Modificare program vizitare minor

5. Modificare program vizitare minor.

- art.401 si urm. din noul Cod civil

JUDECATORIA OLTENITA - SENTINTA CIVILA NR.115 DIN 17.01.2013

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 20/03/2012 sub nr./269/2012, reclamanta CEE, in calitate de reprezentant legal al minorei NA, l-a chemat in judecata pe paratul NP, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna restrangerea programului de vizitare a minorei stabilit prin sentinta civila nr.2341/24.11.2010 a Judecatoriei Oltenita.
In motivarea actiunii a aratat ca imediat dupa pronuntarea sentintei anterior mentionate, paratul a ignorat dispozitiile acesteia, in sensul ca a refuzat in nenumarate randuri sa-i aduca minora la sfarsitul programului de vizitare, fiind necesara interventia politiei pentru readucerea minorei la domiciliul sau.
Mai mult, aproape de fiecare data cand minora s-a aflat la domiciliul tatalui, din cauza neglijentei de care acesta a dat dovada, minora se imbolnavea grav, culminand cu internarea ei la Spitalul Grigore Alexandrescu.
In ceea ce priveste vizitele la domiciliul sau, acestea se soldau de fiecare data cu dispute violente, provocate tot de catre parat, care venea mereu in stare de ebrietate. Comportamentul paratului fata de minora, de reclamanta si de rudele ei s-a degradat si mai mult odata cu formularea plangerilor penale pentru faptele anterior mentionate. Solicita stabilirea unui program de vizitare restrans, numai la domiciliul reclamantei, o data pe luna, in a treia sambata, intre orele 16.00-18.00.
In drept a invocat art.44 C.fam si art.16 al.2 din Legea 272/2004.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri si martori.
Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea cererii principale ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca la momentul pronuntarii sentintei civile nr.2341/2010 a convenit cu reclamanta asupra programului de vizitare avand in vedere varsta foarte mica a copilului la acel moment. Sustine ca desi programul stabilit era foarte lejer, reclamanta i-a ingreunat de fiecare data dreptul de a avea legaturi personale cu minora, iar motivele invocate in cererea introductiva sunt false.
Mentioneaza ca a adus intotdeauna minora dupa orele de program, o singura data intarziind din cauza soferului  care urma sa ii transporte. Precizeaza ca a mai fost o situatie in care a tinut fetita o jumatate de ora in plus, intrucat nu o vazuse in saptamana anterioara, lucru pe care il stabilise in prealabil cu reclamanta, insa aceasta din urma a anuntat politia.
Mai arata ca nu a pus niciodata in pericol sanatatea minorei, dimpotriva, a protejat-o chiar in detrimentul dreptului sau de vizita, respectiv nu a luat niciodata copilul cand nu gasea o masina sa o transporte, daca din cauza conditiilor meteo nu o putea duce pe jos pentru a nu fi expusa intemperiilor.
In drept a invocat art.115 C.pr.civ. si art.401 C.civ.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori si anchete sociale.
Prin cererea reconventionala, paratul-reclamant a solicitat modificarea programului de vizitare stabilit prin sentinta civila nr.2341/2010 in urmatoarea modalitate:
- in prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 16.00 pana duminica orele 16.00, prin luarea minorei la domiciliul sau;
- de sarbatorile crestine, in anii pari Craciunul la el, iar Pastele la reclamanta si invers, in anii impari Craciunul la reclamanta si Pastele la el;
- de ziua aniversara a minorei, in anii pari la domiciliul lui, iar in cei impari la reclamanta;
- de ziua onomastica a minorei (Sf. Stefan)  in anii pari la domiciliul lui, iar in cei impari la reclamanta;
- 3 saptamani in perioada de vara si 2 saptamani in perioada de iarna la el, cu posibilitatea de a pleca din localitate cu minora in concedii.
In motivarea cererii reconventionale a aratat ca programul de vizitare din sentinta 2341/2010 a fost stabilit pe baza acordului cu reclamanta, avand in vedere ca la acel moment fetita avea o varsta foarte frageda, respectiv 5 luni, precizand insa ca modalitatea de vizitare va fi reconsiderata pe masura ce copilul va creste.
Considera ca aceste imprejurari s-au schimbat si se impune modificarea lor, avand in vedere ca minora are aproape 2 ani, este complet diversificata din punct de vedere alimentar, nu are probleme de sanatate, are capacitatea de a comunica in limitele impuse de varsta, este familiarizata si atasata de el si de membrii familiei sale si are o dezvoltare psiho-somatica normala pentru varsta ei. Apreciaza ca este in interesul minorei sa simta implicarea constanta si substantiala in viata ei si a parintelui cu care nu locuieste permanent.
Mai arata ca modalitatea propusa de el ar satisface pe deplin cerintele legale privind dreptul parintelui de a pastra legaturi personale cu copilul sau, avand in vedere si faptul ca nu doar reclamanta, ci si parintii acesteia il impiedica in mod repetat sa-si exercite acest drept, prin diverse acte sicanatorii, atitudini necivilizate si metode incorecte.
Precizeaza ca reclamanta a refuzat sa comunice cu el, neraspunzandu-i la telefon, asa incat era nevoit sa o contacteze pe mama acesteia pentru a veni la copil. Intrucat i se interzicea brutal accesul in locuinta, de cele mai multe ori mergea insotit de inca o persoana, pentru a evita aceste manifestari.
In drept a invocat art.401, 403 C.civ., art.46 din Legea 71/2011, art.119 C.pr.civ.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori si anchete sociale.
Reclamanta-parata a formulat intampinare la cererea reconventionala prin care a solicitat respingerea acesteia.
In motivare a aratat ca varsta minorei presupune o supraveghere permanenta din partea ei. Totodata, la domiciliul paratului-reclamant se afla parintii si fratele acestuia, care sufera de o boala ce ii creeaza mari dubii cu privire la posibilitatea de ingrijire si supraveghere a minorei. Mai invoca in sustinerea apararii caracterul violent al paratului si refuzul constant al acestuia de a respecta hotararea judecatoreasca.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, interogatorii reciproce, referat de ancheta psihosociala, precum si proba testimoniala, fiind audiati martorii BM, PF si HI, propusi de reclamanta-parata, respectiv IVV, BG si SI, propusi de paratul-reclamant.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, partile prezentei cauze sunt parintii minorei NA, nascuta la 07.07.2010, care prin sentinta civila nr.2341/24.11.2010 a Judecatoriei Oltenita a fost incredintata spre crestere si educare mamei reclamante, paratul fiind obligat la plata pensiei de intretinere. De asemenea, in baza acordului partilor, prin sentinta civila mentionata a fost stabilit in favoarea tatalui un program de vizitare la modificarea caruia ambele parti tind prin cererile adresate instantei in prezenta cauza.
In ceea ce priveste cererea principala, reclamanta-parata sustine in esenta ca paratul-reclamant nu a respectat programul de vizitare stabilit pe cale judecatoreasca, dand dovada totodata de neglijenta in ceea ce priveste supravegherea si ingrijirea minorei, pe care a adus-o intotdeauna inapoi bolnava. De asemenea, mai sustine ca paratul se comporta violent, pe fondul starii de ebrietate in care se prezinta in vederea exercitarii dreptului de vizitare.
Aceste aspecte sunt reiterate de catre martorii propusi de reclamanta. Se constata insa faptul ca pe de o parte, declaratiile sunt contradictorii, iar pe de alta parte, majoritatea evenimentelor relatate de martori nu au fost percepute in mod direct de catre acestia, avand cunostinta doar din discutiile purtate cu reclamanta si membrii familiei sale.
In mod unanim, martorii propusi de reclamanta confirma faptul ca paratul consuma  frecvent bauturi alcoolice, venind sa ia minora in stare de ebrietate, iar in acest context apar stari conflictuale. Martora BM precizeaza ca a luat la cunostinta despre aceste aspecte din relatarile mamei reclamantei si nu a asistat la alte vizite ale paratului, cu exceptia celei din ziua de Iertaciune. La randul sau, martora PF declara ca paratul vine mereu in stare de ebrietate si provoaca scandal. Nu l-a vazut personal venind sa ia minora cu scuterul, ci cunoaste aceste aspecte din relatarile reclamantei.  Mai arata martora faptul ca minora a fost adusa mirosind a fum de tigara si avand hainele patate cu vin. De asemenea, paratul lua minora pe jos in conditii meteo nefavorabile, astfel ca a doua zi era bolnava. A perceput aceste aspecte in contextul vizitelor relativ frecvente pe care le face la domiciliul reclamantei. In sfarsit, martora HI declara ca de fiecare data cand paratul lua minora la el, aceasta se intorcea bolnava si mirosind a fum de tigara. Revine insa si precizeaza ca singurul incident cu privire la imbolnavirea minorei de care a luat la cunostinta personal este cel din momentul cand aceasta avea 4 luni. Tot in acea perioada s-a intamplat ca paratul sa ia minora cu scuterul.
De asemenea, martorele propuse de reclamanta relateaza un presupus incident din ziua de 26 februarie (de Iertaciune), cand paratul ar fi venit sa ia minora in stare de ebrietate, iar cand a revenit ar fi lovit-o pe reclamanta in timp ce avea copilul in brate, astfel ca amandoua s-au lovit de poarta. PF precizeaza ca aceasta stare conflictuala ar fi pornit de la imprejurarea ca reclamanta nu-i spusese paratului ca minora a fost internata. Desi martorele ofera o descriere similara a acestui incident, instanta constata ca exista o vadita contradictie intre sustinerile acestora. Astfel, in timp ce PF si BM declara ca au asistat la conflict, aflandu-se in vizita la reclamanta, martora HI infirma aceasta varianta, aratand ca nu au asistat decat mama reclamantei si o vecina care trecea pe strada.
In consecinta, instanta nu va putea retine drept credibile afirmatiile martorelor, apreciind totodata ca ele nu sunt apte sa probeze aspectele invocate in cuprinsul actiunii, din moment ce majoritatea evenimentelor descrise nu au fost percepute in mod direct, ci acestea au luat la cunostinta despre ele din relatarile reclamantei si ale membrilor familiei sale.
Pe de alta parte, unele contradictii si indicii de nesinceritate rezulta si din declaratiile martorilor propusi de paratul-reclamant. Desi sustine ca l-a insotit pe parat cu ocazia vizitelor, asigurandu-i transportul cu autoturismul, martorul BG nu poate preciza nici macar cu aproximatie de cate ori a procedat astfel. Mai arata ca impreuna cu el si cu paratul reclamant au mai mers doar parintii paratului, niciodata martorul SI, acesta din urma sustinand insa ca i-a insotit pe cei doi chiar in ziua de Iertaciune. De asemenea, martorul BG afirma ca paratul nu consuma bauturi alcoolice, chiar el oferindu-i bere in mai multe randuri si fiind refuzat. Martorul SI arata insa ca paratul consuma bauturi alcoolice ca un om obisnuit, "poate o bere pe zi".
Din ansamblul probelor administrate rezulta cu certitudine faptul ca intre parti subzista o stare conflictuala, neintelegerile vizand pe de o parte programul de vizitare, iar pe de alta parte executarea obligatiei de intretinere stabilita in sarcina paratului-reclamant.
Din analiza inscrisurilor existente la dosar rezulta ca ambele parti au formulat diverse petitii si reclamatii reciproce. Prin raspunsul la interogatoriu, paratul recunoaste ca a fost sanctionat pentru faptul ca a adresat cuvinte jignitoare mamei reclamatei. Pe de alta parte, din inscrisurile depuse de paratul-reclamant rezulta ca acesta a fost impiedicat sa-si exercite dreptul de vizita, tatal vitreg al reclamantei-parate amenintandu-l, motiv pentru care a formulat plangerea penala ce a facut obiectul dosarului nr.306/P/2011. Martorii audiati confirma imprejurarea ca paratul nu era primit in casa, copilul fiindu-i adus la poarta. De asemenea, prin raspunsurile la interogatoriu, reclamanta-parata recunoaste ca si-a schimbat numarul de telefon fara a-l comunica si paratului, ceea ce echivaleaza cu o piedica indirecta in exercitarea dreptului sau la vizita. Mai mult, reclamanta recunoaste ca paratul anunta in prealabil intentia de a vizita minora si chiar pe cea de a o tine peste programul stabilit, asa cum rezulta expres din plangerea formulata de ea la 01.03.2012.
Rezulta ca motivele invocate in cuprinsul cererii principale nu se confirma. Nerespectarea programului de vizitare invocata de reclamanta nu numai ca nu este dovedita, dar ea nu constituie prin ea insasi un temei care sa justifice restrangerea acestuia. Totodata, pretinsul comportament conflictual si violent al paratului este dovedit numai in parte si se pare ca este determinat si prin atitudinea reclamantei si a rudelor sale. Oricum, din perspectiva programului de vizitare intereseaza raporturile dintre tata si minora, iar nu relatiile dintre parti si rudele lor. Cu alte cuvinte, in raport de obiectul cauzei se impune a verifica in principal relatia existenta intre tata si copilul minor, pentru a determina daca asigurarea interesului minorei impune restrangerea, mentinerea sau extinderea programului de vizitare.
In sfarsit, nici in privinta pretinselor imbolnaviri repetate ale minorei nu s-a facut dovada ca ar fi imputabile paratului-reclamant. Din analiza actelor medicale depuse la dosar rezulta ca minora a suferit unele afectiuni uzuale, inca dinainte de pronuntarea sentintei civile nr.2341/24.11.2010. Astfel, la data de 23.08.2010 a fost diagnosticata cu IACRS (infectie acuta a cailor respiratorii superioare), la 04.11.2010 cu faringita, continuand apoi in lunile decembrie 2010, martie 2011, ianuarie, februarie, martie 2012 cu diverse afectiuni similare (faringite, laringite). Prin urmare, afectiunile minorei nu numai ca sunt comune oricaror persoane in anotimpul rece, dar unele dintre ele se situeaza in timp chiar anterior pronuntarii sentintei de incredintare, astfel ca nu poate fi stabilita o legatura certa de cauzalitate intre actiunile paratului-reclamant si imbolnavirea minorei.
Nici macar incidentul care a determinat internarea minorei nu poate fi imputat cu certitudine paratului-reclamant, ci din contra. Astfel, in cuprinsul biletului de iesire din spital se mentioneaza ca minora a fost internata la data de 18.02.2012, debutul epicrizei plasandu-se cu 10 zile in urma. Or, prin raspunsul la intrebarea nr. 9 din interogatoriu, reclamanta-parata recunoaste ca in luna februarie minora a fost luata de reclamant numai in ziua de 26. De altfel, martora PF declara ca reactia violenta a paratului-reclamant a fost determinata de faptul ca reclamanta-parata nu i-a adus la cunostinta imprejurarea ca minora a fost internata. Toate aceste elemente de fapt conduc la concluzia ca inghitirea margelelor de catre minora nu s-a produs in intervalul in care aceasta a fost luata de tata.
Reclamanta nu a facut nici dovada "neglijentei crase a paratului", invocata in cererea de chemare in judecata, respectiv nici actele, nici martorii nu au atestat vreun incident care sa fi vatamat sau cel putin periclitat sanatatea si integritatea fizica a minorei: cazaturi, lovituri, intepaturi, arsuri sau alte asemenea accidente care se pot intampla unui copil de circa 2 ani in lipsa unei supravegheri adecvate. 
In raport de aceste considerente, instanta concluzioneaza ca motivele aratate in cererea principala nu sunt confirmate prin probele administrate si nu justifica restrangerea programului de vizitare, varianta propusa de reclamanta fiind de altfel total inadecvata si contrara interesului superior al copilului de a beneficia de afectiunea si implicarea ambilor parinti in procesul de crestere si educare.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta retine ca paratul-reclamant a facut dovada faptului ca are la domiciliu conditii materiale relativ adecvate pentru gazduirea minorei.
Programul de vizitare extins, solicitat prin cererea reconventionala, presupune ramanerea minorei la domiciliul paratului-reclamant pe intervale mai lungi ce timp, ceea ce impune implicit asigurarea unor garantii in sensul ca minora va beneficia de supraveghere, alimentatie si igiena corespunzatoare.
Din actele dosarului rezulta ca partile s-au despartit dupa nasterea minorei, de la acest moment copilul ramanand in grija exclusiva a mamei, care a intreprins toate activitatile specifice cresterii unui nou-nascut. Or, in conditiile in care paratul nu a convietuit cu reclamanta dupa nasterea fiicei sale, el nu a avut posibilitatea sa cunoasca nevoile minorei si sa experimenteze specificul activitatilor practice impuse in viata de zi cu zi de existenta unui copil. Cu alte cuvinte, paratul-reclamant nu ofera suficiente garantii ca in raport de varsta minorei ar putea raspunde in mod adecvat nevoilor acesteia de hranire, igiena si supraveghere. Totodata, in conditiile in care la domiciliul paratului-reclamant mai locuieste un frate vitreg incadrat in gradul I (grav) de handicap, posibilitatea membrilor familiei de a-l ajuta in activitatile mentionate este cel mai probabil diminuata.
Varsta minorei si caracteristicile psiho-comportamentale specifice acesteia, astfel cum au fost analizate in contextul evaluarii psihologice realizate in cauza, determina necesitatea asigurarii stabilitatii in ceea ce priveste locuinta, programul de hrana, plimbari, somn etc., fapt ce nu poate fi realizat pe deplin in formula programului solicitata de paratul-reclamant, pentru motivele expuse mai sus.
Asa cum s-a stabilit in mod constant in practica judiciara, hotararile judecatoresti in materia programului de vizitare au doar autoritate relativa de lucru judecat, in sensul ca masurile dispuse pot fi reanalizate daca intervin modificari esentiale ale imprejurarilor care au stat la baza pronuntarii lor. In acest sens dispune si art.403 C.civ. Din ansamblul considerentelor expuse, instanta concluzioneaza ca in raport de situatia partilor, dar mai ales de varsta si nivelul de dezvoltare fizica si psihica a minorei, in cauza nu poate fi retinuta o astfel de modificare esentiala care sa justifice la acest moment o reformare a programului de vizita stabilit prin sentinta civila nr. 2341/24.11.2010. Programul mentionat este inca adecvat varstei minorei, fiind totodata apt sa asigure prezenta efectiva a tatalui in viata ei in mod constant, pe parcursul a 4 zile din saptamana, astfel ca nu se justifica nici restrangerea, nici extinderea lui. Prin urmare, instanta va respinge atat cererea principala, cat si cererea reconventionala, ca neintemeiate.