Divort cu minori

Tip speta -Sentinta  Civila NR. 342/17.05.2012
Domeniu-divort cu minori
      
      
      
      Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Macin sub nr.832/253/2011, modificata, reclamanta G. J. G. a chemat in judecata paratul G. V., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei lor prin acordul partilor, revenirea la numele purtat anterior casatoriei, respectiv C., exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta cu privire la minora G. D. A.,  stabilirea locuintei minorei la mama reclamanta, precum si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere.
In motivarea in fapt a cererii se arata ca reclamanta este strans legata afectiv de minora si beneficiaza de conditii optime pentru cresterea, ingrijirea si educarea ei.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art.38, art.40 alin.3, art.42, art.94 Cod fam. si art.274 Cod proc.civ.
In dovedirea cererii reclamanta a atasat certificatul de casatorie in original, copia certificatului de nastere al minorei, copia livretului de familie.
Paratul, legal citat, a formulat intampinare si cerere reconventionala (filele 25-26, 41-42), modificata, prin care a solicitat desfacerea casatoriei prin acordul partilor, revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti in ceea ce priveste minora G.D. A., stabilirea locuintei acesteia la mama reclamanta, obligarea reclamantei la plata unei contributii lunare in cuantum de 1/4 din venitul net realizat, precum si instituirea unui program de vizitare a minorei. S-a mai solicitat si obligarea reclamantei la plata sumei de 15000 euro cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul suferit prin desfacerea casatoriei, capat de cerere la care paratul a renuntat ulterior.
      In drept, cererile au fost intemeiata pe disp. art.115-120 Cod proc.civ., art.373-404 Cod civil.
Instanta a incuviintat si a administrat la solicitarea partilor proba testimoniala cu cate 2 martori, declaratiile acestora fiind consemnate la filele 59-62 din dosar, si proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar certificatul de casatorie in original, certificatul de nastere al minorei in copie, adeverinte de salariu, referatul de ancheta sociala din 24.04.2012 (filele 51-52) efectuat la domiciliile partilor, minora fiind ascultata de instanta.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
      Partile s-au casatorit la data de 23.11.1988, conform certificatului de casatorie seria CE nr.829984 (fila 4). Din casatoria partilor au rezultat  doi copii, dintre care minora G. D. A.,  nascuta la data de 15.11.1999 (certificat de nastere fila 7).
      Potrivit dispozitiilor art.374 din Codul civil divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
      Raportand cererea partilor la prevederile art.374 Cod civil, instanta constata ca actiunea este intemeiata, astfel ca o va admite si va dispune desfacerea casatoriei  prin acordul partilor.
      In baza art.383 alin.3 Cod civil, instanta va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv C.
      Conform dispozitiilor art.396 C.civ. instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta, iar, potrivit art.263 C.civ., in toate masurile care privesc copiii trebuie sa prevaleze interesul superior al copilului.
      Probele administrate, respective inscrisurile constand in concluziile raportului de ancheta psihosociala-filele 51-52, adeverinta de salariu-fila 47, precum si declaratiile martorilor audiati in cauza-filele 59-62, dovedesc implicarea ambilor parinti, dar cu preponderenta a mamei, in cresterea si educarea minorei, precum si conditiile materiale de care aceasta dispune.
      Instanta apreciaza ca stabilitatea emotionala a minorei reclama mentinerea climatului familial actual de care se bucura aceasta, mai ales ca profesia paratului nu ii permite exercitarea in mod direct si continuu a autoritatii parintesti asupra minorei, ci eventual prin persoane interpuse (aspect relevat de  martorul T. G.e-declaratie fila 62).
      Coroborand aceste aspecte si avand in vedere varsta minorei, optiunea manifestata in fata instantei cu ocazia ascultarii acesteia, precum si imprejurarea ca aceasta a dezvoltat in mod firesc puternice sentimente de atasament fata de mama, cu care locuieste in prezent, instanta apreciaza ca exista motive intemeiate ca exercitarea autoritatii parintesti sa revina exclusiv reclamantei, aceasta prezentand suficiente garantii morale si materiale pentru a asigura minorei si pe viitor o dezvoltare armonioasa. Instanta are in vedere in acest sens, ca, pentru exercitarea efectiva a autoritatii parintesti se impune efectuarea in mod permanent si continuu de acte privitoare la minor (altele decat cele curente), acte care pot pricinui prejudicii minorului in masura in care sunt efectuate cu intarziere. Or, in cazul de fata, instanta constata ca sotii nu au manifestat o atitudine concilianta, astfel incat sa existe premisele unei bune intelegeri in viitor in scopul indeplinirii in timp util a actelor privitoare la minor. Dimpotriva, instanta apreciaza ca din circumstantele spetei se naste prezumtia ca in viitor exercitarea in comun a autoritatii parintesti va fi o sursa continua de litigii, o sursa care in concret va fi de natura sa aduca atingere interesului superior al minorului.
      In acest sens, instanta retine incidenta in cauza a dispozitiilor art.398 C.civ. daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
      
      
      
      In raport de dispozitiile art.400 C.civ. care prevad in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic, instanta stabileste locuinta minorei la mama reclamanta.
      Potrivit dispozitiilor art.402 Cod civil instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
      Totodata, art.499 C.civ. prevede ca tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala, iar potrivit art.529 din acelasi act normativ intretinerea este datorata in functie de nevoia celui care o cere si de mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
      In plus, art.525 C.civ. statueaza ca minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
      Avand in vedere ca locuinta minorei va fi stabilita la mama reclamanta, care va exercita exclusiv autoritatea parinteasca, iar acesta isi va indeplini in natura obligatia de intretinere fata de copil, instanta constata ca sunt intrunite conditiile legale pentru obligarea  tatalui  parat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei G. D. A..
      Pe cale de consecinta, in conformitate cu dispozitiile art.529 alin.2 coroborat cu art.530 alin.3 C.civ., paratul  va fi obligat sa plateasca in favoarea minorei, incepand cu data introducerii actiunii, respectiv 19.07.2011 si pana la majoratul acesteia, o pensie lunara de intretinere in cota de 25% din venitul net efectiv realizat, dar nu mai putin decat salariul minim net pe economie. 
      In acest sens, avand in vedere principiile care statueaza preeminenta interesului superior al minorului si ca hotararea judecatoreasca isi produce efectele pentru viitor, instanta apreciaza ca dispozitia data in sensul raportarii la venitul efectiv realizat, este de natura sa produca cele mai eficiente efecte practice, intrucat suma urmeaza a fi individualizata la momentul punerii in executare, fapt ce scuteste partea de necesitatea efectuarii de noi demersuri in justitie ori de cate ori se schimba cuantumul veniturilor realizate.
      De asemenea in masura in care partea obligata nu realizeaza venituri, atat interesul minorului cat si al debitorului sunt puse la adapost prin faptul ca minimul de intretinere este asigurat prin raportare la salariul minim pe economie.
      Cu privire la cererea reconventionala formulata de parat privind stabilirea unui program de vizitare a minorei, instanta va avea in vedere dispozitiile art.401 C.civ., conform carora parintele divortat separat de copilul sau, are dreptul de avea legaturi personale cu acesta. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
      La alegerea modalitatii concrete de exercitare a acestui drept, in conformitate cu prevederile art. art.263 C.civ., conform carora in toate masurile care privesc copiii precum trebuie sa prevaleze interesul superior al copilului, instanta urmeaza sa tina cont doar de interesul minorului, respectiv de necesitatea ca parintele sa il poata vedea si sa tina  personal legatura cu el, pentru a se putea realiza o apropiere sufleteasca fireasca intre copil si parintele respectiv.
      Totodata, instanta retine ca in cauza nu s-a facut dovada existentei unor motive temeinice pentru limitarea dreptului paratului de a avea legaturi personale cu minorul.
      In acest context, tinand cont si de pozitia procesuala a reclamantei, care a fost de acord cu privire la acest program, instanta va stabili programul de vizitare, dupa cum urmeaza:
      - in prima si a treia saptamana din luna - de vineri ora 18,00 pana duminica ora 18,00;
      - a doua zi de Paste si a doua zi de Craciun intre orele 10,00-19,00;
      - luna august din vacanta de vara;
      - a doua saptamana din vacanta de iarna.
      Programul de vizita include posibilitatea paratului de a lua minora de la domiciliul mamei, insa cu obligatia de a o readuce la domiciliul sau la sfarsitul programului.
      In temeiul dispozitiilor art. 246 Cod proc.civ., instanta va lua act de renuntarea la judecata cererii paratului privind obligarea reclamantei la plata sumei de 15000 euro cu titlu de despagubiri.
      Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate in cauza de catre reclamanta, raportat la disp.art.274 C.proc.civ. si la solutia ce se va da in cauza, instanta va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei, reprezentand onorariu de avocat (chitanta fila 63). Red.Jud.FMI

1