Servitute de trecere. Conditii. Constituire

Dosar nr.2178/204/2009
Sentinta civila nr.1819/22.06.2011
Obiect:Drept  Civil .Servitute de Trecere .Conditii.Constituire . Aprecierea intereselor partilor la constituirea servitutii de trecere .Ingradire a dreptului de proprietate ce trebuie sa fie proportionala cu interesul proteguit asa cum prevede art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
   Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.2178/204/2009, reclamantii OM si O V au chemat  in judecata pe parata I C, solicitad ca  prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei  a le permite accesul pe terenul sau catre calea publica.
      In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca la data de 12.05.2000 au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 837 mp, situat in intravilanul localitatii Valea Doftanei, sat Traisteni, pct.Piciorul Manzului, T.20, P 171, jud. Prahova, anterior acestei vanzari  terenul fiind considerat un loc infundat , fara acces la calea publica, motiv pentru care a fost constituita o cale de acces , respectiv o servitute de trecere , servitute acceptata de toti proprietarii vecini si care satisfacea dreptul de trecere catre cinci proprietati.
      Au mai aratat reclamantii ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1191/12.05.2000 de BNP Ivan Mihaela Savulescu Vasile,  le-a fost prezentata si a fost anexata actului de vanzare-cumparare documentatia cadastrala, respectiv plan de amplasament si delimitare a imobilului, vizat de OCPI Prahova  si de Primaria Valea Doftanei  si fisa bunului imobil ,din continutul carora reiesea delimitarea terenului cumparat precum si constituirea drumului de servitute in latime de 3 m.
      S-a invederat ca incepand cu momentul dobandirii dreptului de proprietate si pana in anul 2008 accesul la proprietatea reclamantilor  s-a realizat in mod liber, fara nici un fel de opozitie din partea proprietarilor ce consimtisera la realizarea servitutii de trecere, imprejurare ce a si permis edificarea unei constructii cu destinatia de casa de vacanta, care in prezent este finalizata, precum si folosirea acesteia, insa incepand cu anul 2008 ,  parata IC  a refuzat sa le permita accesul catre proprietatea lor, cu toate ca si aceasta utiliza aceeasi servitute de trecere  constituita de ceilalti proprietari si care ii permite accesul catre proprietatea ce o detine, amplasata in fata proprietatii reclamantilor, fiind astfel penultima proprietate ce beneficiaza de servitute.
      In drept actiunea a fost intemeiata pe disp.art.616-619 cod civil.
      In dovedirea actiunii reclamantii au depus in copie la dosar: contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1191/12.05.2000 de BNP Ivan Mihaela-Savulescu Vasile, plan de amplasament si delimitare imobil, fisa bunului imobil, autorizatia de construire nr.58/06.12.2000, proces verbal de receptie finala nr.2212/20.03.2009, incheierea nr.1729/12.05.2000 a Biroului de carte funciara, certificatele de mostenitor nr.515/1995 si nr.10/2000, sentinta civila nr.604/15.02.1996 a Judecatoriei Campina, planuri de situatie (f.5-16).
      Parata I C a formulat intampinare-cerere reconventionala (f.24-27) prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata , aratand ca nu a existat niciodata un drept de servitute de trecere  pe proprietatea sa catre proprietatea reclamantului  , astfel cum rezulta din planul parcelar si din actele cadastrale de la momentul achizitionarii proprietatii.
      S-a mai aratat ca din punct de vedere al reliefului geografic , proprietatea paratei si proprietatea reclamantilor sunt separate de o rapa si un curs de apa si din aceasta cauza accesul reclamantilor-parati catre proprietatea lor ,  se facea in mod clasic , pe una din cele doua cai de acces pe care le mai aveau la dispozitie  si pe unde, in genere, au trecut de la data achizitionarii terenului lor astfel incat, este evident ca reclamantii parati nu se gasesc intr-o situatie de imposibilitate absoluta de iesire la calea publica, avand deci alte doua cai de acces, ambele fiind proprii pentru circulatia unui mijloc de transport.
      Totodata, faptul ca uneori li s-a permis reclamantilor-parati sa treaca cu pasul prin spatele casei paratei-reclamante (locul fiind ingust), catre proprietatea lor sau ca parata-reclamanta a avut bunavointa sa parcheze masina in curtea sa (in rarele cazuri cand au urcat pe calea de acces care se termina inaintea proprietatii sale) , nu echivaleaza cu recunoasterea unui drept de servitute de trecere in favoarea acestora , ci prin aceasta s-a dorit a se pastra raporturi de buna vecinatate , mai ales ca trecerea se facea sporadic, deci cu caracter regulat.
      S-a mai aratat in intampinare ca de-a lungul timpului reclamantii-parati , fara nici o autorizare din partea autoritatilor abilitate  si fara acordul proprietarilor vecini au montat un tub de ciment in rapa ce desparte cele doua proprietati, pentru a putea trece de pe o proprietate pe alta, dar aceasta nu inseamna ca in mod artificial s-a ajuns la crearea unei servituti de trecere, ci doar s-a format o carare de acces ,fara relevanta juridica in prezenta cauza.
      In concluzie, s-a invederat  ca nu se poate recunoaste in favoarea reclamantilor-parati un drept de servitute de trecere pe proprietatea paratei reclamante nu numai in considerarea reliefului ce desparte cele doua proprietati printr-o rapa naturala, dar si pentru faptul ca reclamantii-parati mai au doua cai de acces, dintre care una nu o folosesc prea des, iar pe cealalta si-au creat singuri probleme stricand relatiile cu vecinii si totodata reclamantii parati si-au pozitionat constructia pe limita de proprietate , astfel incat din cealalta parte sa se inchida calea de acces la proprietatea lor.
      Pe cale de cerere reconventionala parata-reclamanta I C a solicitat instantei sa dispuna granituirea proprietatii sale cu proprietatea reclamantilor parati, astfel incit acestia sa fie obligati sa-si retraga gardul care incalca proprietatea sa intrucat reclamantii-parati au incalcat linia de hotar ; sa fie obligati reclamantii-parati sa ridice lucrarea neautorizata a montarii tubului de beton in rapa ce separa cele doua proprietati si care a determinat devierea cursului de apa, fapt care afecteaza grav proprietatea paratei intrucat erodeaza terenul si in acest mod subrezeste fundatia casei paratei; obligarea reclamantilor-parati de a despagubi parata-reclamanta pentru lipsa de folosinta a portiunii de teren pe care au acaparat-o prin montarea gardului lor pe proprietatea sa.
      In drept intimpinarea cerere reconventionala a fost intemeiata pe disp.art.115-119 si urm.cod proc.civila, art.584 cod civil.
      Reclamantii-parati au formulat intampinare la cererea reconventionala  (f.45-46) aratand ca delimitarea celor doua proprietati a fost realizata exact la limita acestora, conform actelor lor de proprietate care corespund planurilor topografice realizate in zona si schitelor cadastrale ale proprietatii lor, parata-reclamanta neindicand care este suprafata de teren pretins acaparata si amplasamentul acesteia .
      Cu privire la capatul doi de cerere reconventionala, reclamantii-parati au aratat ca montarea tubului din beton nu reprezinta o constructie ce necesita autorizari speciale, fiind realizata pentru a permite circulatia apei intr-o rapa in acelasi sens in care cursul de apa se deplasa dintotdeauna chiar fara sa fie nevoie de vreo interventie umana, iar prin montarea tubului respectiv din beton s-a realizat o amenajare a terenului pentru a impiedica deteriorarea acestuia si nicidecum pentru a subrezi fundatia casei paratei reclamante .
      In ce priveste capatul trei de cerere reconventionala reclamantii-parati au invederat ca niciodata nu au incalcat dreptul de proprietate al altei persoane si nu au ocupat abuziv vreo suprafata de teren pentru a putea fi retinuta culpa lor  si a fi obligati la plata lipsei de folosinta.
      In drept intampinarea reclamantilor parati a fost intemeiata pe disp.art.115 din codul de procedura civila.
      In cauza au fost administrate  la solicitarea partilor  probele cu inscrisuri, interogatoriul paratei-reclamante, interogatoriul reclamantilor parati, depozitiile a cate  doi martori, expertiza tehnica topografica, expertiza tehnica constructii si cercetare la fata locului .
      Reclamantii-parati  au formulat o precizare a  actiunii solicitand stabilirea unei servituti de trecere  pe distanta existenta in prezent  intre casa paratei si gardul din partea de Est ,fara sa afecteze constructiile paratei, in favoarea fondului dominant proprietatea reclamantilor .
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
      Parata-reclamanta, IC, a dobandit in proprietate prin contactul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.133/23 09.1999(f.68) ,terenul faneata in suprafata  de 855 mp situat in intravilanul comunei Valea Doftanei, sat Traisteni, punctul " Piciorul Manzului",T.20, P171, jud. Prahova ,ce se invecina pe latura de Nord cu most. def. CV , iar pe latura de Sud -Est cu proprietatea PC. ,C S. si drum de acces , configurat pana la terenul proprietatea sa, conform schitei de plan   ce face parte integranta din acelasi contract(f.71). Asadar la momentul dobandirii de catre parata-reclamanta , terenul  sau nu era  grevat de vreun drept de servitute de trecere in favoarea proprietatii din partea de Nord ,detinuta de mostenitorii defunctului C V .
      Prin incheierea Biroului de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei Campina  nr.717/06.10.1999 (f.69) s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, in favoarea paratei-reclamante , fara a fi grevat de alte sarcini, cu efect de opozabilitate erga omnes.
      Ulterior ,reclamantii-parati  OM si OV au dobandit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1191/12.05.2000, incheiat cu numita C V, terenul invecinat, situat in partea de  Nord a proprietatii paratei-reclamante , in suprafata de 837 mp,  in intravilanul localitatii Valea Doftanei, sat Traisteni, pct.Piciorul Manzului, T.20, P 171, jud. Prahova, mentionandu-se in cuprinsul actului  si al planului cadastral (f.5, 6) ca acesta se invecineaza pe latura de Sud-Est nu numai cu terenul paratei, ci si cu un drum de servitute ce ar greva proprietatea acesteia .
      Constatandu-se ca terenul reclamantilor-parati este loc infundat , iar proprietarul din partea de Sud-Est, respectiv parata-reclamanta din prezenta cauza, este tert fata de contractul mentionat, fiind necesar a se depune actele de proprietate si schita cadastrala pentru fondul aservit, prin incheierea nr.1729/12.05.2000 a Biroului de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei Campina , s-a dispus respingerea cererii de intabulare in favoarea reclamantilor-parati a dreptului de proprietate cu privire la terenul astfel dobandit(f.11).
      Asa cum a aratat parata-reclamanta  prin intampinare, iar reclamantii-parati  nu au contestat , dupa anul 2000 cand acestia au  inceput lucrarile de constructie a casei de vacanta,   in considerarea mentinerii unor raporturi de buna vecinatate , au existat situatii cand parata-reclamanta le-a permis reclamantilor-parati  trecerea cu pasul pe terenul sau , pentru a ajunge pe proprietatea lor.
      Din depozitia martorului M I(f.107) propus de parata-reclamanta , coroborata cu depozitia martorului C I (f.64) propus de reclamantii-parati  , instanta  a retinut ca acestia din urma  au realizat accesul la proprietatea lor ,de-a lungul timpului, atat pe terenul  paratei- reclamante, parcand autoturismul pe terenul  acesteia pentru ca nu era posibil accesul direct cu acesta datorita valcelului ce desparte cele doua proprietati, cat si pe alte proprietati invecinate , situate in partea de Nord- Vest a proprietatii reclamantilor- parati.
      De altfel prin raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriu (f.97),dar si la  cercetarea la fata locului, reclamantul-parat a recunoscut   ca materialele de constructie necesare edificarii casei sale de vacanta, au fost transportate pe proprietatile  vecinilor din partea de Nord-Vest, despagubindu-i pe acestia pentru trecerea pe terenul lor.
      Desi martorii propusi de reclamantii-parati, respectiv C V  (f.63)- persoana care le-a vandut acestora terenul  si C I (f.64) - proprietarul  terenului invecinat pe latura de Vest cu proprietatea reclamantilor-parati , au aratat ca pana in anul 2000 accesul la terenul care in prezent  apartine reclamantilor O. , s-a realizat pe proprietatile vecine din partea de Sud, respectiv CA.(in prezent proprietatea paratei), T C, T V si B G , drum ce a fost lasat de acesti proprietari vecini, initial terenul facand parte dintr-un singur lot , proprietate a autorilor numitei C V  , aceste declaratii sunt irelevante in cauza, intrucat servitutea de trecere, asa cum rezulta din exemplificarile facute prin art.622 alin 2 si 3 cod civil, este necontinua si neaparenta ,neputand fi stabilita decat prin titlu si nu poate fi dobandita nici prin destinatia proprietarului si nici pe cale de uzucapiune, astfel incat exercitarea ei timp indelungat nu poate avea acest efect.
      Asa cum s-a concluzionat in  raportul de expertiza topografica intocmit in cauza(f.121) si cum de altfel instanta a putut constata cu ocazia  cercetarii la fata locului , terenul proprietatea reclamantilor-parati este loc infundat,fiind inconjurat pe toate laturile de alte proprietati .
      Potrivit prevederilor art.616 cod civ., prin loc infundat , al carui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului , se intelege acel loc care nu are iesire la calea publica. In aplicarea acestui text de lege se are in vedere atat imposibilitatea absoluta de a iesi la calea publica, cat si imprejurarea in care iesirea la calea publica se realizeaza cu grave inconveniente,este periculoasa sau este insuficienta .
      In speta, este lipsita de temei sustinerea paratei-reclamante  in sensul ca proprietatea reclamantilor-parati nu ar fi loc infundat in acceptiunea art 616 cod civ, existand o posibilitate de acces chiar cu mijloace de transport  prin partea de Nord-Vest a terenului reclamantilor-parati, in dreptul punctelor 74,75 configurate pe  schita de plan ce face parte din raportul de expertiza topografica (f.122), , cata vreme aceasta posibilitate de acces exista nu pe un drum care poate fi socotit cale publica in sensul art 616 cod civ, ci , astfel cum  s-a constatat  si cu ocazia cercetarii la fata locului, pe niste proprietati private, intr-adevar  libere de constructii  , trecere care se face cu ingaduinta titularilor acestor fonduri fara ca asupra lor sa fie instituit vreun drept de servitute de trecere in favoarea reclamantilor-parati, prin conventie sau hotarare judecatoreasca.
      Retinand asadar ca fondul proprietatea reclamantilor-parati este loc infundat , in cauza devin incidente dispozitiile art 617 cod civil conform carora servitutea se stabileste pe calea cea mai scurta si  dispozitiile art 618 cod civil potrivit carora la stabilirea drumului de servitute de trecere trebuie avute in vedere atat interesele proprietarului fondului dominant, cat si cele ale proprietarului fondului aservit , fiind aleasa calea care ar produce cea mai mica dauna acestuia din urma.
      Aceasta dispozitie trebuie inteleasa in sensul ca nu numai pe terenul aservit urmeaza a se alege drumul ce ar prilejui o cat mai mica paguba , dar insasi aservirea unui anumit fond trebuie sa aiba in vedere gravitatea pagubelor ori inconvenientelor ce s-ar pricinui , comparativ cu posibilitatea aservirii unui alt fond invecinat, astfel cum s-a stabilit in mod constant in practica judecatoreasca (a se vedea decizia  civila  nr.605/1996 a Curtii de Apel Bacau publicata in Jurisprudenta Curtii de Apel Bacau pe anul 1996 , ed. 1997 ,p.15-16 ).
      In speta, potrivit constatarilor expertului topograf precum si ale instantei cu ocazia cercetarii la fata locului, reclamantii-parati nu pot realiza accesul cu autoturismul pe proprietatea paratei-reclamante , datorita constructiilor edificate pe terenul acesteia , respectiv bazin de apa la o distanta de 2,15 m de gard, coltul cladirii la o distanta de 2,22 m fata de gard, platforma WC la o distanta de 1,03 m fata de gard si fosa la o distanta de 2,20 m fata de gard, singura posibilitate de acces pentru reclamanti pe terenul proprietatea paratei, fiind servitutea de trecere cu pasul, intre gard si constructiile edificate, in conditiile in care  pe terenul paratei-reclamante nu poate fi stabilita o alta cale de acces deoarece configuratia proprietatii sale  nu permite acest lucru .
      In raportul de expertiza topografica intocmit in cauza  s-a aratat ca datorita distantei dintre gard si constructiile paratei-reclamante , nu este posibila trasarea unui drum de servitute de trecere , in conditiile prevazute de legislatia in vigoare , fara a fi afectate constructiile edificate.
      Mai mult decat atat , asa cum s-a constatat prin efectuarea cercetarii locale , din punct de vedere al topografiei locului, terenurile sunt situate in panta, iar proprietatea reclamantilor-parati este despartita de proprietatea paratei-reclamante printr-o valcea adanca de aproximativ 3 m ,situata pe proprietatea reclamantilor-parati (astfel cum apare reprezentata in  plansa foto de la f.131 ce face parte integranta din raportul de expertiza constructii efectuat in cauza ), pe care in perioada ultimilor ani acestia au amenajat-o montand un tub de beton armat si un tub metalic , pentru preluarea apelor pluviale ce se scurg in anotimpul ploios de pe proprietatea lor si de pe proprietatile din amonte, lucrarea de sistematizare a valcelei fiind realizata de reclamanti  pe terenul acestora.
      Asadar insasi  existenta acestui relief  aparte , conduce la concluzia ca, incepand cu anul 2000, cand reclamantii au demarat lucrarile de construire a casei de vacanta si  pana la momentul efectuarii acestor lucrari de sistematizare(unele dintre ele  fiind realizate chiar pe parcursul procesului) , accesul reclamantilor catre proprietatea lor cu autoturismul, s-a facut  trecand pe celelalte terenuri invecinate situate in partea de Nord-Vest , dinspre drumul public Valea Doftanei-Sacele , o dovada in plus in acest sens fiind si perioada indelungata de la momentul dobandirii proprietatii (12.05.2000) si pana la formularea prezentei actiuni in anul 2009.
      Tot cu ocazia cercetarii la fata locului s-a putut constata  ca la soclul casei paratei-reclamante sunt vizibile  cateva fisuri , precum si faptul ca nu exista trotuar pe langa soclu pe latura de Est , iar gardul de pe aceasta latura este construit din lemn, fara soclu si  in eventualitatea stabilirii unei servituti de trecere pe toata distanta dintre constructie si gard , parata s-ar afla in imposibilitatea turnarii trotuarului la casa si a soclului din beton la gard, lucrari de absoluta necesitate pentru consolidarea oricarei constructii si cu atat mai mult pentru constructia paratei-reclamante , in vederea protejarii acesteia in calea apelor pluviale, aspect invederat si de expertul consilier incuviintat paratei-reclamante (f.135).
      Instanta retine asadar ca stabilirea unei servituti de trecere cu autovehicule in favoarea fondului proprietatea reclamantilor - parati , pe toata distanta dintre constructiile paratei-reclamante si gardul din partea de Est , asa cum au solicitat reclamantii  ,ar insemna  crearea unei situatii deosebit de impovaratoare pentru titulara  fondului  aservit, incompatibila cu dispozitiile art. 618 cod  civil,  si  cu  principiul  ce decurge din art.1 Protocolul nr. 1  al  CEDO  ce  reglementeaza  dreptul  de proprietate, potrivit  caruia  orice  limitare  a  acestuia   impusa  pentru protejarea drepturilor si intereselor legitime ale  altor  persoane  trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit  si  sa  asigure  un  just  echilibru intre interesul particular al proprietarului  si  necesitatea  reglementarii folosintei bunurilor.
            Asigurarea  unui  drum  de  iesire  la  calea  publica   in   favoarea reclamantilor -parati  trebuie sa se raporteze la nevoia acestora  de  a  avea  acces cu pasul,   nu  si  cu  alte  mijloace  de  transport,  autoturism,  etc., intrucat  fata  de  configuratia  topografica    a   terenului   proprietatea paratei-reclamante , acest aspect ar fi de natura sa  creeze  daune importante acesteia din urma, punand in pericol insasi  structura de rezistenta a constructiei  proprietatea paratei-reclamante.
            Servitutile - in sine inseamna sarcini - deci restrictii  impuse  asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil.
           Asemenea sarcini sunt ingerinte  in  dreptul  de  proprietate  conform Conventiei Europene a Drepturilor Omului si chiar  daca  sunt  prevazute  de legea nationala - trebuie  rezolvate  prin  respectarea  proportionalitatii intre interesele partilor, iar stabilirea  servitutii de trecere in conditiile solicitate de reclamantii-parati  nu ar respecta aceasta proportionalitate.
       Asadar instanta nu poate lua in considerare in mod exclusiv interesele proprietarilor  care urmeaza  a beneficia de dreptul de trecere , precum si dorinta acestora de a trece pe terenul unuia dintre vecini(singurul chemat in proces), desi stabilirea caii de acces pe terenul altor vecini s-ar putea realiza in conditii mai putin impovaratoare  pentru proprietarii acestor fonduri ,chiar  daca lungimea caii de acces ar fi mai mare decat cea solicitata pe proprietatea paratei.
       Astfel,  cu ocazia  cercetarii  la fata locului s-a putut constata ca pe latura de Nord a proprietatii reclamantilor-parati   exista o posibila iesire la drumul forestier  Valea Doftanei-Sacele, prin punctele 74,75 configurate prin  raportul de expertiza topografica ,pe o zona care strabate intr-adevar ,mai multe proprietati libere de constructii , iar in iarba s-au  putut observa pe aceste proprietati ,urmele lasate de rotile unui vehicul ce duceau  pana la intrarea in curtea reclamantilor , prin punctele 74, 75 , observandu-se de asemenea ca din punct de vedere al reliefului ,aceste terenuri din partea de Nord a proprietatii reclamantilor-parati , sunt intr-o zona de ses, si nu prezinta dificultati in ceea ce priveste accesul cu un autovehicul spre deosebire de relieful terenului proprietatea paratei-reclamante. De altfel reclamantul-parat  a confirmat la administrarea probei cu cercetare la fata locului ca in prezent, accesul la terenul sau cu autoturismul este realizat trecand pe aceste proprietati  din partea de Nord (f.169 verso).
       Tot cu ocazia cercetarii la fata locului s-a constatat ca pe terenul din partea de Est a proprietatilor partilor, respectiv pe proprietatea M. , nu exista o constructie apropiata de gardul despartitor , fiind deci posibil ca reclamantii-parati sa realizeze iesirea la drumul de acces folosit de parata-reclamanta , si pe acest teren, prin ocolirea terenului proprietatea paratei.
           Fata de considerentele expuse pe larg in cele ce preced, instanta ,in temeiul art. 616 cod civil raportat la art. 618 cod  civil si art.1 Protocolul nr. 1  al  CEDO, va admite in parte actiunea precizata si va institui un drept de servitute de trecere cu pasul pe terenul proprietatea paratei-reclamante catre proprietatea reclamantilor-parati, pe culoarul practicat pe latura de Est (dreapta) a terenului paratei-reclamante, intre gardul delimitat prin punctele 82, 15 si constructiile apartinand paratei reclamante, conform schitei anexa a raportului de expertiza topografica  intocmit in cauza de expert I G (f.122).
        In ceea ce priveste afirmatia paratei-reclamante prin aparator , cu ocazia dezbaterilor asupra fondului si in cuprinsul concluziilor scrise , in sensul inadmisibilitatii  stabilirii  unei servituti de trecere cu titlu gratuit , instanta retine ca intr-adevar servitutea de trecere   se stabileste cu titlu oneros in  raport de paguba cauzata  proprietarului fondului aservit , dar pentru acordarea despagubirii,  este necesar ca ea sa fie solicitata de catre proprietarul fondului aservit , neputand fi acordata din oficiu de catre instanta , parata-reclamanta , in conditiile in care nu a solicitat acordarea acestei despagubiri in prezenta cauza , avand posibilitatea sa  formuleze  pe cale separata , in cadrul termenului de prescriptie de trei ani, ce incepe sa curga de la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei sentinte , o actiune  prin care sa solicite obligarea reclamantilor-parati  la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului afectat de sarcina servitutii.
       Cu privire la primul capat de cerere reconventionala privind granituirea  proprietatilor partilor , instanta retine ca actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati cat si in situatia in care astfel de semne exista ,dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
      Astfel, desi  prin raportul de expertiza topografica (f.121-122) s-a propus ca linie de hotar intre proprietatile partilor  aliniamentul punctelor 59,61,62 si punctul 16 , din schitele de plan aferente actelor de proprietate atat ale reclamantilor-parati cat si ale paratei-reclamante (f.6,7 si 70, 71) se observa ca hotarul  dintre acestea este in  linie dreapta si nu franta in punctele 62, 16, aspect confirmat de altfel si de reclamantul-parat , prin aparator ,cu ocazia dezbaterilor asupra fondului , acesta aratand ca suprafata delimitata prin punctele 62,16,15 nu apartine si nu a apartinut niciodata reclamantilor-parati , urmand ca in temeiul art 584 cod civil sa fie admisa in parte cererea reconventionala dispunandu-se  granituirea proprietatilor partilor pe aliniamentul punctelor 59, 61, 62, 15 conform schitei anexa a raportului  de expertiza topografica (f.122).
      Retinand conform aceluiasi raport de expertiza ca reclamantii-parati au montat gardul despartitor chiar pe aliniamentul punctelor 59, 61, 62, va fi respins ca neintemeiat capatul de cerere reconventionala privind obligarea reclamantilor-parati de a-si retrage gardul despartitor .
      Cu privire la  montarea tubului de beton de catre reclamantii-parati , in rapa ce separa cele doua proprietati, prin raportul de expertiza constructii (f.130-131) s-a concluzionat  ca aceasta lucrare a fost realizata de reclamantii-parati,  pe trenul lor si  nu a fost afectata fundatia casei paratei-reclamante si nici fundatia magaziei acesteia din spatele casei , astfel incat instanta va respinge ca neintemeiat si cel de-al doilea capat de cerere reconventionala privind obligarea reclamantilor-parati  sa ridice lucrarea de montare a tubului de beton din rapa ce separa cele doua proprietati.
      Referitor la cel de-al treilea capat de cerere reconventionala privind obligarea reclamantilor-parati de a despagubi parata-reclamanta pentru lipsa de folosinta a portiunii de teren pretins acaparate prin montarea gardului lor pe proprietatea sa, s-a invocat de catre reclamantii-parati exceptia netimbrarii acestuia.
      Intrucat  in sedinta publica din data de 14.10.2009 instanta a pus in vedere paratei-reclamante, prin aparator sa evalueze provizoriu terenul pretins acaparat  si sa timbreze acest capat de cerere , iar pana la inchiderea dezbaterilor parata-reclamanta nu a precizat valoarea provizorie si nu a achitat taxa de timbru, instanta,  avand in vedere ca ca potrivit art 20 alin 1si 3 din Legea nr146/1997, taxele de timbru se platesc anticipat , iar neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii, va admite exceptia netimbrarii si va anula acest capat de cerere reconventionala ca netimbrat.
                                                                                           Intocmit de judecator
                                                                                      Mihaela Luminita Enescu
1