Stabilire domiciliu minor

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 249/204/2014 reclamanta S A a chemat in judecata pe paratul L F, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna ca autoritatea parinteasca cu privire la minorele L K E, nascuta la data de 08.01.2006 precum si L D A nascuta la data de 18.07.2012 sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti, stabilirea locuintei minorelor la domiciliul mamei, stabilirea contributiei paratului la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale minorelor, prin obligarea paratului la plata unei pensii lunare de intretinere in favoarea minorelor in functie de veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii prezentei actiunii si pana la majoratul minorelor precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratata ca partile au avut o relatie de concubinaj din care au rezultata minorele L K  E, nascuta la data de 08.01.2006 precum si L D A nascuta la data de 18.07.2012.
A aratat ca in prezent aceasta si paratul sunt despartiti, paratul locuind in Republica Franceza, iar aceasta, dupa ce a locuit in Franta timp mai multi ani, s-a intors la sfarsitul anului 2013 in tara alaturi de fetitele ei, intoarcerea planificata din timp,  paratul sustinandu-le in acest sens, venind impreuna cu acestea in Romania si ramanand aici pana imediat dupa Craciun.
Reclamanta a aratat ca de la inceputul lunii ianuarie, intre aceasta si parat au aparut disensiuni legate de ramanerea fetelor in Romania, in sensul ca acesta a inceput brusc sa-i transmita ca minorele ar trebui sa locuiasca alaturi de el, incercand  in mai multe randuri sa o manipuleze telefonic pe minora L K E si sa ii induca ideea ca ar trebui sa-si doreasca sa locuiasca alaturi de tata, paratul refuzand orice fel de discutie directa si punctuala cu reclamanta in ceea ce priveste viitorul fetelor.
In acest context, reclamanta a apelat la serviciile unui mediator pentru a incerca solutionarea amiabila a conflictului cu paratul, acesta refuzand orice dialog real si continuand  sa-i transmita pe e-mail acelasi tip de mesaje.
In ceea ce priveste stabilirea autoritatii parintesti cu privire la minorele L K E, nascuta la data de 08.01.2006 precum si L D A nascuta la data de 18.07.2012, reclamanta a aratat ca este in interesul superior al acestora ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti iar acestia sa fie implicati decizional in procesul de crestere si educare al minorelor.
In ceea ce priveste locuinta minorele L K E, nascuta la data de 08.01.2006 precum si L D A nascuta la data de 18.07.2012, reclamanta apreciaza ca este in interesul superior al acestora ca locuinta lor sa fie stabilita la reclamanta, aceasta fiind intotdeauna parintele care s-a ingrijit de procesul de crestere si educare al minorelor, inca de la nasterea acestora, s-a preocupat de alimentatia, de igiena, de activitatile ludice si educative ale minorelor precum si de organizarea pentru scoala si pentru activitatile extra-scolare in cazul minorei K E.
De asemenea, reclamanta a mai aratat ca a fost intotdeauna parintele pe care minorele s-au bazat din punct de vedere emotional si afectiv, existand intre acestea o relatie extrem de stransa de iubire si atasament.
  Reclamanta a mai aratat ca paratul, din cauza obligatiilor de serviciu, calatoreste pentru perioade lungi de timp, astfel incat posibilitatile sale practice de a se implica in procesul de crestere si educare al minorelor au fost intotdeauna limitate, paratul nedobandind abilitatile sau dexteritatea de a se ingriji efectiv de minore.
Totodata, reclamanta a precizat faptul ca dispune de resurse materiale si financiare suficiente pentru corecta crestere si educare a minorelor, precum si faptul ca este ajutata la nevoie de parintii acesteia, in imobilul carora locuieste in prezent, fiind in interesul superior al minorelor ca acestea sa locuiasca pe mai departe alaturi de reclamanta astfel cum s-a intamplat si pana in prezent.
 Cu privire la pensia de intretinere, reclamanta a solicitat instantei de judecata sa stabileasca contributia paratului la cheltuielilor de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale minorelor, in cota legala din veniturile totale ale paratului in limita stabilita de lege precum si obligarea acestuia la plata acestei pensii de la data depunerii prezentei cereri si pana la majoratul minorelor.
In drept, reclamanta a invocat dispozitii art. 263, 397, 400, 402, 505 si 529 C. Civ., coroborate cu prevederile art. 2 si urm. din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,  art. 94, 107, 194 si urm. C. Pr. Civ. , art. 451 si urm. C. Pr. Civ. iar in sustinerea cererii a depus proces verbal al sedintei de informare privind  avantajele medierii, in copie actul de identitate al reclamantei si certificatele de nastere ale minorelor.
Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea cererii formulate de acesta de inapoiere a minorelor K E L si D A L in cadrul Conventiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, admiterea exceptiei necompetentei generale a instantelor judecatoresti si respingerea cererii ca nefiind de competenta instantelor romane, intrucat cererea este de competenta unei instante straine, respectiv Tribunalul de Mare Instanta Versailles, in situatia respingerii exceptiilor invocate anterior, a solicitat admiterea exceptiei litispendentei internationale si suspendarea cauzei pana Ia stabilirea competentei Tribunalul de Mare Instanta Versailles, in dosarul nr. MD16142/2014, in conformitate cu dispozitiile art. 19 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, in masura respingerii exceptiilor invocate anterior, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si admiterea cererii reconventionale si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata .
Prin cererea reconventionala formulata , paratul a solicitat ca autoritatea parinteasca cu privire la minorele L K  E, nascuta la data de 08.01.2006 precum si L D A nascuta la data de 18.07.2012 sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti, stabilirea locuintei minorelor L K E si L D A la domiciliul tatalui din Franta, si stabilirea modalitatii de exercitare a dreptului reclamantei-parate de a avea legaturi personale cu minorele, stabilirea contributiei reclamantei-parate la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a minorelor si obligarea reclamantei-parate la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii, paratul a aratat ca partile au convietuit in bune relatii, in Franta , timp de 8 ani de zile, astfel cum rezulta din Certificatul de Coabitare emis de Primaria Montigny-Le-Bretonneaux, la data de 01.07.2006 iar din relatie de concubinaj au rezultat minorele L K  E, nascuta la data de 08.01.2006, pe care a recunoscut-o la data de 11.01.2006 si L D A nascuta la data de 18.07.2012 pe care a recunoscut-o la data de 19.07.2012.
Paratul a aratat ca autoritatea parinteasca asupra minorelor a fost exercitata in comun si in mod egal de catre parinti pe tot parcursul existentei lor, iar domiciliul stabil al minorelor, de la nastere si pana in anul 2009, a fost in_., iar din 2009 pana in prezent pe_., in acelasi cartier, la o distanta de 100 de metri de scoala Mansart, la care este inscrisa minora K.
La data de 23 decembrie 2013 paratul impreuna cu reclamanta si fiicele acestora au venit in Romania pentru a petrece vacanta de Craciun la bunicii materni, care locuiesc in orasul Breaza. Data de intoarcere in Franta a fost stabilita la 7 ianuarie 2014, intrucat fiica acestora cea mare, K E, care este in clasa CE2 la Scoala Primara_., astfel cum atesta Certificatul scolar din data de 13.01.2014  isi relua activitatile scolare. Aceste aspect reiesind si din Caietul de scolarizare in care este consemnata expres solicitarea formulata atat de parat cat si de reclamanta cu privire la reluarea scolii de catre K la data de 07.01.2014, la o zi diferenta de reluarea oficiala a cursurilor.
 Paratul a mentionat faptul ca familia acestuia obisnuia sa-i viziteze in mod regulat pe parintii reclamantei in timpul vacantelor si a avut mereu relatii bazate pe intelegere si respect cu acestia.
A mai arata ca in urma unor neintelegeri dintre acesta si reclamanta, a fost "rugat" ferm de aceasta sa parasesc locuinta bunicilor materni. Insa la insistentele acestuia, a ramas si a petrecut ziua de Craciun cu familia sa si cu familia reclamantei, dupa care s-a reintors in Franta, la data de 26.12.2013. Reclamanta impreuna cu minorele ar fi trebuit sa revina in Franta la data de 07.01.2014, cu zborul Tarom RO 381, cu plecare de pe aeroportul Otopeni Ia ora 09:15 AM si aterizare pe aeroportul Charles de Gauile Paris la ora 11:35 AM. Biletele pentru acest zbor de retur fusesera achizitionate inca din data de 13.12.2013.
La data stabilita 07.01.2014, ora 11:35, paratul le-a asteptat pe fiicele sale si pe reclamanta la Aeroportul Charles de Gauile din Paris, insa a constatat cu foarte mare surprindere faptul ca acestea nu s-au imbarcat niciodata in cadrul zborului RO 381. Prin discutia telefonica avuta cu reclamanta la acel moment, aceasta i-a comunicat faptul ca a decis in mod unilateral sa nu se mai intoarca in Franta, ca urmeaza sa locuiasca in Romania si sa le inscrie pe minore la o scoala de aici.
A precizat faptul ca acesta si reclamanta nu au discutat niciodata posibilitatea stabilirii definitive a mamei si minorelor in Romania si cu atat mai putin nu i-a dat niciodata acordul ca minorele sa ramana o perioada mai lunga in Romania. Dimpotriva, la inceputul lunii ianuarie 2014 ambele minore ar fi trebuit sa reia activitatile scolare, culturale si sportive in Franta.Practic, nicio intamplare sau discutie din viata linistita de familie pe care am avut-o in Franta nu a prefigurat hotararea reclamantei de a se stabili in Romania impreuna cu minorele, iar paratul, in calitate de tata devotat, a suferit un adevarat soc emotional in momentul in care a realizat ca reclamanta intentioneaza sa nu se mai intoarca acasa si sa indeparteze fetele din viata paratului.
De asemenea, paratul a afirmat ca minorele au fost supuse, prin actiunile reclamantei din toata aceasta perioada, unui stres emotional puternic, in convorbirile telefonice cu minora K,  acesta povestindu-i ce mult ii lipseste casa din Franta, unde s-a nascut si a crescut, scoala unde a avut rezultate exceptionale, invatatoarea pe care o adora, cele mai bune prietene ale sale.
La data de 16.01.2014, o data ulterioara introducerii actiunii de fond de catre reclamanta, care face obiectul prezentului dosar paratul a primit, prin intermediul postei, invitatia nr. 18/06.01.2014, la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii formulata de Biroul de mediator Silviu Nedelcu, prin care mi s-a solicitat acceptarea medierii avand ca obiect "stabilirea locuintei copiilor minori" la o data pe care urma sa o stabileasca ulterior, telefonic. Mentioneaza faptul ca documentul nu i-a fost adresat intr-o limba pe care sa o cunoasca, respectiv in limba franceza, asa incat nu a inteles pe deplin continutul acestuia. Paratul a transmis mediatorului un punct de vedere anterior receptionarii prin posta a invitatiei, prin care si-a exprimat rezervele legate de desfasurarea medierii in Romania, de vreme ce nu a fost stabilita o data certa a sedintei, intentia reala a reclamantei fiind nicidecum solutionarea amiabila a conflictului de familie, ci direct actionarea in justitie.
La data de 07.01.2014 paratul a sesizat Politia Nationala din Roissy-En-France cu privire la retinerea ilegala a fiicelor sale pe teritoriul Romaniei iar la data de 10.01.2014 paratul a formulat in contradictoriu cu reclamanta o cerere de chemare in judecata, prin care solicita instantei de tutela din cadrul Tribunalului de Mare Instanta Versailles  sa dispuna inapoierea imediata a minorelor la domiciliul obisnuit pe teritoriul Frantei, stabilirea locuintei minorelor la domiciliul paratului si stabilirea unui drept de vizitare si de gazduire in favoarea reclamantei, exclusiv pe teritoriul francez, interdictia de a parasi teritoriul francez de catre minore fara acordul ambilor parinti, cu inscrierea acesteia in interdictii in pasapoartele franceze si romane ale minorelor. Cererea de chemare in judecata fiind inregistrata la Tribunalului de Mare Instanta Versailles  sub nr.MD16142/10.01.2014,  la data de 20.01.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre reclamanta prin aplicarea dispozitiilor art.4.3 si 9.2 din Regulamentul CE nr.13934/2007, primul termen de judecata fiind stabilit la data de 03.04.2014.
La data de 22 ianuarie 2014, paratul a sesizat Autoritatea centrala franceza desemnata pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite prin Conventia asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, adoptata la Haga, la 25 octombrie 1980, respectiv Biroul de Cooperare Civila si Comerciala Internationala (BECCI) din cadrul Directiei de Afaceri Civile a Ministerului de Justitie francez, cu o cerere de inapoiere a fiicelor sale pe teritoriul francez, in cadrul Conventiei de la Haga, pe rolul acestei institutii formandu-se dosarul nr. 2000724/22.01.2014.
La data de 5.02.2014, paratul a fost incunostintat de catre BECCI ca Autoritatea centrala romana, respectiv Ministerul de Justitie, a fost avizata cu privire la cererea de inapoiere in cadrul Conventiei de la Haga privind rapirea internationala, iar ia randul ei, aceasta Autoritate a transmis o notificare scrisa catre Savescu Adriana cu solicitarea de a inapoia de bunavoie minorele in Franta. Totodata, Autoritatea centrala romana a informat Judecatoria Campina asupra cererii de inapoiere formulata de catre parat si a mentionat ca instanta este obligata sa suspende judecarea cauzei, in temeiul articolului 16 din Conventia de la Haga.
Paratul a primit cererea de chemare in judecata si inscrisurile anexate acesteia la data de 01 martie 2014, astfel cum rezulta din mentiunea efectuata de oficiul postal din Montigny-Le-Bretonneaux pe plicul de comunicare si, pe cale de consecinta, termenul de 25 de zile prevazut de dispozitiile art. 201, alin. (1) coroborate cu art. 209, alin. (4) NCPC NCPC in care paratul poate formula intampinare si cerere reconventionala a inceput sa curga de la aceasta data.
Cererea paratului de inapoiere a minorelor Karine Elena Lett si Diana Alexia Lett se afla in curs de solutionare, astfel incat suspendarea prezentei cauzei se impune in lumina dispozitiilor articolului 16 din Conventia de la Haga din 1980, ratificata de Romania pn‘n Legea nr. 100/1992
Dispozitiile art. 3 din Conventia de la Haga din 1980, care fac parte din dreptul roman intern, definesc termenul deplasarea sau neinapoierea ilicita a unui copil:
a) cand are loc prin violarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, unei institutii sau oricarui alt organism actionand fie separat, fie impreuna, prin legea stalului in care copilul isi are resedinta obisnuita, imediat inaintea deplasarii sau neinapoierii sale si
b) daca la vremea deplasarii sau neinapoierii acest drept era exercitat in mod efectiv, actionandu-se separat sau impreuna ori ar fi fost astfel exercitat, daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit.
In continuare, Conventia prevede cu privire la dreptul de incredintare vizat de litera a) a articolului 3 [,..] acesta poate rezulta, intre altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotarare judecatoreasca sau administrativa sau dintr-un acord in vigoare potrivit dreptului acelui stat.
Totodata, dispozitiile art. 5 din Conventie se refera la dreptul privind incredintarea
a)[...] include dreptul cu privire la ingrijirile cuvenite persoanei copilului si, indeosebi, acela de a hotari asupra locului resedintei sale
Intr-o maniera similara, Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, cunoscut sub denumirea de Regulamentul Bruxelles II bis, defineste notiunea de deplasare sau retinere ilicita a unui copii in cadrul art. 2, pct. 11
Deplasarea sau retinerea unui copil in conditiile in care: a) a avui loc o incalcare adusa incredintarii dobandita prin hotarare judecatoreasca, in temeiul legii sau printr-un acord in vigoare in temeiul legislatiei statului membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sau retineri sale si b) sub rezerva ca incredintarea sa fi fost exercitata efectiv, singur sau impreuna, in momentul deplasarii sau retinerii, sau ar fi fost exercitata daca nu ar fi survenit aceste evenimente. incredintarea se considera ca fiind exercitata impreuna atunci cand unul dintre titularii raspunderii parintesti nu poate, in temeiul unei hotarari judecatoresti sau ca efect al legii, sa decida asupra locuim de resedinta a copilului fara consimtamantul celuilalt titular al raspunderii parintesti.
Reclamanta a incalcat dreptul de incredintare asupra minorelor prin refuzul sau de inapoiere in Franta, respectiv prin retinerea ilicita a minorelor pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 07.01.2014, fara consimtamantul paratului. Acesta este un caz clasic de rapire internationala de copii, cand deplasarea copiilor in strainatate a fost legala - in vacanta, insa copiii nu sunt inapoiati in statul de origine la sfarsitul perioadei de sejur.
Urmare a acestor actiuni ilicite paratul s-a adresat, la data de 22.01.2014 autoritatii centrale franceze insarcinate sa satisfaca obligatiile impuse de Conventia privind rapirea internationala de copii, cu o cerere privind inapoierea fiicelor sale in cadrul Conventiei de la Haga din 1980,  pe rolul departamentului specializat din cadrul Ministerului de Justitie francez respectiv Biroului de Cooperare Civila si Comerciala Internationala (BECCI). formandu-se dosarul nr. 2000724/2014.
Cererea de inapoiere fiind supusa unei proceduri specifice prevazute de Conventia de la Haga din 1980, in care autoritatile centrale din statele membre ale Conventiei trebuie sa coopereze intre ele si sa promoveze o colaborare intre autoritatile competente in statele respective, pentru a asigura imediata inapoiere a copiilor, conform art. 7 din Conventie.
Autoritatea centrala romana cu atributii in aplicarea dispozitiilor Conventiei de la Haga din 1980 este Directia Drept International si Tratate din cadrul Ministerului de Justitie, care primeste cererea de inapoiere a minorului deplasat sau retinut ilicit pe teritoriul Romaniei si desfasoara toate demersurile necesare localizarii copilului si incercarii de solutionare a cererii pe cale amiabila cu persoana rapitoare, in cazul in care minorul nu este inapoiat de bunavoie, Ministerul Justitiei din Romania sesizeaza instanta judecatoreasca competenta conform Legii nr. 369/2004 - Tribunalul Bucuresti - in vederea solutionarii cauzei avand ca obiect inapoierea copilului deplasat sau retinut ilicit pe teritoriul Romaniei.
Paratul a aratata ca in prezent cererea de inapoiere formulata, afla in curs de solutionare si pana la finalizarea acestei proceduri speciale, instanta sesizata in prezenta cauza este obligata sa nu se pronunte cu privire la dreptul privind incredintarea, astfel cum este definit de art. 5 al Conventiei de la Haga din 1980, implicit asupra cererii de stabilire a domiciliului minorelor.In acest sens, art. 16 din Conventie dispune: dupa ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicita a unui copil sau despre neinapoierea sa in intelesul art. 3, autoritatile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat san retinut nu vor putea statua asupra fondului dreptului privind incredintarea, pana cand nu se va fi stabilit ca nu se afla intrunite conditiile prezentei conventii pentru inapoierea copilului. [...]
Paratul a mai aratat ca instanta competenta sa solutioneze o cerere privind exercitarea autoritatii parintesti si stabilirea locuintei minorelor este Tribunalul de Mare Instanta Versailles, astfel incat se impune admiterea exceptiei de necompetenta generala a instantelor judecatoresti romane si respingerea prezentei cereri ca nefiind de competenta instantelor romane. Procesul nefiind de competenta instantelor judecatoresti romane atunci cand este de competenta unei instante straine, in cazul litigiului cu element de extraneitate, sau de competenta unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala.
Dispozitiile art. 120, alin. (2), pct. i din Noul Cod de procedura civila statueaza: necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei generale, cand procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti.
Astfel, cererea reclamantei face parte din categoria cererilor avand ca obiect raspunderea parinteasca, care nu se defineste conform dreptului intern, ci este reglementata in mod autonom de catre Regulamentul CE nr. 2201/2003 (Regulamentul Bruxelles II bis). aplicabil in virtutea efectului direct al dreptului comunitar
Act.1: Prezentul Regulament se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind (b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti [...] care cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
Art. 2, pct. 9: incredintare inseamna drepturile si obligatiile privind ingrijirea persoanei unui copil, in special dreptul de a decide asupra locului sau de resedinta
In considerarea faptului ca cererea privind exercitarea autoritatii parintesti si stabilirea locuintei minorelor nu poate fi analizata in afara contextului retinerii ilicite a copiilor de catre reclamanta, competenta revine Tribunalului de Mare Instanta din Versailles, intrucat sunt pe deplin aplicabile dispozitiile articolului 10 din Regulamentul Bruxelles II bis, care reglementeaza competenta judecatoreasca speciala in cazuri de rapire a copilului: in caz de deplasare sau de retinere ilicita a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite raman competente pana la momentul in care copilul dobandeste o resedinta obisnuita intr-un alt stat membru si daca (a) orice persoana, institutie sau alt organism careia/ caruia i-a fost incredintat copilul consimte la deplasarea sau retinerea acestuia sau (b) copilul a locuit in acest alt stat membru o perioada de cel putin un un dupa ce persoana, institutia sau orice organism careia/ caruia i s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de locul in care se afla copilul, daca copilul s-a integrat in noul sau mediu si daca a fost indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii: (i) in termen de un an de cand cel caruia i s-a incredintat copilul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de locul unde se afla copilul, nu s-a depus nicio cerere de inapoiere la autoritatile competente ale statului membru in care copilul a fost deplasat sau retinut; (ii) a fost retrasa o cerere de inapoiere inaintata de cel caruia i s-a incredintat copilul si nu s-a depus nicio cerere noua in termenul stabilit la punctul (i); (iii) o cauza solutionata de o instanta judecatoreasca din stalul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sau retinerii sale ilicite a fost inchisa in conformitate cu art. 11, alin. 7; (iv) o hotarare de incredintare care nu implica inapoierea copilului a fost pronuntata de instanta judecatoreasca din stalul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sau retinerii sale ilicite.
In speta, fiind excluse de la aplicare exceptiile stabilite prin literele a) sau b) ale articolului 10, in sensul ca nu a existat acordul paratului in vederea retinerii minorelor pe teritoriul Romaniei, nu a trecut mai mult de un an de la momentul retinerii fara sa fi fost introdusa o cerere de inapoiere, respectiv nu s-a constatat esecul procedurii de inapoiere efectuate pe cale judiciara.
Tribunalul de Mare Instanta Versailles este instanta competenta de la resedinta obisnuita a minorelor care au avut domiciliul, imediat inainte de retinerea lor ilicita pe teritoriul Romaniei, in Franta, astfel incat are deplina jurisdictie in solutionarea unei cereri de exercitare a autoritatii parintesti si de stabilire a locuintei minorelor, impunandu-se admiterea exceptiei de necompetenta generala a instantelor romane si respingerea cererii de chemare in judecata ca ne fiind de competenta instantelor romane.
 Prima instanta sesizata cu o cerere privind exercitarea autoritatii parintesti si stabilirea locuintei minorelor este Tribunalul de Mare Instanta Versailles, astfel incat instanta sesizata in al doilea rand, respectiv Judecatoria Campina,va suspenda procedura pana la stabilirea competentei primei instante sesizate.
Cererea de chemare in judecata a reclamantei a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina la o data ulterioara, respectiv la data de 15.01.2014.
Dispozitiile art. 19 din Regulamentul Bruxelles II bis reglementeaza problema litispendentei si a actiunilor conexe: (2) in cazul in care actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, se introduc in fata instantelor judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate. (3) in cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia. In acest caz, partea care a introdus actiunea la instanta sesizata in al doilea rand poate intenta respectiva actiune la prima instanta sesizata.    
 In consecinta, daca pe rolul instantelor din state membre diferite se afla proceduri judiciare paralele, trebuie procedat conform dispozitiilor Regulamentului nr. 2201/2001 enuntate anterior. Instanta sesizata ulterior, in cauza, instanta romana, este obligata sa suspende din oficiu procedura, pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate, urmand ca instanta sesizata ulterior sa isi decline competenta in favoarea primei instante sesizate. Numai daca prima instanta sesizata s-a declarat necompetenta, instanta sesizata ulterior are dreptul sa continue procedura.
O incalcare a acestor prevederi ar avea ca efect pronuntarea unor hotarari ireconciliabile, contradictorii, cu privire la aceeasi problema, precum si nerecunoasterea si executarea primei hotarari pronuntate, devenind astfel incidente dispozitiile art. 23 din Regulamentul Bruxelles II bis.
In acest context, se impune admiterea exceptiei de litispendenta internationala si suspendarea judecarii cauzei pana la stabilirea competentei de catre Tribunalul de Mare Instanta Versailles, in dosarul nr. MD16142/2014.  
            Respectarea interesului superior al minorelor K E L si D A L impune ca locuinta acestora sa fie stabilita la domiciliul tatalui din Franta, iar mama urmeaza sa isi exercite in mod neingradit dreptul de a avea legaturi personale cu minorele.
Dispozitiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevad principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autoritate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
 Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004, introduce un nou alineat (5) la articolul 2, cu urmatorul cuprins: in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe dc cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.
Pornind de la dispozitiile legale invocate anterior si avand in vedere prevalenta principiului interesului superior al copilului in orice masura care il vizeaza, in speta, se impune ca locuinta minorelor K E L si D A L sa fie stabilita la domiciliul paratului din Franta, locul unde acestea s-au nascut si au crescut.
Pana la data de 07.01.2014, cand reclamanta-parata a decis retinerea ilegala a minorelor pe teritoriul Romaniei, familia acestora ducand o viata linistita si fericita pe teritoriul Frantei, unde fiicele lor au vazut lumina zilei, au crescut si au trait alaturi de parintii lor, "gardienii" neobositi ai fericirii si bunastarii copiilor.  
Prin decizia unilaterala a reclamantei-parate de a nu se mai intoarce acasa,  in Franta, si de a retine minorele in Romania, departe de tatal lor, mama a determinat in viata acestora un dezechilibru major si semnificativ, atat prin schimbarea mediului optim de viata asigurat copiilor exclusiv de catre parat, cat mai ales prin imposibilitatea acesteia, in lipsa oricaror mijloace financiare, de a sustine cheltuielile generate, de cresterea si educarea optima minorelor si de, a le asigura un camin la nivelul celor cu care fusesera obisnuite in Franta.
Reclamanta fiind autoarea unei actiuni ilicite de retinere a minorelor K si D L pe teritoriul Romaniei in sensul rapirii internationale de copii reglementate de Conventia de la Haga. din 1980, iar autoritatile centrale romane si franceze intreprind in prezent demersuri pentru ca mama sa inapoieze de bunavoie minorele pe teritoriul Frantei.
"Rapirea" s-a realizat in conditiile in care a lipsit si lipseste orice indiciu privind oportunitatea schimbarii domiciliului minorelor: mediul armonios de dezvoltare asigurat exclusiv de parat  in Franta - mediu linistit, deplin civilizat, plin de afectiune, fara niciun fel de privari materiale, cu posibilitatea copiilor de a avea acces la un nivel superior de educatie si instruire culturala si sportiva - a reprezentat si reprezinta chiar mediul de care au nevoie copiii pentru a li se asigura o viata si o evolutie frumoase.
In aceste conditii, lipseste orice aparenta de legalitate cu privire la schimbarea de domiciliu efectuata fraudulos de catre reclamanta - parata si deci orice suport faptic si juridic pentru actiunea acesteia.
Actiunea reclamantei este menita, in realitate, sa satisfaca eventuale capricii de moment ale reclamantei-parate, insatisfactii legate strict de persoana sa si de anumite dorinte vindicative impulsive, fara sa aiba vreun moment in vedere starea de bine si interesul minorelor si dezechilibrul care li se produce prin ramanerea acestora departe de singurul mediu familial pe care il cunosc, cel din Franta.      
             Din probele existente in cauza, se observa ca nu exista nici cel mai mic indiciu ca dezvoltarea fizica si psihica a minorelor K si D L a fost pusa in pericol in Franta, la domiciliul paratului, unde s-au nascut si au crescut pana la aceasta varsta si au beneficiat de dragostea ambilor parinti.Dimpotriva, o schimbare a locuintei minorelor, ca masura definitivia, motivat de faptul ca mama lor, din considerente exclusiv subiective nu a mai dorit sa se intoarca in resedinta familiala, nu ar face decat sa le bulverseze psihic, sa le scoata dintr-un mediu familiar fata de care s-au atasat total, sa le indeparteze de tatal lor si de persoanele fata de care are o afectiune deosebita.
Este evident faptul ca ceea ce trebuie sa prevaleze in cauza este interesul superior al minorelor, care trebuie determinat prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere a situatiei de fapt, asa cum ie-am evidentiat mai sus, dincolo de orgolii desarte sau suparari mai mult sau mai putin trecatoare ale reclamantei.          
Afirmatiile reclamantei referitoare la "planificarea din timp" a intoarcerii in Romania alaturi de fete si existenta suportului paratului in acest sens sunt profund neadevarate si nu isi gasesc suport in situatia de fapt reala. Paratul nu a avut nicio discutie anterioara cu reclamanta legata de aceasta "intoarcere definitiva" in tara sa natala. Reclamanta nu a impachetat lucrurile sale si ale copiilor,(cu exceptia celor necesare pentru vacanta de Craciun), nu si-a luat ramas bun de la niciun prieten sau cunoscut, invatatoarea K nu a fost avizata despre vreo retragere a fetei din scoala (s-a solicitat numai scutirea pentru ziua de 6 ianuarie). Practic, decizia reclamantei de a nu mai reveni in Franta si de a retine copiii pe teritoriul Romaniei a fost luata pe parcursul sederii in Romania, fara sa constientizeze consecintele grave ale unui astfel de gest, atat pentru copii, cat si pentru parat.
Comportamentului iresponsabil al reclamantei, aceasta a inscris-o pe minora K la o scoala din Romania, in mod evident fara acordul paratului, in timp ce fiica acestora nu stie nici sa scrie, nici sa citeasca in limba romana, demonstrand in acest fel o nepasare neperroisa fata de dorintele copilului, care si-a manifestat nu de putine ori admiratia si incantarea fata de invatatoarea si colegii din Scoala Mansart din Montigny-Le-Bretonneaux.
Mai mult, reclamanta-parata a inscris-o pe minora K in clasa aII-a a Liceului Teoretic "Aurel Vlaicu" din Breaza, care in sistemul educational francez corespunde clasei CE 1, desi K depasise de mult acest nivel, fiind deja inscrisa in clasa CE2 a Scolii Mansart (corespondenta a clasei a III-a din Romania), determinand in mod nepermis pentru insasi evolutia intelectuala a fiicei noastre, K, repetarea unui an, scolar.
Minorele K si D Lett sunt supuse unei incercari dramatice pentru tanara lor existenta, fiind "smulse" din mediul in .care s~au nascut si au crescut si indepartate cu rea-vointa de tatal lor, nu poate fi admisa cererea reclamantei-parate de stabilire a locuintei loc la domiciliul mamei din Romania.
Dimpotriva, singura urgenta in cauza este aceea de a permite minorelor intoarcerea in Franta, in singurul mediu stabil si fericit pe care il cunosc, alaturi de persoana care le-a supravegheat cel mai bine interesele, respectiv paratul si alaturi de toti ceilalti prieteni si celelalte persoane apropiate care au constituit "micul paradis" al celor doua fiice.
Relatiile personale ale paratului cu minorele K si D L se bazeaza pe afectiune si devotament reciproc, fiicele acestuia fiind cele mai importante persoane din viata sa.
Autoritatea parinteasca asupra minorelor a fost exercitata de drept impreuna si in mod egal de catre parat si reclamanta, de la nasterea minorelor si pana in prezent.
Pe parcursul existentei minorelor, paratul a efectuat toate demersurile firesti pentru orice parinte de le oferi fiicelor mele toate conditiile materiale si spirituale necesare unei dezvoltari si educatii temeinice, fiind un tata implicat si devotat, intodeauna prezent in viata copiilor.
Paratul a mai aratat cu privire la afirmatia reclamantei referitoare la faptul ca aceasta a fost intotdeauna singurul parinte implicat in toate activitatile privitoare la cresterea si educarea fetelor este dureroasa, profund neadevarata si contrazisa de toate probele care vor fi administrate in cauza.
Din seturile fotografice anexate prezentei, alcatuite din fotografii efectuate pe parcursul anilor 2006-2013, in diverse ocazii din viata de familie (maternitate, botezul,aniversari, spectacole de gradinita, teatru, parc,  cinema, vizite in parcuri de distractie, la Turnul Eiffel, Disneyland, circ, vacante ele vara si de iarna, acasa, in Romania etc.) reiese in mod neindoielnic relatia extrem de apropiata pe care o are cu fiicele sale si prezenta acestuia constanta in viata lor, atat la evenimente importante, cat si in banalul cotidian. Fiecare clipa petrecuta impreuna cu fiicele acestuia umplandu-i inima de bucurie si viata de un sens profund. Legatura emotionala profunda dintre tata si fiicele sale putand fi observata si din fotografiile postate de catre reclamanta-parata pe pagina sa din reteaua de socializare Facebook in perioada 2009 - 2013 in care paratul si copiii acestuia sunt in diverse ipostaze din vacante, acasa in Franta, in Romania si in alte locuri.
In ceea ce, priveste mijloacele de subzistenta ale familiei astfel cum a aratat, paratul este singurul parinte cate a inregistrat venituri constante, stabile de-a lungul anilor si care a contribuit la cheltuielile curente ale locuintei (chirie, impozite, utilitati), la cheltuielile de hrana, imbracaminte, igiena, medicamente ale noastre si ale copiilor, a suportat costurile achizitionarii autoturismelor personale pentru reclamanta si acesta, a achitat costurile deplasarilor in vacante/concedii, precum si ale tuturor activitatilor recreative si educationale pentru fiicele sale.
Pe parcursul intregii perioade de 8 ani in care a convietuit cu reclamanta - cu exceptia unei perioade de trei luni din anul 2008 si de opt luni in anul 2012 cand a incasat cateva sute de euro pentru un stagiu finantat de stat,  aceasta nu a fost angajata niciodata, nu a incasat niciodata venituri (din munca sau din alte surse), nu a intreprins niciun demers pentru a asigura cheltuielile elementare de crestere si educare a fiicelor sale si mai mult, s-a aflat in permanenta in imposibilitate financiara de a-si sustine propriile nevoi de intretinere si subzistenta.
Paratul fiind de asemenea, parintele care s-a ocupat exclusiv de activitatile educationale din gradinita si apoi din scoala ale fiicei K, prin suportul zilnic pe care i l-a acordat in pregatirea temelor si in rezolvarea exercitiilor, in completarea caietelor, in insusirea facila a cunostintelor, precum si in orice alte activitate, scolara. Aceasta rabdate si perseverenta a paratului in corelatie cu insusirile personale ale fiicei sale au condus la rezultate scolare remarcabile, K facand un salt important de la clasa CE, direct la clasa CE2.
Avand in vedere faptul ca reclamanta a sustras minorele de sub autoritatea paterna, le-a stabilit intr-un mediu necunoscut, cu o limba si o cultura extrem de diferite si care paralizeaza chiar posibilitatile de comunicare ale copiilor, ca reclamanta-parata nu a avut niciodata nicio sursa de venituri si nu le poate asigura minorelor un. camin sau conditii minime de supravietuire sau cel putin la nivelul celor cu care minorele au fost obisnuite pana acum, rezulta cu evidenta ca actiunile mamei suni contrare interesului superior al copiilor. Cu titlu de exemplu, arat ca, in prezent, reclamanta le retine si locuieste efectiv cu cele doua fiice intr-un apartament din Breaza de aproximativ 65 m2, cu doua dormitoare si dependinte, impreuna cu mama, tatal si tratele reclamantei, in respectivul apartament locuind astfel in mod efectiv sase persoane.
Prin contrast, imobilul in care au locuit si au crescut fiicele sale inainte de retinerea lor in Romania este un apartament situat intr-o zona centrala din Monrigny--Le-Bretonneaux. cu o suprafata locuibila de 72 mp si o terasa de 15 mp mobilat si utilat complet .
In drept,paratul a invocat aplicabilitatea dispozitiilor legale: art.16 din Conventia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, art.129, alin.2, pc.1 NCPC, coroborate cu art.130 alin.1 si art.132 alin.4 NCPC, art.998, alin.1NCPC, art.1, alin.2 coroborate cu art.10 si art.11, art.19 din Regulamentul nr.2201/2013 al Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului CE nr.1347/2000, art.2 din Legea nr.272/2004, art.505 NCC, art.496 NCC.
In sustinerea cererii a depus: imputernicire avocatiala, in original, dovada de receptionare a cererii de chemare in judecata la data de 1 martie 2014, biletele de avion, inclusiv pentru fiice, rezervate la data de 13.12.2013 pentru zborul Paris -Bucuresti din 23.12.2103 si retur Bucuresti - Paris din 07.01.2014, dovada inregistrarii pe rolul Tribunalului de Mare Instanta Versailles a dosarului nr. MDI 6142/10.01.2014 si citatia transmisa catre S A, cererea de inapoiere a minorelor in cadrul Conventiei de Ia Haga din 1980, inregistrata la BECCI sub nr. 2000724/22.01.2014, precum si documentele-anexa la aceasta, comunicarea BECCI din data de 05.02.2014 cu privire la stadiul cererii nr. 2000724, declaratiile de venituri si deciziile de impunere ale paratului din perioada 2006-2012, contractul de munca al paratului si adeverinta de salariat, adrese ale Oficiului Fortelor de Munca din Franta referitoare la lipsa unui loc de munca al d-nei S Ad, fotografii de familie din perioada 2006-2013, fotografii "postate" de reclamanta-parata pe pagina personala de Facebook, declaratia directoarei si invatatoarelor din cadrul Scolii elementare Mansart. din data de 04.02.2014, adeverinta scolara, caietul scolar si de legatura parentala cu scoala, carduri de asigurari de sanatate, contractul de inchiriere din 09.04.2009, schita imobilului din B-dul. Gustave Eiffel, declaratii olografe ale tertilor cu referire la minore, domiciliul si scolarizarea acestora, corespondenta electronica dintre reclamanta-parata si nasa minorei K, din data de 13.12.2013 precum si alte inscrisuri
Reclamanta nu a formulat raspuns la intampinare.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
              Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
             Atat prin intampinarea formulata cat si prin concluziile orale ale partilor au fost invocate atat necompetenta generala a instantelor romane cat si suspendarea cauzei in baza art.19 din Regulamentul CE nr.2201/2003 al Consiliului precum si suspendarea cauzei pana la solutionarea cererii de inapoiere a minorelor in cadrul Conventiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii.In ceea ce priveste ordinea de solutionare a acestor incidente procesuale instanta apreciaza ca in cauza primeaza exceptia necompetentei generale ale instantelor romane, la momentul solutionarii nemaifiind incidenta suspendarea cauzei potrivit art.19 din Regulamentul CE nr.2201/2003 al Consiliului, deoarece instanta franceza s-a pronuntat asupra competentei sale si a solutionat fondul cauzei, iar in privinta cererii de suspendare conform Conventiei de la Haga, cerere aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti, instanta apreciaza ca textul respectiv impune o restrictie de solutionare pe fond a cauzei, dar nu interzice posibilitatea analizarii competentei. Rezulta asadar ca in situatia in care instanta din statul in care copilul a fost deplasat se considera necompetenta, art.16 al Conventiei de la Haga nu si-ar mai gasi aplicabilitatea.
 Asupra exceptiei necompetentei generale instanta retine ca potrivit art. art. 1 alin. 1 lit. b din Regulamentul nr. 2201/2003, dispozitiile acestui regulament se aplica materiilor civile privind atribuirea, executarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti, iar in cadrul acestor materii se cuprind lit. a si lit. c, incredintarea si dreptul de vizita desemnarea si atributiile oricarei persoane sau oricarui organism insarcinat sa se ocupe de persoana sau bunurile copilului, sa il reprezinte sau sa-l asiste.
Potrivit art.8 din Regulamentul nr.2201/2003 instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinte obisnuita in acel stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
Dispozitiile art. 10 din acelasi regulament stabilesc competenta judecatoreasca in cazuri de rapire a copilului referitoare la situatia deplasarii sau retinerii ilicite a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sau a retinerii sale ilicite, raman competente pana in momentul in care copilul dobandeste o resedinta obisnuita intr-un alt stat membru si pana cand orice persoana, institutie sau alt organism caruia i-a fost incredintat copilul consimte la deplasarea sau retinerea acestuia.
In ceea ce priveste situatia de fapt instanta retine ca partile au convietuit in Franta, iar din relatia lor s-au nascut minorele L D A, la data de 18.07.2012  si L K E la data de 08.01.2006.
Din ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara din cadrul Primariei Breaza rezulta in urma discutiilor purtate cu reclamanta, ca la sfarsitul anului 2013 familia a hotarat sa se mute in Romania si la data de 23.12.2013, partile si cele doua minore au venit in tara la domiciliul bunicilor materni iar in data de 26.12.2013 paratul a parasit Romania si nu a mai revenit alaturi de familia sa si de la aceasta data nu mai participa financiar la cresterea si ingrijirea minorelor dar tine legatura telefonic cu fiica mai mare.
Din biletele de avion depuse la dosar de catre parat rezulta ca atat partile cat si cele doua minore urmau sa se intoarca in Franta in data de 07.01.2014.
Rezulta totodata din inscrisurile depuse la dosarul cauzei faptul ca paratul L F are domiciliul in Franta si lucreaza la Huawei Technologies France SAS.
Instanta retine totodata ca asa cum rezulta din cererea aflata la fila 80 din dosar si extrasul din minuta Grefei Tribunalului de Mare Instanta din Arondismentul din Versailles (fila 519), paratul a introdus pe rolul acestei instante o cerere avand ca obiect in esenta stabilirea domiciliul minorelor si exercitarea autoritatii parintesti.Potrivit vizei existente pe cererea de la fila 80 cererea a fost depusa la instanta franceza la data de 10.01.2014. Din considerentele hotarari franceze asupra exceptiei de litispendenta se retine ca aceasta a avut in vedere hotararea Judecatoriei Campina in dosarul nr.250/204/2014 avand ca obiect ordonanta presedintiala, prin care aceasta s-a declarat necompetenta, apreciindu-se astfel ca judecatorul francez este competent potrivit art.10 din regulamentul nr. nr.2201/2003.Totodata instanta franceza a solutionat fondul cauzei.
Din articolul 19 alin.2 din Regulament rezulta faptul ca in cazul in care actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, se introduc in fata instantelor judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate. In cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
Potrivit art.16 din acelasi regulament o instanta se considera sesizata la data depunerii la instanta a actului de sesizare  sau a unui act echivalent, cu conditia ca reclamantul sa nu fi neglijat in continuare sa ia masurile pe care era obligat sa le ia pentru ca actul sa fie notificat sau comunicat paratului.
Fata de aceste dispozitii instanta apreciaza ca prima instanta sesizata in cauza este instanta franceza avand in vedere mentiune existenta pe cererea de chemare in judecata depusa la dosarul cauzei (10.01.2014 prin raportare la data inregistrarii prezentului dosar, respectiv 15.01.2014). Nu se poate retine sustinerea reclamantei in sensul ca aceasta cerere initiala a fost anulata, aceasta neproducand nici un fel de dovada in acest sens. De asemenea, nici invocarea de catre reclamanta a mentiunilor din hotararea franceza in sensul mentionarii datei de 20.01.2014 (fila 520) nu poate fi retinuta aceasta mentiune referindu-se la data la care a fost citata reclamanta prin executor judecatoresc.
Instanta apreciaza totodata ca in cauza nu se mai impune analizarea motivelor pentru care instanta romana ar fi necompetenta prin raportare la celelalte dispozitii regulamentare avand in vedere solutia instantei franceze cu primire la competenta.Asa cum rezulta si din hotararea in cauza C-497/10/2010 Chaffe/Mercredi, instanta romana ar putea face abstractie de hotararea instantei straine cu privire la competenta numai in situatia in care instanta straina nu ar fi fost prima sesizata, situatie care nu se regaseste in speta.
In raport de aceasta situatie de fapt si avand in vedere si dispozitiile art. 132 alin.3 Cpc va admite exceptia necompetentei generale a instantelor romanesti si va respinge cererea principala si cererea reconventionala ca nefiind de competenta instantelor romane.
Avand in vedere ca atat cererea principala cat si cererea reconventionala avand acelasi obiect urmeaza a fi respinse instanta nu va solutiona cererile referitoare la plata cheltuielilor de judecata.