Somatie de plata

SENTINTA CIVILA NR. 1464
Sedinta publica din data de 15.03.2011 - somatie de plata -
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.11.2010, sub nr. 9953/279/2010, creditoarea xx a solicitat emiterea unei ordonante prin care debitoarea xx sa fie somata sa achite suma de 9754,73 lei, reprezentand contravaloare marfa livrata si neachitata. De asemenea, a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acestei cereri, creditoarea a aratat ca, din verificarea documentelor contabile, a reiesit ca debitoarea a achizitionat marfa in valoare de 9754,73 lei, conform facturilor enumerate in tabelul anexat si ca, desi s-a procedat la notificare in vederea solutionarii litigiului prin conciliere, reprezentantul debitoarei nu s-a prezentat si nici nu a fost achitata suma datorata, creanta pretinsa indeplinind cerintele O.G. nr. 5/2001.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata.
In sustinerea actiunii, au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri: centralizator facturi debit (fila 5), situatie facturi (fila 6), copie certificat de inregistrare (fila 7), copii facturi (filele 8-22).
Cererea a fost legal timbrata, cu 39 lei taxa judiciara de timbru si 3 lei timbru judiciar.
Debitoarea nu a formulat intampinare, insa a depus la dosar un inscris prin care isi precizeaza pozitia in raport cu cererea formulata de creditoare, invederand instantei ca debitul pretins este inexistent si ca, dimpotriva, societatea creditoare datoreaza diferenta dintre suma de 10.619 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor executate de debitoare, si suma de 9574,73 lei solicitata prin actiune. A subliniat debitoarea ca datoria nu a fost confirmata de societate si ca, prin urmare, nu reprezinta un debit real, iar creditoarea nu a realizat concilierea directa anterior promovarii actiunii.
In sustinerea apararilor formulate, debitoarea a depus un inscris materializand situatia de lucrari executate la hala metalica din strada Dimitrie Leonida nr. 10 (fila 27).
In vederea justei solutionari a cauzei, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse de ambele parti la dosar.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
In fapt, intre parti s-au desfasurat raporturi contractuale comerciale in baza carora creditoarea a livrat debitoarei diferite cantitati de produse, aspect probat prin copiile facturilor seria EDL nr. 942/16.02.2009, nr. 980/17.03.2009, nr. 1016/31.03.2009, nr. 1033/06.04.2009, nr. 1045/09.04.2009, nr. 1088/28.04.2009, nr. 1212/04.05.2009, nr. 1225/07.05.2009, nr. 1231/11.05.2009, nr. 1234/12.05.2009, nr. 1362/30.06.2009, nr. 1389/13.07.2009, nr. 1455/14.08.2009, nr. 1465/18.08.2009 si nr. 1468/19.08.2009, in valoare totala de 10254,73 lei, facturi emise in contul xx (filele 8-22).
Din contravaloarea facturii seria EDL nr. 942/16.02.2009, a fost achitata suma de 500 lei, motiv pentru care societatea creditoare a formulat prezenta actiune pentru diferenta in valoare de 9754,73 lei (a se vedea inscrisul de la fila 6).
Emiterea facturilor fiscale atesta indeplinirea obligatiilor contractuale ale creditoarei si fac dovada impotriva debitoarei cu privire la continutul lor, debitul fiind recunoscut de catre debitoare prin acceptarea la plata a facturilor, prin aplicarea semnaturii reprezentantului sau.
Intr-un atare caz, drepturile si obligatiile partilor isi au izvorul intr-un contract comercial in forma simplificata.
In drept, conform art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creditorul poate solicita instantei obligarea la  plata a debitorului, prin emiterea unei somatii de plata, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: 
1. exista o creanta certa, lichida si exigibila. Creanta este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei, conform art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, deci cand existenta creantei este neindoielnica; creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin. 4 Cod procedura civila; creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii - art. 263 si art. 382 Cod procedura civila - debitorul este decazut din beneficiul termenului;
2. creanta  reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani;
3. obligatiile sunt asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege ;
4. inscrisul sa ateste drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
In temeiul acestor dispozitii legale, instanta constata ca, in prezenta cauza, creanta pretinsa de creditoare indeplineste, in mod cumulativ, cerintele impuse de prevederile legale speciale pentru admisibilitatea somatiei de plata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Suma de 9754,73 lei pretinsa de creditoare cu titlu de contravaloare a facturilor neachitate reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, avand in vedere ca existenta ei rezulta din inscrisurile constatatoare, respectiv din facturile emise de creditoare - facturile seria EDL nr. 942/16.02.2009, nr. 980/17.03.2009, nr. 1016/31.03.2009, nr. 1033/06.04.2009, nr. 1045/09.04.2009, nr. 1088/28.04.2009, nr. 1212/04.05.2009, nr. 1225/07.05.2009, nr. 1231/11.05.2009, nr. 1234/12.05.2009, nr. 1362/30.06.2009, nr. 1389/13.07.2009, nr. 1455/14.08.2009, nr. 1465/18.08.2009 si nr. 1468/19.08.2009, in care este determinat cuantumul si este stabilit termenul de plata a fiecarei facturi, termen care s-a implinit anterior datei de 02.11.2010, data sesizarii instantei.
De asemenea, creanta a carei valorificare este solicitata de catre creditoare reprezinta obligatia de plata a unei sume de bani, asumata prin contract in forma simplificata si acceptata de catre debitoare prin aplicarea semnaturii reprezentantului sau pe fiecare factura.
Instanta retine ca, in ceea ce priveste forta probanta a facturii comerciale, ca orice inscris sub semnatura privata, aceasta face dovada impotriva emitentului si in favoarea destinatarului. Insa, daca factura este acceptata de catre destinatar, ea va face dovada si in favoarea emitentului. Deci, desi nu emana de la destinatar, factura acceptata face dovada impotriva destinatarului, conform art. 46 Cod comercial.
In privinta acceptarii facturii, aceasta poate fi expresa sau tacita. Acceptarea facturii este expresa atunci cand destinatarul semneaza cu mentiunea "acceptat" pe un exemplar al facturii pe care-l restituie emitentului sau cand aceasta este confirmata de destinatar printr-o scrisoare, telegrama. Despre acceptare tacita se poate vorbi in cazul in care rezulta din manifestari de vointa neindoielnice, care atesta vointa de a accepta integral factura, simpla tacere a destinatarului neavand valoarea unei acceptari tacite.
Instanta retine, sub acest aspect, ca facturile mentionate pot fi calificate ca inscrisuri apte de a constitui acte de creanta, intrucat ele au fost acceptata la plata prin semnatura de catre un reprezentant al paratei, care a angajat astfel, din punct de vedere juridic, societatea, toate facturile devenindu-i opozabile debitoarei.
Apararile formulate de parata prin inscrisul depus la dosar sunt nefondate si nu sunt de natura a inlatura caracterul cert, lichid si exigibil al creantei care face obiectul demersului judiciar initiat de creditoare.
Pe de o parte, dat fiind faptul ca procedura somatiei de plata este o procedura simplificata, accelerata, instituita in scopul realizarii creantelor care indeplinesc conditiile enumerate de art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, concilierea directa prevazuta de art. 7201 si urmatoarele din Codul de procedura civila nu este obligatorie pentru creditor.
Pe de alta parte, desi debitoarea sustine ca debitul este inexistent si ca, in realitate, societatea creditoare este cea care ii datoreaza o suma de bani, instanta observa ca debitoarea recunoaste, indirect, datoria in valoare de 9574,73 lei, intrucat pretinde ca i se datoreaza doar diferenta dintre contravaloarea lucrarilor pe care le-a executat in beneficiul creditoarei si debitul pretins de aceasta in dosarul de fata (in conditiile in care, daca debitoarea nu ar fi datorat creditoarei suma mentionata, ea ar fi trebuit sa pretinda integral contravaloarea lucrarilor realizate, adica suma de 10619 lei).
Mai mult, inscrisul intitulat "Situatie de lucrari executate la hala metalica din str. Dimitrie Leonida nr. 10" (fila 27) emana exclusiv de la debitoare, iar o eventuala creanta pretinsa de debitoare impotriva creditoarei nu afecteaza caracterul cert, lichid si exigibil al creantei invocate de societatea care a demarat prezenta procedura, debitoarea avand la dispozitie, la randul sau, mijloace juridice pentru realizarea creantei respective si dovedirea raporturilor juridice dintre parti.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 1073 Cod civil, creditoarea are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei.
In cazul in care obiectul litigiului il constituie o obligatie de a da, cum este si obligatia de a transfera proprietatea asupra unei sume de bani, creditorul are datoria sa dovedeasca existenta obligatiei.
In atare situatie, in momentul in care creditorul face aceasta dovada, daca debitorul nu dovedeste indeplinirea obligatiei ce ii incumba, se presupune ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, fiind obligat la plata de despagubiri catre celalalt contractant.
Avand in vedere ca societatea creditoare a facut dovada existentei obligatiei debitoarei xx de a plati suma pretinsa in temeiul facturilor neachitate, iar aceasta nu a demonstrat efectuarea platii acestei sume, in temeiul dispozitiilor art. 1 si art. 6 din O.G. nr. 5/2001, instanta va admite cererea si o va soma pe debitoare sa plateasca creditoarei, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonante, suma de 9754,73 lei reprezentand contravaloarea marfurilor neachitate.
Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila si avand in vedere cererea formulata de creditoare, instanta va obliga pe debitoare, ca parte care a cazut in pretentii, sa plateasca creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.