiale de constructii, deoarece blocau accesul in spatele blocului de locuinte aflat in imediata vecinatate. Astfel, masurile dispuse prin aceasta adresa nu au nicio legatura cu cele dispuse prin procesul verbal de control anterior mentionat, petentul neaflandu-se asadar in interiorul niciunui termen de gratie, asa cum sustine.
Referitor la aspectul caracterului pretins provizoriu al imprejmuirii suplimentare, intimata arata ca Legea nr. 50/1991 prevede necesitatea autorizarii constructiilor cu caracter provizoriu in aceleasi conditii in care se autorizeaza si constructiile definitive, nefiind posibila emiterea de autorizatii provizorii ci doar de autorizatii pentru constructii cu caracter provizoriu. Or, petentul nu a solicitat niciodata Primariei ... emiterea unei astfel de autorizatii pentru a realiza imprejmuirea provizorie despre care face in mod constant vorbire.
Intimata mai subliniaza, pe de-o parte, faptul ca petentul nu a facut in niciun fel dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului imprejmuit in plus, iar pe de alta parte ca, in orice caz, acestuia i-a fost aplicat minimul amenzii prevazute de lege.
De asemenea, se arata ca lucrarile efectuate de catre contestator exced notiunii de "amenajari de teren", ci constituie veritabile lucrari de construire, pentru care este necesara existenta prealabila a unei autorizatii de construire, conform art. 30 lit. f din Legea nr. 50/1991.
      La termenul din data de 06.01.2010 intimata a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: act de partaj voluntar autentificat sub nr. ... (filele 18-19 din dosar); certificat de urbanism nr. ... (filele 20-21 din dosar); autorizatie de construire nr. .... (filele 22-23 din dosar); petitii (filele 24-26 din dosar); proces verbal de control nr. ... (fila 27 din dosar); adresa nr. ... (fila 28 din dosar); adresa inaintare si confirmare de primire proces verbal (filele 31-32 din dosar); proces verbal de afisare nr. ... (fila 33 din dosar); HCL ... nr. ... (filele 34-40 din dosar); planse foto (filele 41-49 din dosar); plan cadastral (filele 50-52 din dosar).
      La termenul din data de 17.02.2010 petentul si-a precizat plangerea, aratand ca intelege sa invoce si nulitatea absoluta a procesului verbal deoarece agentul constatator nu a indicat data si ora savarsirii presupusei fapte, precum si a lipsei semnaturii agentului de constatare, semnatura aplicata nefiind a primarului municipiului .... De asemenea, ca motive de nulitate relativa sunt indicate: nesemnarea de catre agentul constatator a fiecarei pagini a procesului verbal, faptul ca numita .... se identifica in antetul procesului verbal ca fiind sef de birou urbanism iar nu agent de constatare, precum si faptul ca nu i-au fost consemnate obiectiunile avute, in sensul ca refuza semnarea procesului verbal daca nu i se inmaneaza in prealabil o copie a acestuia.
      In cadrul cererii precizatoare petentul mai subliniaza ca executia permanenta si definitiva a lucrarii de imprejmuire se poate efectua intr-un termen de 12 luni de la data obtinerii autorizatiei de construire, iar pentru executarea etapelor succesive ale definitivarii lucrarii nu se pretind alte autorizatii punctuale. In ceea ce priveste suprafata adiacenta de teren, petentul arata ca imprejmuirea suplimentara reprezinta de fapt o refacere a imprejmuirii existente in anul 1998, imprejmuire intre timp degradata de catre locatarii blocului vecin, astfel incat nu era necesara obtinerea unei autorizatii de construire pentru aceasta lucrare.
      Se solicita, in subsidiar, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii aplicate, dat fiind pericolul social scazut al faptei.
Sub aspect probatoriu a fost administrata proba cu inscrisuri (depuse la dosar) si proba testimoniala cu 4 martori, numitii VDD (declaratia de la filele 71-73 din dosar), CLCD (declaratiile de la filele 74-76 si 88 din dosar); CE (declaratia de la filele 77-79 din dosar) si AP (declaratia de la filele 89-90 din dosar).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. ... s-a retinut in sarcina petentului savarsirea la data de 13,10,2009, in jurul orelor 09.30, data la care a si fost constatata, a faptei prevazute si sanctionate de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, constand in aceea ca acesta a executat lucrari de construire - imprejmuire teren fara a respecta autorizatia de construire nr. ... si documentatia tehnica vizata spre neschimbare ce a stat la baza obtinerii acesteia, respectiv imprejmuire partiala teren (la str. ... si pe latura nord-vestica) prin amplasarea de stalpi metalici si plasa din diverse materiale pe o suprafata de 24,35 m� in loc de 12,2 m�. Totodata, pe latura aliniata la str. ... a amplasat un numar de 5 stalpi direct in pamant, unul amplasat la limita cu gardul proprietatea ..., urmand un spatiu fara imprejmuire de 1,8 m si apoi urmand imprejmuirea propriu-zisa de 12,8 m, executand de asemenea si mai multe sapaturi.
A fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 3.000 lei. 

Analizand motivele de nelegalitate invocate de catre petent precum si cauzele de nulitate care se iau in considerare din oficiu potrivit art. 17 alin. 1 teza finala din OG nr. 2/2001, instanta constata urmatoarele:
Procesul verbal contine toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita si data comiterii acesteia, precum si semnatura agentului constatator si obiectiunile petentului, in sensul ca imprejmuirea in cauza are caracter provizoriu.

In ceea ce priveste motivul de nelegalitate constand in nelasarea la fata locului a unui exemplar al actului sanctionator, desi martora CE avea imputernicire din partea petentului pentru aceasta, instanta retine ca art. 25. alin. 2 din OG nr. 2/2001 instituie pentru organul de constatare obligatia de a comunica procesul verbal in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii, art. 27 din acelasi act normativ aratand ca procesul verbal si instiintarea de plata (daca este cazul) se comunica "fie prin posta, cu aviz de primire, fie prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor". Art. 25 alin. 1 mai arata ca procesul verbal fie se inmaneaza personal contravenientului fie, daca este cazul, se comunica acestuia prin procedeele enumerate mai sus. Aceste dispozitii legale trebuie raportate la art. 19 alin. 1 teza a II a, fiind evident ca este necesara comunicarea procesului verbal in cazul in care contravenientul nu se afla de fata sau refuza sa primeasca o copie a procesului verbal.
Verificand inscrisurile de la filele 31 - 32 din dosar, instanta constata ca procesul verbal de contraventie in cauza a fost comunicat petentului in mod legal, la data de ..., martora CE semnand confirmarea de primire in calitate de "sotie".
      Imprejurarea ca aceasta martora ar fi avut sau nu imputernicire din partea petentului pentru a primi copie a procesului verbal nu prezinta relevanta in cauza, cata vreme termenul de comunicare a actului sanctionator si procedura comunicarii in sine sunt prevazute de lege in favoarea contravenientului. Cu alte cuvinte, necesitatea inmanarii unei copii a procesului verbal de contraventie sau a comunicarii acestuia catre contravenient este prevazuta pentru asigurarea dreptului la aparare al acestuia si, indirect, in vederea posibilitatii acestuia de a contesta actul sanctionator. Cata vreme termenul de introducere a plangerii contraventionale curge, in speta de fata, de la data comunicarii procesului verbal si cata vreme plangerea contraventionala este suspensiva de executare, nu s-a cauzat nicio vatamare petentului prin realizarea prin posta a comunicarii in cauza.
Pentru acestea, instanta va inlatura acest motiv de nelegalitate. 
Va fi inlaturat de asemenea si motivul de nelegalitate constand in nesemnarea de catre numita ... a procesului verbal, desi aceasta, in calitate de arhitect sef, ar fi condus activitatea de control si ar fi dictat formularea actului sanctionator, deoarece aceasta nu este sustinuta de niciun mijloc de proba administrat in cauza. Din cuprinsul procesului verbal contestat rezulta ca acesta a fost intocmit de catre ..., sef al biroului de urbanism din cadrul intimatei. De altfel, imprejurarea in cauza nu prezinta relevanta sub aspectul legalitatii procesului verbal, cata vreme, alaturi de numita ..., numita ... s-a aflat de asemenea la fata locului si a constatat ex propriis sensibus fapta imputata petentului, intrunind la randul sau conditiile prevazute de lege pentru a fi agent constatator.
In ceea ce priveste calitatea de "agent constatator" sau de "sef birou urbanism" a numitei ..., instanta atrage atentia petentului ca cele doua notiuni nu se exclud, calitatea de agent constatator nereprezentand o functie publica sau o profesie, cum tinde acesta sa afirme. Astfel, art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 arata foarte clar ca sunt "denumite in mod generic agenti constatatori" persoanele "anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia" pentru a incheia procesul verbal de contraventie. Or, seful biroului de urbanism din cadrul primariei are calitate de a sanctiona contraventional fapta imputata petentului, in temeiul art. 27 alin. 2 si 3 din Legea nr. 50/1991, circumscriindu-se asadar notiunii de "agent constatator", astfel cum a fost aceasta definita mai sus.
In aceste conditii, va fi inlaturata si aceasta aparare a petentului.
Referitor la imprejurarea ca primarul municipiului ..., desi are calitatea de agent constatator, nu s-a deplasat niciodata la fata locului si nu a semnat procesul verbal de contraventie, astfel incat practic procesul verbal este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa semnaturii agentului de constatare, instanta retine prevederile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50-1991, conform carora "procesele-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control ale administratiei publice locale (agenti constatatori, n.n), se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a savarsit contraventia". Enumerarea este alternativa, astfel incat este posibil ca nu primarul unitatii administrativ teritoriale sa fie persoana ce aplica sanctiunea, in conditiile in care la nivelul Primariei respective exista un Birou de Urbanism si Amenajare a Teritoriului.
      Or, astfel cum rezulta din precizarile facute de catre intimata in cuprinsul intampinarii, viceprimarul municipiului ... are in subordine directa Biroul de Urbanism si Amenajare a Teritoriului, astfel incat, in baza textului de lege anterior citat, acesta este competent pentru aplicarea sanctiunii contraventionale in cauza de fata.
Mai mult, trebuie subliniat faptul ca agent de constatare, in acest caz, este persoana ce a intocmit efectiv procesul verbal si a constatat savarsirea faptei, iar nu persoana ce aplica sanctiunea contraventionala pe baza situatiei de fapt constatate si retinute de catre organul de constatare, nefiind astfel incidente prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, va fi inlaturat si acest motiv de nelegalitate invocat de catre petent.
In ceea ce priveste nesemnarea de catre agentul constatator a fiecarei pagini a procesului verbal, ci doar la sfarsitul acestuia, avand in vedere ca aceasta imprejurare poate atrage eventual nulitatea relativa a actului sanctionator in conditiile art. 105 alin. 2 C. Proc. Civ., este in sarcina petentului sa dovedeasca vatamarea ce i s-a produs prin aceasta omisiune, precum si faptul ca aceasta nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului verbal. Cum insa petentul nu a facut in cauza o astfel de dovada, nu se poate pune problema anularii procesului verbal pentru acest motiv.
Referitor la neindicarea datei si orei savarsirii presupusei fapte, instanta subliniaza ca prin decizia nr. VII/20.11.2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Sectiile Unite in recurs in interesul legii s-a stabilit ca "in cazul constructiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, iar in cazul constructiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminarii constructiei".
Or, insusi petentul recunoaste ca la momentul respectiv constructia gardului era inca in curs de executie, nefiind finalizata, acesta fiind de altfel si o sustinere pe care isi intemeiaza apararea pe fond, astfel incat, conform deciziei anterior mentionate, in cauza de fata data savarsirii faptei este data constatarii contraventiei, deoarece fapta are caracter continuu, realizarea lucrarilor presupunand prin ea insasi parcurgerea unor etape de executie ce in mod inevitabil dureaza in timp.
Verificand actul sanctionator, instanta constata ca in cuprinsul acestuia este specificata data efectuarii controlului si a incheierii procesului verbal, respectiv ..., urmand ca in aceste conditii sa inlature si aceasta aparare a contestatorului.
      Instanta nu va retine nici sutinerile vadit neintemeiate ale petentului in sensul ca procesul verbal de contraventie este nul absolut pentru ca nu i-au fost consemnate toate obiectiunile, deoarece o astfel de situatie atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, nulitatea relativa a actului sanctionator, astfel incat sunt aplicabile prevederile art. 105 alin. 2 C. Proc. Civ., petentul trebuind sa faca dovada ca i s-a cauzat in acest mod o vatamare care nu ar putea fi reparata decat prin anularea procesului verbal.
      Or, petentul nu a facut dovada acestei vatamari. Mai mult, legea ii recunoaste dreptul la acces la instanta, drept pe care si l-a si exercitat, avand astfel posibilitatea sa invedereze instantei care erau acele obiectiuni esentiale pe care le-ar fi formulat la intocmirea procesului verbal si care ar justifica, in opinia sa, anularea procesului. In considerentele anterioare instanta a si analizat de altfel imprejurarea neinmanarii unei copii a procesului verbal martorei CE, astfel incat prin aceasta a fost oricum inlaturata orice eventuala vatamare produsa petentului prin omisiunea organului de constatare.
      Pe baza acelorasi considerente va fi inlaturata si apararea petentului in sensul ca agentul de constatare a consemnat obiectiuni ale contestatorului "care nu-i apartineau la acel moment", instanta retinand in plus ca de altfel principala justificare a petentului pe aspectul temeiniciei procesului verbal este caracterul pretins provizoriu al lucrarilor respective. Mai mult, la fila 4 din dosar petentul arata in chiar plangerea contraventionala ca "imprejmuirea [..] este de natura provizorie, asa cum de altfel am declarat si in PV", recunoscand in acest fel ca a formulat la momentul controlului obiectiunile repsective. In aceste conditii, acest motiv de nelegalitate a procesului verbal invocat de catre petent denota reaua - credinta a acestuia si frizeaza de altfel abuzul de drept.
      Cat priveste imprejurarea ca petentul a fost identificat cu alt document de identitate decat cel pe care l-a prezentat agentilor de control, fiindu-i astfel incalcat dreptul la viata privata, instanta retine ca aceasta nu prezinta niciun fel de relevanta in cauza de fata, cata vreme documentul respectiv apartinea intr-adevar petentului (cum de altfel si acesta recunoaste) iar nu altei persoane. De altfel, datele personale de identificare (carte de identitate provizorie mai exact) nu se circumscriu sferei de protectie a art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in raport cu autoritatile publice locale, acestea avand la dispozitie baze de date in care sunt inscrise tocmai aceste date.
      De asemenea, referitor la fotografierea fara drept de pe proprietatea sa privata a situatiei de la fata locului, instanta retine prevederile art. 27 alin. 1 si 2 din Legea nr. 50/1991, efectuarea de fotografii la fata locului reprezentand o simpla modalitate de exercitare a controlului respectiv. De altfel, interesul general primeaza intotdeauna in fata interesului particular, astfel incat in niciun caz nu se poate permite petentului sa se prevaleze de un drept al sau individual pentru a paraliza sanctionarea sa datorata incalcarii unei norme ce protejeaza un interes general (realizarea de constructii in conditii corespunzatoare de siguranta si armonioase din punct de vedere estetic).
      In ceea ce priveste termenul de 12 luni pe care pretinde petentul ca l-ar avea la dispozitie pentru a finaliza lucrarile, instanta subliniaza ca art. 7 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 prevede ca acest termen reprezinta durata de valabilitate a autorizatiei de construire, "interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile". In niciun caz nu se poate interpreta acest text de lege ca abilitand solicitantul sa nu ia in considerare cele prevazute in autorizatia de construire decat la finalizarea lucrarilor. Autorizatia de construire trebuie respectata integral pe intreg parcursul realizarii lucrarilor in cauza, iar nu numai in anumite etape ale acesteia.
      In ceea ce priveste sustinerile ambelor parti referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, acestea nu vor fi analizate de catre instanta, deoarece prezenta cauza are ca obiect plangere contraventionala, in cadrul acestei proceduri speciale neputandu-se pune in discutie aspecte legate de titlul de proprietate. Aceste aspecte pot fi solutionate ulterior de catre parti, spre exemplu in cadrul unei actiuni in revendicare sau al unei actiuni negatorii. Dincolo de aceasta, indiferent daca petentul este sau nu proprietarul suprafetei de teren imprejmuite suplimentar, acesta avea datoria de a obtine autorizatie de construire in vederea edificarii gardului si pe aceasta portiune de teren.

Instanta va analiza in cele ce urmeaza temeinicia procesului verbal contestat, retinand totodata faptul ca in principiu petentul nu constesta starea de fapt consemnata in actul sanctionator, ci doar o nuanteaza, afirmand ca lucrarile in cauza au caracter provizoriu, fiind realizate in vederea protejarii materialelor de constructii depozitate pe teren, precum si ca gardul ridicat pe latura nord-vestica a terenului reprezinta de fapt o inlocuire si o reparatie a unui gard existent inca din 1998, astfel incat nu era necesara obtinerea unei autorizatii de construire pentru acesta.
      In prealabil, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca acesta face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
      Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza V�stberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
      Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
      In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile HCL Magureni nr. 15/2002 au ca scop asigurarea curateniei si ingrijirii domeniului public din raza teritoriala a comunei Magureni, aspecte ce au influenta directa asupra calitatii vietii cetatenilor rezidenti. 
      Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
      Prin urmare, procesul verbal de contraventie se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, care este permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care contravenientului i se asigura accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil, in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
      In lumina acestor principii, instanta a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, retinand in urma acestora urmatoarea situatie de fapt:
      Din certificatul de urbanism nr. ... (filele 20-21 din dosar), autorizatia de construire nr. ... (filele 22-23 din dosar) si planul cadastral (filele 50-52 din dosar) instanta retine ca petentul a solicitat si ulterior obtinut autorizatie de construire pentru edificarea unei imprejmuiri partiale de teren, pe latura nord - vestica si latura dinspre strada a terenului situat in ..., str. ... nr. ..., jud. Prahova, lucrare in valoare totala de 785 lei. Imprejmuirea in cauza a fost autorizata pentru urmatoarele dimensiuni: 13,9 m pe latura dinspre strada si 12,2 m pe latura nord - vestica, astfel cum rezulta din planul cadastral de la dosar.
      Astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar, coroborate cu declaratiile martorilor V, C si C, petentul a realizat o imprejmuire ce a excedat celor 13,9 m si 12,2 m, in speta 14,6 m (1,8 m + 12,8 m) pe latura stradala si 24,35 m pe latura nord - vestica. Imprejmuirea suplimentara de pe latura stradala a constat in instalarea a 5 stalpi metalici, pe care seara se monta plasa de sarma, in continuarea gardului, aceasta improvizatie tinand loc de poarta. Dat fiind caracterul stabil al improvizatiei si scopul instituirii acesteia (delimitarea terenului in vederea inchiderii complete a imprejmuirii pe timpul noptii), aceasta se circumscrie sferei de aplicare a Legii nr. 50/1991, fiind asadar necesara existenta unei autorizatii de construire inclusiv pentru montarea stalpilor in cauza.
Referitor la apararea petentului, in sensul ca imprejmuirea in cauza are caracter provizoriu, avand rolul de a proteja materialele depozitate pe teren, instanta subliniaza ca acest aspect poate fi eventual avut in vedere in cadrul aprecierii asupra sanctiunii, insa nu constituie cauza exoneratoare de raspundere contraventionala. De altfel, art. 3 alin. 1 lit. f din Legea nr. 50/1991 arata ca este necesara obtinerea unei autorizatii de construire si pentru realizarea de "lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea organizarii executarii lucrarilor", autorizarea acestora facandu-se in conditiile art. 7 alin. 1 si art. 7 alin. 1� din acelasi act normativ. Cu alte cuvinte, petentul avea obligatia de a obtine autorizatie de construire si pentru aceste lucrari pretins provizorii.
In ceea ce priveste sustinerea petentului, in sensul ca imprejmuirea suplimentara de pe latura nord - vestica a terenului reprezinta de fapt o refacere a unui gard existent anterior pe teren, existenta constatata printr-un proces verbal de cercetare la fata locului inca din anul 1998, instanta retine din procesul verbal de la fila 81 din dosar ca la data de 17.03.1998 Judecatoria Campina a constatat, in dosarul nr. ..., existenta in partea dinspre vest a terenului in cauza, existenta unei ingradiri, "in imediata vecinatate a blocului, pe o latime de 5 m si o lungime comparabila cu 1/2 din lungimea blocului, incepand de la 10 m dinspre extremitatea estica a blocului de locuinte". Trebuie insa subliniat faptul ca inscrisul mentionat nu face altceva decat sa ateste existenta pe amplasamentul in cauza a unei imprejmuiri la data de 17.03.1998, in urma cu peste 12 ani, iar nu in prezent.
Mai mult, din coroborarea declaratiilor martorilor C si A rezulta ca pe latura nord - vestica a terenului "gardul" deja existent era extrem de deteriorat si alcatuit dintr-o insiruire de portiuni de imprejmuire realizate din lemn, plasa de sarma si chiar gard viu. Din coroborarea acelorasi declaratii de martori rezulta ca petentul a desfiintat complet acest "gard" si a ridicat pe acelasi amplasament un alt gard, din stalpi metalici cu plasa de sarma.
Or, art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 excepteaza de la obligatia obtinerii in prealabil a unei autorizatii de construire "reparatiile la imprejmuiri, acoperisuri, invelitori sau terase, atunci cand nu se schimba forma acestora si materialele din care sunt executate". Notiunea de "reparatie" presupune consolidarea si imbunatatirea unei lucrari deja existente, iar nu desfiintarea completa a acesteia si edificarea alteia noi, chiar identice. Mai mult, chiar si in cazul in care s-ar admite ca lucrarea efectuata de catre petent constituie o "reparatie" iar nu o edificare a unei lucrari noi, cata vreme aceasta a fost realizata din stalpi metalici si sarma iar cea veche era edificata si din lemn (sau plastic, cum declara martora Constantin), rezulta ca au fost schimbate materialele de executie initiala, astfel incat instanta constata ca in cauza nu sunt incidente prevederile textului de lege anterior citat.
Astfel fiind, instanta constata ca procesul verbal contestat este legal si temeinic intocmit.

      Referitor la solicitarea petentului de inlocuire a sanctiunii contraventionale principale aplicate cu sanctiunea avertismentului, instanta retine ca art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 interzice in mod expres aplicarea sanctiunii contraventionale a avertismentului contraventiilor incriminate de aceasta lege.
      In conditiile in care pana in prezent nu s-a constatat eventuala neconstitutionalitate a acestui text de lege si nu exista vreo decizie pronuntata in recurs in interesul legii care sa aprecieze asupra posibilitatii aplicarii acestei sanctiuni in procedura plangerii contraventionale, instanta, desi abilitata sa analizeze inclusiv sanctiunea aplicata prin procesul verbal de contraventie si proportionalitatea acesteia cu pericolul social concret al faptei si al persoanei contravenientului, nu poate incalca prin aceasta o dispozitie expresa si neechivoca a legii. Aceasta cu atat mai mult cu cat Legea nr. 50/1991 reprezinta o lege speciala in raport cu OG nr. 2/2001 (specialia generalibus derogant), avand in plus forta juridica superioara celei din urma iar alineatul respectiv fiind introdus prin OUG nr. 214 din 4 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 847 din 16 decembrie 2008.
      Pentru acestea, chiar si in situatia in care ar considera ca intr-adevar pericolul social concret al faptei, in conditiile in care totusi petentul detine o autorizatie de construire pentru o parte a lucrarilor, nu justifica aplicarea unei amenzi contraventionale in cuantum de 3.000 lei, instanta nu poate dispune inlocuirea cu avertisment a acestei sanctiuni.
      Asupra aceluiasi aspect al individualizarii sanctiunii, instanta atrage atentia petentului ca limitele minima si maxima ale cuantumului amenzii contraventionale sunt stabilite de lege, nu de organul constatator, in cauza intimata dand chiar dovada de clementa prin aplicarea minimului prevazut de lege (dat fiind faptul anterior antamat al imposibilitatii aplicarii avertismentului).  Avand in vedere ca art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 sanctioneaza fapta imputata petentului cu amenda contraventionala de la 3.000 lei la 10.000 lei, dat fiind ca organul de constatare a aplicat deja in cauza minimul amenzii prevazute de lege, instanta nu mai poate reindividualiza sanctiunea in sensul scaderii amenzii sub minimul special, un astfel de procedeu nefiind permis.

      Date fiind considerentele expuse mai sus, instanta constata ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1 din OUG nr. 2/2001, fapta fiind comisa de catre petent, cu vinovatie si fiind incriminata contraventional de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991. In aceste conditii, vazand si prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, urmeaza a respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala ce face obiectul prezentei cauze.