Desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului. Cerere privind obligarea paratului la plata unei prestatii compensatorii. Proba prejudiciului cauzat

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.09.2014 sub nr. 29071/212/2014, reclamanta C.V.  a solicitat, in contradictoriu cu paratul C.P. :
- desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 30.06.1974 si inregistrata sub nr. (...) din culpa exclusiva a paratului;
- revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv Moldoveanu;
- obligarea paratului  la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere in cuantum de 1000 lei lunar.
   In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul in anul 1974 si, desi la inceputul casatoriei relatiile dintre ei erau armonioase, in timp acestea s-au deteriorat, astfel ca intre parti s-au ivit discutii contradictorii, reprosuri generate in principal de conceptiile cu privire la viata de familie, la responsabilitatea ce revenea fiecaruia in cadrul cuplului.
Subliniaza reclamanta ca problema majora ce a condus la deteriorarea relatiilor este consumul excesiv de alcool, pe fondul caruia paratul devine violent, exercitand agresiuni verbale, fizice si psihologice asupra sa.
Caracterul violent se declanseaza in special in momentele in care consuma alcool, intrucat acesta sufera de o afectiune psihica, astfel cum atesta scrisoarea medicala nr. 453/25.07.2014.
La data de 26.08.2014, paratul a fost violent, lovind-o in repetate randuri, motiv pentru care vecinii s-au alertat si au sunat la politie. In ziua urmatoare, pe data de 27.08.2014 s-a prezentat la Serviciul de medicina legala Constanta pentru a fi examinata.
  Se mai subliniaza ca pe parcursul casniciei ce a durat 40 de ani, s-a dedicat trup si suflet familiei sale, sacrificand interesele personale pentru satisfacerea nevoilor familiei sale, a crescut 2 baieti ce au in prezent varsta de 37 de ani, respectiv 29 de ani. Din cauza geloziei, paratul nu i-a permis sa lucreze, supunand-o la violenta economica, motiv pentru care a ajuns la batranete sa nu beneficieze de pensie, neavand nici un venit.
In prezent sufera de afectiuni ale inimii, rinichilor, de tensiune, avand si o interventie chirurgicala ce a vizat scoaterea colecistului. Pe fond de stres, starea sa de sanatate s-a deteriorat, motiv pentru care apreciaza ca la acest moment nu mai este apta sa desfasoare activitati lucrative.
Totodata, reclamanta mentioneaza ca vinovat pentru destramarea casniciei este exclusiv reclamantul care si in prezent are o relatie extraconjugala.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 373, 383 alin. 3 si art. 390 C.civ.
La data de 15.12.2014, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna., aratand ca reclamanta este o femeie rea, violenta, care il jigneste mereu, motiv pentru care intre ei au existat numeroase certuri si scandaluri.
La data de 10.02.2015, reclamanta si-a completat cererea de chemare in judecata, solicitand si obligarea paratului la acordarea unor despagubiri in cuantum de 25.000 lei, reprezentand prejudiciul cauzat ca urmare a desfacerii casatoriei.
In motivarea acestui capat de cerere, reclamanta reia motivele ce stau la baza cererii de divort, adaugand si faptul ca , raportat la perioada casniciei de 40 de ani, ii este cauzat un prejudiciu moral, de imagine, fiind cunoscuta pana in prezent in societate ca o persoana respectabila, cu o familie unita.
In temei art. 258 C.pr.civ., ,instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimoniala cu 2 martori pentru fiecare parte ce au fost  audiati nemijlocit de catre instanta la termenul din data de 01.04.2014, precum si proba cu interogatoriul paratului..
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 30.06.1974, in localitatea Nicolae Balcescu, jud. Constanta, intre parti s-a incheiat casatoria inregistrata in registrul starii civile sub nr. _, astfel cum rezulta din certificatul de casatorie _.
Potrivit art. 373 lit. b C.civ., divortul poate avea loc  atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Din probele administrate, respectiv depozitia celor 2 martori propusi de reclamanta, inscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta retine ca destramarea casniciei  partilor s-a datorat in mod exclusiv conduite paratului.
Astfel, din depozitia martorului D.N. rezulta ca in vara anului 2014,  paratul consumat bauturi alcoolice in mod excesiv si fiind sub influenta acestora, a lovit-o  pe reclamanta, aceasta prezentand vanatai  pe brate, piept si  zgaraieturi pe gat.  La scurt timp dupa acest episod, martorul a fost de fata cand paratul a vrut s-o loveasca pe reclamanta cu telefonul fix.
Din depozitia celuilalt martor propus de reclamanta rezulta ca paratul este gelos, motiv pentru care nu-i permitea acesteia sa lucreze.
De asemenea, afirmatiile martorului legate de loviturile aplicate de parat reclamantei se coroboreaza cu certificatul medico-legal nr. _../1356/A2 agresiuni/2014  depus la dosar .din care rezulta ca reclamanta prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure, prin comprimare digitala si zgaraiere cu unghiile ce pot data din 26.08.2014 si care necesita 4-5 zile ingrijiri medicale.
Depozitiile martorilor propusi de parat nu sunt de natura a inlatura aspectele retinute anterior. Astfel, desi acestia au aratat ca paratul este o persoana calma, nu este o fire violenta, trebuie mentionat ca niciunul dintre ei nu cunoaste aspecte legate de casnicia partilor si de conduita paratului in raport cu sotia sa. In acest sens, ambii martori au aratat ca abia la momentul in care au fost contactati de parat pentru a fi audiati in acest dosar (deci, ulterior introducerii prezentei cereri), au aflat de neintelegerile sale cu reclamanta.
Instanta retine, de asemenea, ca nu exista la dosarul cauzei nicio dovada in sensul ca paratul a avut in timpul casniciei vreo relatie extraconjugala.
Avand in vedere cele mentionate, instanta retine ca reclamantului ii apartine vina pentru destramarea casniciei partilor, motiv pentru care va admite cererea de divort formulata de reclamanta si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului.
Potrivit art. 383 C.civ., daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Aceast articol consacra regula  conform careia fiecare dintre fosti soti va purta  numele avut anterior casatoriei,regula aplicabila in speta de fata, urmand, deci a se dipune a reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, respective M.
In ceea ce priveste solicitarea de obligare a reclamantului la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere in cuantum de 1000 lei/lunar, instanta retine ca potrivit art. 390 C.civ., cu titlu Conditiile prestatiei compensatorii, prevede:
(1) In cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita.
(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani.
(3) Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere, in conditiile art. 389.
Din dispozitia legala mentionata rezulta ca sotul inocent care solicita obligarea celuilalt la prestatie compensatorie, trebuie sa sufere in urma divortului un dezechilibru semnificativ in conditiile sale de viata. Aceasta este o chestiune de fapt ce trebuie probata de cel care formuleaza aceasta cerere.
Reclamanta nu a motivat in ce consta acest dezechilibru, mai precis sa mentioneze  ca in timpul casatoriei ii erau asigurate conditii de viata care propuneau  cheltuieli  in cuantum de X lei, iar ea are un venit intr-un cuantum mult mai mic. Nu s-a administrat din partea reclamantei nicio proba care sa dovedeasca veniturile si cheltuielile partilor in timpul casniciei, cuantumul acestora, precum si veniturile pe care le va avea dupa desfacerea casatoriei. Reclamanta a facut o simpla afirmatie in sensul ca in acest moment nu mai este apta da desfasoare activitati lucrative.
Din acest punct de vedere, cererea de obligare a paratului la plata unei prestatii compensatorii apare ca neintemeiata, din moment ce instanta nu poate verifica conditia existentei dezechilibrului semnificativ.
Cu privire la capatul de cerere constand in obligarea paratului  la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a desfacerii casatorie, instanta il va respinge ca neintemeiat pentru considerentele redate mai jos.
Art. 388 C.civ. reglementeaza o forma de raspundere civila delictuala specifica raporturilor dintre soti ca urmare a divortului . Fiind vorba de o raspundere civila delictuala, sotul care solicita despagubirile trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor pentru antrenarea acestei forme de raspundere, asa cum reies ele din art. 1357 C.civ.:  prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia autorului faptei ilicite. La aceste conditii se adauga si una particulara, si anume aceea ca sotul care solicita despagubiri sa fie nevinovat.
Prejudiciul poate fi atat material cat si moral, iar fapta ilicita poate sa constea in orice actiune sau inactiune a sotului vinovat, care sa fi cauzat  prejudiciul. In ceea ce priveste vinovatia, conditie a raspunderii civile delictuale, aceasta nu trebuie confundata cu vinovatia sotului pentru divort (si care justifica pronuntarea divortului impotriva lui). Este vorba de vinovatie ca atitudine psihica a sotului caruia i se solicita despagubiri fata de conduita sa  care se caracterizeaza in fapta ilicita.
Reclamanta nu a invocat savarsirea de catre parat a unei fapte ilicite care sa-i fi cauzat un prejudiciu moral, ci invoca in acest sens  chiar  motivele de divort Or, trebuie a se face distinctie intre motivele de divort (ce conduc la desfacerea casatorie din culpa exclusiva a paratului) si faptele prejudiciabile ce pot justifica acordarea de daune morale.
Intrucat, reclamanta nu a invocat existenta unor astfel de fapte prejudiciabile, instanta va respinge si acest capat de cerere ca neintemeiat.
Avand in vedere considerentele expuse, se va proceda in consecinta.
.
.