Aplicabilitate Regulament CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea, si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti - actiune respinsa ca nefiind de competenta instantelor romane

Prin sentinta civila nr. 978 din 29 martie 2013 a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul NMI impotriva paratei NSN ca nefiind de competenta instantelor romane.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina reclamantul NMI a chemat in judecata pe parata NSN solicitand pe cale de ordonanta presedintiala exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului NSCA exclusiv de catre acesta, stabilirea locuintei minorului la domiciliul sau, stabilirea contributiei banesti pana la solutionarea dosarului nr.48499/299/2012 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti
Prin intampinare parata a invocat exceptia necompetentei instantelor romane.
Analizand cu prioritate, in temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. exceptia necompetentei instantelor romane, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, instanta a retinut ca domiciliul comun al sotilor a fost in Spania, astfel cum reiese din sustinerile partilor coroborate cu inscrisurile aflate la dosar, din casatoria acestora rezultand minorul NSCA, nascut la data de 09.09.2008, in Madrid.
Potrivit adeverintei emise la data de 04.05.2012 de Cresa La Cabrera - Consiliul Pentru Educatie - Comunitatea din Madrid rezulta ca minorul a fost inmatriculat in acest centru scolar in anii 2009-2010 si 2010-2011, iar in anul 2012 a trecut la Centrul de primara "Pico de la Miel" pentru al doilea ciclu pentru copii.
De asemenea, din probele administrate in cauza instanta retine ca partile s-au despartit in fapt la inceputul anului 2012, minorul locuind impreuna cu parata pana in luna noiembrie a aceluiasi an, cand reclamantul s-a intors in tara impreuna cu minorul, fara acordul paratei, aceasta ramanand in Spania unde are resedinta si contract de munca.
Totodata, instanta retine ca la data de 29 februarie 2012 Tribunalul de Instructie Nr. 1 din Torrelaguna (Madrid) Spania a pronuntat hotarare judecatoreasca de ordin de protectie impotriva reclamantului din prezenta cauza prin care s-a instituit interdictia de apropiere la mai putin de 500 de meri de doamna NSN, precum si de domiciliul sau si de locul de munca sau de orice loc in care aceasta s-ar putea afla, interdictia de a comunica cu doamna NSN prin orice mijloc de comunicare, informatic sau telefonic, precum si in forma scrisa, verbala sau vizuala, autoritatea paternala asupra fiului minor se exercita in comun, se atribuie protectia si custodia fiului minor mamei, in absenta unui acord intre parinti s-a stabilit un regim minim de vizite pentru tata, la sfarsit de saptamana, alternativ, de la orele 17.00 vineri pana la 19.00 duminica, fiul va fi incredintat mamei intotdeauna prin intermediul mamei paratului.
Din adresa nr.108264/10.12.2012 emisa de Ministerul Justitiei rezulta ca aceasta institutie a fost sesizata cu o cerere pentru inapoierea minorului NSCA la resedinta sa obisnuita din Spania, cerere formulata de catre parata din prezenta cauza impotriva tatalui copilului, reclamantul din prezenta cauza. De asemenea, din cuprinsul aceluiasi inscris reiese ca in conformitate cu datele transmise de autoritatile solicitante, copilul a fost deplasat in afara teritoriului Spaniei, fara acordul mamei, fiind lasat in prezent in grija bunicilor paterni din localitatea B, Ministerul Justitiei urmand a deschide in fata instantei romane competente, respectiv Tribunalul Bucuresti, in baza Legii nr.369/2004, o procedura judiciara in vederea obtinerii unei hotarari cu privire la inapoierea copilului in Spania, in absenta unei inapoieri voluntare ori a unei intelegeri intre cei doi parinti.
Existenta acestui element de extraneitate atrage aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea, si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b Regulamentul se aplica oricare ar fi natura instantei, in cazul materiilor civile privind atribuirea, exercitarea delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
Potrivit art. 2 pct. 7  din Regulament raspundere parinteasca inseamna ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice in temeiul unei hotarari judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord in vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, aceasta cuprinde in special incredintarea si dreptul de vizita.
Potrivit disp. art. 17 si pct. 12 al preambulului in cazul raspunderii parintesti competenta este exclusiva, normele ce o reglementeaza fiind de ordine publica.
In conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din acelasi act normativ, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
Totodata, instanta retine dispozitiile art. 10 din Regulament potrivit carora in caz de deplasare sau retinere ilicita a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite raman competente pana la momentul in care copilul dobandeste o resedinta obisnuita in alt stat membru.
Astfel, faptul ca la momentul introducerii prezentei actiuni minorul se afla pe teritoriul statului roman nu este de natura sa confere instantelor romane competenta teritoriala de a solutiona prezenta cauza, minorul avand in prezent resedinta obisnuita in Spania, stat de pe teritoriul caruia a fost deplasata in mod ilicit de catre reclamant.
Pentru aceste considerente, instanta a admis exceptia necompetentei instantelor romane, invocata de parata prin intampinare si a respins cererea de chemare in judecata ca nefiind de competenta instantelor romane.