Somatie de plata (respinsa)

Tip speta -Sentinta  Civila NR. 328/10.05.2012                                                                                                                                                                               
Domeniu-Somatie de plata (respinsa)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Macin sub nr. 342/253/2012, creditoarea SC D.C.S. SA a solicitat emiterea unei ordonante prin care debitorul R.M. E. sa fie somat sa plateasca suma de 365,67 lei reprezentand contravaloarea serviciilor audiovizuale oferite debitorului.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca in baza contractului nr.11/071/00168/10.11.2009 a furnizat debitorului servicii audiovizuale, a caror contravaloare (evidentiata prin facturile fiscale anexata cererii) nu a fost achitata la scadenta.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001.
      La cererea adresata instantei au fost anexate in copie o serie de inscrisuri, respectiv contractul incheiat intre parti, facturi fiscale emise in contul debitorului, dovada onorariului de avocat, fisa de cont a debitorului.
      Debitorul, desi conform art. 4 din O.G. nr. 5/2001, a fost legal citat cu copie de pe cererea introductiva si inscrisurile anexate si cu mentiunea de a depune intampinare, nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus intampinare prin care sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele de aparare, conform dispozitiilor art. 115-118 C. proc. civ.
      
      Verificand conditiile cerute cumulativ, expres si imperativ de procedura speciala reglementata de O.G. nr. 5/2001, instanta constata ca acestea nu sunt intrunite pentru considerentele urmatoare:
Dispozitiile normative speciale prevazute de O.G. nr. 5/2001 prevad urmatoarele:
      Art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 -  Procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
      Conform acestui text de lege, pentru admiterea unei cereri de emitere a ordonantei care sa contina somatia de plata, este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii.
      Creditoarea trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile privind o obligatie pecuniara a debitoarei sale, creanta care sa provina dintr-un act scris insusit de parti si sa priveasca drepturi si obligatii ce rezulta din executarea unor servicii, lucrari sau alte prestatii.
      In speta, prin contractul nr. 11/071/00168/10.11.2009 incheiat intre cele doua parti (filele 5-7), creditoarea s-a obligat sa furnizeze debitorului servicii audiovizuale. Creditoarea a emis pe numele debitorului facturile fiscale anexate cererii formulate (filele 13-19), facturi prin care a retinut obligatia la plata a debitorului pentru diferite sume, fiind mentionat la capitolul denumire servicii sau produs "DTH AKTA Baza".
      Pentru ca aceste sume de bani nu au fost achitate de catre debitor, instanta a fost investita de catre creditoare cu solutionarea prezentei cereri de emitere a somatiei de plata.
      Instanta retine ca intre parti a fost incheiat un contract privind furnizarea de servicii audiovizuale, prin care s-au stabilit cu putere obligatorie intre parti numai regulile generale in care urma sa fie desfasurata prestarea serviciului de catre creditoare si efectuare platilor de catre debitor.
      In aceste conditii, valoarea juridica actului bilateral incheiat intre cele doua parti este aceea a unui contract care fixeaza cadrul general de derulare a relatiilor contractuale dintre cele doua parti. El nu poate reprezenta prin sine insusi o dovada a existentei creantei, a intinderii acesteia sau exigibilitatii ei, executarea obligatiilor asumate de parti urmand a fi efectiv concretizata prin facturile fiscale emise de creditoare.
      In acord cu art. 46 C.com., instanta retine ca, daca in privinta creditorului factura fiscala emisa de acesta dovedeste existenta operatiunii comerciale mentionate indiferent daca poarta sau nu semnatura sa, in ceea ce-l priveste pe debitor, pentru a-i putea fi opozabila, factura trebuie sa fie acceptata expres, in scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente:
    Art. 46 C. com. -  Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza: (...) cu facturi acceptate.
In speta facturile emise de catre creditoare nu poarta semnatura debitorului, aspect fata de care acestea nu pot fi considerate ca reprezentand "facturi acceptate" in sensul legii.
Drept urmare, atata vreme cat factura fiscala care cuantifica obligatia de plata asumata prin contractul cadru nu beneficiaza de o forma de acceptare din partea creditorului, existenta creantei invocate este pusa sub semnul indoielii, lipsindu-i chiar caracterul cert, astfel cum acesta este reglementat de art. 379 alin. (3) C. civ.:
Art. 379 alin. (3) C. proc. civ. - Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
In plus, chiar daca s-ar trece peste acest aspect si s-ar aprecia ca o daca cu semnarea contractului, creanta invocata de creditoare dobandeste caracter cert, instanta constata ca intinderea serviciului prestat de creditoare si pretul care trebuie achitat pentru acest serviciu nu sunt prevazute in contract, motiv pentru care creantei i-ar lipsi caracterul lichid, astfel cum acesta este definit de art. 379 alin. (4) C. proc. civ., deoarece factura (care determina catimea debitului) nu este insusita de catre debitor, asa cum s-a aratat mai sus:
      Art. 379 alin. (4) C. proc. civ. - Creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteala.
      Mai mult decat atat, instanta retine si faptul ca desi din continutul contractului rezulta ca acesta este semnat de un reprezentant (agent) al creditoarei, nu s-a facut dovada reprezentarii iar contractul poarta stampila unei alte societati comerciale decat creditoarea.
      Pentru toate aceste considerente, in raport de dispozitiile normative invocate, instanta urmeaza sa respinga cererea formulata, creditoarea avand posibilitatea de a se adresa instantelor de judecata pentru recuperarea creantei pretinse printr-o actiune in pretentii, intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, procedura unde se poate pune in discutie caracterul cert, lichid si exigibil al acestor creante intr-un regim probatoriu mai permisiv.