Creditori, dobanzi

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 2.11.2012, sub nr.6330/207/2012, reclamanta-creditoare  S.C. C.V.S.A.( succesoare in calitate de  furnizor de energie electrica a fostei Electrica Oltenia S.A.), prin mandatar EOS KSI Romania S.R.L., a chemat in judecata pe paratul debitor SC F.M.SRL , solicitand instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin sa fie obligat acesta la plata sumei totale de  1148,1 lei (RON), compusa din 1105,13 lei,  reprezentand consum energie si  42,97 lei, reprezentand penalitati de intarziere( dobanda), neachitate  pana in prezent.
Precizeaza reclamanta-creditoare ca suma datorata de paratul-debitor reprezinta o datorie certa, lichida si exigibila, asa cum reiese din fisa de situatie a creantelor, anexata la prezenta cerere.
In fapt, motivand actiunea, reclamanta arata ca intre S.C. C.V.S.A. ( fosta Electrica Oltenia) si parat, s-au derulat raporturi contractuale, in baza carora s-a livrat energie electrica acestuia, corelativ nascandu-se obligatia de plata a beneficiarului, conform facturilor emise de catre societatea C.V.S.A.
Astfel, inceperea derularii relatiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a inceput sa consume energie electrica, insusindu-si totodata toate obligatiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar in dovedirea recunoasterii si insusirii derularii contractului dintre debitor si societatea creditoare, sta si faptul ca acesta a efectuat o serie de plati, asa cum rezulta din situatia financiara a debitorului.
Mai arata reclamanta prin mandatar ca, in conformitate cu contractul semnat, care este standard si aplicabil la nivel national, reglementat prin act normativ, S.C. C.V.S.A. avea obligatia sa furnizeze energie electrica, iar debitorul avea obligatia sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise, in termen de 10 zile calendaristice de la data inregistrarii facturilor la consumator( art.14 alin.1 din Contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadentei facturilor.
 De asemenea a aratat ca intre parti este incheiat un contract de adeziune, avand in vedere ca prin decizia ANRE nr.57/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrica.
Precizeaza reclamanta prin mandatar ca, intrucat acest act normativ a fost publicat in forma initiala in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.623/1999, nimeni nu poate invoca necunoasterea acestuia si neinsusirea  clauzelor prevazute in acesta, mai ales ca prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul, iar pe cale de consecinta rezulta ca acel consum care nu este realizat in baza unui contract intra sub incidenta Codului penal.
A mai mentionat reclamanta-creditoare ca, si-a onorat obligatia de a furniza debitorului parat, energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi indeplinit intocmai obligatia corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tagaduit existenta raportului juridic obligational invocat de creditoare ca izvor al pretentiilor si nici nu a opus imprejurarea neexecutarii culpabile de catre aceasta a obligatiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodata vreo obiectie cu privire la obligatia de plata a debitului restant si a penalitatilor.
Reclamanta-creditoare solicita a se acorda valoare probatorie inscrisurilor produse de catre aceasta, facturile fiscale subsecvente avand natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata, apte de a face dovada pretentiilor banesti deduse prezentei actiuni, conform art.46 C.com., in conditiile in care debitorul nu a contestat facturile produse in cauza, facturi acceptate implicit si in acest mod.
Arata reclamanta-creditoare ca, in dovedirea sustinerii ca aceste facturi sunt acceptate la plata sta si faptul ca nu au fost contestate de catre debitor, conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004 si care stabileste ca debitorul avea obligatia ca in cazul in care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primire.
Mentioneaza reclamanta ca expedierea facturilor de energie electrica se realizeaza cu operatorul national din domeniul serviciilor postale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul Romaniei, iar in cazul in care se considera necesar se poate depune dovada depunerii facturilor la ghiseele acestei institutii (prin borderouri de trimitere), avand in vedere ca societatea creditoare respecta intreaga legislatie in domeniu si, astfel ca debitorului i s-a comunicat obligatia de plata si, implicit acesta a recunoscut-o.
S.C.  C.V.S.A. a emis facturi pentru plata penalitatilor de intarziere, valoarea totala a acestora fiind de 42,97  lei.
In drept, reclamanta-creditoare invoca dispozitiile OG nr.5/2001, art.379 alin.4 Cpc si art.1073 C.civ., art.43 si art.46 C.com., solicitand si judecarea in lipsa in conformitate cu dispozitiile art. 242 C.pr.civ..
S-au solicitat cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar, in temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ..
In sprijinul si dovedirea cererii reclamanta-creditoare a  atasat la dosar urmatoarele acte in copii: mandatul de reprezentare incheiat intre creditor si mandatar, situatia centralizata a soldului, facturi fiscale si anexele acestora (filele 15-26),.
La data din 20.11.2012, creditoarea SC E. K. Romania SRL  a depus la dosar contractul de furnizare a energiei electrice nr.1000133565-000 din anul 2010 luna 06 ziua 08 incheiat intre aceasta si debitorul  SC F.M.SRL Caracal.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Intre parti a intervenit contractul nr. 1000133565-000/ 6.08.2010 de furnizare a energiei electrice in baza caruia creditoarea s-a obligat sa furnizeze debitorului servicii publice de alimentare cu energie electrica, in schimbul platii de catre debitor a contravalorii acestora, stabilita prin facturile fiscale emise de creditoare asa cum reiese din inscrisul depus la dosarul cauzei filele 15-26.
Acest contract a fost semnat de ambele parti contractante intrand in vigoare incepand cu data de 6.08.2010 fiind incheiat pentru perioada 08.06.210-03.01.2014.
Pentru punerea in executare a contractului au fost emise facturi de catre creditoare inscrisuri anexate la dosarul cauzei filele15-26, care nu au fost achitate pana in prezent.
Potrivit art. 11si art.14 alin.3  din contract, utilizatorului ii revine obligatia de a achita contravaloarea facturilor in termen de 30 de zile calendaristice de la emitere, iar conform art. 14 alin 3 pentru sumele neplatite la termen utilizatorul  va plati incepand cu prima zi dupa data scadentei majorari de intarziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat fara ca acestea sa depaseasca cuantumul debitelor, .
Dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001 prevad ca procedura somatiei de plata  se   desfasoara la cererea creditorului in scopul realizarii de  bunavoie  sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor  sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea  anumitor  servicii,  lucrari sau orice prestatie.
Avand in vedere aceasta dispozitie legala, instanta apreciaza ca procedura somatiei de plata este aplicabila in cauza de fata.
 Instanta constata ca facturile au fost emise in baza unui inscris asumat de catre parti, respectiv contractul nr. 1000133565-000/ 6.08.2010 de furnizare a  energiei electrice care este semnat de ambele parti.
Creanta pe care creditorul  o detine impotriva debitorului intruneste conditiile cerute de lege fiind certa, lichida si exigibila.
Conform dispozitiilor art.379 alin. 3 Cod pr.civ., creanta este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei, deci cand existenta acesteia este neindoielnica.
Instanta constata astfel ca, facturile anexate la filele15-26, fac dovada impotriva debitoarei, atat cu privire la executarea prestatiei de catre creditoare, cat si cu privire la termenul de plata.
Astfel, creanta creditorului care consta intr-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata prin contractul de prestari servicii, este certa, existenta ei rezultand din conventia partilor si facturile  fiscale depuse la dosar.
Potrivit art.379 alin.4 Cod pr.civ. creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau cel putin este determinabil prin inscrisul respectiv ori prin alte inscrisuri care emana, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului.
Instanta constata indeplinita si aceasta conditie, creanta creditorului este lichida, catimea ei fiind determinata prin facturile fiscale depuse la dosar si care se refera la suma datorata de debitor pentru serviciile de telefonie prestate de catre creditoare.
Creanta este exigibila, deoarece termenul in care debitorul trebuia sa isi achite obligatiile a expirat. Astfel, debitorul era obligat sa plateasca sumele stipulate in  factura fiscala, in termen de 30 zile de la scadenta. Instanta constata astfel ca in cauza este indeplinita cerinta exigibilitatii prevazuta de lege.
In ceea ce priveste penalitatile solicitate de catre creditoare instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste caracterul cert al obligatie instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati creditoarei penalitati nu poate fi pusa la indoiala. Astfel pe de o parte instanta a constatat creanta creditorului care consta intr-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un inscris, ca fiind certa, lichida si exigibila existenta si cuantumul  ei rezultand din facturile  fiscale  depuse la dosar,  iar pe de alta parte instanta a constatat ca potrivit art. 14 alin3  din acelasi contract incheiat intre parti debitorul si-a asumat obligatia platii unor penalitati de intarziere in cazul neindeplinirii la scadenta a obligatiei principale. De asemenea, instanta retine ca potrivit art. 969 C.civ. conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Referitor la  caracterul lichid al obligatie  debitorului de a plati creditoarei dobanda legala instanta apreciaza ca si aceasta conditie este indeplinita. Astfel obligatia debitoarei de a plati creditoarei dobanda legala este determinabila  deoarece potrivit art. 120 alin.7 din Ordonanta Nr. 92/ 2003 privind Codul de procedura fiscala Nivelul majorarii de intarziere este de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
In ceea ce priveste caracterul exigibil al creantei avand ca obiect plata penalitatilor instanta apreciaza ca acesta decurge din modul de redactare  dispozitiilor art.16 din contract.
In ceea ce priveste suma penalitatilor, instanta retine ca potrivit art 120 alin.7 din Ordonanta Nr 92/ 2003 privind Codul de procedura fiscala Nivelul majorarii de intarziere este de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Avand in vedere ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata pentru debitul din facturile fiscale, instanta urmeaza ca in baza art. 1 din OG 5/2001 sa admita prezenta cerere si va soma debitoarea , ca in termen de 20 zile, sa plateasca creditoarei suma de  1105,13 lei, reprezentand  contravaloarea energiei electrice consumate, precum si a penalitatilor aferente acestei sume in cuantum de  42,97 lei.
In temeiul art.274 alin.1 si 3, debitorul va fi obligat la plata catre creditoare, a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Postat 31.12.2012