SOMATIE DE PLATA - ADMISA EXCEPTIA NECOMPETENTEI TERITORIALE

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr. 329/259/18.02.2011, reclamanta-creditoare S.C. A.C. SRL a chemat in judecata pe parata-debitoare S.C. ETC S.R.L. actualmente S.C. O.L. S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa se dispuna emiterea unei ordonante care sa contina somatia debitoarei la plata catre creditoare a sumei de 59.927 lei reprezentand comision incasat nelegal inclusiv TVA, dobanzi la nivelul ratei de scont a BNR de la data scadentei pana la data achitarii debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta-creditoare a aratat ca la data de 12.02.2007 a incheiat cu parata doua conventii de afiliere insotite de anexe in vederea derularii unor operatiuni comerciale, in sensul acceptarii de catre creditoare ca mijloc de plata tichete de masa si tichete cadou in contul marfurilor vandute prin magazinele societatii creditoarei.
A mai arata reclamanta ca, dupa colectarea acestor tichete de la magazine in baza borderourilor de insotire transmise de catre emitenta debitoare, aceasta se obliga sa achite creditoarei contravaloarea mijloacelor de plata minus un comision care varia in functie de numarul de zile in care urma sa fie facuta decontarea, respectiv plata acestora catre creditoare. S-a  aratat in cerere ca, in urma negocierilor purtate la momentul semnarii contractelor, s-a stabilit un comision de 3% din valoarea sumelor inscrise in tichete pentru ambele forme ale mijloacelor de plata, iar o modificare a acestui comision nu putea fi operata decat in conditiile art.4.1 lit.a alin.2 ale ambelor conventii si care preciza ca o modificare a comisionului nu este posibila decat cu acordul ambelor parti si pe baza unei notificari transmise inainte cu cel putin 15 zile inainte de data intrarii in vigoare a modificarii, iar in cazul in care persoana afiliata nu era de acord cu aceasta modificare se putea proceda la rezilierea conventiei. A mentionat creditoarea ca,  in perioada 22.12.2010-26.01.2011 a transmis un nr. de 14 borderouri avand numerele 128003, 127970,0129222, 129209, 130587,  131448, 266919, cate 7 pentru fiecare categorie de tichete in valoare totala de 130.372 lei, in vederea decontarii. Creditoarea a precizat ca pentru aceste tichete, societatea debitoare trebuia sa retina comisionul de 3% in suma de 3.960 lei si 950 lei TVA., in realitate societatea emitenta retinand in mod abuziv si cu nerespectarea vadita a clauzelor comerciale un comision de 40% reprezentand suma de 52.289 lei si 12.549 lei TVA, fapt probat prin continutul facturilor fiscale prin care creditoarei i-a fost rambursata contravaloarea tichetelor de masa, unde la detalii de rambursare se precizeaza numarul de tichete, valoarea acestora, sumele rambursate si valoarea sumelor retinute ca si comision. A aratat  reclamanta creditoare ca nu a primit niciun fel de notificare conform contractului cu privire la modificarea procentului de 3%, singurele notificari fiind primite la data de 14.01.2011 sub nr.319 si la 21.01.2011 sub nr.516, prin care i s-a adus la cunostinta ca incepand cu data de 27.12.2010 debitoarea nu mai beneficiaza de licenta si nu mai detine calitatea de emitent de tichete, ultima zi de emitere a acestora fiind 23.12.2010, insa tichetele transmise cu borderourile de mai sus sunt emise anterior acestei date in conditii legale, drept dovada debitoarea achitandu-le partial. 
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe OUG 119/2007, pe prevederile art.969, 1073 si urmatoarele din Codul civil si pe disp. Art.274 Cod pr. civila.
In dovedirea cererii s-au anexat conventiile de afiliere si anexele comision, copiile facturilor, borderou tichete, dovezile de comunicare a notificarilor si notificarile. 
La termenul din 30.03.2011, parata debitoare S.C. O. L. S.R.L. (fosta S.C. E.T. Company S.R.L.) a formulat intampinare prin care a invocat urmatoarele exceptii:
Exceptia de litispendenta prev. de art.163-164 C.pr.civ. deoarece pe rolul Judecatoriei Mizil se mai afla un dosar cu acelasi obiect, aceeasi cauza si intre aceleasi parti, respectiv doarul nr.330/259/2011.
Exceptia necompetentei teritoriale a instantei fata de imprejurarea ca partile au stabilit, anticipat, prin art.VII din conventia de afiliere instanta competenta, invocand in acelasi timp si art.7 C.pr.civ.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata ca neintemeiata, deoarece creanta nu este certa, nerezultand din cuprinsul contractului comercial incheiat intre parti care este suma de plata pe care reclamanta considera ca o datoreaza, sume care sunt mentionate intr-un tabel intocmit chiar de reclamanta care nu poarta semnatura si stampila societatii parate, iar in cuprinsul contractului nu este mentionata nicio suma de plata.
S-a mai aratat in intampinare ca anexa cu privire la plata comisionului priveste termenul in care ,,Unitatea Afiliata" respectiv  S.C.A.& C. SRL trebuie sa plateasca paratei comisionul si valoarea acestuia, creditoarea din prezenta cauza fiind debitoare, solicitand sume de bani pe baza unor facturi in care reclamanta are calitatea de ,,cumparator". S-a mai aratat ca societatea creditoare a fost notificata anterior cu privire la majorarea comisionului dasr si cu privire la faptul ca, in urma tranzactiei incheiata cu SC E. Romania SRL, parata nu mai are calitatea de emitent al tichetelor de masa drept pentru care contractul este reziliat incepand cu data de 14.01.2011.  A precizat  parata ca la data de 23.12.2010 intre SC E. Company SRL (acum cu denumirea de SC O. L. SRL) si SC E. Romania SRL a fost incheiat un contract de vanzare cumparare a fondului de comertcare a inclus clientela, marcile, utilajele si stocul de materii prime, demarand procedurile de dizolvare a societatii in vederea lichidarii acesteia. Se mai arata ca denumirea societatii nu a fost schimbata pentru a se sustrage de la executarea obligatiilor asa cum se sustine de catre reclamanta, ci pentru ca, vanzand marcile societatii catre SC E. Romania SRL printre care si marca ,,E. COMPANY", nemaifiind proprietatea ei, in mod logic nu o mai putea folosi.
Prin incheierea din data de 30.03.2011, instanta a admis exceptia litispendentei, dispunandu-se atasarea dosarului nr.330/259/2011 la dosarul nr.329/259/2011, deoarece exista identitate de parti, obiect si cauza.
    In concordanta cu disp.art. 158 C.pr.civ. care prevad ca atunci cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, si fata de disp. art.137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos in tot sau in parte cercetarea in fond a pricinii.", instanta urmeaza a analiza si a se pronunta asupra exceptiei necompetentei teritoriale. Reclamanta a solicitat respingerea exceptiei, fata de imprejurarea ca fiind vorba de o competenta alternativa, in raport de disp.art. 12 C.pr.civ., coroborate cu art. 10.pct.1, reclamantul are alegerea competentei dintre doua sau mai multe instante deopotriva competente, iar Judecatoria Mizil este, alaturi de instanta de la sediul social al paratei competenta. Asupra exceptiei necompetentei teritoriale: In baza H.G. nr.337 din 09.07.1993, prin care se stabilesc circumscriptiile judecatoriilor si parchetelor de pe langa judecatorii, sediul debitoarei este in circumscriptia Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
       Normele de competenta teritoriala sunt in genere norme de ordine privata de la care legea sau partile pot deroga. Prin art. 10 C.pr.civ. legiuitorul a stabilit anumite situatii in care, pe langa instanta de la domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului mai sunt competente si alte instante. Astfel, potrivit pct.1 in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte a obligatiunii. Acest caz de competenta teritoriala alternativa isi gaseste aplicabilitatea numai in situatia in care in conventie au stipulat un loc al executarii obligatiei. Analizand continutul contractului, instanta retine imprejurarea ca partile nu au prevazut in contract o clauza prin care sa se stipuleze locul unde obligatia urmeaza sa fie executata, ceea ce face ca aceasta prevedere sa nu-si mai gaseasca aplicabilitatea, competenta teritoriala urmand a se stabili potrivit regulilor de drept comun.
Cu toate aceste considerente, instanta  a apreciat ca aceste prevederi legale nu-si gasesc aplicabilitatea pentru a determina o competenta alternativa in favoarea Judecatoriei Mizil fata de prevederile de la punctul VII din conventia de afiliere din data de 12.02.2007 (care este potrivit principiului pacta sunt servanta- legea partilor) potrivit cu care ,,Litigiile nesolutionate pe aceasta cale  (pe cale amiabila) pot fi supuse instantelor judecatoresti competente de la sediul SC E. COMPANY SRL". Prin cuprinderea in contract a unei asemenea clauze, partile au inteles sa faca aplicabile disp.art. 19 C.pr.civ. potrivit cu care ,,Partile pot conveni prin inscris, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenta teritoriala. In speta partile, prin acord liber exprimat, au optat asupra instantei competente din punct de vedere teritorial sa solutioneze eventualul litigiu anume: instanta competenta din punct de vedere material de la sediul social al SC E. COMPANY SRL care este in Bucuresti si prin urmare, potrivit vointei partilor, instanta competenta din punct de vedere teritorial este Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti. Este adevarat ca, potrivit art. 12 C.pr.civ., reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente, dar acest drept de optiune nu este absolut, ci el trebuie sa fie circumscris unor limite si ingradiri legale sau chiar conventionale. Atata timp cat partile au convenit asupra unei instante competente din punct de vedere teritorial sa solutioneze pricina - instanta de la sediul social al debitoarei, iar parata a inteles sa invoce exceptia necompetentei teritoriale - exceptie relativa, instanta nu are cum sa cenzureze vointa partilor care si-au stabilit anterior nasterii litigiului, instanta competenta din punct de vedere teritorial. Numai in situatia in care reclamanta ar fi ales o alta instanta decat cea convenita si competenta teritorial, iar parata nu ar fi invocat exceptia necompetentei, ar fi putut face ab initio aplicarea disp.art. 12 C.pr.civila.
Fata de aceste considerente, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Mizil si a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti