Plangere contraventionala

         R O M A N I A
JUDECATORIA GHERLA
        JUDETUL CLUJ
 DOSAR NR. 2889/235/2008
SENTINTA  CIVILA  Nr. 2809/2008
Sedinta publica de la 25 Noiembrie 2008
Instanta formata din:
PRESEDINTE :
GREFIER :

     Pe rol pronuntarea in cauza civila avand ca obiect plangerea contraventionala formulata de catre contestatoarea SC A__ SRL in contradictoriu cu intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Garda Finanaciara - Sectia Cluj.
     Dezbaterile pe fond au avut loc in sedinta publica de la 18.11.2008, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, facand parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de azi, 25.11.2008, cand, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:

I N S T A N T A
     
     Prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante, sub nr. 2889/235/2008, contestatoarea SC A_.. SRL a solicitat in contradictoriu cu intimata  Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Garda Finanaciara - Sectia Cluj anularea procesului-verbal de contraventie seria _. nr. _.. incheiat la data de 08.08.2008 de intimata.
     Contestatoarea nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
     In motivarea cererii contestatoarea a aratat ca la data de 08.08.2008 mai multi reprezentanti ai intimatei au realizat un control inopinat la punctul de lucru situat in ____. La parterul imobilului sus mentionat se afla o spalatorie auto, la etajul superior fiind amenajat un bar, unde clientii au posibilitatea de a astepta pe perioada in care se efectueaza activitatea de spalare a autovehiculelor.
     Cu ocazia acestui control organele abilitate au descoperit un plus de casa de 139,1 lei. In legatura cu aceasta suma, contestatoarea a aratat ca aglomeratia exagerata din data respectiva, precum si lipsa de experienta a angajatei insarcinata cu incasarea monetarului si marcarea acestuia, a determinat imposibilitatea emiterii tuturor bonurilor fiscale.
     Contestatoarea mai arata ca sanctiunile aplicate sunt excesive, contravenind dispozitiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, precum si jurisprudentei CEDO.
     De asemenea se arata ca mentinerea procesului-verbal de contraventie ar fi de natura a perturba in mod grav, si probabil chiar ireversibil, activitatea sa si bunul mers al acesteia. Astfel, se arata ca sanctiunea amenzii de 8000 lei este mult prea mare, iar sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni va lipsi in mod inevitabil angajatii societatii de un loc de munca, si va pune societatea in imposibilitate de a achita datoriile scadente (chirii, rate leasing, etc.).
     In probatiune contestatoarea solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, depunand in acest sens la copia procesului-verbal de contraventie contestat si anexele acestuia. De asemenea a solicitat incuviintarea probei testimoniale cu martorii C_. M_.. si D_.  P_...
     In drept, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 11 si urm. din OUG nr. 28/1999, precum si cele ale OG nr. 2/2001.
     In temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, cererea este scutita de taxa judiciara de timbru.
     Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
     In motivarea cererii intimata a aratat ca in urma controlului efectuat la punctul de lucru apartinand societatii petente situat in __.., jud. Cluj, s-a constatat ca acesta nu a utilizat aparatul de marcat aflat in dotarea sa, in sensul ca nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 139,1 lei, reprezentand incasari de la spalatoria auto.
     Fapta descrisa intruneste continutul constitutiv al contraventiei prevazute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999 si sanctionate de art. 11, alin. 1, lit. b, din acelasi act normativ. Masura confiscarii precum si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii au fost de asemenea aplicate conform legii (art. 11, alin. 3, si respectiv art. 14, alin. 2, din OUG nr. 28/1999).
     In continuare, intimata arata ca petenta nu a respectat dispozitiile art. 1, alin. 1 si 2 din OG nr. 28/1999 si nici dispozitiile art. 6 alin. 1, din Legea nr. 82/1991.
     De asemene se arata ca motivele invocate de petenta nu sunt de natura a inlatura sau atenua raspunderea contraventionala a acesteia. In acest sens se arata ca aglomeratia dintr-un magazin nu reprezinta o imprejurare imprevizibila, ci din contra este un eveniment care se intampla frecvent, motiv pentru care petenta avea obligatia de a lua toate masurile necesare pentru desfasurarea in conditii bune a activitatii. Prin urmare, vinovatia contestatoarei se manifesta cel putin sub forma culpei. De altfel, prin plangerea contraventionala introdusa, petenta recunoaste savarsirea faptei, aratand ca acestea reprezinta consecinta unor greseli involuntare pe care angajata le-a facut.
     Referitor la sanctiunea complementara a suspendarii activitatii respectivului  punct de lucru al petentei, intimata arata ca inlaturarea acesteia nu este posibila, intrucat aplicarea acesteia are caracter imperativ, agentul constatator neavand posibilitatea de optiune intre aplicarea si neaplicarea acesteia.
     De asemenea se arata ca in cauza nu se impune inlocuirea sanctiunilor aplicate cu sanctiunea avertismentului, intrucat fapta prezinta un grad ridicat de pericol social, fapt evidentiat de limitele ridicate ale sanctiunii amenzii, precum si de caracterul imperativ al masurii confiscarii si al sanctiunii complementare a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni. De asemenea pericolul social sporit al faptei este evidentiat si de consecintele acesteia, respectiv generarea fenomenului de evaziune fiscala. In cele din urma se arata ca pericolul social sporit este evidentiat si de faptul ca aproape 50% din incasarile din ziua respectiva nu fusesera marcate.
     Din aceste motive sanctiunea avertismentului nu ar respecta regula proportionalitatii intre fapta comisa si sanctiunea aplicata.
     Sanctiunea aplicata a fost corect individualizata de agentii constatatori, cu respectarea dispozitiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, amenda stabilita avand cuantumul minim prevazut de lege.
     In temeiul art. 242, alin. 2, C. proc. civ., intimata a solicitat judecarea cauze si in lipsa.
     In probatiune, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, depunand in acest sens la dosar copia raportului agentului constatator, copia procesului-verbal de contraventie contestat, copie monetar din data de 08.08.2008, copie nota explicativa, copie raport z, din data de 08.08.2008, copia procesului-verbal de suspendare a activitatii petentei din data de 08.08.2008.
     Intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
     Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar de parti.
     Analizand actele si lucrarile cauzei instanta retine urmatoarele:
     1. In legatura cu legalitatea procesului-verbal de contraventie, instanta constata ca acesta contine toate mentiunile prevazute de art. 16, din OG nr. 2/2001.
     De asemenea instanta constata ca petenta nu a invocat alte motive de nulitate ce nu pot fi invocate de instanta din oficiu.
     Din aceste motive, instanta retine ca prezumtia de legalitate a procesului-verbal de contraventie nu a fost rasturnata.
     2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta constata petenta nu a negat savarsirea faptei. Probele testimoniale administrate, desi nu au relevat inexistenta faptei, au furnizat niste elemente suplimentare de circumstantiere a faptei. Aceste elemente nu au fost contestate de intimata. Aceasta a aratat doar ca aceste elemente nu sunt de natura a inlatura sau atenua raspunderea contraventionala.
     In aceste conditii, instanta retine ca, in data de 08.08.2008, in urma controlului efectuat la punctul de lucru apartinand societatii petente situat in __.., s-a constatat ca acesta nu a utilizat aparatul de marcat aflat in dotarea sa, in sensul ca nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 139,1 lei provenita din activitatea de spalatorie auto. Desi martorii au sustinut ca era imposibil ca suma respectiva sa fi provenit din activitatea de cosmetica auto, intrucat serviciul nu era prestat in lipsa prezentarii bonului fiscal, declaratiile acestora sunt inlaturate de nota explicativa, unde martora C_ M_.. arata ca cei 139,1 lei erau "bani achitati la masini". Instanta apreciaza ca aceasta prima declaratie a martorei C_. M_.., data in fata agentilor constatatori releva adevarul, intrucat, a fost luata imediat dupa descoperirea faptei, astfel ca, in mod cert nu a existat nici o influenta exterioara asupra acesteia.
Cauza neemiterii bonurilor fiscale pentru suma de 139,1 lei a fost, dupa cum rezulta din declaratiile martorei C_.. M_.., aglomeratia excesiva din unitate din intervalul de timp imediat anterior controlului. La aceasta s-a adaugat si lipsa de experienta a martorei C_.. M__, care fusese angajata de societatea petenta in chiar ziua respectiva. Aspectele relevate de martora nu au fost contestate de intimata, care a aratat, in mod just de altfel, ca acestea nu sunt de natura a o exonera pe contestatoare de raspunderea contraventionala.
Sustinerile contestatoarei conform carora nu au fost indeplinite conditiile art. 3, din OG nr. 2/2001, referitoare la raspunderea contraventionala persoanei juridice, pentru motivul ca martora C_.. M_.. nu era la momentul respectiv serviciul sau, si deci nu o reprezenta, sunt neintemeiate. Instanta constata ca, astfel cum rezulta din declaratia martorei C_.. M__, in ziua respectiva a desfasurat activitati specifice unui angajat al petentei, avand calitatea de barman. Este evident ca aceasta activitate era realizata in numele persoanei juridice, iar nu in nume propriu. Iar, potrivit dispozitiilor art. 35, din Decretul nr. 31/1954, actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi. Prin urmare, fapta realizata de persoana fizica C_. M_.. este si fapta contestatoarei.
Astfel cum in mod corect s-a retinut in procesul-verbal de contraventie contestat fapta savarsita de contestatoare intruneste continutul constitutiv al contraventiei prevazute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999 si sanctionate de art. 11, alin. 1, lit. b, din acelasi act normativ. Sanctiunea amenzii a fost corect individualizata cu respectarea dispozitiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001. Masura confiscarii precum si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii au fost de asemenea aplicate conform legii (art. 11, alin. 3, si respectiv art. 14, alin. 2, din OUG nr. 28/1999).
     Instanta constata ca fapta a fost sanctionata corect, cu respectarea legislatiei nationale.
     Instanta retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, libertatea de legiferare a statului roman a fost limitata. Astfel, actele normative aflate in vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
     Instanta retine ca potrivit art. 1, din Protocolul aditional nr. 1, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
     Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru incalcarea anumitor dispozitii legale.
     Marja de apreciere a statelor nu este insa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului in dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila intre scopul urmarit si mijloacele utilizate. De asemenea in cauza Asito c. Moldovei, referindu-se chiar la cazul particular al amenzilor, Curtea a statuat ca aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat in mod nelegal de reclamanta (90.750 lei moldovenesti) este disproportionata in raport cu  scopul urmarit, motiv pentru care incalca dispozitiile art. 1, din Protocolul aditional nr. 1.
     Instanta retine ca primele doua conditii impuse de jurisprudenta CEDO au fost indeplinite. Astfel, fapta retinuta in sarcina contestatoarei precum si sanctiunea acesteia a fost prevazuta de dispozitii legale accesibile si previzibile, ce au fost aratate mai sus. De asemenea aceste reglementari au un scop legitim evident - prevenirea fenomenului de evaziune fiscala.
     Instanta constata ca petentei i-au fost aplicate doua sanctiuni pentru savarsirea faptei prevazute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999: amenda de 8000 lei; susspendarea activitatii punctului de lucru pe o perioada de 3 luni. De asemenea a fost luata si masura confiscarii sumei de 139,1 lei.
     Instanta apreciaza ca cele doua sanctiuni aplicate sunt vadit disproportionate in raport cu scopul urmarit - prevenirea evaziunii fiscale. Disproportia rezida in primul rand in prejudiciul mic creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale. Statul era indreptatit ca impoziteze profitul petentei, cota de impozitare fiind de 16% (art. 17, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).  Din probele administrate nu rezulta rata profitului realizat de contestatoare. Dar, indiferent de acesta, impozitul aferent profitului realizat din vanzarea unor servicii de 139 lei nu poate fi foarte mare. Spre exemplu, chiar daca am avea in vedere o rata a profitului de 100% (care este foarte mare), impozitul aferent sumei de 139 lei ar fi de 11,128 lei. Daca petenta ar fi optat pentru plata unui impozit pe venit (posibilitate conferita de art. 104, din Codul fiscal), care in anul 2008 avea valoarea de 2,5% (art. 107, din Codul fiscal), contestatoarea ar fi trebuit sa plateasca un impozit de 3,48 lei.
     Prin urmare, prejudiciul creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 139,1 lei este unul mic. Sanctiunea pecuniara aplicata, chiar daca a avut cuantumul minim prevazut de lege, este totusi de cel putin 800 ori mai mare decat prejudiciul creat, care oricum fusese recuperat prin confiscarea intregii sume de bani nemarcate. Iar daca contestatoarea ar fi optat pentru plata unui impozit pe venit disproportia dintre prejudiciul creat si sanctiunea pecuniara ar fi si mai mare (de 2300 ori mai mare decat prejudiciul creat).
     Instanta este constienta ca faptele de genul celor retinute in sarcina contestatoarei pot avea un caracter repetitiv, existand riscul ca numai o parte dintre acestea sa fie descoperite. Pentru aceste considerente ar fi justificata aplicarea unor sanctiuni care sa depaseasca cuantumul prejudiciului creat, pentru descurajarea fenomenului. Insa depasirea cu peste 800 de ori a prejudiciului, mergand chiar pana la de 2300 ori, creeaza o disproportie evidenta intre scopul legitim urmarit si drepturile contestatoarei. Prevenirea fenomenului ar putea fi realizata si prin controale sporite la persoanele juridice ce au mai fost sanctionate pentru fapte identice sau similare, descurajandu-le in acest mod sa mai savarseasca astfel de fapte.
     Instanta apreciaza ca sanctiunea complementara a suspendarii activitatii spalatoriei auto pe o perioada de 3 luni este de asemenea disproportionata in raport cu drepturile contestatoarei. Astfel, consecintele unei astfel de sanctiuni, pot fi de multe ori iremediabile, putand conduce la faliment. Suspendarea activitatii unei persoane juridice poate avea drept consecinta nu numai nerealizarea de venituri pe perioada respectiva, ci si pierderea clientelei, care in decursul perioadei de suspendare se poate indrepta spre alti prestatori de servicii. Reorientarea clientelei poate fi definitiva, putand persista si dupa incetarea masurii. Este lesne de inteles ca pozitia pe piata a unor persoane juridice sanctionate in acest mod poate fi iremediabil afectata.
     De asemenea aceasta masura are efecte negative asupra angajatilor persoanei juridice care vor deveni lipsiti de un loc de munca pe perioada suspendarii.
     Nu in ultimul rand, chiar si statul va fi afectat negativ de aceasta masura, care pe parcursul suspendarii activitatii persoanei juridice nu va incasa impozite nici de la aceasta si nici de la angajatii ei. Efectele negative se pot prelungi si pe termen mediu si lung, adica dupa incetarea masurii suspendarii, daca persoana juridica va falimenta.
     In aprecierea caracterului disproportionat al celor doua sanctiuni instanta are in vedere si conditiile care au favorizat savarsirea faptei: aglomeratia din magazin si experienta redusa a martorei C_. M_..
     In aprecierea caracterului disproportionat al celor doua sanctiuni, instanta mai are in vedere si contextul economic actual, care oricum este defavorabil tuturor agentilor economici. In toate statele afectate de criza economica mondiala se iau masuri pentru protejarea agentilor economici, pentru a preveni pe cat posibil falimentul acestora. In acest context, este cu atat mai putin oportuna aplicarea unor sanctiuni excesive, intrucat riscul producerii falimentului ca urmare al efectului cumulativ al celor doua sanctiuni, este cu mult sporit.
     Caracterul excesiv al sanctiunilor poate fi evidentiat si prin raportare la sanctiunile penale aplicabile persoanei juridice. Potrivit art. 531, alin. 2, C. pen., minimul general al pedepsei amenzii aplicabile persoanei juridice este de 2500 lei, adica cu mult inferior minimului special prevazut de art. 11, alin. 1, lit. b, din OUG nr. 28/1999. De asemenea, potrivit art. art. 531, alin. 3, lit. b, persoanei juridice i se poate aplica sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada cuprinsa intre 3 luni si un an. Aplicarea acesteia nu este obligatorie, decat in situatia in care legea prevede expres acest lucru (deci numai pentru infractiunile cu un pericol social ridicat). Deci este posibil ca o persoana juridica sa comita o infractiune si sa fie sanctionata numai cu o amenda de 2500 lei, adica cu mult mai putin sever decat pentru contraventia retinuta in sarcina contestatoarei.
     Prin urmare, prin raportare la dispozitiile Codului penal suscitate, sanctiunea aplicata contestatoarei, pentru savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa, este echivalenta cu sanctiunea de care ar fi fost pasibila pentru savarsirea unei infractiuni cu un pericol social ridicat, care sa prevada o sanctiune pecuniara de 3 ori mai mare decat minimul general al pedepsei amenzii si sa prevada obligativitatea aplicarii sanctiunii suspendarii activitatii sale pe o perioada de 3 luni. Acest lucru este inadmisibil, intrucat, contraventiile au un pericol social in abstracto inferior celui prezentat de infractiuni.
     Avand in vedere ca cele doua sanctiuni aplicate contestatoarei (amenda si suspendarea activitatii), sunt disproportionate in raport cu scopul legitim urmarit, instanta le va inlocui cu sanctiunea avertismentului.
     In legatura cu masura confiscarii, instanta apreciaza ca acesta nu este disproportionata in raport cu scopul legitim urmarit, fiind firesc ca petenta sa fie lipsita de sumele incasate in mod nelegal.
    Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte plangerea contraventionala a contestatoarei SC A_. SRL, formulata in contradictoriu cu intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Garda Financiara - Sectia Cluj, impotriva procesului verbal de contraventie, seria _ nr. _.., incheiat la data de 08.08.2008.
    Pe cale de consecinta va inlocui sanctiunile aplicate prin procesul-verbal de contraventie (amenda in cuantum de 8000 lei si sanctiunea complementara de suspendare a activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni) cu sanctiunea avertismentului.
    Va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de contraventie.
     In temeiul art. 274 C. proc. civ. instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
     
    Admite in parte plangerea contraventionala a contestatoarei SC A_. SRL, cu sediul social in __.., formulata in contradictoriu cu intimata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Garda Financiara - Sectia Cluj, cu sediul in Piata Avram Iancu, nr. 19, jud. Cluj,  impotriva procesului verbal de contraventie, seria _. nr. __, incheiat la data de 08.08.2008.
    Inlocuieste sanctiunile aplicate prin procesul-verbal de contraventie (amenda in cuantum de 8000 lei si sanctiunea complementara de suspendare a activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni) cu sanctiunea avertismentului.
    Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de contraventie.
    Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
    Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta  publica, azi, 25.11.2008.   PRESEDINTE                                                                      GREFIER