Modificare program vizitare minor. Dreptul parintelui care locuieste in alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau.

Conform prevederilor art. 43 alin. 3 din codul familiei, " Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala".
Parintele divortat pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, dar exercitiul acestora de catre parintele divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul, sufera anumite limitari si particularitati.
Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie precum si protectiei speciale a drepturilor copiilor.
Dispozitiile art. 43 alin.3 din codul familiei reprezinta mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul pentru a-si putea indeplini indatoririle sale fata de copilul minor, acest drept urmand a fi insa exercitat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii copilului, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
In plus, dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti, cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat relatii apropiate, iar articolul 15 din lege reglementeaza modalitatea de exercitare a relatiilor personale.
Si art. 4 pct. 1-2 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii (ratificata de Romania la data de 3.04.2007 prin Legea nr. 87/2007) prevede ca "copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a intretine relatii personale constante. Aceste relatii personale nu pot fi restranse sau excluse atunci cand acest lucru este necesar in interesul superior al copilului".
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui care locuieste in alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale cu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care tin de legatura parintilor cu copii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu parintii ar risca sa ameninte aceste interese sau sa aduca atingere drepturilor sale, autoritatile nationale au indatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele partilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei), denuntand totodata comportamentul ilicit al parintelui la care copilul locuieste, care se opune la legatura dintre celalalt parinte si minor si a apreciat ca statul are obligatia de a lua masurile adecvate si suficiente pentru a fi respectate dispozitiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate in norme de drept, prin efectul art. 20 din Constitutie, instanta apreciaza ca este in interesul minorului sa ia legatura cu tatal sau pe o perioada mai mare de timp si chiar a fi deplasat in statul in care acesta din urma locuieste, deoarece atat din ancheta sociala efectuata de autoritatile competente din Romania la domiciliul parintilor reclamantului, cat si de autoritatile competente din Italia la locuinta reclamantului din acest stat, nu rezulta ca deplasarea minorului la tatal sau ar dauna intereselor acestuia, deoarece tatal sau prezinta garantii morale si materiale suficiente pentru petrecerea de catre minor a unei luni din vacanta de vara si a unei saptamani din vacanta de iarna la domiciliul sau resedinta tatalui din Italia sau din Romania. Cu cererea inregistrata la data de 8.10.2010 sub nr. pe rolul instantei, reclamantul V. M. a chemat in judecata pe parata O. M. si a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna modificarea programului de vizitare al minorului F.C., ce a fost stabilit prin sentinta civila nr.  pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.  in sensul stabilirii unui program de legaturi personale cu minorul astfel: prima jumatate a vacantei de iarna cu posibilitatea luarii minorului in domiciliul si respectiv resedinta sa, urmand ca in anii urmatori perioada sa alterneze: perioada 15 iulie - 01 septembrie din vacanta de vara, cu posibilitatea luarii minorului in domiciliul si respectiv resedinta sa; obligarea paratei sa-i permita minorului sa comunice cu reclamantul prin telefon si internet cel putin o data pe saptamana, vinerea intre orele 17.00 - 18.00 cu precizarea ca el va fi cel care il va contacta pe minor si va suporta cheltuielile comunicarii; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea arata reclamantul ca prin sentinta civila nr.  s-a incuviintat sa aiba legaturi personale cu fiul sau pe o perioada de 2 saptamani respectiv 1.08 - 12.08 in fiecare an.
Sustine reclamantul ca in prezent varsta minorului nu mai este un impediment pentru a avea o relatie prelungita, acesta a calatorit in Italia cu el, fiind incantat de conditiile pe care i le-a oferit si locurile vizitate impreuna, existand o puternica relatie de afectiune intre cei doi ce este in pericol de a fi distrusa datorita mamei parate care-i interzice minorului sa-l contacteze telefonic si sa comunice pe internet cu  tatal sau.
Mentioneaza reclamantul ca este constient de faptul ca oricat ar contribui material si oricate cadouri i-ar oferi minorului, locul acestuia este langa mama sa, insa doreste sa dezvolte si sa intareasca rela?ia tata - fiu, iar acest lucru nu-l poate face prin ruperea legaturilor dintre ei.
Instanta a dispus introducerea in cauza conf. art.42 al.1 C.fam a Autoritatilor Tutelare de la domiciliul partilor, respectiv de pe langa Primaria com. Visina si a Autoritatilor Tutelare de pe langa Primaria C., precum si la resedinta reclamantului din P.- Italia, pentru efectuarea de anchetelor sociale.
La data de 23.11.2010, parata O.M. a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat:  respingerea actiunii formulata de catre reclamant prin care a solicitat modificarea programului de vizitare al minorului V. F.-C. deoarece nu l-a impiedicat niciodata pe acesta sa aiba legaturi personale cu minorul astfel ca cererea sa este lipsita de interes; majorarea pensiei de intretinere pe care acesta o plateste minorului in functie de veniturile sale obtinute in Italia, precum si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In data de 7.12.2010, in baza disp. art. 1441 Cpc rap. la disp. art. 42 al.1 C.fam, in camera de consiliu s-a  audiat minorul V.F.C.,  care a invederat instantei ca are o relatie buna cu tatal sau si ca de la despartirea parintilor sai de fiecare data cand tatal sau a vrut sa-l vada, mama sa i-a dat voie sa-l vada, mergand chir impreuna cu el in domiciliul bunicilor paterni si chiar in Italia unde acesta lucreaza si doreste sa aiba in continuare legaturi personale cu tatal sau.
Reclamantul V. M. a formulat si depus la dosar raspuns la intampinarea depusa de catre parata, invederand instantei faptul ca de comun acord cu aceasta incepand cu anul 2006 a majorat pensia pe care o datoreaza fiului sau de la 80 lei la 130 lei, de la 130 lei la 160 lei, in mai 2008 de la 160 lei la 200 lei, din data de 14 ian.2010 a majorat cuantumul de la 200 lei la 300 lei si incepand cu 18.07.2010 i-a achitat suma de 400 lei.
In dovedirea sustinerilor lor partile au solicitat incuviintarea probei cu martori, acte, anchete sociale si interogatorii.
Astfel, la cererea partilor au fost audiati martorii V.V.pentru reclamantul parat si O. I.pentru parata reclamanta, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca:
Prin sentintei civile nr. pronuntata de Judecatoria C. a fost desfacuta casatoria  incheiata intre parti, minorul rezultat din casatoria lor, V.F.C., fiind incredintat spre crestere si educare mamei lui, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 80 lei lunar.
De asemenea, prin sentinta civila a Judecatoriei C. s-a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul in perioada 1.08. - 15.08., cu posibilitatea de a-l lua pe minor in domiciliul sau si cu obligatia pentru acesta de a-l readuce in domiciliul mamei.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere varsta frageda a minorului - 2 ani si 6 luni -, precum si faptul ca tatal la momentul respectiv era rezident in Italia, fiind beneficiarul unei burse de studii.
Intre timp tatal s-a stabilit in Italia, lucrand legal in aceasta tara si locuind impreuna cu prietena sa intr-un imobil cumparat impreuna cu spatiu si confort corespunzator, iar minorul a petrecut in anul 2010 impreuna cu tatal lui o vacanta de cinci saptamani in Italia, dar in prezent parata nu-i mai permite reclamantului sa-l ia pe minor in Italia motivand ca nu poate sa aiba un control asupra sanatatii minorului (fila 52, raspuns dat de parata la interogatoriu).
Atat in practica judiciara cat si in literatura juridica s-a decis ca, exercitarea dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu copilul minor trebuie sa se faca in conditii care sa nu-l influenteze negativ si sa nu-i puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza, instanta constata ca apropierea reclamantului de minor nu constituie un risc pentru aceasta, neexistand motive pentru a i se refuza aceasta legatura pe o perioada mai lunga de timp, la domiciliul parintilor acestuia din Visina sau la domiciliul sau din Italia
Faptul ca minorul a petrecut o perioada de cinci saptamani cu reclamantul in Italia, rezulta din declaratiile ambilor martori au relatat faptul ca in vara anului 2010, minorul a petrecut o perioada de cinci saptamani la reclamant in Italia, perioada in care s-a simtit bine.
Apreciaza instanta ca, intre cei doi parinti exista in prezent o stare conflictuala generata de faptul ca reclamantul nu a putut sa mearga personal cu minorul la un medic stomatolog in vederea efectuarii unei lucrari dentare.
In aceste conditii legaturile personale ale unuia dintre cei doi parinti cu copilul nu se pot derula si mai ales dezvolta in conditiile impuse de parata, (conform vechiului program stabilit de instanta) deoarece minorul este la varsta la care poate fi deplasat de la domiciliul mamei sale chiar la resedinta din Italia a reclamantului, este sanatos (neefectuandu-se dovezi contrare in acest sens), iar reclamantul poate asigura minorului pe perioada legaturilor personale garantii materiale si morale.
Conform prevederilor art. 43 alin. 3 din codul familiei, " Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala".
Parintele divortat pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, dar exercitiul acestora de catre parintele divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul, sufera anumite limitari si particularitati.
Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie precum si protectiei speciale a drepturilor copiilor.
Dispozitiile art. 43 alin.3 din codul familiei reprezinta mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul pentru a-si putea indeplini indatoririle sale fata de copilul minor, acest drept urmand a fi insa exercitat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii copilului, trebuind sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
In plus, dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti, cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat relatii apropiate, iar articolul 15 din lege reglementeaza modalitatea de exercitare a relatiilor personale.
Si art. 4 pct. 1-2 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii (ratificata de Romania la data de 3.04.2007 prin Legea nr. 87/2007) prevede ca "copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a intretine relatii personale constante. Aceste relatii personale nu pot fi restranse sau excluse atunci cand acest lucru este necesar in interesul superior al copilului".
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui care locuieste in alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale cu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care tin de legatura parintilor cu copii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu parintii ar risca sa ameninte aceste interese sau sa aduca atingere drepturilor sale, autoritatile nationale au indatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele partilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei), denuntand totodata comportamentul ilicit al parintelui la care copilul locuieste, care se opune la legatura dintre celalalt parinte si minor si a apreciat ca statul are obligatia de a lua masurile adecvate si suficiente pentru a fi respectate dispozitiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).
Pornind de la aceste reguli transformate in norme de drept, prin efectul art. 20 din Constitutie, instanta apreciaza ca este in interesul minorului sa ia legatura cu tatal sau pe o perioada mai mare de timp si chiar a fi deplasat in statul in care acesta din urma locuieste, deoarece atat din ancheta sociala efectuata de autoritatile competente din Romania la domiciliul parintilor reclamantului, cat si de autoritatile competente din Italia la locuinta reclamantului din acest stat, nu rezulta ca deplasarea minorului la tatal sau ar dauna intereselor acestuia, deoarece tatal sau prezinta garantii morale si materiale suficiente pentru petrecerea de catre minor a unei luni din vacanta de vara si a unei saptamani din vacanta de iarna la domiciliul sau resedinta tatalui din Italia sau din Romania.
In plus, parata a fost de acord ca minorul sa petreaca in anul 2010 o parte din vacanta de vara la locuinta din Italia a reclamantului, fara sa cunoasca la acel moment conditiile de care dispune acesta in statul respectiv, iar in prezent se opune la o astfel de deplasare pe motiv ca nu poate avea un control asupra sanatatii minorului, dar fara a face probe in sensul ca minorul s-a imbolnavit in perioada cat a locuit cu reclamantul in Italia, sau ca minorul sufera in prezent de vre-o boala care sa nu-i permita aceasta deplasare.
Analizand asadar interesul minorului in ce priveste stabilirea de legaturi personale cu tatal sau, instanta va avea in vedere imprejurarea ca programul de vizitare trebuie sa fie stabilit de asa natura incat sa asigure o continuitate a legaturii dintre minora si tatal ei, fara ca acest lucru sa dauneze in vreun fel minorei, ale carui interese trebuie cu prioritate protejate.
Pentru aceasta, instanta apreciaza incidenta in cauza a prevederilor art. 43 al. 3 si art. 97 al. 2 C. fam., luandu-se in considerare cu prioritate interesul superior al copilului, urmand sa admita in parte cererea reclamantului in sensul ca: modifica programul de vizitare al minorului V. F. - C. stabilit prin sentinta civila nr. de Judecatoria C. si incuviinteaza ca reclamantul parat reconventional sa aiba legaturi personale cu minorul in prima saptamana din vacanta de iarna, urmand ca in anii urmatori aceasta perioada sa alterneze si o luna de zile in vacanta de vara, in perioada 15 iulie - 15 august, cu posibilitatea pentru tatal reclamant parat reconventional de a-l lua pe minor din domiciliul mamei parata reclamanta reconventionala in domiciliul sau din Romania sau la resedinta sa din Italia si cu obligatia de a-l aduce inapoi in domiciliul mamei, deoarece s-au schimbat conditiile avute in vedere de instanta cu ocazia stabiliri programului de legaturi personale.
Instanta a apreciat ca se impune admiterea in parte a actiunii reclamantului, deoarece a considerat ca petrecerea unei luni din vacanta de vara este suficienta pentru a pastra legatura dintre tata si fiu, nefiind necesar in acest sens stabilirea unei astfel de legaturi pe o perioada de sapte saptamani cum doreste reclamantul.
In ceea ce priveste obligarea mamei minorului sa-i permita acestuia sa comunice cu reclamantul prin telefon si internet cel putin o data pe saptamana, vinerea intre orele 17.00 - 18.00 cu precizarea ca el va fi cel care il va contacta pe minor si va suporta cheltuielile comunicarii; instanta apreciaza ca reclamantul nu a facut dovezi in sensul ca parata i-l impiedica pe minor sa comunice in acest mod cu tatal lui.
Referitor la exceptia lipsei de interes a reclamantului in a formula o astfel de cerere, exceptie ridicata de parata prin intampinare, instanta urmeaza sa o respinga, ca neintemeiata, deoarece reclamantul este tatal minorului, iar un parinte poate oricand formula o cerere pentru modificarea programului de relatii personale cu minorul, daca se schimba conditiile avute in vedere de instanta.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata, instanta urmeaza sa o admita, deoarece reclamantul este tatal minorului si conform art. 86 al.1 si 3 si art. 107 al. 1 C.fam, "copilul minor este intretinut de parintii sai oricare ar fi pricina nevoii in  care se afla".
In raport de dispozitiile aplicabile, instanta retine ca in cauza, fundamentul obligatiei legale de intretinere subzista, reclamantul parat reconventional, fiind tatal minorului, cererea reconventionala a paratei fiind intemeiata, urmand sa fie obligat reclamantul parat reclamant reconventional la plata majorata in favoarea minorului  a unei pensii lunare de intretinere de la 800.00 lei vechi (80 lei noi), cum a fost stabilit prin sentinta civila nr. pronuntata de Judecatoria Caracal, la contravaloarea sumei de125 Euro, cu incepere de la data introducerii cererii reconventionale - 23.11.2010 - si pana la majoratul copilului sau pana la schimbarea conditiilor avute in vedere de instanta.
La stabilirea acestui cuantum instanta a avut in vedere declaratia de venit pe anul 2010,  aflata la filele 78 - 79 din dosar, venit realizat de reclamant in Italia, din care reiese faptul ca in anul 2009 a realizat un venit net de 6118 Euro, dar si faptul ca parata realizeaza venituri substantiale.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita in parte cererea reclamantului si in totalitate cererea reconventionala a paratei.
Instanta urmeaza sa compenseze cheltuielile de judecata si sa obliga pe parata reclamanta reconventionala la plata in favoarea reclamantului parat reconventional a sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.