CERERE DE VALOARE REDUSA

Prin cererea inregistrata la data de 03.06.2014,  pe rolul acestei  instante sub nr........./259/2014, repartizata in mod aleatoriu, reclamanta S.C. Vodafone Romania S.A., a chemat in judecata pe paratul N. M.A., pentru ca in temeiul art. 1025 N. C. pr. civ. acesta sa fie obligat la plata sumei totale de 1943,25 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor de telefonie mobila, din care suma de 788,23 lei reprezinta debit principal in valoare de 1038,65 lei si suma de 215,55 lei reprezentand penalitati calculate conform contractului de 0,5%/zi de intarziere. S-a mai aratat ca penalitatile de intarziere au fost calculate pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data facturarii, urmand ca acestea sa curga pana la data platii efective a intregului debit. S-a mai solicitat si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in suma de 50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru.
In fapt a invederat ca, in urma raporturilor juridice stabilite intre S.C. Vodafone Romania S.A. si N.M.A., pe marginea contractului POS ....../17.11.2007, UFE .......-......../08.08.2012, semnate, deci acceptat de debitor, conform art.1270 Cod civil (art.969 vechiul Cod civil) si a facturilor restante, necontestata, s-au prestat servicii de telefonie mobila in valoare totala de 1943,25 lei, suma ce este compusa din debitul principal in valoare de 1038,65 lei, la care se adauga penalitati calculate conform contractului (de 0,5%/zi de intarziere) in valoare de 215,55 lei . Se mai arata ca penalitatile au fost calculate pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce compune debitul principal si data facturarii, urmand ca acestea sa curga pana la data platii efective a intregului debit. Se mentioneaza ca, prin semnarea contractului, debitorul a acceptat si termenii si conditiile generale pentru persoane fizice-consumatori (TCG), precum si clauzele contractuale principale (CCP), conform art.9 din contract. S-a aratat ca suma respectiva nu a fost platita cu toate incercarile reclamantei de a rezolva litigiul pe cale amiabila, sens in care a contactat telefonic debitorul, facilitand acestuia posibilitatea achitarii sumei esalonat. A considerat ca, potrivit art.379 Cod pr. Civila, suma restanta are un caracter cert, lichid si exigibil si a fost acceptata de debitor prin platile partiale efectuate. Este o creanta certa deoarece rezulta din intelegerea partilor, pe marginea derularii relatiilor contractuale, raportate la facturile emise si anexate, prin care o parte a prestat servicii de telefonie mobila, iar cealalta, prin semnarea contractului, s-a obligat sa o plateasca. Conform art.379 alin.3 C.pr.civila, ,,creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul". In cauza creanta rezulta din contractul asumat de debitor prin semnare si facturile emise in baza acestuia, care constituie anexe la cererea de chemare in judecata.
S-a aratat ca este o creanta lichida rezultand din situatia ca reclamanta a prestat serviciile la care s-a obligat prin contract, pe baza de factura, acceptata la plata de debitor, conform art.46 C.com. S-a mentionat ca, potrivit art.379 alin.4 Cod pr. Civila ,,creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata sau determinabila prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta si al altor acte...", iar debitorul nu a contestat facturile, ceea ce inseamna ca a fost de acord cu acestea. Este o creanta exigibila, adica ajunsa la termen, deoarece facturile urmau a fi achitate in termenle prevazute in acestea. Debitul astfel calculat rezulta din contractul semnat de debitor, iar penalitatile de 0,5%/zi de intarziere la fel sunt acceptate de catre debitor, iar stabilirea pnalitatilor este o uzanta intre parti care pot astfel stabilita, in scopul asigurarii executarii obligatiilor asumate in contract, partile pot conveni ca partea care nu isi respecta obligatia sa plateasca celeilalte parti o suma de bani denumita penalitate. O astfel de intelegere prin care partile stabilesc anticipat intinderea obligatiei de dezdaunare in cazul neindeplinirii obligatiilor derivand din contract a fost inscrisa si in conventia inscrisa intre debitor si creditoare la art.4 din contract care se completeaza cu art.6.1 din Termenii si Conditiile generale pentru persoane fizice-consumatori.
In drept, au fost invocate disp. art.1270 Cod civil; art.379 si 453 Cod pr.civila.
   In baza disp. art. 1028 alin. 3 N. C. pr. civ. reclamanta a atasat cererii   inscrisuri aflate la filele 5-28 dosar.
  Actiunea este legal  timbrata, conform art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 80/2013, cu taxa judiciara de timbru in valoare de 50 lei, potrivit chitantei nr. nr........../28.05.2014.
  Prin rezolutia din 04.06.2014 in baza disp. art. 1.029 alin. 3 N. C. pr. civ. instanta a dispus comunicarea formularului de cerere de chemare in judecata, a inscrisurilor atasate acestuia, si a formularului de raspuns catre parat, cu mentiunea ca poate raspunde pretentiilor reclamantei, prin restituirea formularului completat sau prin orice alt mijloc adecvat, in termen de 30 zile de la comunicare.
Desi paratului i-au fost comunicate aceste acte procedurale si inscrisurile atasate de reclamanta, la data de 10.06.2014, potrivit dovezii de inmanare (fila 31), aceasta nu a formulat raspuns in termenul anterior mentionat, astfel ca, prin rezolutia din 01.08.2014, s-a fixat termen de judecata la 11.08.2014, fara citarea partilor, conform art. 1029 alin. 2 din Codul de procedura civila.
In cauza s-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat in fapt urmatoarele:
Conform art. 1.025 alin. 1 si art. 1026 alin. 1 ambele C.pr.civ. cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei, reclamantul are alegerea intre procedura speciala cu privire la cererile cu valoare redusa si procedura de drept comun.
 Reclamanta prin prezenta cerere a ales procedura speciala cu privire la cererile cu valoare redusa, solicitand obligarea paratului la plata sumei de 1038,65 lei reprezentand serviciile de telefonie mobila, sumei de 215,55 lei penalitati de intarziere cat si penalitati contractuale pana la data platii efective a intregului debit, dar si a sumei de 689,95 lei reprezentand taxa de reziliere.
Potrivit contractului POS ........../17.11.2007, intre reclamanta S.C. VODAFONE ROMANIA S.A., in calitate de agent si paratul  N.M.A., in calitate de client, s-a incheiat o conventie avand ca obiect furnizarea serviciului de comunicatii electronice, a carei contravaloare a fost facturata de catre reclamanta potrivit facturilor:...........din 23.10.2013,........... din 23.09.2013, ............... din 23.08.2013,............. din 23.07.2013, atasate la dosar (filele 7-11), iar clientul, potrivit art.5 din contract (conditiile generale), si-a asumat obligatia de a achita plata contravalorii facturii reprezentand serviciul pentru furnizarea serviciului de comunicatii electronice in termen de 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare in situatia in care factura nu ajunge la acesta.
  Avand in vedere faptul ca paratul nu a comunicat instantei niciun raspuns in termenul stabilit de art.1029 alin.4 C.pr.civ., in conformitate cu prevederile art.1030 alin.2 C.pr.civ., instanta s-a  pronuntat cu privire la cererea principala in raport cu actele aflate la dosar.
Astfel, dupa cum atesta facturile fiscale aflate la filele 7-11 din dosarul cauzei, reclamanta a furnizat paratului servicii de comunicatii electronice, iar contravaloarea serviciilor furnizate a fost facturata cu facturile fiscale respective, care nu au fost achitate de catre parat, desi potrivit art.5 din contract (conditiile generale) acesta era obligat sa achite contravaloarea serviciului de care a beneficiat in termenul de scadenta de 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare in situatia in care factura nu ajunge la acesta.
Creanta reclamantei este, conform art.662 C.pr.civ., certa, lichida si exigibila. In acest sens, instanta  a retinut ca pretentiile certe si lichide ale reclamantei reprezentate de debitul in cuantum de 1038,65 lei se intemeiaza pe contractul de prestari servicii nr. POS .........../17.11.2007, inscris semnat si asumat de catre parat si pe facturile fiscale emise de catre reclamanta .
De asemenea, creanta este exigibila, fata de prevederile art.4 si 5 din contract (partea a II a) si de lipsa oricaror mentiuni suplimentare pe facturile fiscale.
Mai mult, instanta a  retinut faptul ca potrivit art.8 (conditiile generale) din contractul incheiat de parti privind procedura de solutionare a reclamantilor utilizatorilor finali, paratul avea posibilitatea de a contesta factura fiscala emisa in termen de 30 zile de la data emiterii insa, in speta, paratul nu a facut dovada refuzului si nici nu a probat faptul ca serviciile nu au fost prestate.
Avind in vedere argumentele expuse anterior, coroborat cu atitudinea de pasivitatea a paratului in sensul ca acesta nu a contestat debitul si nu a probat faptul neexecutarii obligatiilor contractuale de catre reclamanta, instanta a admis actiunea formulata de S.C. VODAFONE ROMANIA S.A. si va obliga paratul Nitu Marian Adrian la plata sumei de 1038,65 lei  reprezentand contravaloarea serviciilor de comunicatii electronice neachitate, conform contractului nr. POS .........../17.11.2007 si facturilor fiscale emise de catre reclamanta.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere, instanta a constatat ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, echivaland cu o penalitate cumulata de 182,5% pe an, contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Potrivit art. 4 alin. 1 din actul normativ anterior invocat, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in vreme ce alin. 2 al aceluiasi text normativ prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv
Totodata, conform literei i) din anexa Legii nr. 193/2000, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza indeplinita in cauza.
Observand cuantumul penalitatilor de intarziere stabilit prin caluzele contractului incheiat de parti in caz de neplata a facturilor scadente, se poate constata ca penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei, generand astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Cu toate ca in conditiile art. 56 C.com. (aplicabil in cauza fata de data incheierii contractului) contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
 Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
Curtea a statuat ca "in ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
Scopul art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, nu ar putea fi atins, daca consumatorii ar trebui sa invoce ei insisi caracterul abuziv al unor asemenea clauze. In litigiile al caror obiect are o valoare redusa, onorariile avocatiale ar putea fi mai mari decat suma litigioasa, ceea ce ar putea determina consumatorii sa se abtina de la formularea unor aparari impotriva aplicarii unor asemenea clauze abuzive. Este adevarat ca procedurile mai multor state membre permit indivizilor sa se apere ei insisi in astfel de litigii, insa exista pericolul deloc neglijabil ca, din nestiinta, consumatorul sa nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protectie eficienta a consumatorului poate fi atinsa numai daca se recunoaste posibilitatea instantei nationale de a verifica din oficiu o asemenea clauza" (considerentele 25 si 26).
In ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in niciun fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza. 
Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, declaratia debitorului, in sensul ca a luat la cunostinta de conditiile generale ale prestatorului, nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
Instanta a apreciat ca penalitatile de intarziere limitate la valoarea debitului principal de 1038,65 lei apare ca suficienta si rezonabila in raport cu prejudiciul produs, dar si cu ideea de sanctiune implicata in orice clauza penala, pentru descurajarea neexecutarii obligatiilor contractuale, avand in vedere ca si in acest cuantum, penalitatea depaseste in mod apreciabil dobanda legala. In aceasta masura clauza penala urmeaza asadar a fi considerata licita si poate produce efecte (art. 978 C.civ. din anul 1864).
In ceea ce priveste cererea creditoarei privind obligarea debitorului la plata sumei de  reprezentand contravaloare taxa de reziliere, instanta  a retinut ca obligativitatea achitarii acestei taxe a fost prevazuta de parti pentru situatia in care debitorul solicita incetarea contractului inainte de perioada minima (pct. 10.3 si urmatoarele din contract). Or, in cazul de fata, contractul nu a incetat la cererea debitorului, ci rezilierea a avut loc, astfel cum sustine si creditoarea, de plin drept, ca urmare a nerespectarii obligatiei de plata a sumelor datorate de client. Astfel, clauza stipulata la pct. 10.3 si urmatoarele din contract devine aplicabila doar in situatia denuntarii unilaterale a contractului inainte de termen de catre debitor, situatie prevazuta la art. 9.1. din contract si nu in cauza de fata.
In situatia de fata, cand contractul a incetat la initiativa creditoarei ca urmare a nerespectarii obligatiei de plata a sumelor datorate de client, ar fi devenit aplicabile prevederile art. 6 din contract care stipuleaza penalitatile de intarziere. Avand in vedere insa ca aceste penalitati  in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere contravin dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in acest caz debitorul poate fi obligat doar pe calea dreptului comun la plata unor daune interese, prin angajarea raspunderii contractuale ca urmare constatarii incalcarii obligatiilor contractuale.
In consecinta, in ceea ce priveste suma reprezentand taxa de reziliere, instanta  a retinut ca nu a fost dovedita existenta unei creante certe, lichide si exigibile a creditoarei impotriva debitorului.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art. 1030 Cod proc civ , instanta a admis, in parte, cererea formulata de reclamanta si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1038,65 lei, reprezentand debit principal-contravaloare servicii de telefonie mobila, la care se adauga penalitati de intarziere in cuantum de 215,55 lei precum si penalitatile ce vor curge pana la plata efectiva a debitului fara ca valoarea acestora sa depaseasca cuantumul debitului principal de 1038,65 lei.
Avand in vedere solutia de admitere in parte a pretentiilor reclamantei coroborata cu culpa procesuala a paratului, in baza art.1031 alin.1 C.pr.civ., acesta  a obligat si la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamanta cu prilejul solutionarii cererii de chemare in judecata, in cuantum de 50 lei reprezentand taxa de timbru judiciar.