SOMATIE DE PLATA - pretentii

ROMANIA
JUDECATORIA MIZIL                                      Tip: Sentinta Civila
JUDETUL PRAHOVA                                         Nr./Data: 1221/21.11.2011
                                                                                 Autor: Sectia civila
                                                                                 Domenii asociate: societati
                                                                                 comerciale
                                                                       

SOMATIE DE PLATA - pretentii - admite cererea       Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil la data de 04.11.2011 sub nr. de dosar 2043/259/2011, creditoarea SC VR SA a chemat in judecata pe debitorul PV, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa il someze sa plateasca creditoarei suma de  440,76 lei , reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului in baza contractului si neachitate, suma de 1,113,26 lei reprezentand penalitati de intarziere in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere pentru fiecare zi de intarziere pentru perioada cuprinsa intre data scadenta fiecareia dintre facturile neachitate si data de 15.11.2011,  contravaloarea penalitatilor de intarziere in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere pentru perioada cuprinsa intre data data de 16.11.2011 si data indeplinirii obligatiei de plata, precum si obligarea debitoarei  la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 101,3 lei.
      In motivarea cererii, creditoarea a invederat ca intre ea si debitor PV  s-a incheiat contractul de abonament la servicii de telefonie mobila la data de  20.03.2008, in temeiul caruia creditoarea a prestat servicii  care au ramas neachitate de catre debitoare.
      In caz de neplata la termen, debitorul era obligat, potrivit art. 6.1 din fiecare contract, sa plateasca penalitati de 0.5% pe fiecare zi de intarziere, aplicate la suma restanta.
      Creditoarea a mentionat ca atat pretul serviciilor, cat si scadenta au fost insusite de catre debitor prin semnarea contractului si prin faptul acceptarii facturilor emise .
       In drept, creditoarea si-a intemeiat pretentiile pe dispozitiile O.G 5/2001-modificata, O.G nr.9/2000, art.969 Cod Civil; art.1066 Cod Civil; art.379; art.274 Cod Proc. Civ.
           In sustinerea actiunii creditoarea a depus, in copie certificata pentru conformitate cu originalul urmatoarele inscrisuri: calcul penalitati, fisa personala IGP -Directia de Evidenta Populatiei,contractul de abonament la serviciile de telefonie mobila din data de 20.03.2008 ,  27, facturi fiscale emise la data de 10.06.2010, 11.07.2010, 10.08.2010 ,invitatie la solutionare amiabila si confirmare de primire .
           Actiunea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei si timbrul judiciar mobil in valoare de 0,3 lei.
           Desi legal citat, debitorul nu a depus intampinare la dosarul cauzei si nu s-a prezentat in instanta pentru a face aparari.
       La termenul de judecata din data de 21.11.2011, instanta in baza art. 167 C.pr.civ. a incuviintat pentru creditoare proba cu inscrisuri, pe care a onciserat-o pertinenta, conludenta si utila cauzei.
      Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
      Intre creditoarea S.C. VR S.A. si debitorul  PV   s-a incheiat contractul de abonament la servicii de telefonie mobila la data de  20.03.2008 .
      Prin conditiile generale anexate contractului si care fac parte din acesta, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice (art. 1), iar debitorul  s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art. 5.2), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0.5 % pe zi de intarziere (art. 6.1). In conditiile generale s-a stipulat ca penalitatile pot depasi cuantumul debitului principal.
      In temeiul contractului incheiat, semnat de ambele parti, s-au emis 3 facturi  fiscale, in perioada , care nu au fost achitate de catre debitor.
      In drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
      Asadar, textul legal stabileste anumite conditii de admisibilitate ale procedurii speciale a somatiei de plata, ce trebuie intrunite cumulativ, si anume 1. existenta unei creante certe, lichide si exigibile. 2. creanta sa izvorasca dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui inscris 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creantei fie constatat printr-un inscris semnat de parti sau insusit de acestea prin alt mod admis de lege. Analizand caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditoarei in cauza de fata, instanta retine:
      Potrivit dispozitiilor art.379 alin.3 C.Proc.Civ constituie creanta certa acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, iar potrivit dispozitiilor art. 379 alin.4 C.Proc.Civ, creanta este lichida atunci cand catimea este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu cu ajutorului actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta. In ceea ce priveste caracterul exigibil al creantei, acesta consta in neachitarea ei la termenul convenit de catre parti.
      In cauza de fata, analizand contractul incheiat intre parti si semnat de acestea, precum si facturile aferente perioadei, instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile ulterioare, respectiv creanta creditoarei in valoare de  440,76 lei reprezentand contravaloare servicii de telefonie prestate si neachitate este certa - existenta ei rezulta din chiar facturile fiscale emise, opozabile debitorului de la data semnarii contractului, lichida - cuantumul acesteia fiind determinat prin facturile fiscale -  si exigibila - termenul de plata prevazut in contract, respectiv de maxim 14 zile de la data emiterii fiecarei facturi, fiind implinit la data introducerii cererii de chemare in judecata .
      Pentru aceste motive, instanta a admis cererea creditoarei privind obligarea  societatii debitoare la plata sumei de 440,76 lei reprezentand debit restant.
      In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, instanta a retinut in primul rand ca creditoarea, in cererea formulata, a pretins si calculat penalitati in cuantum pe zi de intarziere, conform contractului incheiat intre parti.
      Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive  in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. De asemenea, instanta are in vedere in solutionarea prezentei cauze si dispozitiile  alin. 2 al art. 4 ,  conform carora o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. De asemenea, punctul 1, lit. i) din anexa legii, indica, cu titlu de exemplu, ca fiind o clauza abuziva, obligarea consumatorului la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
      In urma examinarii clauzei inserate in art.6 din contractul incheiat intre parti, cu privire la plata penalitatilor de intarziere datorate pentru neplata la scadenta a contravalorii serviciilor prestate de creditoare - intr-un cuantum echivaland cu o penalitate cumulata de  pe an - o cota disproportionat de mare fata de dobanzile practicate pe piata, instanta  apreciaza ca aceasta este o clauza abuziva, impusa unilateral de catre creditoare. Aceasta contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata si ii acorda un statut privilegiat creditoarei, cu atat mai mult cu cat aceasta poate sa intarzie sesizarea instantei cu actiunea in pretentii, in scopul maririi valorii penalitatilor de intarziere.
       Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
      Cu toate ca, in conditiile art. 56 C.com., contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
      Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
      In acest sens, de Justitie a Uniunii Europene  a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca "instanta nationala are obligatia de a verifica din oficiu  caracterul abuziv al unei clauze contractuale de indata ce dispune de elemente le de fapt si de drept necesare in acest sens" (cauza Pannon GSM C-243/2008, punctul 35).
      Curtea a mai aratat ca art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, trebuie interpretat in sensul ca  "o clauza contractuala  abuziva nu creeaza  obligatii pentru consumator  si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes aceasta clauza."  (cauza Pannon GSM C-243/2008, punctul 23).
     Instanta a retinut ca in cauza, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
      De aceea, semnarea contractului de catre debitoare nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
      De altfel, creditoarea nu poate dovedi pe calea acestei proceduri simplificate si urgente, ci numai pe calea dreptului comun ca a existat o negociere reala a acestei clauze intre parti.
      Pentru toate aceste motive, instanta a considerat nejustificate pretentiile creditoarei de obligare a debitorului la plata penalitatilor de intarziere obtinute prin aplicarea pe fiecare zi de intarziere, astfel ca urmeaza sa respinga acest capat de cerere ca neintemeiat. Aceasta nu inseamna insa ca, pe calea dreptului comun, creditoarea nu va putea solicita obligarea debitoarei la plata acestor sume, cu conditia dovedirii indeplinirii cerintelor raspunderii contractuale (in special a intinderii prejudiciului suferit in realitate prin neplata la termen a debitului).
      Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 1 si al art. 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, instanta a admis in parte cererea si a somat debitorul ca in termen de 29 de zile de la comunicarea prezentei hotarari, sa plateasca  creditoarei  suma de 440,76 lei reprezentand contravaloarea serviciilor prestate si neachitate, va respinge capatul de cerere privind obligarea debitorului la plata sumei de 1.113,26 lei reprezentand penalitati convetionale, precum si capatul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalitatilor convetionale in cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere pentru perioada dintre 16.11.2011 si data indeplinirii obligatiei de plata, ca neintemeiate.
             Potrivit dispozitiilor art. 274 C.Proc.Civ, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Avand in vedere dispozitiile legale invocate, precum si solutia ce urma a se pronunta in cauza, in ceea ce priveste cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata, retinand culpa procesuala a debitoarei, instanta a admis aceasta cerere si a obligat pe debitor la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 39,3 lei reprezentand taxa judiciara de timbru (39 lei) si timbrul judiciar mobil (0,3 lei). In ceea ce priveste obligarea debitorului la plata onorariului avocatial, instanta a constat ca acesta este nedovedit, motiv pentru care a respins cererea formulata de catre creditor pentru restul sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata.  INTOCMIT,
Judecator Oprea Elena-Alina