STABILIRE PROGRAM VIZITA. INTERESUL SUPERIOR AL MINORULUI

      
      Dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
      Judecatorul este obligat la solutionarea cererilor accesorii divortului, cum este cea care priveste legaturile personale cu minorul, sa tina seama de interesele copilului (art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului), contactele reciproc acceptabile ale copilului cu parintele sau constituie un element fundamental al vietii de familie, iar relatiile de familie nu se sfarsesc odata cu plasarea copilului in custodia unuia dintre parinti sau autoritatilor publice (hotararea din 24 martie 1988, cauza Olsson c./Suediei).
       In cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut in art.97 al.1, iar ca o expresie a acestuia art.98 al.1 C.fam. dispune ca "masurile privitoare la persoana copilului (...) se iau de catre parinti de comun acord". Nu trebuie insa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza exclusiv in interesul copiilor minori.
      In ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art.43 al.3 C.fam. contine o dispozitie de principiu, potrivit careia parintelui divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
     Astfel, in situatia in care parintele caruia i s-a incredintat copilul impiedica celalalt parinte in exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, impiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzator, de natura a reduce pastrarea legaturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de catre instanta masuri ca parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul sa aiba posibilitatea de a avea legaturi personale cu acesta in mod firesc. Acest drept urmeaza a fi exercitat insa in asa fel incat sa nu se influenteze negativ dezvoltarea minorului, urmand a se stabili un program prin care sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi. In realizarea efectiva a acestor legaturi trebuie sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi personale cu minorul si de interesul manifestat de parinte in acest sens.
     In cauza de fata, instanta retine ca din casatoria partilor a rezultat minorul U.I.F., nascut la 30.03.2000. Odata cu desfacerea casatoriei partilor, a fost incredintat minorul spre crestere, educare si supraveghere mamei sale, parata in cauza.
     Din probatoriul administrat in cauza, respectiv interogatoriul paratei, declaratiile martorilor si declaratia minorului data in  Camera de Consiliu se contureaza convingerea instantei ca reclamantul manifesta un sentiment puternic de afectiune fata de minor si a tinut in permanenta legatura cu acesta de la data despartirii in fapt a partilor. Afirmatia paratei, dar si a minorului conform careia minorul refuza sa mearga la domiciliul tatalui pentru ca ii este teama de actuala sotie a acestuia nu este  sustinuta de materialul probator, din declaratiile martorilor N.S.D. si S.I.D. (f.50) rezultand ca actuala sotie a paratului este o fire blanda, blajina, de profesie psiholog. De altfel, minorul a intalnit-o o singura data pe actuala sotie a reclamantului, asa cum el insusi a declarat (f.34), iar atunci i-a fost teama de aceasta pentru ca ii punea foarte multe intrebari. De asemenea, bunica paterna a copilului, martora U.A. a declarat (f.36) ca minorul nu ar fi in siguranta la domiciliul tatalui dar nu pentru ca actuala sotie ar fi violenta, ci pentru ca aceasta este cea din vina careia s-a destramat casnicia parintilor sai. Insasi parata, atat in intampinarea depusa, cat si la interogatoriu a precizat ca minorul nu doreste sa pastreze legaturi personale cu tatal sau si ca dupa ce se intoarce din domiciliul acestuia, unde paratul locuieste cu actuala sotie, minorul este abatut, temator, fara insa a preciza care este motivul pentru care minorul are un astfel de comportament sau daca a incercat sa afle care este cauza temerii minorului.
     Situatia de fapt retinuta a format convingerea instantei ca atitudinea minorului fata de tata si refuzul acestuia de a pastra legaturile firesti cu parintele sau sunt rezultatul influentei pe care mama sa si persoanele din mediul familial in care acesta locuieste o au asupra minorului. Convingerae instantei este accentuata si de declaratia martorului Stanciulescu Ion Gabriel, un prieten comun al parintilor minorului, care a constatat personal ca si in timpul casatoriei, existau numeroase discutii intre cei doi, in care parata il denigra pe reclamant si il indemna pe copil sa nu asculte de tatal sau. Este evident ca parata nu reuseste sa aiba in vedere interesul superior al copilului, care trebuie sa primeze fata de atitudinea ostila pe care aceasta o manifesta fata de fostul sot, atitudine ce face imposibila desfasurarea legaturii personale a tatalui cu minorul.
     Dispunandu-se in sensul legaturilor personale in loc public, in fata Primariei , asa cum a solicitat parata,   ar insemna ca tatal sa nu aiba  posibilitatea deplasarii impreuna cu minorul o perioada mai mare de timp, ceea ce nu poate fi acceptat. Atare dispozitie afecteaza atat programul de viata al partilor, cat si pe cel al minorului si lipseste de continut dreptul subiectiv al carui exercitiu devine formal de ambele parti. Nu se poate asigura intimitatea necesara unei relatii personale atat de delicata, cu atat mai mult cu cat minorul a pierdut obisnuinta relatiei cu tatal, presupunandu-se ca prin reluarea comunicarii sa recupereze pe cat posibil firescul acestei legaturi.
      Deplasarea impreuna cu minorul la domiciliul tatalui este absolut necesara pentru realizarea apropierii dintre tata si fiu. Intalnirea dintre copil si reclamant in loc public ar deveni impovaratoare prin repetitia si monotonia mediului ambiant, ceea ce ar produce un efect contrar celui scontat, iar pe de alta parte, aceasta modalitate de intrevedere are semnificatia unei sanctiuni pentru tata, deducandu-se ca relatia sa cu minorul trebuie sa se desfasoare sub supravegherea atenta a mamei sau a altor persoane, dispozitia de limitare in acest mod a dreptului fiind contrara finalitatii masurii.
      Potrivit art.14 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, alineatul final al acestui text de lege statueaza ca parintii nu pot impiedica legaturile personale ale copilului cu celelalte persoane alaturi de care s-a bucurat de viata de familie decat pentru motive temeinice, de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
      In speta, insa, se constata ca nu exista astfel de motive care sa justifice impiedicarea relatiilor personale ale tatalui cu minorul in modalitatea precizata de reclamant.
      Luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, si avand in vedere si prevederile art.16 din aceeasi lege, se considera ca nu se impune limitarea dreptului tatalui de a mentine legaturile personale cu minorul. O limitare nejustificata a dreptului  de a avea legaturi personale cu minorul, stabilind o modalitate de exercitare a acestora care efectiv lipseste de continut masura dispusa ar conduce la concluzia ca reclamantul are doar dreptul de a plati pensie de intretinere pentru minor, fara a beneficia insa si de dreptul de a pastra legaturile firesti cu copilul sau.
      Raportat la considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita actiunea asa Cuma  fost precizata si sa eca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul U.I.F., nascut la 30.03.2000, dupa urmatorul program: in prima si a treia saptamana din luna, de sambata, orele 10 pana duminica orele 16, de sarbatoarea Craciunului si doua saptamani in vacanta de vara, reclamantul  luandu-l pe minor de la sediul Primariei Drobeta Turnu Severin si aducandu-l  la domiciliul paratei.
      In temeiul art.274 Cpc, parata fiind in culpa procesuala, urmeaza a fi obligata la plata sumei de 508 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentand taxa timbru si onorariu avocat.