Dreptul parintelui divortat, caruia nmu i s-a incredintat minorul spre crestere si educare, de a pastra legaturile personale cu copilul.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR.457/C/19.02.2009. Dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat minorul spre crestere si educare, de a pastra legaturile personale cu copilul. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la data de 03.06.2008 reclamantul S N a chemat in judecata pe parata F M solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa incuviinteze reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora  S O timp de o saptamana in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de Pasti, 2-3 saptamani in vacanta de vara, cu posibilitatea de a o lua pe minora in concedii, in vacante sau la domiciliul reclamantului si sa dispuna obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 2384/C/20.12.2007 pronuntata de Judecatoria Mangalia s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, incredintarea minorei spre crestere si educare paratei si obligarea reclamantului la plata in favoarea minorei a unei pensii lunare de intretinere.
Reclamantul a mai aratat faptul ca de la data desfacerii casatoriei nu a mai avut posibilitatea de a lua legatura cu minora intrucat acest lucru i-a fost interzis de catre parata.
S-a mai aratat faptul ca incercarile reclamantului de o convinge pe parata cu privire la interesul superior al copilului, ce primeaza in fata resentimentelor parintilor, s-au lovit de un zid de insensibilitate, agresiv atat verbal cat si gestic.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 43 alin.3 Codul familiei.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca este de acord cu admiterea cererii formulate de reclamant cu exceptia saptamanii de vizita propusa in timpul vacantei de primavara, motivat prin aceea ca intreaga vacanta de Paste dureaza 7 zile.
S-a mai aratat de catre parata faptul ca sustinerile reclamantului in sensul ca nu i-a permis pastrarea legaturilor personale cu copilul nu corespund adevarului, reclamantul fiind acela care, fiind efectiv plecat, a abandonat orice responsabilitate paterna.
S-a aratat de catre parata faptul ca se impune ca reclamantul sa precizeze cu exactitate programul de vizita, astfel incat fiecare dintre parti sa fie in masura sa-si faca un plana de vacanta sau de alta natura si sa fie in masura sa il respecte.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-18 Cod procedura civila.
Prin raspunsul la intampinare, depus la dosarul cauzei la data de 12.08.2008, reclamantul a  precizat ca solicita stabilirea unui program de vizita astfel incat minora sa petreaca sarbatoarea Craciunului cu parata iar revelionul cu reclamantul iar trei saptamani din  vacanta de vara, in luna august, sa le petreaca alaturi de reclamant.
Cu privire la  vacanta de Paste s-a aratat ca aceasta are durata de doua saptamani astfel incat este posibil ca minora sa petreaca o saptamana impreuna cu reclamantul.
Prin cererea scrisa depusa la dosarul cauzei la data de 30.09.2008, parata a aratat ca revine asupra pozitiei procesuale exprimate prin intampinare si ca nu mai este de acord cu admiterea cererii formulate de catre reclamant .
Parata a solicitat restrangerea drastica a programului propus de reclamant, cu consecinta vizitarii minorei doar la domiciliul paratei.
S-a motivat prin aceea ca de la data redactarii intampinarii s-au intamplat o serie de fapte care i-au creat paratei o teama cu referire la comportamentul reclamantului fata de minora. S-a arata ca reclamantul a manifestat in prezenta copilului un comportament deplorabil si dezaxat, folosind un limbaj trivial si necorespunzator varstei minorei.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu interogatoriul paratei.
In combaterea cererii, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu interogatoriul reclamantului.
Apreciind ca probele solicitate de parti sunt pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei, instanta le-a incuviintat.
Din oficiu, in exercitarea rolului activ reglementat de dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila si apreciind ca sunt utile justei solutionari a cauzei, instanta a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliile partilor.
Au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: referatele de ancheta sociala intocmite de Autoritatile tutelare, formular de primire bani prin MoneyGram, copie de pe decizia nr. 82/2003 pronuntata de Curtea Constitutionala. 
Au fost audiati martorii D E, BI, M V.
Au fost administrate probele cu interogatorii, raspunsurile partilor la intrebari fiind consemnate si anexate la dosar.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea nr. 272/2004 a fost ascultata in Camera de consiliu minora SO ( proces-verbal).
Din analiza materialului probator administrat in cauza, in vederea solutionarii cererii, instanta retine urmatoarea situatie de fapt.
Minora S O s-a nascut in anul 1998 si este fiica reclamantului si a paratei.
Cu prilejul desfacerii casatoriei partilor prin divort, prin sentinta civila nr. 2384/C/20.12.2007 pronuntata de Judecatoria Mangalia, minora a fost incredintata spre crestere si educare paratei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de intretinere( referatele de ancheta sociala).
Pana in luna octombrie 2008 minora a locuit impreuna cu parata in mun. Mangalia( declaratiile martorilor).
In prezent, minora locuieste impreuna cu parata in municipiul S, unde beneficiaza de conditii corespunzatoare de crestere si educare si unde frecventeaza cursurile scolare (declaratiile martorilor, referatul de ancheta sociala).
Reclamantul locuieste in strainatate si este salariat al unei firme de constructii din aceasta tara.
Partile detin in mun. Mangalia un apartament compus din trei camere si dependinte, imobil in care reclamantul locuieste cu prilejul vizitelor in Romania( referatul de ancheta sociala).
Dupa desfacerea casatoriei partilor,  reclamantul a manifestat un interes constant pentru cresterea si educarea minorei, a  participat la cheltuielile impuse de intretinerea copilului, a contactat-o telefonic din strainatate, a vizitat-o cu prilejul revenirilor in tara si i-a oferit daruri corespunzatoare varstei si preocuparilor minorei ( declaratiile martorilor).
Din declaratiile martorilor audiati in cauza si a celor declarate de minora cu prilejul ascultarii de catre instanta a rezultat ca intre minora si reclamant s-au dezvoltat sentimente reciproce de afectiune si atasament iar copilul a primit cu bucurie vizitele tatalui si le asteapta in continuare cu nerabdarea caracteristica varstei.
Raporturile dintre parti sunt tensionate si se repercuteaza asupra legaturilor personale dintre minora si reclamant.
Astfel,  pe fondul existentei procesului de partaj al bunurilor comune si al unor discutii purtate de reclamant cu minora referitoare la comportamentul paratei, aceasta din urma, incepand din vara anului 2008,  nu i-a mai permis reclamantului sa se intalneasca cu minora si nici sa o contacteze prin intermediul telefonului (declaratiile martorilor, raspunsurile paratei la interogatoriu).
Avand in vedere situatie de fapt retinuta instanta apreciaza ca sunt intrunite cerintele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamant.
In drept, potrivi dispozitiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei, parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu aceasta precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Textul de lege anterior mentionat utilizeaza termenul de drepturi ale parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, dar care pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala,  in opozitie cu tertele persoane si, in special, cu celalalt parinte, caruia i s-a incredintat copilul si care este debitorul obligatiilor corelative, fiind tinut sa-i asigure fostului sau sot, care si-a pastrat calitatea de parinte, realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege.
O atare conduita cooperanta este impusa de imprejurarea ca drepturile mentionate constituie, in realitate, mijloace pentru indeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de copilul sau si care subzista atata timp cat parintele nu este decazut din drepturile parintesti.
Astfel, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament iar potrivit alin. 3, parintii nu pot impiedica relatiile personale ale copilului cu bunicii, fratii ori cu alte persoane alaturi de care acesta se poate bucura de viata de familie decat in cazul in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Potrivit art. 15 alin. 1 lit. a-e din Legea nr. 272/2004, in sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin: intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;  vizitarea copilului la domiciliul acestuia;  gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;  corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul.
In conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 si 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor si va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cazurile solutionate de instantele judecatoresti.
Fata de dispozitiile legale anterior mentionate si avand in vedere situatia de fapt retinuta pe baza probelor administrate in cauza, in sensul ca relatiile dintre parti sunt tensionate si se repercuteaza asupra modului de pastrare a legaturilor personale ale minorei cu reclamantul si rudele pe linie paterna,  instanta apreciaza ca este in interesul superior al copilului stabilirea unui program care sa-i permita mentinerea unor relatii personale firesti si a contactelor directe si cu parintele caruia nu i-a fost incredintat.
Instanta apreciaza de asemenea ca programul de vizita  se impune a fi stabilit in afara domiciliului paratei, starea conflictuala dintre parti fiind de natura sa limiteze exercitarea efectiva a dreptului recunoscut de lege reclamantului, de a avea legaturi personale cu copilul, drept care presupune posibilitati reale de a interactiona cu fiica sa, fara a se simti stanjenit de prezenta sau de amestecul celuilalt parinte.
Sustinerile paratei in sensul ca reclamantul a manifestat un comportament aberant si dezaxat fata de minora,  acesteia nu i-ar fi benefice contactele cu reclamantul in absenta paratei intrucat minora a dezvoltat un sentiment de teama si ca nu mai doreste sa pastreze legaturile personale cu reclamantul nu pot fi retinute intrucat nu au fost dovedite ci chiar combatute prin probele administrate in cauza.
Astfel,  chiar din declaratia martorei D E, care urmeaza a fi privita prin prisma relatiei de prietenie cu parata si familia acesteia, a rezultat ca nu asistat la intalniri dintre reclamant si minora ulterioare despartirii partilor, ca raporturile dintre parti sunt tensionate  iar  minora i-a relatat aspecte  privind discutia purtate cu reclamantul la invitatia bunicii materne, pentru a motiva accidentul vascular suferit de bunicul minorei si refuzul paratei de a-i permite reclamantului sa pastreze legaturile personale cu copilul.
De asemenea, din declaratiile martorilor audiati in cauza la propunerea ambelor parti, a rezultat ca  pana la momentul despartirii in fapt a partilor reclamantul s-a ocupat in mod corespunzator de cresterea si educarea copilului, intre minora si tatal acesteia s-au dezvoltat sentimente reciproce de afectiune si atasament,  copilul a primit cu bucurie darurile facute de acesta si vizitele tatalui ulterior divortului partilor, ocazii cu care reclamantul a manifestat un comportament corespunzator fata de minora.
In plus, cu prilejul ascultarii de catre instanta in Camera de Consiliu, minora si-a exprimat dorinta de a pastra legaturile personale cu tatal in conditiile in care i-ar vorbi frumos despre mama.
Coroborand aspectele rezultate din probele administrate in cauza cu atitudinea manifestata de catre minora fata de ambii parinti cu prilejul ascultarii acesteia de catre instanta, se poate retine ca imprejurarea ca, in pofida imaturitatii psihice si a lipsei experientei de viata,  ostilitatea reciproca resimtita de parti si exprimata si in raporturile cu minora, nu a fost de natura sa-i afecteze acesteia sentimentele de afectiune dezvoltate fata de ambii parinti si posibilitatea de a sesiza care este adevaratul sau interes in raporturile cu acestia.
Cat priveste programul de vizita, avand in vedere situatia de fapt retinuta pe baza probelor administrate in cauza, instanta apreciaza ca incuviintarea de a o lua pe minora  la domiciliul reclamantului sau in concedii timp de 3 zile in perioada vacantei de Paste, doua saptamani in perioada vacantei de vara, in luna august, si timp de o saptamana in timpul vacantei de iarna, intre 27 decembrie si 2 ianuarie inclusiv este de natura a permite atat tatalui cat si minorei sa pastreze relatii personale si sa se bucure de viata de familie fara afectarea interesului superior al copilului si a dreptului recunoscut reclamantului de dispozitiile art. 43 alin. 3 Codul familiei si de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a o lua pe minora la domiciliul sau timp de o saptamana in perioada vacantei de Paste, instanta apreciaza ca nu poate fi admisa, fiind de notorietate imprejurarea ca aceasta vacanta are o durata de 7 zile.
Instanta apreciaza astfel ca admiterea cererii reclamantului, astfel cum a fost formulata,  ar aduce atingere dreptului minorei de a a-si petrece o fractiune din vacanta de  Paste alaturi de parata si, eventual, alaturi de rudele pe linie materna.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse,  instanta va admite in parte cererea formulata de reclamant si va obliga pe parata sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora SO in sensul de a o lua pe minora  la domiciliul reclamantului sau in concedii timp de 3 zile in perioada vacantei de Paste, doua saptamani in perioada vacantei de vara, in luna august, si timp de o saptamana in timpul vacantei de iarna, intre 27 decembrie si 2 ianuarie inclusiv, cu obligatia de a o readuce pe minora la domiciliul paratei dupa terminarea programului de vizita, si va respinge ca nefondate celelalte pretentii ale reclamantului.