DIVORT - NECOMPETENTA

    Potrivit art.17 din acelasi Regulament(CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta in temeiul prezentului regulament si pentru care, in temeiul prezentului regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta.
    Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 17.01.2008 si inregistrata sub nr.324/225/2008,reclamanta C. N. V. a chemat  in judecata pe  paratul C. Ghe. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna  desfacerea casatoriei din vina exclusiva a  paratului,revenirea la numele avut anterior incheierea casatoriei, incredintarea minorului  spre crestere si educare,obligarea paratului  la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului.
    In motivare actiunii se arata ca partile s-au casatorit la data de 26.10.2002 din relatiile de casatorie a rezultat minorul C. A.-G.,nascut la data de 26.08.2002 si ca relatiile de casatorie sau deteriorat ca urmare a comportamentului paratului care  o insulta,era violent,consuma excesiv bauturi alcoolice,iar in urma cu aproximativ 3 ani a parasit domiciliul conjugal plecand in strainatate astfel ca in prezent sunt despartiti in fapt.
    In drept actiunea reclamantei se intemeiaza pe dispozitiile art.37 alin.2, 40,42 alin.1,42 alin.3 si art.94 C.fam.
    In dovedirea actiunii s-a depus la dosarul cauzei in copie urmatoarele inscrisuri:certificat de casatorie,certificatul de nastere a minorului si copie carte de identitate reclamanta,dovada de resedinta in Italia.
    Cererea a fost legal timbrata.
    Paratul legal citat nu a formulat intampinare.
    In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat si instanta a incuviintat proba cu martori,in cadrul administrarii acestei probe fiind ascultati T. G. si S. Ghe.,din declaratiile acestora rezultand ca partile nu mai locuiesc in tara.
    Potrivit art..137 C.p.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
    Fata de exceptia invocata instanta o constata intemeiata si o va admite pentru urmatoarele considerente.
         Potrivit art.3 alin.1 din REGULAMENTUL (CE) NR. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului, sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:
    a) pe teritoriul caruia se afla:
        - resedinta obisnuita a sotilor sau
        - ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau
        - resedinta obisnuita a paratului sau
        - in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
        - resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
    - resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are "domiciliul" in acel loc,
    Inainte de a antama competenta de solutionare in fondul ei se impun cateva precizari.
    Regulamentele sun acele acte normative emise de catre organismele C.E. care au caracter obligatoriu pentru statele membre,astfel ca acestea au obligatia de a le aplica cu prioritate fata de legislatia interna. Pe de alta parte trebuie mentionat ca desi regulamentul nu defineste termenul de "resedinta",intelesul acesteia este dat de sensul sau obisnuit,respectiv acel loc in care o persoana isi desfasoara viata sa privata,avand caracter de stabilitate.
    Daca in ceea ce priveste divortul reglementarea competentei a fost aratata se impune analizarea si a competentei instantei cu privire la cererea de incredintare a minorului.
    Daca prin art.8 din Regulament se stabileste ca instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata,prin art.12 se realizeaza o prorogare de competenta,astfel ca instantele judecatoresti din statul membru care exercita competenta in temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente in orice chestiune privind raspunderea parinteasca in legatura cu aceasta cerere.
    Prin urmare cum la momentul efectuarii anchetei sociale se arata ca minorul rezultat din casatorie locuieste impreuna cu mama sa in localitatea Alexandria, Italia,minorul nemaiavand o resedinta in Romania,atunci cererea de incredintare este in competenta instantei stabilita prin art.3 din Regulament.
    Fata de acestea intrucat partile nu mai locuiesc in Romania de mai mult timp iar prin art.17 din acelasi Regulament, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta in temeiul prezentului regulament si pentru care, in temeiul prezentului regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta,apreciind intemeiata exceptia invocata o va admite si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.
    Fata de acestea intrucat partile nu mai locuiesc in Romania de mai mult timp iar prin art.17 din acelasi Regulament, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta in temeiul prezentului regulament si pentru care, in temeiul prezentului regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta,apreciind intemeiata exceptia invocata o va admite si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.