Drept la mostenire. Vocatie generala si vocatie concreta. Tranzactia drepturilor. Cenzurare.

In materie de mostenire legiuitorul a prevazut norme juridice imperative si principii legate de persoana celui care transmite succesiune si de persoana celor care invoca un drept propriu la succesiune. Astfel, desi s-a facut dovada decesului si a vocatiei generale de a veni la mostenirea defunctei, ca verisoara primara, fiind rude de gradul IV din Clasa a IV-a de mostenitori legali, partile tranzactiei nu s-au preocupat sa dovedeasca faptul ca defuncta nu a lasat descendenti, incat paratele sa nu fie inlaturate de la mostenire de rudele din Clasa I de mostenitori legali, nici ca aceasta nu a avut frati si surori, incat aceleasi parti sa fie inlaturate de rudele in grad mai apropiat, gradul II de rudenie.
In sfarsit, nu s-a probat modul de acceptare expresa in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii sau de acceptare tacita a succesiunii prin dovezi certe, de uz si dispozitie a unor bunuri care sa exprime vointa neindoielnica de acceptare cu atat mai mult cu cat partile nu sunt mostenitoare sezinare ele trebuind trimise in posesia bunurilor succesorale, acceptarea fiind una declarativa, formala precum afirmatiile din cauza. In consecinta, tranzactia va fi validata numai in partea privitoare la vocatia generala la mostenirea defunctei a rudelor defunctei din clasa a IV-a de mostenitori legali, rude de gradul IV. Prin cererea inregistrata la aceasta instanta reclamanta FR a chemat in judecata paratele DAI si ZHB solicitand sa se constate ca reclamanta si paratele au calitatea de succesori ai defunctei lor verisoare FR. In motivare, arata ca in urma decesului verisoarei lor FR_, reclamanta si paratele au ramas succesoare acceptante ale acesteia. In drept, invoca art. 700 C. civ.
Partile au convenit stingerea litigiului in forma: "Partile isi recunosc reciproc calitatea de succesor al defunctei FR... Cotele succesorale ce revin fiecarei parti sunt urmatoarele: FR - cota de 1/3; DAI - cota de 1/3 si ZHB - cota de 1/3."
Judecatoria a retinut ca FR_, cu ultimul domiciliu situat in Comuna G. Nr. 343, Judetul A. a decedat in data de 22 iunie 2010 in localitatea Arad, conform mentiunilor consemnate in Certificatul de deces Seria Nr. eliberat de Primaria Municipiului A in data de 23 iunie 2010, fila 35 dosar. In baza inscrisurilor doveditoare depuse la dosar, filele 30-40, retine ca reclamanta si paratele au ca parinti pe FS si FA si ca defuncta FR_, nascuta in 5 iunie 1964 si decedata in data de 22 iunie 2010, este fiica lui Ludovic si Maria, iar tatal partilor, FSt, nascut in 19 august 1926 si decedat in 15 mai 1963, este fiul lui Ludovic si Varvara. Retine ca FL nascut in data de 19 septembrie 1940 si decedat in data de 15 ianuarie 1996 este fiul lui Ludovic si Varvara. Rezulta ca partile sunt fiicele lui FSt casatorit cu FA si frate cu FL, tatal defunctei. Retine faptul ca nu s-a dovedit existenta vreunui bun in raport de care sa fie verificata acceptarea expresa in termenul legal de prescriptie sau prin acceptare tacita a mostenirii si nici imprejurarea ca mama partilor, FA, ca mama defunctei, FM, sunt ele insele decedate, respectiv ca FL si FM nu au avut alti copii decat pe defuncta, acesta din urma murind fara a lasa in urma descendenti.
In baza celor retinute, in temeiul art. 650, art. 651, art. 652, art. 653 alin. 2, art. 669, art. 670, art. 672, art. 675, art. 689 si art. 700 C. civ. 1864, Judecatoria va admite in parte actiunea civila validand in parte tranzactia partilor si va constata ca fiind deschisa succesiunea defunctei incepand cu data de 22 iunie 2010, data decesului, cu ultimul domiciliu avut in Comuna G. Nr. 343, Judetul A. urmand a constata exclusiv vocatia generala la mostenirea defunctei a rudelor defunctei din clasa a IV-a de mostenitori legali, rude de gradul IV, fara a valida tranzactia in ceea ce priveste vocatia concreta la mostenire si stabilirea cotelor dreptului succesoral.
Judecatoria aminteste partilor, in special reclamantei, pe de o parte obligatia pe care o au in ceea ce priveste dovedirea solicitarii acestora de a se constata existenta unui drept succesoral in anumita cota si calitatea de acceptant al mostenirii, pe de alta parte, faptul ca in materie de mostenire legiuitorul a prevazut norme juridice imperative si principii legate de persoana celui care transmite succesiune si de persoana celor care invoca un drept propriu la succesiune.
Astfel, desi s-a facut dovada decesului lui FR_ si a vocatiei generale de a veni la mostenirea acesteia, ca verisoare primare, partile tranzactiei nu s-au preocupat sa dovedeasca faptul ca FR_ a murit fara a lasa in urma descendenti, incat paratele sa nu fie inlaturate de la mostenire de rudele din Clasa I de mostenitori legali, nici ca aceasta nu a avut frati si surori, incat aceleasi parti sa fie inlaturate de rudele in grad mai apropiat, gradul II de rudenie. In sfarsit, nu s-a probat modul de acceptare expresa in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii sau de acceptare tacita a succesiunii prin dovezi certe, de uz si dispozitie a unor bunuri care sa exprime vointa neindoielnica de acceptare cu atat mai mult cu cat partile nu sunt mostenitoare sezinare ele trebuind trimise in posesia bunurilor succesorale, acceptarea fiind una declarativa, formala precum afirmatiile din cauza.

Nota. Recursul a fost respins de Tribunalul Arad prin Decizia civila nr. 282/17.12.2013