Civil -Revendicare - Respins

Prin Sentinta civila nr. 148/05.02.2013 pronuntata de Judecatoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea actiunii civile avand ca obiect "revendicare imobiliara" formulata de reclamantii Z.N., Z.C., Z.C.R., ,in contradictoriu cu paratii, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Bucuresti, Administratia Financiara Suceava, Consiliul local al municipiului Campulung Moldovenesc, A.C.S. si A.M.A., ca nefondata sub aspectul cererii pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei privind trecerea in proprietatea statului a imobilelor din litigiu, precum si capatul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilelor din litigiu.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca in prezenta speta reclamantii inteleg sa revendice pe calea dreptului comun conform art.480 cod civil imobilele constructii si teren preluate in proprietatea statului cu plata, categorie de imobile pentru care s-a adoptat in vederea revendicarii Legea 10/2001, ca lege speciala, aplicabila imobilelor considerate preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reclamantele insa au precizat in mod expres ca nu inteleg sa se foloseasca de prevederile legii speciale, apreciind ca in opinia lor se impune sa redobandeasca aceste imobile pe calea dreptului comun.
Prin sentinta civila 250 din 9 februarie 2010 s-a respins actiunea pentru revendicare astfel cum a fost precizata si intregita ca inadmisibila retinandu-se incidenta celor stabilite in decizia nr.53 din 9 iunie 2008 a ICCJ conform careia la data intrarii in vigoare a Lg.10/2001 actiunea in revendicare a imobilelor preluate de stat fara un titlu valabil sau prin vicierea consimtamantului si care fac obiectul unor legi speciale de reparatie nu este admisibila pe calea dreptului comun, impunandu-se urmarea procedurii prevazute de legea speciala, context in care exceptiile privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantei si prescriptia dreptului material la actiune precum si exceptiile ridicate de Statul Roman prin DGFP nu au mai fost analizate.
Prin decizia civila 1315 din 18 iunie 2012 pronuntata in dosarul 5512/86/2011 a Tribunalului Suceava Sectia Civila s-a admis recursul formulat de ZN, ZC si ZCR impotriva aceleiasi sentinte 250 din 9.02.20101 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, care a fost casata si cauza a fost trimisa pentru rejudecare la instanta de fond.
S-a retinut in aceasta decizie faptul ca recurentii au criticat dispozitia instantei din 27 octombrie 2009 privind administrarea probei cu o expertiza si revenirea asupra acestei probe intrucat se impunea discutarea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, de asemenea s-a retinut ca, critica recurentilor referitoar4 la discutarea exceptiei fara ca ei sa fie prezenti dar legal citati si avand si reprezentant legal angajat era de asemenea neintemeiata si imputabila lor.
Cu privire la solutionarea cauzei pe exceptia inadmisibilitatii s-a retinut o dezlegare de principiu conform careia persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Lg. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de legea speciala si calea dreptului comun, insa s-a mai stabilit ca exista si "exceptii" de la aceasta regula determinate de identificarea unor motive independente de vointa acelor persoane si care le-au impiedicat sa utilizeze procedura speciala in termenele legale, context in care instanta de control judiciar a apreciat ca exista deschisa calea actiunii in revendicare cu conditia ca bunul litigios sa nu fi fost cumparat cu buna credinta si cu respectarea Lg.nr.112/1995 de catre chiriasi, constatand instanta ca aceste imprejurari nu ar fi fost verificate de catre instanta de fond.
S-a ignorat insa faptul ca insasi reclamantele au precizat in mod expres si beneficiind de asistenta juridica specializata ca nu doresc sa opteze pentru procedura prevazuta de legea speciala, ca optiunea lor este pentru procedura prevazuta de dreptul comun si ca in speta actiunea este indreptata chiar impotriva cumparatorilor imobilului din litigiu, fosti chiriasi ai acestuia context in care in mod evident instanta a avut in vedere aceste aspecte la pronuntarea sentintei, dar instanta de control judiciar a apreciat ca se impune reanalizarea acestei situatii.
De asemenea s-a recomandat ca in rejudecare sa se aiba in vedere cererea de la fila 42 dosar prin care se solicita in contradictoriu cu Statul Roman si Ministerul Finantelor prin intregirea actiunii constatarea nulitatii deciziei 515 din 30 noiembrie 1987 privind trecerea in proprietatea statului a imobilului din litigiu si implicit constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare catre paratii fosti chiriasi-familia A., contract autentificat sub nr. 5924 din 5 iunie 2000 si incheiat cu autoritatile locale si apoi cererea de intabulare a reclamantilor in cartea funciara, apreciindu-se ca instanta de fond era obligata sa analizeze si sa se pronunte pe fondul acestor cereri.
S-a mai retinut de asemenea ca exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare nu a fost suficient cercetata prin prisma exceptiilor admise de catre instanta suprema, context in care se impune si analiza exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si a cererii de nulitate absoluta a actului de instrainare.
Dupa reinregistre la instanta de fond paratii au depus la dosar o intampinare prin care au solicitat sa se admita exceptiile anterior invocate si anume cea privind inadmisibilitatea actiunii in revendicare si cea privind prescriptia dreptului la actiune pentru capatul de cerere vizand nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare _din 5 iunie 2000 incheiat intre Primaria Municipiului Campulung Moldovenesc si paratul A.S..
In motivarea sustinerilor din intampinare s-a precizat ca reclamantii nu au respectat procedura administrativa prealabila prevazuta de Lg.10/2001, ca au optat pur si simplu pentru revendicare, ca nu au facut dovada vreunei situatii care sa le fi exceptat de la procedura speciala si nici a existentei unor motive independente de vointa lor care sa le fi impiedicat sa utilizeze procedura speciala prev. de Lg.10/2001.
Au mai aratat paratii ca imobilul litigios a fost cumparat cu buna credinta de catre defunctul A.S. prin contractul de vanzare cumparare _./5.06.2000 cu respectarea dispozitiilor Lg.112/1995 in calitate de chirias al imobilului, mentionandu-se totodata ca imobilul a fost preluat la stat cu titlu valabil in baza Deciziei 515/1987 si a Decretului 223/1974 cu plata de despagubiri in cuantum de 80.000 lei (in moneda de la momentul respectiv) achitata de catre fosta Administratie Financiara a Judetului Suceava, autorului reclamantilor, care si atunci si-a exprimat o optiune personala si libera de a parasi definitiv tara.
Se mai precizeaza ca Decizia 1774 din 17 martie 2008 a ICCJ Sectia Civila stabileste ca "un demers judiciar ce are ca scop redobandirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv, nu poate fi parcurs decat in conditiile si cu respectarea procedurii instituite de Lg.10/2001".
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru capatul de cerere vizand nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare 5924/2000 s-a invocat din nou faptul ca reclamantii erau indreptatiti legal sa-si exercite dreptul procedural in termen de un an de la intrarea in vigoare a Lg.10/2001, ca potrivit art.45 al.5 din Lg.10/2001 dreptul la actiune indiferent de cauza de nulitate, se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a Lg.10/2001, termenul de un an fiind in speta implinit la 14 august 2002.
In acest context au aratat paratii ca modificarea actiunii la 10 noiembrie 2008 prin care s-a solicitat nulitatea absoluta a acestui contract era prescrisa la aceasta data.
In al doilea ciclu procesual paratii au depus la dosar copia contractului de donatie cu clauza de uzufruct viager si intretinere prin care A.S. a donat fiului sau A. A. cu rezerva dreptului de uzufruct viager imobilul din litigiu la data de 11 iulie 2008 prin contractul autentificat sub nr. 1676, corespondenta din 18 aprilie 2008 intre Institutia Prefectului Judetului Suceava si A.S. cu privire la terenul aferent locuintei si anexelor gospodaresti cumparate in baza Lg.112/1995 prin care i se recunoaste numitului A.S. calitatea de proprietar al locuintei, planse foto infatisand imobilele din litigiu asa cum aratau in iunie 2000, cand au fost cumparate de catre A.S. si planse infatisand aceleasi imobile dupa ce au fost modificate si renovate de catre paratii cumparatori.
Cu privire la exceptiile anterior invocate si repuse in discutie s-au trimis la dosar puncte de vedere scrise de catre Ministerul Finantelor prin DGFP Suceava care a solicitat admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii in revendicare si a exceptiei prescriptiei cu privire la capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare a imobilelor in litigiu.
De asemenea Consiliul Local al Municipiului Campulung Moldovenesc a trimis punct de vedere scris solicitand admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii in revendicare precum si in ce priveste prescriptia dreptului la actiune s-a apreciat ca aceasta ar fi nefondata intrucat nu s-a implinit termenul de 10 ani prevazut de art.1900 din codul civil vechi (actiunea fiind introdusa in anul 2008).
Prin incheierea din 21 decembrie 2012 instanta a dispus: admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii in revendicare cu toate precizarile in raport de prevederile art.480 cod civil raportat la prevederile Lg.10/2001 avandu-se in vedere ca reclamantii nu au facut dovada existentei unor motive independente de vointa lor care sa fi facut imposibila in ce ii priveste urmare a procedurilor prevazute de legea speciala nr.10/2001 in termenele si conditiile acolo stipulate, reclamantii exprimandu-si clar optiunea de a uza de calea dreptului comun. De asemenea aceasta solutie a fost motivata si de faptul ca reclamantii nu au facut dovada ca bunul litigios ar fi fost cumparat cu rea credinta de catre autorul paratilor, pentru ca sa fie aplicabile acele situatii de exceptie la care instanta de control judiciar a facut referire prin decizia 1315 din 18 iunie 2012 si admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune privind petitul din precizari vizand constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare nr_.. incheiat intre Primaria Campulung Moldovenesc si paratul defunct A.S. cu privire la imobilele din litigiu, avandu-se in vedere prevederile art.45 al.5 din Lg.10/2001conform carora prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a legii speciale, termen care a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 si OUG 145/2001 si avandu-se in vedere optiunea expres formulata de reclamanti si in acest context faptul ca pretentiile reclamantilor si drepturile paratilor nu pot fi detasate de prevederile legislatiei speciale in materie conditionat de faptul ca situatiile de exceptie sunt limitative si impuse numai de demonstrarea de catre cei care emit pretentii pe calea dreptului comun a existentei unor motive independente de vointa si diligenta lor, care sa-i fi impiedicat sa-si valorifice drepturile pe procedura legislatiei speciale, iar imobilul din litigiu sa nu fi fost cumparat cu buna credinta de catre chirias cu respectarea Lg.112/1995. In speta paratii au facut dovada ca autorul A.S. a fost chirias si cumparator de buna credinta a acestui imobil, in timp ce reclamantii nu au facut dovada situatiei speciale retinuta de instanta suprema si mai sus mentionata.
La aceeasi data 21 decembrie 2012 s-a acordat termen pentru solutionarea celorlalte petite din actiune si precizari respectiv cele privind nulitatea deciziei 515/1987 si intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra imobilelor din litigiu.
In ce priveste cererea pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei 515 din 30 noiembrie 1987 privind trecerea imobilului din litigiu in proprietatea statului s-a invocat de catre reclamanti cauza ilicita si lipsa despagubirilor, insa din cuprinsul actelor dosarului rezulta cu claritate si certitudine ca decizia 515/1987 a fost emisa de autoritatile locale de la acea vreme la cererea expresa a lui Z.V., care a parasit Romania mutandu-se cu toata familia in mod definitiv in Germania.
Totodata ca o dovada a faptului ca decizia nu a fost abuziva si a fost acceptata ca atare de catre autorul reclamantelor este si faptul ca s-au acordat despagubiri in cuantum de 80.000 lei, suma care la vremea respectiva nu era chiar de neglijat si care a fost incasata de autorul reclamantelor si folosita in interesul familiei lor, fiind acordata in temeiul decretului 449/1985.
Asa fiind instanta constata ca nu exista nici un fel de cauza ilicita sau ca aceasta nu a fost dovedita in speta, situatia imobilului fiind stabilita la momentul respectiv de legislatia in vigoare si de optiunea proprietarului Z.V.
Asa fiind urmeaza a se respinge actiunea ca nefondata sub aspectul cererii pentru constatarea nulitatii nr.515/30.11.1987 privind trecerea in proprietatea statului a imobilelor din litigiu.