REPARAREA PREJUDICIULUI MORAL PRIN ACORDAREA DE DAUNE MORALE SI ASIGURAREA PUBLICARII HOTARARII JUDECATORESTI IN CUPRINSUL PUBLICATIEI RESPECTIVE SUB SANCTIUNEA ACORDARII DE DAUNE COMINATORII

REPARAREA PREJUDICIULUI MORAL PRIN ACORDAREA DE DAUNE MORALE SI ASIGURAREA PUBLICARII HOTARARII JUDECATORESTI IN CUPRINSUL PUBLICATIEI RESPECTIVE SUB SANCTIUNEA ACORDARII DE DAUNE COMINATORII
- 26 si art. 30 alin 6 din Constitutia Romaniei;
- art. 998 -999 Cod civil;
- dispozitiile art. 54 din Decretul nr 31/1954 ;
- dispozitiile art. 10 par. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului;
- dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Libertatea de exprimare, aparata de articolul 10, ocupa un loc aparte printre drepturile garantate de Conventie, importanta subliniata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru prima data in cauza Handyside impotriva Regatului Unit (1976), ideea fiind reluata apoi constant in toate cauzele ulterioare.
Dreptul garantat de articolul 10 nu este insa unul absolut. Paragraful 2 permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insesi. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curte prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozitiilor articolului 10 din Conventie cristalizate in cadrul jurisprudentei Curtii si Comisiei.
Aprecierea in concret a regimului protectiei oferite de art. 10 depinde de o dubla calificare: calitatea autorului discursului incriminat, pe de o parte, si cea a partii lezate sau natura valorii aparate, pe de alta.
De asemenea, infatisarea unor imagini privind viata sexuala a unei persoane , chiar daca aceasta este o persoana publicata prin prisma carierei sale muzicale , se cirscumscrie notiunii de " viata intima si privata " si face obiectul protectiei instituita de art. 8 din Conventie .
Acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate drepturilor personal-nepatrimoniale ocrotite de lege, prin articole de presa, este recunoscuta atat de practica instantelor romane, cat si de cea a majoritatii statelor europene, in virtutea functiei educativ-preventive si reparatorii a raspunderii civile delictuale.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28 01 2008 sub nr. nr. unic 1212/299/2008 reclamanta G. D. a chemat in judecata pe parata  SC I. M. P. SRL solicitand instantei ca , prin hotararea ce va pronunta , sa dispuna obligarea acesteia  la plata sumei de 1 440 000 000 ROL , cu titlu de daune morale si la publicarea hotararii de condamnare integral sub titlul" Anunt judiciar " , pe cheltuiala sa , in trei numere consecutive ale revistei pe care o editeaza " A. " , pe prima pagina a acesteia , cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite si articolele aparute in aceasta publicatie , sub sanctiunea acordarii reclamantei de daune cominatorii de 5 milioane lei pe zi, pentru fiecare zi de intarziere a publicarii , daune calculate de la data ramanerii definitive a hotararii , cu cheltuieli de judecata  .
In fapt reclamanta a aratat ca in numerele din data de 2,3,4,6 si 16 02 2005 , parata , in calitate de editor al revistei " A. " , a permis publicarea si transmiterea spre difuzare a cinci materiale de presa defaimatoare pentru reclamanta , insotite de fotografii compromitatoare , care fara a fi relevante in ceea ce priveste identitatea persoanei reclamantei , au fost insotite de titluri precum " D. G. este vedeta surprinsa in timp ce facea sex oral " , "Vecinele spun ca este genul de femeie zvapaiata " si "Face sex si in deplasare ".
Se invedereaza ca in data de 02 02 2005 revista a anuntat ca va dezvalui identitatea vedetei surpinsa in timp ce facea sex oral , dupa ce in numerele anterioare anuntase cititorii ca este in posesia unor fotografii incendiare a caror protagonista este o vedeta .Pe prima pagina a aparut titlul " D. G. este vedeta surprinsa in timp ce facea sex oral " .
In numarul din 04 02 2005 au aparut pe prima pagina trei fotografii , identitatea protagonistei neputand fi stabilita , insotite de titlul " Sex show D. G. " , subiectul fiind dezvoltat in paginile 12-13 ale revistei , unde au fost prezentate inca 9 fotografii .
Se arata ca subiectul a fost reluat si in numarul revistei " A." din 06 02 2005 prin publicarea sub titlul "Ce faceai aici D. ? "a 2 fotografii in care , fara a putea fi identificata , o persoana era surpinsa facand sex oral .
Reclamanta sustine ca , prin articolele de presa si fotografiile la care a facut referire, i-au fost incalcate drepturile la viata intima si privata si dreptul la imagine . Se arata ca in acest caz dreptul la informare si exprimare a fost exercitat cu rea credinta , abuziv si contrar scopului sau social .
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la  plata sumei de 1 440 000 000 ROL, cu titlu de daune morale , reprezentand echivalentul incasarilor realizate de parata ca urmare a vanzarii numerelor din datele de 2,3,4,6 si 16 02 2005 , numere in care au aparut articolele incriminate. Se sustine ca aceasta este valoarea prejudiciului moral produs reclamantei reprezentat de tulburarea pacii sufletesti , crearea unei stari de zbucium interior , de zdruncinare a mersului calm si pasnic al vietii sufletesti .
Se sustine ca , prin campania de presa a revistei "A. " familia , prietenii si marea majoritatea a opiniei publice si-au schimbat pararea despre reclamanta , fiindu-i grav afectata imaginea publica si cariera muzicala .
Reclamanta apreciaza ca exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a paratei si prejudiciu si ca parata a actionat cu vinovatie , urmarind cresterea tirajului revistei si obtinerea unui profit prin publicarea respectivelor articole si fotografii .
In drept reclamanta a invocat prevederile art. 26 si art. 30 alin 6 din Constitutia Romaniei , art. 998 -999 Cod civil , coroborate cu dispozitiile art. 54 din Decretul nr 31/1954 si cu dispozitiile art. 10 par. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Parata SC I. M. P. SRL a formulat intampinare , solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat nu sunt intrunite in cauza conditiile raspunderii civile delictuale iar sanctiunea obligarii la plata de daune cominatorii nu este legala .
Parata arata ca  lipseste caracterul ilicit al faptei intrucat fotografiile publicate in revista si care o implicau pe reclamanta au fost preluate dintr-un spatiu public , adica de pe internet , fiind probabil transmise de fanii cantaretei . Prin urmare respectivele fotografii nu au fost surprinse de angajatii revistei , ci au fost primite pe e-mail-ului revistei , care este public .
 De asemenea se invedereaza ca prejudiciul invocat de reclamanta este exagerat , legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu nu exista . In plus vinovatia sa nu poate fi retinuta sub forma intentiei intrucat parata a avut credinta ca,  prin publicarea respectivelor fotografii , nu a facut decat sa completeze imaginea reclamantei si sa-i ridice popularitatea .
Prin sentinta civila nr. 7574 a Judeactoriei Sectorului 1 Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 1212/299/2008, instanta a admis in parte actiunea privind pe reclamanta G. D. si pe parata SC I. M. P. SRL, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 10 000 Ron , cu titlu de daune morale , a obligat parata sa publice integral prezenta hotarare sub titlul " Anunt judiciar", pe cheltuiala sa, in trei numere consecutive ale revistei "A.", pe care o editeaza, pe prima pagina a acesteia, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite si articolele aparute in respectiva  publicatie, sub sanctiunea de daune cominatorii de 500 Ron pe zi, pentru fiecare zi de intarziere, calculate de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si a respins celelalte pretentii ale reclamantei, ca neintemeiate.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta a retinut urmatoarele: in numerele din data de 02 02 2005 , 03 02 2005 , 04 02 2005  , 06 02 2005  si 16 02 2005 , parata , in calitate de editor al revistei " A. " , a permis publicarea si transmiterea spre difuzare a cinci materiale de presa , insotite de fotografii  , privind  viata  intima si privata a reclamantei G. D.
Astfel in data de 02 02 2005 revista a anuntat ca va dezvalui identitatea vedetei surpinsa in timp ce facea sex oral , dupa ce in numerele anterioare anuntase cititorii ca este in posesia unor fotografii incendiare a caror protagonista este o vedeta . Pe prima pagina a aparut titlul " D. G. este vedeta surprinsa in timp ce facea sex oral " .
In numarul din 04 02 2005 au aparut pe prima pagina trei fotografii  insotite de titlul " Sex show D. G. " , subiectul fiind dezvoltat in paginile 12-13 ale revistei , unde au fost prezentate inca 9 fotografii .
Subiectul a fost reluat si in numarul revistei " A." din 06 02 2005 prin publicarea sub titlul "Ce faceai aici D.? "a 2 fotografii in care  o persoana  era surpinsa facand sex oral .
In numerele ulterioare ale aceleiasi reviste au fost publicate fotografii ale reclamantei si punctul de vedere al acesteia , exprimat intr-o emisiune de televiziune, cu privire la cele aparute anterior .
Reclamanta sustine ca fotografiile publicate de revista "A. " sunt irelevante , in ceea ce priveste identitatea persoanei pe care o infatiseaza , si vatamatoare pentru imaginea si viata sa intima si privata .
Analizand faptele retinute prin prisma temeiului de drept invocat de catre reclamanta, respectiv  art 998 Cod civil si  art. 10 par. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului , instanta  constata a fi intemeiate sustinerile reclamantei  .
Articolul 10 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului prevede ca: “1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute le lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti."
Libertatea de exprimare, aparata de articolul 10, ocupa un loc aparte printre drepturile garantate de Conventie, importanta subliniata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru prima data in cauza Handyside impotriva Regatului Unit (1976), ideea fiind reluata apoi constant in toate cauzele ulterioare.
Dreptul garantat de articolul 10 nu este insa unul absolut. Paragraful 2 permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insesi. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curte prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozitiilor articolului 10 din Conventie cristalizate in cadrul jurisprudentei Curtii si Comisiei.
Aprecierea in concret a regimului protectiei oferite de art. 10 depinde de o dubla calificare: calitatea autorului discursului incriminat, pe de o parte, si cea a partii lezate sau natura valorii aparate, pe de alta.
Libertatea presei si personalitatile publice este categoria de discurs aparata in cea mai mare masura de Curte. Pentru a justifica pozitia privilegiata pe care acest tip de discurs o ocupa, Curtea a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta un interes public. Acestui drept ii corespunde o “obligatie" a ziaristilor de a raspandi informatii si idei, indeplinindu-si astfel rolul de “caine de paza al democratiei".
In prezenta cauza se constata ca publicarea de fotografii in care a persoana de sex feminin este infatisata facand sex oral , insotite de titluri care fac referire la persoana reclamantei , in conditiile in care identitatea acesteia nu poate fi stabilita fara putinta de tagada din examinarea fotografiilor , nu are legatura cu exprimarea unor idei sau informatii care sa serveasca interesului public , general .
In plus , prin publicarea respectivelor articole de presa si fotografii , s-a adus o incalcare a dreptului reclamantei la viata intima si privata , drept protejat de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
Astfel , infatisarea unor imagini privind viata sexuala a unei persoane , chiar daca aceasta este o persoana publicata prin prisma carierei sale muzicale , se cirscumscrie notiunii de " viata intima si privata " si face obiectul protectiei instituita de art. 8 din Conventie .
Instanta a retinut in cauza intrunirea elementelor raspunderii civile delictuale impuse de art. 998 din Codul civil , respectiv existenta unui prejudiciu moral , a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in neglijenta cu care a actionat si avand in vedere faptul ca autorul faptei ilicite raspunde pentru culpa cea mai usoara - culpa levissima.
Fapta ilicita consta in publicarea unor articole de presa si a unor fotografii care incalca dreptul reclamantei la viata intima si privata , fapta care i-a produs acesteia un prejudiciu reprezentat de denigrarea imaginii sale , afectarea  carierei muzicale precum si generarea unui sentiment de rusine , in raport cu familia , prietenii si opinia publica .Este fara putinta de tagada legatura de cauzalitate care exista intre fapta ilicita si prejudiciul moral suferit de reclamanta .
In ceea ce priveste vinovatia paratei se retine ca , privita prin prisma "indatoririlor si responsabilitatilor" inerente exercitiului libertatii de exprimare, garantia pe care art.10 din CEDO o confera ziaristilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonata conditiei ca cel interesat sa actioneze cu buna-credinta, in asa fel incat sa ofere informatii exacte si demne de crezare in respectul deontologiei profesionale specifice jurnalistilor.
In prezenta cauza nu se poate retine in favoarea paratei ca a actionat cu buna credinta , avandu-se  in vedere urmatoarele elemente : caracterul obscen al fotografiilor publicate , imprejurarea ca subiectul a fost anuntat in repetate randuri ca reprezentand  o mare dezvaluire  si a fost exploatat si dezvoltat in mai multe numere ale revistei " A. " , amplificand astfel efectul initial , dar si prejudiciul produs reclamantei . Practic prin maniera in care s-a actionat s-a urmarit starnirea unui maxim interes din partea opiniei publice dar si unui profit semnificativ , prin infatisarea vietii intime a reclamantei .
Apararea paratei in sensul ca nu a savarsit o fapta ilicita intrucat a preluat fotografiile de pe internet nu a fost primita de catre instanta , atata timp cat aceasta nu s-a limitat la a publica respectivele fotografii ci actionat in maniera mai sus descrisa , organizand o adevarata campanie de presa cu privire la acest subiect si  viata intima a reclamantei.
De asemenea nu au fost avute in vedere ca reprezentand  elemente exoneratorii de raspundere civila afirmatiile paratei in sensul ca a avut credinta ca,  prin publicarea respectivelor fotografii , nu a facut decat sa completeze imaginea reclamantei si sa-i ridice popularitatea . Indiferent de imaginea pe care reclamanta a inteles sa si-o formeze si sa o promoveze in cariera sa muzicala , nu se poate aprecia ca publicarea unor asemenea fotografii si articole de presa  i-ar aduce beneficii .
Acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate drepturilor personal-nepatrimoniale ocrotite de lege, prin articole de presa, este recunoscuta atat de practica instantelor romane, cat si de cea a majoritatii statelor europene, in virtutea functiei educativ-preventive si reparatorii a raspunderii civile delictuale.
Astfel, prin retinerea vinovatiei civile  a paratei si obligarea acesteia la acoperirea prejudiciului moral cauzat reclamantei , instanta a apreciat ca nu se produce o incalcare a libertatii sale de exprimare, deoarece apare ca justificata prin raportare la scopul urmarit, anume protejarea reputatiei altei persoane, respectand principiul proportionalitatii.
Instanta a mai retinut ca afirmatiile cuprinse in articolul mentionat au fost de natura au adus atingere reputatiei profesionale a reclamantei , cauzandu-i acesteia un prejudiciu moral ce o indreptateste pe acesta la o justa reparatie din partea paratei , nu insa in cuantumul solicitat .
Reclamanta nu a facut dovada ca parata a obtinut din vanzarea numerelor revistei " A."  , in care au aparut articolele si fotografiile care o prejudiciaza , suma ce face obiectul actiunii de fata , respectiv  1 440 000 000 ROL. In plus nu s-a putut aprecia ca intregul profit obtinut de parata prin vanzarea respectivelor numere ale revistei s-a datorat publicarii respectivelor articole si fotografii , in legatura cu reclamanta .
Pentru considerentele anterior expuse instanta a admis actiunea in parte si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 10 000 Ron ( 100 milioane  Rol )  , cu titlul de daune morale.
S-a apreciat de catre instanta ca repararea prejudiciului produs reclamantei se poate face , in principal , prin publicarea in revista "A. " a prezentei hotarari judecatoresti , in masura in care va deveni definitiva ,  nu prin plata unei sume considerabile de bani .
S-a  dispus ca aceasta publicare sa se faca , sub sanctiunea aplicarii de daune cominatorii de 500 Ron  pentru fiecare zi de intarziere , instanta apreciind ca fiind exagerate pretentiile reclamantei de a se stabili daune de 5000 Ron pe zi .
Sustinerea paratei in sensul ca obligarea sa la plata de daune cominatorii este nelegala nu a fost primita de catre instanta atata timp cat , prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii , s-a stabilit ca cererea de obligare la plata de daune cominatorii este admisibila .In prezenta cauza instanta a apreciat ca acest capat de cerere este nu numei admisibil ci si intemeiat , fata de obiectul actiunii , pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina paratei.