comparare titluri

"Vazand disp. art. 18 lit. c si art. 45 din legea 10/2001 si tinand seama de caracterul special al acestei legi conform celor retinute mai sus trebuie remarcat ca criteriul de analiza al cererii in revendicare promovata de reclamanta nu il mai poate reprezenta o comparare a titlurilor  din perspectiva regulilor clasice prev. de art. 480 C.civ., ci trebuie stabilita atitudinea subiectiva a subdobanditorului cu titlu oneros al bunului  criteriu impus prin vointa legiuitorului in considerarea caruia titlul paratilor este valabil si produce efecte depline.
In cadrul acestei actiuni, instanta constata totodata ca prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atat in cazul fostului proprietar, cat si in cazul paratilor cumparatori de buna credinta ai imobilului revendicat ce au dobandit de la stat un bun in baza unei legi in vigoare si in prezent si, prin urmare, nici acestia din urma nu pot fi lipsiti de proprietate decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege."(sentinta civila nr. 2117/09.03.2009)
Prin cererea inregistrata la data de 10.03.2008, sub nr. de dosar 2893/300/2008, reclamantele R.S. si R.M. au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu paratii R.E., R.N., S.C. Apolodor S.A. si Municipiul Bucuresti prin Primar General, obligarea acestora la lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a imobilului situat in Bucuresti, str. O., nr. 12, corp C, apt. 2, et. 1, sector 2, precum si notarea litigiului in cartea funciara, cu obligarea paratilor la pata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 21154/07.06.1938, numitul R.P, sotul reclamantei R.S., a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 252 mp situat in Bucuresti, str. O. nr. 12. Ulterior, pe acest teren, in baza autorizatiei nr. 10/1938 emisa de Municipiul Bucuresti - Primaria Sector 1 Galben, a fost ridicata constructia compusa din parter, subsol, etaj si mansarda, conform descrierii din procesul verbal nr. 16139/1940 emisa de Comisiunea pentru Infiintarea Cartilor Funciare in Bucuresti. Reclamantele au mai aratat ca imobilul a fost preluat de catre stat in baza Decretului nr. 92/1950, fiind mentionat la pozitia 6673 din anexa la decret, fiind trecuta in mod gresit ca fost proprietar numita R.E., mama proprietarului R.P.. Reclamanta R. S. a mentionat ca este mostenitoarea lui R.P. in calitate de sotie supravietuitoare, conform procesului verbal din 31.12.1952 incheiat de Sectia Financiara a Raionului 23 August, iar reclamanta R.M. este mostenitoare a fostului proprietar R.P. in calitate de nepoata de frate conform certificatelor de mostenitor nr. 945/22.12.1976 nr. 727/1970, precum si conform certificatului de calitate nr. 19/08.03.1999. Privitor la primul capat de cerere, reclamantele au aratat ca dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, compus din constructie de 123,31 mp precum si 55,61 mp teren situat sub constructie este mai consolidat decat cel al paratilor R.E. si R.N., intrucat este unicul titlu valabil dobandit de la adevaratul proprietar - autorul reclamantelor, este mai vechi decat cel al paratilor si are o data certa anterioara, fiind transcris inca din anul 1938 de cand dreptul era transferat in patrimoniul autorului lor prin contractul de vanzare cumparare nr. 21154/07.06.1938 si indeplineste cerintele de publicitate imobiliara. Au mai invederat faptul ca paratii au dobandit de la stat, care nu a fost niciodata proprietar al imobilului ce face obiectul contractului de vanzare cumparare nr. 3212/04.07.1997. Reclamantele au apreciat ca titlul pe care il detin paratii este un act de vanzare cumparare prin care statul a vandut un bun altuia, asa incat efectele privind transmiterea proprietatii nu s-au produs.
In drept au fost invocate disp. art. 480 C. civil.
In sustinere, au anexat cererii, in conditiile art. 112 C.proc.civ., inscrisuri in copie certificata pentru conformitate cu originalul, respectiv: acte de identitate, certificat de casatorie, certificat de deces R.P., proces verbal din data de 31.12.1952, autorizatiunea nr. 15/12.02.1938, proces verbal din 22.08.1940, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 21154/07.06.1938, dispozitia Primarului General nr. 9414/16.01.2008, contract de vanzare cumparare cu plata in rate nr. 3212/04.07.1997, notificarea nr. 2493/04.07.1996, dovada comunicarii acesteia.
Prin cererea precizatoare depusa prin serviciul registratura al instantei la data de 11.03.2008, reclamantele au apreciat valoarea imobilului revendicat la suma de 30.000 euro, echivalentul a 111.492 lei.
Prin intampinare, paratul S.C. Apolodor S.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind inadmisibila si ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala, intrucat nu s-a probat existenta identitatii intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii. Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste preluarea de catre stat a imobilului, apreciaza ca s-a facut in temeiul unui titlu valabil, deoarece Decretul nr. 91/1950 determina acest efect.
In drept, au fost invocate disp. Legii 112/1995, art. 115-118 C.proc.civ, Legea nr. 10/2001.
Prin intampinare, paratul Municipiul Bucuresti a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale, deoarece din actele depuse la dosar rezulta ca imobilul in litigiu a fost vandut de catre unei persoane fizice, Municipiul Bucuresti nemaiavand in proprietate apartamentul in litigiu.
In drept au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ.
Prin intampinare, paratii R.E. si R.N. au invocat exceptia inadmisibilitatii revendicarii, intrucat actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si absolut asupra bunului in litigiu, iar doar unii dintre comostenitori nu pot introduce singuri aceasta actiune. Astfel, in actele depuse de catre reclamante pentru probatiunea actiunii, exista o copie dificil lizibila a procesului verbal din anul 1952 de taxare a succesiunii defunctului R. P. care atesta faptul ca acesta a incetat din viata la data de 17.10.1948 lasand ca mostenitori pe R.S. - sotie supravietuitoare, R.E. - mama, R.A. - frate, R.H. - frate, R.M.- frate, M.E. - sora. Nu se face nicio referire la succesiunile acestor mostenitori, iar pozitia reclamantei R.M. in tabloul transmisiunilor succesorale este vag conturata ca fiind nepoata de frate conform unor certificate de mostenitor indicate dar neexhibate, astfel incat calitatea sa procesuala ramane incerta, nefiind dovedita. Paratii au mai afirmat ca reclamantele nu justifica un drept de proprietate absolut si exclusiv in promovarea revendicarii pendinte, motiv pentru care au solicitat admiterea exceptiei inadmisibilitatii si respingerea actiunii. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neintemeiata, pentru ca aceasta cauza dedusa judecatii are ca obiect o revendicare ce se solutioneaza prin mecanismul compararii titlurilor de proprietate ale partilor litigante provenind de la autori diferiti, pe baza criteriilor propuse si dezvoltate in doctrina si jurisprudenta. Conform art. 1169 C.civil reclamantelor le revine sarcina probei preferabilitatii dreptului de proprietate al autorului lor, acestea sustinand ca autorul lor, numitul R.P. a cumparat terenul in suprafata de 252 mp in litigiu, insa la momentul nationalizarii, acesta nu mai era proprietarul imobilului, deoarece decedase cu doi ani in urma, mama sa fiind unul dintre cei sase comostenitori consemnati in procesul verbal din anul 1952. Paratii au mai mentionat ca titlul lor de proprietate il reprezinta contractul de vanzare cumparare 3212/4.07.1997 care nu a fost contestat in justitie si a carui nulitate nu mai poate fi pusa in discutie datorita depasirii termenului special de prescriptie - 14.08.2002. La momentul dobandirii de catre parati a dreptului lor de proprietate, titlul statului era prezumat ca fiind valabil, existand o eroare comuna si invincibila cu privire la dreptul statului de a instraina locuintele intrate in patrimoniul sau, eroare sub imperiul careia paratii au actionat cu buna credinta la data cumpararii imobilului. Dreptul de proprietate invocat de parati are un caracter originar, deoarece in favoarea sa opereaza principiul validitatii aparentei in drept. A fost invocata, de asemenea, exceptia lipsei de interes si a prematuritatii capatului al doilea de cerere.
Reclamantele au mai depus la inscrisuri in copie certificata pentru conformitate cu originalul: certificat de calitate nr. 19/08.03.1999, certificat de mostenitor nr. 727/970/23.12.1970, certificat de mostenitor nr. 384/24.02.1993, certificat de mostenitor nr. 1229/1981, certificat de mostenitor nr. 900/24.05.1991, certificat de mostenitor nr. 613/17.05.1991, certificat de mostenitor nr. 945/22.12.1976.
Prin cerere de interventie in interes propriu, D.V. si Y.A.C. au solicitat admiterea cererii, sa se constate in contradictoriu cu reclamantele R.S. si R.M. calitatea intervenientelor de mostenitoare prin retransmisie ale defunctului R.P., admiterea cererii introductive, obligarea paratilor R.E. si R.N. sa lase reclamantelor si intervenientelor in deplina proprietate si linistita posesie imobilul in litigiu, cu cheltuieli de judecata.
Intervenientele au aratat ca sunt mostenitoare prin retransmisie ale defunctei M.E., sora autorului R.P., proprietar al imobilului revendicat, si in aceasta calitate avand interesul sa intervina in actiunea in revendicare, atat pentru a-si stabili in contradictoriu cu reclamantele calitatea lor de mostenitoare, cat si pentru a obtine posesia bunului revendicat. Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, acestea au aratat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 21154/07.06.1938, R.P. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului, pe acest teren fiind edificata o constructie, imobilul fiind inscris in CF in baza procesului verbal nr. 16139/1940. Privind constructia, au aratat ca aceasta a fost dobandita intr-un mod originar, prin accesiune imobiliara si ca paratii au cumparat de la un neproprietar, fapt cunoscut la data incheierii contractului de vanzare cumparare.
In drept au fost invocate disp. art. 49 al. 1 si 2 C.pr.civ si art. 480 c. civil.
Prin cererea de interventie in interes propriu, C.A.D. a solicitat in contradictoriu cu paratii R.E. si N., S.C. Apolodor S.A. si Municipiul Bucuresti, obligarea primilor parati sa lase reclamantelor R.S. si R.M. precum si intervenientei C.A.D. in deplina proprietate si posesie imobilul in cauza.
In motivare, a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 21154/07.06.1938, R.P., sotul intervenientei reclamante R.S., a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 252 mp, situat in Bucuresti, str. O. nr. 12 si ca a fost preluat de stat in baza Decretului nr. 92/1950 fiind mentionat la pozitia 6673 fiind trecuta in mod gresit ca fost proprietar R.E., mama proprietarului R.P. Intervenienta a mentionat ca este mostenitoarea fostului proprietar R.P. pe ramura defunctului R.H., conform certificatului de mostenitor nr. 900/1991 si a certificatului de mostenitor nr. 77/2002. Privind cererea in revendicare, considera ca dreptul de proprietate al autorului lor R.P. asupra imobilului, este mai consolidat decat cel al paratilor Rus, intrucat este unicul titlu valabil dobandit de la adevaratul proprietar, mai vechi decat al paratilor si are o data anterioara, fiind transcris din anul 1938 de cand dreptul era transferat in patrimoniul autorului lor prin contractul de vanzare cumparare nr. 21154/07.06.1938 si indeplineste cerintele de publicitate imobiliara.
In drept au fost invocate disp. art. 50 C.proc.civ, art. 480 C. civil.
La termenul din data de 02.03.2009, instanta a incuviintat in principiu cererile de interventie in interes propriu formulate, pentru considerentele aratate in incheierea de sedinta de la acea data si a respins exceptia lipsei de interes si a prematuritatii pe capatul de cerere privind notarea litigiului in cartea funciara, dispunand unirea cu fondul a exceptiei inadmisibilitatii, conform art. 137, alin. 2 C.proc.civ.
La acelasi termen din data de 02.30.2009, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.C. Apolodor S.A. si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, astfel ca cererea formulata in contradictoriu cu acestia urmeaza a fi respinsa in acest sens.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 21154/07.06.1938, numitul R.P. a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 252 mp situat in Bucuresti, str. O. nr. 12. Ulterior, pe acest teren, in baza autorizatiei nr. 10/1938 emisa de Municipiul Bucuresti - Primaria Sector 1 Galben, a edificat constructia compusa din parter, subsol, etaj si mansarda, conform descrierii din procesul verbal nr. 16139/1940 al Comisiunii pentru Infiintarea Cartilor Funciare din Bucuresti.
Potrivit procesului verbal din data de 31.12.1952, rezulta ca de pe urma lui R.P., in calitate de mostenitori, au ramas: reclamanta R.S., ca sotie supravietuitoare, R.E., ca ascendent privilegiat, precum si numitii R.A, R.H., R.M. si M.E., in calitate de colaterali privilegiati.
De pe urma lui R.E. au ramas ca succesori, conform certificatului nr. 9450/1976, numitii R.A., R.H., R.M. si M.E., in calitate de descendenti.
Unica mostenitoare a lui R.A., conform certificatului nr. 19/08.03.1999, este reclamanta R.M., avand aceeasi calitate si de pe urma lui R.M., potrivit certificatului nr. 727/1970.
Conform certificatului de mostenitor nr. 77/15.10.2003, mostenitoarea defunctului Roman Mircea este intervenienta C.A.D..
De pe urma lui M.E., conform certificatului nr. 1229/1981, a ramas unic mostenitor M.D., ai carui mostenitori sunt, conform certificatului nr. 613/1991, D.St. si D.V. Potrivit certificatului de mostenitor nr. 384/1993, mostenitorii lui D.St. sunt intervenientele D.V. si Y. A.C..
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul dobandit in modul prezentat mai sus a fost preluat de catre stat de la numita R.E..
Prin contractul de vanzare cumparare cu plata in rate nr. 3212/04.07.1997, Municipiul Bucuresti prin Primarul General, prin mandatarul S.C. Apolodor S.A., a transmis in patrimoniul paratilor R.E. si R.N. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in str. O. nr. 12, corp C, sc. A, et. 1, apt. 2, sector 2, compus din trei camere, bucatarie, debara, camara, vestibul, WC, balcon in exclusivitate si baie, culoar si pivnita in cota indiviza, precum si asupra terenului in suprafata de 32, 80 mp situat sub constructie.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, care urmeaza a fi analizata cu prioritate, fata de caracterul peremptoriu al acesteia, instanta apreciaza ca este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, ratiunea pentru care demersul procesual de fata ar fi inadmisibil este, in acceptiunea paratilor, acela ca reclamantele si intervenientele nu au uzat de procedura administrativa a Legii 10/2001, nefiind de conceput a solicita si restituirea in natura, prin intermediul actiunii in revendicare promovata in fata instantei de judecata.
Instanta apreciaza ca lipsa adresarii notificarilor in temeiul Legii 10/2001 nu este de natura sa atraga decaderea din dreptul de a uza de calea actiunii in revendicare. Dimpotriva, doua principii de rang constitutional pledeaza in defavoarea rationamentului paratilor, si anume ocrotirea dreptului de proprietate si accesul liber la justitie. In acest sens, nu exista niciun suport legal pentru interpretarea conform careia, fie si subsecvent adoptarii Legii 10/2001, dreptul de proprietate sa nu mai beneficieze de mijlocul specific si cel mai puternic de valorificare in justitie, si anume actiunea in revendicare, actul normativ mentionat neputand fi in nicio masura interpretat in directia in care ar contraveni unor principii constitutionale. Mai mult, instanta apreciaza ca situatia de fapt dedusa judecatii nu se circumscrie ipotezei de aplicare a principiului specialia generalibus derogant, ci celei referitoare la concursul dintre legea interna si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv art. 6, expuse in decizia in recurs in interesul legii nr. 33/09.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Privitor la fondul cauzei, instanta urmeaza a respinge cererea in contradictoriu cu paratii R.E. si R.N. ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Se observa ca legea speciala, referindu-se si la relatia dintre persoanele indreptatite la masuri reparatorii si la tertii subdobanditori le permite acestora din urma sa pastreze  imobilele in anumite conditii expres prev. de art. 18 lit. c) situatie in care dupa epuizarea cailor procedurale oferite de legea speciala de reparatie, reclamantele din speta nu ar mai putea obtine restituirea in natura, ci doar masuri reparatorii in echivalent.
In aceasta ordine de idei, se retine ca disp. art. 45  din legea 10/2001 au avut ca efect consolidarea titlului cumparatorilor de buna credinta in conformitate cu legea 112/1995 respectiv salvgardarea contractului de  vanzare cumparare incheiat de parati cu unitatea  administrativ teritoriala, intrucat reclamantele nu au formulat actiune in anularea acestui act.
Intr-o asemenea situatie, in care validitatea titlului subdobanditorului a fost recunoscuta in speta indirect prin nepromovarea de reclamanta a actiunii in anulare in termenul de prescriptie impus de lege, instanta precizeaza ca in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a considerat ca "in contextul legislativ roman care guverneaza actiunile in revendicare imobiliara si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vanzarea de catre stat al unui bun al altuia unor terti de buna credinta, chiar daca aceasta este anterioara  confirmarii in justitie in mod definitiv a dreptului de proprietate al celuilalt, insotita de lipsa totala de despagubiri, se analizeaza intr-o privare de bunuri (cauza Strain contra Romaniei).
Pentru a retine ca reclamanta are un "bun" in sensul Conventiei, instanta va avea in vedere cauza Paduraru contra Romaniei in care Curtea a atras atentia si asupra art. 2 alin. 2 din legea nr. 10/2001 care prevede in mod expres ca persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul si le-a insusit fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar stabilind ca "nu este vorba de un nou drept, ci de o recunoasterea explicita si retroactiva a vechiului drept".
Vazand disp. art. 18 lit. c si art. 45 din legea 10/2001 si tinand seama de caracterul special al acestei legi conform celor retinute mai sus trebuie remarcat ca criteriul de analiza al cererii in revendicare promovata de reclamanta nu il mai poate reprezenta o comparare a titlurilor  din perspectiva regulilor clasice prev. de art. 480 C.civ., ci trebuie stabilita atitudinea subiectiva a subdobanditorului cu titlu oneros al bunului  criteriu impus prin vointa legiuitorului in considerarea caruia titlul paratilor este valabil si produce efecte depline.
In cadrul acestei actiuni, instanta constata totodata ca prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atat in cazul fostului proprietar, cat si in cazul paratilor cumparatori de buna credinta ai imobilului revendicat ce au dobandit de la stat un bun in baza unei legi in vigoare si in prezent si, prin urmare, nici acestia din urma nu pot fi lipsiti de proprietate decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege.
Chiar daca prin Hotararea Paduraru contra Romaniei, precum si prin alte hotarari pronuntate in cauze similare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca Statul Roman si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta in ceea ce priveste chestiunea de interes general  care o constituie restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in baza actelor normative de nationalizare, acest aspect nu poate determina obligarea paratilor din speta la restituirea in natura a imobilului in litigiu pe calea acestei cereri intemeiata pe disp. art. 480 C.civ.
Astfel, pe de o parte, nu paratii, ci statul ar trebui sa suporte sarcina repararii integrale a prejudiciului suferit de reclamante prin nerestituirea imobilului, iar pe de alta parte, instanta nici nu este indreptatita sa verifice la acest moment si in acest cadrul procesual daca acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pe calea legii speciale este eficienta si asigura realizarea concreta a drepturilor persoanei indreptatite in conditiile in care reclamantele nu au pus in discutie si nu au probat demersurile lor, inclusiv in justitie in scopul finalizarii procedurii administrative in baza legii 10/2001 si implicit initierea procedurilor administrative prev. in titlul VII al legii 247/2005.
Pe cale de consecinta, instanta urmeaza a respinge cererea ca neintemeiata.
Cu privire la cererile de interventie in interes propriu, instanta urmeaza a le respinge ca neintemeiate, intrucat, pe de o parte, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar, rezulta cu claritate calitatea intervenientelor de succesoare a autorului R.P., fara a se mai proceda la o constatare formala din partea instantei, din moment ce succesiunea defunctului a fost deschisa si mostenitorii stabiliti, mai ales atat timp cat acest aspect nu este negat de catre niciuna dintre parti si atat timp cat cererea de interventie in interes propriu are natura unei veritabile cereri de chemare in judecata in contradictoriu cu ambele parti din proces, or, in ceea ce-i priveste pe parati, acestia nu au raporturi juridice pe primul capat al cererii de interventie cu intervenientele. Pe cel de-al doilea capat al cererii de interventie, fata de respingerea ca neintemeiata a cererii principale, rezulta ca aceleasi considerente impun respingerea ca neintemeiata si a acestuia.
Fata de solicitarea paratilor de acordare a cheltuielilor de judecata, intrucat la dosar nu exista dovezi in acest sens, instanta urmeaza a respinge aceasta cerere ca neintemeiata.