Revendicare (art. 480 c.civ.)

Dosar nr. 2163/214/2006 (Numar in format vechi 2188/2006)

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA Nr. 401/08.04.2010 Pe rol se afla  judecarea cauzei civile privind pe reclamantii GF,  G I  D, G A  M, G F G, G V, E E si pe paratii B G, B F, B D,  B M, B GH. M avand ca obiect "Revendicare (art. 480 c.civ.)".
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta partile.
Procedura de citare este  legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care :
Dezbaterile si cuvantul pe fond au avut loc la data de 29 martie 2010 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta pentru a delibera si pentru a da posibilitatea paratilor-reclamanti sa depuna la dosar concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 01.04.2010 si apoi la data de 08.04.2010, cu urmatoarea solutie:

INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 08.05.2000 sub nr.1088/2000 reclamantii G F,  GR V, E E  au chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratii B G, B F, B D,  B M solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati acestia sa le lase in deplina proprietate si posesie suprafata de  aproximativ 6000 mp teren amplasat in intravilanul comunei Suseni, sat Cersani, judetul Arges, cu vecinii : N - Rest proprietate reclamanti; S - Rest proprietate reclamanti si proprietate parati ; E - Ulita ( Drum acces) si V - Rest proprietate reclamanti, sa fie obligati paratii la plata lipsei de folosinta a terenului revendicat pe ultimii trei ani si pana la solutionarea actiunii evaluata provizoriu la suma de 150 lei, la ridicarea constructiei edificate pe acest teren dupa punerea in posesie, in caz de refuz sa fie autorizati sa execute aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor , la ridicarea gardului din plasa de sarma si uluca cu care au imprejmuit terenul, in caz de refuz sa fie autorizati sa efectueze lucrarea pe cheltuiala acestora, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii terenului pe care-l revendica, teren care provine de la autorul G C caruia in aplicarea legii nr.18/1991 i-a fost reconstituita proprietatea si a fost pus in posesie. Paratii ocupa acest teren fara drept intrucat nu detin acte de proprietate pentru acesta. Dupa punerea in posesie a autorului, pe terenul revendicat paratii au construit, fara autorizatie de construire un grajd si au inchis cu gard acest teren.
In drept, au fost invocate dispozitiile art 480, 998, 999, 1076 si 1077 Cod civil si art. 274 C.pr.civ.
Actiunea a fost timbrata conform chitantelor de la filele 3, 20,85.
In dovedirea  cererii, reclamantii au propus probele cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.
Au fost anexate  cererii de chemare in judecata, in fotocopie,proces-verbal nr.1520/14.06.1993 eliberat de Primaria comunei Suseni,judetul Arges ( fila 4 dosar initial) si  adeverinta nr.566/02.03.1991 (fila 5) ambele eliberate  de Primaria comunei Suseni,judetul Arges.
La data de 05.09.2000 paratii au depus intampinare si cerere  reconventionala ( filele 33,34 si 35) dosar initial.
Prin intampinarea formulata au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor aratand ca la dosar nu exista titlul de proprietate al autorului Grigore Constantin si nici dovada  ca acesta a decedat si ca reclamantii sunt mostenitorii acestuia  si pe fond au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
In acest sens au sustinut ca parata B F a fost inzestrata de catre tatal sau GG cu terenul revendicat de reclamanti si inca o parcela stapanita in prezent de acestia. Au mentionat paratii ca au stapanit in permanenta acest teren si inainte de colectivizare si in timpul CAP-ului, dar si dupa anul 1990 pentru ca era proprietatea paratilor  B G si B F. In acelasi punct a stapanit si G C teren de la  tatal sau G G. Dupa anul 1990 nici reclamantii si nici autorul acestora GC nu au pretins terenul revendicat stiind ca acest teren este proprietatea paratilor care au intemeiata gospodarie pe acel loc.
Au precizat paratii ca au construit gardul si garajul anterior anului 1990, grajdul fiind inregistrat in rolul fiscal  la comuna.
In continuare s-a sustinut de catre parati ca terenul revendicat se constituie ca o suprafata pe care  au gospodaria si folosesc acest teren sub nume de proprietar inca dinaintea anului 1962, iar daca s-ar pune problema admisibilitatii actiunii reclamantilor sunt constructori de buna credinta  si nu pot fi obligati la ridicarea constructiilor care revin in baza art 494 C.civ. reclamantilor care  vor trebui sa-i despagubeasca.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art 115 C.pr.civ.
In dovedirea celor sustinute, paratii au solicitat probele cu interogatoriu, acte, martori si expertiza.
Prin cererea reconventionala depusa  o data cu intampinarea paratii au solicitat obligarea reclamantilor la plata despagubirilor prevazute de art 494 Cod civil in masura in care instanta va considera ca terenul revendicat este proprietatea reclamantilor.
Cu privire la  ambele constructii, grajd si gard, paratii au sustinut ca au fost edificate anterior anului 1990, avand calitatea de constructori de buna credinta.
In drept, au fost invocate dispozitiile art 119 C.pr.civ. si art 494 Cod civil.
Actiunea reconventionala a fost timbrata potrivit chitantei de la filele 31, 43 fiind depus si timbru judiciar 3000 lei vechi.
Pentru dovedirea cererii reconventionale, paratii au propus probele cu interogatoriu, acte, martori si expertiza.
In timpul procesului , reclamantul G F a decedat ( fila 142 dosar initial) si au fost introdusi in proces in calitate de reclamanti mostenitorii acestuia G F, GF, G I D, G A M si G F G.
Cauza a fost suspendata la data de 27.05.2002(fila 218) in temeiul art 244 pct.1 C.pr.civ. si repusa pe rol la cererea paratilor la data de 17.11.2005.
La termenul din data de 16.01.2006, reclamantii si-au restrans actiunea in revendicare numai pentru suprafata de 421,88 mp evidentiata in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert Neamtu Ion.
Prin sentinta  civila nr.39/23.01.2006, Judecatoria Costesti a respins actiunea precizata a reclamantilor ca fiind introdusa de persoane fara calitate procesuala activa si cererea reconventionala , ca fiind lipsita de interes.
Tribunalul Arges a dispus prin decizia civila nr. 991/R/26.10.2006 casarea acestei sentinte si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pricina a fost inregistrata din nou pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 10.11.2006 sub nr.2188/2006.
Atat actiunea reclamantilor-parati cat si cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti au fost respinse de aceasta instanta prin sentinta civila nr.194/19.02.2007.
Recursul declarat de reclamantii-parati impotriva acestei sentinte a fost admis de catre Tribunalul Arges prin decizia civila nr. 1321/R/24.09.2007 prin care s-a dispus casarea acestei sentinte si trimiterea cauzei spre  rejudecare la Judecatoria Costesti.
In vederea rejudecarii , dosarul a fost inregistrat pe rolul acestei instante la data de 21.11.2007 sub nr. 2163/214/2006.
In cadrul probatiunii a fost incuviintata si administrata la propunerea ambelor parti proba cu expertiza tehnica, la data de 12.11.2009 fiind depus la dosar raportul de expertiza intocmit de expert M Lidia ( fila 121-128).
Impotriva acestui raport s-au formulat obiectiuni de catre reclamantii-parati pentru lamurirea carora  instanta a dispus chemarea  expertului care a efectuat lucrarea .
Doamna expert s-a prezentat la termenul de judecata din data de 01.02.2010 , lamuririle date fiind consemnate in scris in incheierea de sedinta de la aceasta data , dar  au fost materializate  si intr-un  inscris  semnat de doamna expert si depus de aceasta  la aceeasi data ( fila 154).
In sedinta publica din data de 29.03.2010 reclamantii-parati au depus o cerere  prin care si-au majorat obiectul actiunii in revendicare la suprafata de 473 mp.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de punere in posesie nr.1520/14.06.1993, autorul Grigore Constantin a fost pus in posesie de catre Comisia Locala de Fond Funciar Suseni cu suprafata de 0,5500 ha, in punctul Cersani- Boieni,  vecinatatile terenului fiind  indicate prin  trimiterea  la schita intocmita pe verso-ul acestui act.
Reclamantul-parat G F, decedat pe parcursul procesului si reclamanta-parata E E sunt copiii acestui autor, cealalta reclamanta-parata fiind sotia supravietuitoare a acestuia.
La randul sau, parata-reclamanta B F este sora autorului G C, ambii fiind  descendenti de grad  I ai autorului G G.
Aceasta parata-reclamanta a fost validata ca mostenitoare a tatalui sau prin sentinta civila  nr.3368/26.09.2003 pronuntata de Judecatoria  Pitesti(fila 249 dosar initial),irevocabila prin decizia nr. 957/07.09.2005 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratii -reclamanti au sustinut ca terenul pe care-l revendica partea adversa a fost dat ca zestre de catre autorul G G paratei-reclamante  B F.
Pentru dovedirea acestor sustineri au fost  audiate  martorele I F si O N ( filele 61-63, 90), din depozitiile carora nu s-a putut retine realitatea celor afirmate de paratii-reclamanti. Astfel, martora I F a declarat ca in urma cu 50 de ani a fost de fata cand  G G a promis paratei-reclamante B F un teren in posesia caruia va intra dupa decesul sau.
Referitor la acelasi aspect, cealalta martora a relatat ca inainte de revolutie G G a promis ca da fiicei sale B F o bucata de pamant la casatorie, precizand ca acest teren este gradina ce se afla in spatele casei. Aceasta afirmatie a martorei, lipsita de orice suport referitor la modalitatea in care imprejurarea afirmata a ajuns la cunostinta sa  nu poate fi luata in considerare pentru lamurirea situatiei de fapt caci instanta este in imposibilitate sa aprecieze asupra veridicitatii  acestei sustineri a martorei .
Potrivit declaratiei martorei O N, parata - reclamanta B F ar fi fost beneficiara  unei promisiuni facute de tatal sau G G cu privire la un teren asupra caruia aceasta urma sa intre in posesie dupa decesul promitentului, iar nu la incheierea casatoriei. Din actele dosarului s-a retinut ca acesta a decedat in anul 1974(considerentele sentintei de la fila 249) iar casatoria paratei-reclamante s-a incheiat in anul 1951 ( fila 159). , de unde rezulta ca depozitia acestei martore nu poate  fi interpretata in sensul unui element probator in sprijinul pretinsei inzestrari verbale.,inzestrarea care se facea numai cu ocazia casatoriei.
Distinct de cele sustinute de paratii-reclamanti, raportul de expertiza intocmit de expert Mandu Lidia a concluzionat ca terenul in litigiu a fost validat pe succesiunea lui Grigore Constantin.
Concluzia raportului de expertiza se coroboreaza si cu depozitia martorului B M ( fila 82) care a declarat ca terenul in litigiu a fost preluat de CAP de la G C.
Trei dintre cei cinci martori audiati in cauza au afirmat ca terenul respectiv a fost folosit de sotii B in timpul CAP-ului ca lot ajutator, iar martorul B M a precizat ca in perioada 1962-1990 terenul a fost folosit de CAP fiind cultivat cu pruni.
Interpretand materialul probator mai sus analizat, instanta constata  ca paratii-reclamanti nu detin  niciun act de proprietate asupra terenului in litigiu, iar in favoarea acestora nu poate fi retinuta incidenta art. 23 alin.2 din legea nr.18/1991 fata de cele declarate de martorii referitor la titlul cu care acest teren a fost folosit de catre paratii-reclamanti in perioada  colectivizarii.
 Pe de o parte se constata  ca in ciuda sustinerii sale de inzestrare cu acest teren, parata-reclamanta B F nu a valorificat in niciun fel pretinsa conventie verbala de dota iar terenul la care se refera aceasta cand invoca inzestrarea nici macar nu a fost validat pe succesiunea autorului comun G G, astfel cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza.
Sub cel de-al doilea aspect evocat mai sus, cel al aplicabilitatii art 23 din legea nr.18/1991, lucrarea dnei expert Mandu Lidia ( fila 125) a reliefat ca terenul in litigiu in suprafata de 473 mp face parte din gospodaria lui B G, aceasta suprafata fiind limitrofa suprafetei de curti ce apartine paratilor-reclamanti potrivit contractului de vanzare-cumparare nr.216/17.01.1996.
Legea fondului funciar reglementeaza si problema reconstituirii dreptului de proprietate asupra loturilor in folosinta. Potrivit art 23 alin3 din acest act normativ sunt excluse de la constituirea dreptului de proprietate suprafetele de teren care au fost atribuite fostilor membrii cooperatori cu titlu de lot de folosinta.
Martorul B M ( fila 82) a declarat ca terenul in litigiu a fost  preluat de CAP de la G C iar expertul desemnat in cauza a  identificat acest teren, a stabilit ca  are suprafata de 473 mp si a concluzionat ca a fost validat pe succesiunea lui G Constantin si nu se gaseste inscris in fisa cu date pentru eliberarea titlului de proprietate a autorului G G.
Cu ocazia interpelarii de catre instanta , doamna expert a mentionat ca potrivit schitei de punere in posesie, terenul limitrof pe latura  de nord a paratilor, inclusiv terenul in litigiu apartine autorului reclamantilor, respectiv G C.
Tinand seama de aspectele mai sus aratate instanta retine ca suprafata de teren ce a reprezentat lot in folosinta in perioada CAP-ului pentru sotii B Gheorghe si B Fl a fost anterior cooperativizarii proprietatea lui G C.
Terenurile atribuite de cooperativa  agricola de productie in folosinta unor cooperatori, in gradinile din intravilan ale fostilor proprietari revin, de drept potrivit art 25 alin.1 din legea nr. 18/1991 in proprietatea detinatorilor initiali sau mostenitorilor acestora. Prin detinatori initiali in sensul acestui text de lege se inteleg fostii proprietari ai terenului cu care au intrat in CAP.
In virtutea dispozitiilor art. 23 alin.3 si 25 alin.1 din legea nr.18/1991 si constatand , instanta  constata ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art 23 alin.1 din acest act normativ.
Probatoriul administrat in cauza a relevat ca reclamantii-parati detin acte de proprietate asupra terenului pe care-l revendica, in timp ce paratii-reclamanti, desi stapanesc acest teren nu pot opune reclamantilor vreun act care sa ateste ca sunt proprietari ai respectivului teren si nici nu se pot preleva de incidenta dispozitiilor art. 23 din legea nr.18/1991.
Actiunea in revendicare este o actiune reala si petitorie prin care cel care o promoveaza solicita sa i se  recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun de  care a fost deposedat si urmareste predarea posesiei acelui bun de catre acea persoana.
In considerarea celor mai sus expuse, in temeiul art 480 Cod civil,instanta va admite actiunea reclamantilor-parati si pe cale de consecinta va obliga pe paratii-reclamanti sa lase acestora in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 473 mp, teren situat in intravilanul comunei Suseni, sat Cersani, judetul Arges, evidentiat cu culoare verde pe schita anexa la raportul de expertiza intocmit de expert M Lidia.
Acelasi raport de expertiza a relevat ca pe acest teren se afla un grajd din zidarie si anexe gospodaresti provizorii care au fost materializate pe planul de situatie anexat acestui raport ( fila 127).
Referitor la perioada edificarii acestor lucrari, depozitiile martorilor audiati in cauza sunt contradictorii. Potrivit martorilor audiati la cererea paratilor-reclamanti grajdul  si gardul ar fi fost construite inainte de revolutie, in timp ce martorii propusi de  reclamantii-parati au declarat contrariul , indicand perioada ulterioara anului 1990 ca fiind  cea in care au fost realizate aceste lucrari .
In contextul acestor depozitii contradictorii ale martorilor si al raspunsului  paratilor-reclamanti  la interogatoriu, instanta va da relevanta probatorie raportului de expertiza intocmit de expert specialist constructor Capatana Alexandru ( filele 154-164) in primul ciclu procesual in lucrarea caruia se arata ca toate constructiile ce compun gospodaria paratilor au fost edificate inaintea anului 1990.
Se constata asadar ca paratii au efectuat pe terenul detinut ca lot ajutator o serie de constructii reprezentate de un grajd , alte anexe gospodaresti si imprejmuiri care se circumscriu notiunii  de investitii potrivit art 25 alin.3 din legea nr. 18/1991.
Alin.2 al aceluiasi text legal consacra dreptul persoanelor care au primit terenuri ca lot de folosinta si pe care au efectuat investitii la o despagubire egala cu contravaloarea acestora insa numai cu conditia ca acestea sa nu poata fi ridicate.
Proba cu expertiza finalizata prin raportul de expertiza mai sus mentionat nu a stabilit imposibilitatea ridicarii acestor constructii, motiv pentru care ca efect al admiterii actiunii in revendicare paratii vor fi obligati sa ridice grajdul amplasat pe terenul in litigiu si gardul imprejmuitor iar in caz contrar vor fi autorizati reclamanti sa efectueze  aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor, ca o modalitate de executare silita in natura a obligatiei stabilita in sarcina acestora, masura intemeiata pe dispozitiile art 1077 Cod civil.
Retinandu-se edificarea acelor lucrari anterior anului 1990 , paratii sunt considerati constructori de buna-credinta. Avand in vedere  caracterul special al legii nr.18/1991 fata de dispozitiile dreptului comun ale art. 494 Cod civil in ceea ce priveste posibilitatile proprietarului terenului si drepturile constructorului, instanta constata ca dispozitiile art. 494 Cod civil care exclud posibilitatea proprietarului terenului de a cere constructorului ridicarea lucrarilor efectuate  sunt inaplicabile in cauza. Ca atare, cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti este neintemeiata si va fi respinsa.
In temeiul art 485 Cod civil paratii-reclamanti vor fi obligati sa plateasca reclamantilor-parati suma de 262,7751 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului revendicat. Pentru determinarea cuantumului sumei datorate cu acest titlu instanta a avut in vedere concluziile raportului de expertiza intocmit de expert Neamtu Ion in anteriorul ciclu procesual constatand ca paratii-reclamanti nu s-au opus la folosirea acestui mijloc de proba si nici nu au contestat acest raport de expertiza in calea de atac. Potrivit acestui raport ( fila 193) in perioada 1997-2001 ar fi putut fi realizata o productie de 0,25 kg/mp, pretul de valorificare fiind de 4444,4  lei/kg, rezultand asadar o paguba cauzata de nefolosirea terenului pe perioada celor  5 cinci ani de 262,7751 lei, imputabila paratilor-reclamanti.
Avand in vedere considerentele de casare nr. 991/R/26.10.2006 va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor ca neintemeiata.
In temeiul art 274 C.pr.civ., retinand culpa procesuala a paratilor-reclamanti, instanta ii va obliga pe acestia la plata cheltuielilor de judecata catre reclamantii-parati in suma de 1398,25 lei, reprezentand taxe judiciare de timbru si timbre judiciare ( filele 3,  20, 85, 41 dosar recurs, 24 al doilea dosar recurs, 25, 29), onorariu avocat ( fila 12, 53 dosar recurs si 30 al doilea  dosar  recurs) si onorariu expert ( fila 92 dosar initial si fila 91 al doilea dosar rejudecare ) conform chitantelor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor ca neintemeiata.
Admite actiunea  formulata de reclamantii G F,  G I  D, G A - M, G F -  GHE, G V, E E, in contradictoriu cu paratii B GHE, B F, B D,  B M, B GH. M domiciliati in comuna Suseni, sat Cersani, judetul Arges, astfel cum a fost precizata.
Respinge cererea reconventionala ca neintemeiata.
Obliga paratii - reclamanti sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor - parati terenul in suprafata de 473 mp, situat in  intravilanul comunei Suseni, sat C, judetul Arges, evidentiat  cu culoare verde pe schita anexa la raportul de expertiza intocmit de expert M Lidia.
Obliga paratii-reclamanti sa ridice grajdul amplasat pe acest teren si gardul imprejmuitor.
In caz contrar autorizeaza pe reclamantii-paratii sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratilor-reclamanti.
Obliga paratii-reclamanti sa plateasca reclamantilor-parati suma de 262,7751 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului cu suprafata de 473 m.p aferenta perioadei 1997-2001.
Obliga paratii-reclamanti sa plateasca reclamantilor - parati cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1398,25 lei.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 08 Aprilie 2010.