Cerere de chemare in judecata

SENTINTA CIVILA NR. 1244
Sedinta publica din 06 mai 2010
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr.415/260/29.01.2009,
reclamanta SC.......SA, prin lichidator judiciar............., a chemat in judecata
pe paratul SC .......... SRL   solicitand instantei sa il oblige pe parat la plata
catre reclamanta a sumei de 7967.99 lei, din care suma de 4672.59 lei, reprezentand plata in plus la facturile fiscale nr.7265164/06.12.2002 si nr.3841309/19.02.2004, iar suma de 3295.4 lei, reprezentand dobanda legala aferenta debitului, calculata pana la data de 20.11.2008, precum si actualizarea acestor sume cu indicele de inflatie.
In motivarea cererii reclamanta a aratat, in esenta, ca a platit in plus paratei suma de 4672.59 lei, iar prin faptul ca parata nu a restituit aceasta suma a realizat o imbogatire fara justa cauza.
Reclamanta a mai aratat ca desi a notificat societatea parata in vederea realizarii procedurii concilierii prealabile, aceasta nu a raspuns convocarii.
In drept reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.112-1141 C.proc.civ., ale art.993-994 C.civ, ale art.43 C.com. si ale art.2-3 din OG nr.9/2000.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art.77 din Legea nr. 85/2006.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de inscrisuri.
In temeiul art.242 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului sau.
2
Prin intampinare, parata a invocat exceptia prematuritatii introducerii cererii de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, iar pe fond a solicitat instantei sa constate intervenirea compensatiei legale.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Instanta constata ca in prezenta cauza reclamanta solicita obligarea paratei la restituirea unei sume cu titlu de plata nedatorata, precum si dobanzii accesorii acestei sume.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia prematuritatii introducerii cererii de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei.
Potrivit art.137 alin.l C.Proc.Civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
Analizand cu prioritate exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, instanta o va respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 7201 alin.l C.pr.civ., in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
In conformitate cu dispozitiile art. 720 C.pr.civ., convocarea la conciliere se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telefax, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
Instanta constata, din examinarea inscrisurilor depuse la dosar de reclamanta prin lichidator, ca parata a fost convocata la conciliere pentru data de 15.12.2008, iar convocarea a fost primita de catre parata la data de 28.11.2008 (filele 3-4).
in privinta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, instanta retine urmatoarele:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie care tinde la impiedicarea judecatii pe fond, astfel incat in situatia admiterii sale nu mai poate fi examinat fondul cauzei dedusa judecatii.
Potrivit art.l alin.l din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.l din acelasi act normativ, termenul de prescriptie este de 3 ani.
Conform art.8 alin.l din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel
3
care raspunde de ea, iar potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, dispozitiile alin.l se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei.
Instanta constata ca intre parti a existat o relatie comerciala derulata pe parcursul mai multor ani.
In baza acestei relatii comerciale intre parti se efectuau periodic operatiuni de compensare intre creantele reciproce.
Astfel, la data de 30.08.2003 reclamanta i-a avansat paratei suma de 15.000 lei in vederea stingerii creantelor paratei asupra reclamantei. Din aceasta suma s-au stins creantele existente la acea data, respectiv suma de 4880.44 lei, ramanand un rest la dispozitia paratei in cuantum de 10119.56 lei.
La data de 19.02.2004, parata a emis factura fiscala nr.3841309, in valoare de 5446.93 lei, pentru care a operat compensatia legala, ramanand astfel, la data de 19.02.2004 un rest de 4672.63 lei, iar de la aceasta data nu mai figureaza operatiuni intre parti (fila 5).
In aceste conditii, rezulta ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune al reclamantei a inceput sa curga cel mai tarziu din data de 20.02.2004, ziua urmatoare datei de la care reclamanta a incetat sa mai aiba relatii comerciale cu parata si de la care putea sa solicite restituirea restului de plata de 4672.63 lei si s-a implinit la data de 20.02.2007, conform art.101 alin.3 C.proc.civ.
In conditiile in care dreptul la actiune pentru debitul principal s-a prescris si avand in vedere principiul potrivit caruia accesoriul urmeaza soarta principalului, urmeaza sa se constate ca si dreptul la actiune pentru dobanzile accesorii debitului principal s-a prescris.
Avand in vedere aceste considerentele, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei si, in consecinta, va respinge cererea ca prescrisa.