Stabilire legaturi personale minor. Reducere pensie de intretinere.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.11.2014, reclamanta  a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului  C.R sa ii permita sa aiba legaturi personale cu minora C.M.O si micsorarea pensiei de intretinere stabilita prin decizia civila nr.430/14.10.2014 pronuntata de catre  T.O.
In motivarea cererii, reclamanta a invederat ca prin decizia civila nr.424/31.03.2009 pronuntata de catre Curtea de Apel Craiova s-a dispus desfacerea casatoriei, incredintarea minorei catre reclamanta si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 125 lei, lunar.
Ulterior prin decizia civila nr.430/14.10.2014 pronuntata de catre Tribunalul Olt, s-a stabilit ca domiciliul minorei sa fie la tatal parat, iar reclamanta a fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 133 lei.
Reclamanta sustine ca s-a recasatorit, iar din aceasta relatie a rezultat minorul P.A.M, nascut la data de 22.10.2011, care este bolnav fiind diagnosticat cu "pneumonie interstitiala", fapt ce necesita o ingrijire deosebita.
Totodata, reclamanta arata ca lucreaza la o intreprindere privata, avand un venit de 628 lei.
Prin urmare, reclamanta solicita, sa aibe legaturi personale cu minora dupa urmatorul program: in timpul vacantelor si in timpul sarbatorilor legale din timpul anului si micsorarea pensiei de intretinere.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.398 C.civ. si art.401 C.civ.
In sustinerea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata, potrivit chitantelor nr.310-321-0018 din data de 17.11.2014 si nr.310-42-0031 din data de 11.02.2015 (f.17 si 43).
Paratul, legal citat a depus intampinare, la data de 12.12.2014 si a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, deoarece el nu i-a interzis reclamantei sa o vada pe minora, aceasta fiind la varsta in care el nu poate sa ii impuna ce sa faca.
Instanta in temeiul art.255 rap. la art.258 C.pr.civ., a incuviintat pentru partii, probele propuse prin cererea de chemare in judecata si intampinare, ca fiind concludente, pertinente si utile cauzei.
Instanta din oficiu, a dispus introducerea in cauza a Serviciilor Autoritatilor Tutelare din cadrul Primariei Ianca, judetul Olt si Primariei Orasului Corabia, judetul Olt, efectuarea unor anchete sociale la domiciliile partilor, in acest sens, depunandu-se, rapoartele de ancheta sociala (f. 37-38, 39).
Instanta a procedat, in temeiul art.29 din Legea nr.272/2004 si art.264 C.civ., la ascultarea minorei C.M.O, in camera de consiliu, intocmindu-se procesul-verbal din data de 16.02.2015 (f.42).
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma materialului probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele :
Prin cererea de chemarea in judecata, reclamanta a solicitat sa aibe legaturi personale, cu minora CMO, nascuta la data de 21.09.2003.
Prin decizia nr. 430/14.10.2014 pronuntata de catre Tribunalul Olt, s-a dispus incredintarea minorei C.M.O, tatalui parat, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, si obligarea mamei reclamante la plata unei pensii de intretinere, in favoarea minorei, in cuantum de 133 lei, incepand cu data de 14.10.2014, pana la majorat.
1.Cu privire la capatul de cerere privind legaturile personale cu minora.
Instanta retine ca partile chiar daca sunt divortate, pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, insa exercitiul acestora de catre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul, sufera anumite limitari si particularitati.
  Acest parinte continua a avea dreptul si este tinut de indatorirea de a creste copilul, iar dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil reprezinta expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie, precum si a protectiei speciale a drepturilor copiilor.
In prezent, dispozitiile art. 262 alin. 2 si cele ale art. 401 alin. 2 C.civ., reprezinta mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul pentru a-si indeplini indatoririle sale fata de copilul minor.
Totodata, conform art.496 alin.5 C.civ., parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de avea astfel de legaturi, la locuinta acestuia.
In acelasi sens sunt, si prevederile art.17-19 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, conform carora copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. In sensul legii, relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parinte etc.
Totodata, potrivit art. 35 alin 1 din Legea 272/2004 copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, iar potrivit art. 36 alin.8 din aceeasi lege in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Acest drept de a avea  legaturi personale  cu minorul este recunoscut parintelui  in considerarea interesului exclusiv al copilului. Astfel, potrivit art. 38 din legea 272/2004 copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Dar, pentru a fi posibila crearea si mentinerea legaturilor afective specifice relatiei parinte - copil, parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul, trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil, pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acest drept, sa nu devina pur formal.
          In Conventia de la Strassbourg din 15.05.2003, ratificata de Romania prin Legea nr. 87/2007, art. 4 al. 2 consacra "copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a intretine relatii personale constante".
De asemenea art. 8 din CEDO privind respectarea vietii private si de familie include dreptul la vizita al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul in vederea mentinerii contactului cu acesta, drept ce are in vedere si existenta unei legaturi afective intre parinte si minor; in cauza Keegan c.Irlandei - hotararea din 26.05.1994 - Curtea a statuat faptul ca statele au obligatia pozitiva de a nu impiedica tatii sa stabileasca legaturi cu copilul daca doresc sa faca acest lucru. In cauza Monory c. Romaniei si Ungariei Curtea a aratat ca "posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile nationale care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul la viata de familie protejat de art.8, statele avand obligatia de a asigura reunirea copilului cu parintele sau."
Totodata, un copil crescut si educat cu dragoste si responsabilitate de ambii parinti, chiar si atunci cand acestia nu locuiesc impreuna, are sanse mult mai mari de integrare si reusita sociala.
Din raportul de ancheta sociala nr. 2090/13.02.2015 si intocmit de catre Primariei Orasului Corabia-Serviciul Autoritate Tutelara (f.41), instanta retine ca reclamanta, este recasatorita, are un copil si ca locuieste intr-o casa proprietatea sotului, compusa din 3 camere, sala, bucatarie, dotata cu aparatura electrocasnica.
Fiind audiata in camera de consiliu, minora a declarat ca vrea sa fie vizitata de mama sa, dar nu in domiciliul mamei deoarece ii este frica de noul sot al mamei. Astfel, minora a declarat ca pe perioada cat a fost incredintata mamei sale, sotul acesteia a lovit-o si i-a adresat expresii jignitoare.
Mai mult, din raportul de ancheta sociala nr. 439/10.02.2015 intocmit de catre Primaria Comunei Ianca-Serviciul Autoritate Tutelara (f.40), instanta retine ca mama nu a vizitat-o niciodata pe minora acasa si nici la scoala, prezentand un dezinteres fata de minora. Mai mult, minora nu vrea sa auda sau sa o vada pe mama sa.
 Fata de situatie expusa, instanta constata ca legaturile personale cu minora au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre mama sa si minora.
Astfel, ambii parinti au drepturi si indatoriri fata de copilul minor, iar aproprierea de mama, nu pericliteaza buna sa educatie si siguranta.
 De principiu, atat minora, cat si mama acesteia, au dreptul de a mentine legaturile personale, pentru a da continut, dreptului la viata de familie, asa cum prevad dispozitiile din Conventia privind aparare drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau jurisprudenta consacrata de CEDO.
In ceea ce priveste reticenta minorei de a o vedea pe mama sa, tatalui parat ii revine obligatia de a o convinge pe minora ca mama ei nu reprezinta un pericol pentru ea, ci aceasta doar vrea sa pastreze o legatura fireasca cu ea, legatura care ar fi existat in cazul in care parintii nu ar fi divortat.
Astfel, apararile paratului in sensul ca minora nu doreste sa o vada pe mama sa, nu pot fi retinute de instanta, deoarece minora este sanatoasa si se afla la varsta la care trebuie sa stie ca nu este abandonata de catre mama sa.
 Sentimentul ca si mama doreste sa o vada, ca este iubita de ambii parinti poate da minorei o mai mare siguranta in plan afectiv, ajutandu-o in evolutia sa viitoare.
In consecinta, in raport de prevederile legale enuntate, instanta urmeaza a admite acest capat de cerere formulat de catre reclamanta, si urmeaza a stabili modalitatea concreta de exercitare a dreptului reclamantei, avandu-se in vedere interesul superior al minorei, necesitatea mentinerii relatiei acestuia cu mama sa, varsta copilului (11 ani), precum si dorinta sa de a pastra legatura cu mama sa, conform urmatorului program: - in al treilea week-end din fiecare luna, de vineri de la ora 16.00 pana duminica la ora 14.00; - in perioada vacantei de vara, in perioada 15 iulie-15 august, a fiecarui an;- 3 zile de Craciun, in anii pari si 3 zile de Pasti in anii impari. Totodata instanta apreciaza ca dreptul de a avea  legaturi personale  cu minorul este recunoscut parintelui  in considerarea interesului exclusiv al copilului.
2. Cu privire la capatul de cerere privind micsorea pensiei de intretinere.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta solicita, micsorare pensiei de intretinere la care a fost obligata, in cuantum de 133 lei, stabilita in favoarea minorei CMO, prin decizia nr. 430/14.10.2014, pronuntata de catre Tribunalul Olt (f.6-9), ca urmare a faptului ca are in crestere pe minorul PAM, nascut la data de 22.10.2011, care este bolnav fiind diagnosticat cu "pneumonie interstitiala", fapt ce necesita o ingrijire deosebita. Totodata, reclamanta arata ca lucreaza la o intreprindere privata, avand un venit de 628 lei.
Potrivit art. 531 alin.1 C.civ. "Daca se iveste o schimbare in ceea ce priveste mijloacele celui care presteaza intretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit imprejurarilor, poate mari sau micsora pensia de intretinere sau poate hotari incetarea ei".
La aprecierea cuantumului obligatiei de intretinere, instanta va avea in vedere dispozitiile art.529 alin.1 si 2 C.civ., care prevad ca "Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati", iar la alin.2 "se stabileste ca daca este datorata de catre parinte, pentru un copil, pensia de intretinere se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar".
In cauza, instanta constata ca reclamanta realizeaza un venit net in suma de 9359 lei aferent lunilor februarie-decembrie 2014 (adresa comunicata de catre AFP-ANAF- Serviciul Fiscal Orasenesc Corabia -f.39) insa prin raportare la venitul minim net pe economie, care este in cuantum de 900 lei, potrivit H.G. nr. 871/2013, republicata,  rezulta ca reclamanta realizeaza un venit mai mic.
Totodata, din adeverinta nr.370 din data de 03.11.2014 (f.13) intocmita de catre " V.F SRL", reiese ca reclamanta are un salariu de incadrare de 900 lei si a realizat pe luna septembrie 2014, un venit net de 628 lei.
Mai mult, reclamanta a invederat ca are in intretinere inca un minor, care potrivit biletului de externare a fost diagnosticat cu "pneumonie interstitiala" (f.12).
Instanta retine ca imprejurarile relevate de catre reclamanta, nu sunt de natura sa determine micsorarea obligatiei legala de intretinere, astfel ca instanta se va raporta la nivelul salariului minim pe economie, reclamanta avand obligatia de a asigura minorei CMO, un minim de conditii pentru intretinerea si cresterea sa.
Legiuitorul a stabilit un nivel al salariului minim pe economie, iar pe de alta parte a prevazut ca, parintele este obligat la plata unei pensii de intretinere in cuantumul de 1/3 din venitul acestuia (pentru doi copii), care nu poate fi in conditii normale mai mic decat salariul minim pe economie.
Prin urmare, imprejurarea ca reclamanta realizeaza venituri mai mici, nu poate conduce la diminuarea obligatiei de intretinere sub cota de 150 lei, (1/3 din venitul minim pe economie-900 lei). De astfel, chiar si in situatia in care reclamanta nu ar fi realizat venituri, cuantumul obligatiei de intretinere ar fi fost stabilit tot la 1/3 din venitul minim pe economie-900 lei, pentru 2 copii.
Mai mult, instanta retine ca biletul de externare este din data de 17.01.2014, deci internarea a avut loc inainte de stabilirea pensiei de intretinere in cuantum de 133 lei, de catre Tribunalul Olt, prin decizia civila nr. 430/14.10.2014, deci reclamanta nu releva o imprejurare noua care sa determine micsorea pensiei de intretinere.
Fata de cele expuse instanta, va respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind micsorarea pensie de intretinere, in cuantum de 133 lei, stabilita in favoarea minorei CMO , prin decizia nr. 430/14.10.2014, pronuntata de catre Tribunalul Olt.
De asemenea, instanta va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.