Divort cu minori

 Instanta a admis exceptia necompetentei generale a instantelor romane,exceptie invocata de catre parata.
       Instanta a respins actiunea formulata de catre reclamant.
In cadrul Uniunii Europene, jurisdictia, recunoasterea si executarea hotararilor in domeniul matrimonial si al raspunderii parintesti sunt guvernate de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti (denumit in continuare Regulamentul Bruxelles II bis). Regulamentul se aplica direct in statele membre si are prevalenta asupra legii nationale. Pentru Romania, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 se aplica de la data aderarii efective la Uniunea Europeana, respectiv 1 ianuarie 2007.
Art. 17 din Regulament prevede ca instanta trebuie sa-si verifice competenta din momentul sesizarii, potrivit art. 16, si sa se declare din oficiu necompetenta daca, in temeiul Regulamentului, este competenta o instanta din alt stat membru.
Potrivit art. 19 din Regulamentul mai sus mentionat : “ (1) In cazul in care se introduc cereri de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei intre aceleasi parti in fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
(2) In cazul in care actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, se introduc in fata instantelor judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate.
(3) In cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia.
In acest caz, partea care a introdus actiunea la instanta sesizata in al doilea rand poate intenta respectiva actiune la prima instanta sesizata."
   In speta se constata  faptul ca reclamantul O G solicita, in principal, desfacerea casatoriei incheiata cu parata O I-M la data de _ in fata ofiterului de stare civila al P B, inregistrata in registrul de stare civila sub nr. _..
Judecatoria de violenta asupra femeii nr. 1 Pamplona din Spania a constatat ca are jurisdictia si competenta obiectiva pentru solutionarea cererii formulate de numita O I-M in anul 2012, avand ca obiect divortul - desfacerea casatoriei incheiate cu O G, asa cum rezulta din  Hotararea pronuntata in data de 23.10.2012.
        In cauza, avand in vedere ca potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanta mai intai sesizata (23.10.2012) si care si-a stabilit competenta este cea din Spania, respectiv Judecatoria de violenta asupra femeii nr. 1 Pamplona, in temeiul art. 19 alin.3 mai sus reprodus coroborat cu art. 246 alin.1 C. pr. civ. instanta urmeaza sa admita exceptia necompetentei generale a instantelor romane, invocata de parata si sa respinga actiunea formulata de reclamantul O G in contradictoriu cu parata O I-M ca nefiind de competenta instantelor romane.