Cerere necontencioasa
(Hotarare nr. 685 din data de 24.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sighisoara)Dosar nr. 777/308/2011
Operator de date cu caracter personal 3192
R O M A N I A
JUDECATORIA SIGHISOARA
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr. 685/2013
Sedinta publica de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE Liliana Misirgic
Grefier Daniela Ciulea Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A.N.P.C.- COMISARIATUL JUDETEAN MURES PRIN COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU BRASOV, intervenienti DUMBRAVA NIURA, DUMBRAVA HORATIUS si pe parata SC V. SA, avand ca obiect
cerere necontencioasa.
La apelul nominal facut in sedinta publica cu ocazia pronuntarii nu se prezinta nimeni.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 aprilie 2013, sustinerile si concluziile partilor fiind consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a elibera, a amanat pronuntarea pentru 17 aprilie 2013 si apoi pentru azi, 24 aprilie 2013, cand s-a pronuntat prezenta sentinta.
INSTANTA
Asupra cauzei de fata deliberand constata urmatoarele:
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sighisoara, aleatoriu in sistem informatic, sub nr. de dosar 777/308/2011, la data de 22 martie 2011, petenta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, prin Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Mures, ulterior ca urmare a reorganizarii, prin Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Centru Brasov, a mentionat ca inainteaza instantei , in conformitate cu prevederile art. 12 din Legea 193/2000 R2 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si banca, procesul verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011 incheiat la SC V. ROMANIA SA Bucuresti - punctul de lucru Sighisoara, prin care s-au constatat posibile clauze abuzive in conformitate cu art. 4 din Legea 193/2000, solicitand ca instanta, in cazul in care constata existenta unor posibile clauze abuzive in contractele anexate cererii, sa aplice sanctiunea contraventionala conform art. 13 al. 1, 14, 15 din Legea 193/2000 R, si sa dispuna, sub sanctiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, in masura in care contractul ramane valabil sau, desfiintarea aceluiasi contract, cu daune interese, dupa caz.
Odata cu actiunea, si anexa la aceasta, s-au inaintat de catre petenta si urmatoarele inscrisuri, in copie: proces verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, emisa de catre CJPC Mures, Fisa de sesizare-reclamatie nr. 213/10.02.2011, conventie de credit nr. 0126819/2.10.2007 incheiata intre SC V. ROMANIA SA si Dumbrava Nicolae -Horatius si Dumbrava Niura, cu anexele la acesta - Plan de rambursare credit, conventia de credit nr. 1066322/21.10.2008 incheiata intre aceleasi parti, de asemenea cu anexele corespunzatoare.
Intimata, prin intampinarea depusa in cauza la data de 31.05.2011, a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a sanctiona contraventiile presupuse a fi fost savarsite de catre aceasta, motivandu-se ca prin art. 16 al. 2 din Legea 193/2000 se prevede un regim juridic al contraventiilor care se completeaza cu dispozitiile OG 2/2001, si ca prin dispozitiile art. 13 al. 1 din OG 2/2001 se reglementeaza ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, ca prescriptia sanctiunii principale atrage prescriptia aplicarii unor sanctiuni complementare, ca, in speta, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este data savarsirii faptei, intrucat fapta contraventionala consta din presupusa stipulare a unei clauze abuzive in contractul de credit nr. 0126819 incheiat la data de 2.10.2007, astfel ca fapta s-a realizat chiar la momentul incheierii acestui contract, si ca, desi ANPC ar putea sustine ca aceste contraventii reprezinta contraventii continue si, prin urmare, ca prescriptia incepe sa curga de la data constatarii faptei, stipularea acestor cauze nu este in realitate o activitate continua, fiind necesar sa nu se confunde efectele unei eventuale contraventii care intotdeauna sunt continue, cu natura juridica a faptei ilicite ce ar putea fi sanctionata drept contraventie. Sub aspectul fondului litigiului dedus judecatii, s-au invederat, in continuare, urmatoarele aspecte, in extenso, in considerentele aceleiasi intampinari.
S-a argumentat cu privire la rolul institutiilor de credit in dezvoltarea economica si sociala, descris la punctul 2.5 din Avizul privind accesul la credite pentru consumatori si familii: practici abuzive(Devizul CESE) din aprilie 2010, emis de catre Comitetul Economic si Social European, institutie a Uniunii Europene insarcinata cu supravegherea politicilor sociale ale acesteia, aviz emis in scopul de a atrage atentia factorilor de decizie de la nivel comunitar asupra catorva aspecte legate de implicatiile sociale ale crizei financiare si economice si in conformitate cu care creditul este un instrument important pentru consumatori si familii, care le permite acestora sa faca fata unor cheltuieli indispensabile unei existente normale si ordonate, iar din acest punct de vedere, accesul la credit, la costuri rezonabile, s-a apreciat ca este un instrument esential de incluziune sociala, insa, cu toate acestea,creditul nu trebuie considerat un substitut sau un supliment al veniturilor unei persoane sau familii si nici promovat ca atare. Accesul la credite si asumarea de catre institutiile de credit a riscurilor aferente acestora, de cele mai multe ori pentru perioade foarte lungi, reprezinta unul din factorii care conduc la stimularea productiei si a puterii de cumparare a consumatorilor. Functia de sprijinire a economiei pe care o indeplineste activitatea de creditare, nu poate fi organizata pe baza unor reguli diferite de cele ale economiei de piata, iar contractele de credit supuse analizei instantei reprezinta instrumentum-uri ale unor produse bancare specifice pietei financiare, din analiza specificitatii contractelor incheiate intre banca si clientii acesteia, instanta urmand sa constate ca, cei din urma nu se afla intr-o pozitie de inferioritate, ci, dimpotriva, detin un avantaj considerabil constand din libertatea de alegere in deplina cunostinta, acestia avand posibilitatea de a cunoaste o gama variata de oferte si de a accesa informatii cu privire la persoana ofertantului, iar, in momentul semnarii contractului, nu exista nici un risc de neexecutare din partea bancii, acesta reprezentand un avantaj al clientului fata de banca care, la aceeasi data isi asuma riscul nerecuperarii sumelor imprumutate si a castigurilor preconizate, diferentele dintre posibilitatile de informare ale celor doua parti conducand la crearea unor reguli care sa faciliteze incheierea acestor raporturi contractuale, iar cadrul legislativ si Banca Nationala prin mijloacele proprii de reglementare nu au rolul de a limita continutul produselor bancare comercializate sau de a interzice expres vreo clauza contractuala, ci vegheaza ca modul in care se incheie aceste contracte sa corespunda intentiei reale a celor doua parti.
S-au efectuat referiri la particularitatile formarii contractelor de credit, invocandu-se dispozitiile art. 969 Cod civil prin care se consacra principiul pacta sunt servanda, ce consta din facultatea unei persoane de a intra sau nu intr-un raport contractual, de a alege persoana cu care contracteaza si de a stabili in mod liber, in acord cu cealalta parte, continutul contractului. S-a invederat ca majoritatea contractelor incheiate de catre un subiect de drept sunt contracte preformulate si ca acesta reprezinta o oferta de contract acceptata de catre cealalta parte fara a formula o contraoferta, acest mod de a incheia un contract fiind specific raporturilor comerciale, in care comerciantul nu poate raspunde in timp util la cerintele pietei, daca nu isi formuleaza in mod clar oferta. S-a mai aratat ca in cazul contractului de credit specificitatea acestuia consta in faptul ca produsul in sine, adica dreptul consumatorului de a primi si utiliza sumele de catre banca este greu de diferentiat de contractul prin care acesta este achizitionat pentru ca acelasi inscris prevede si obligatia consumatorului de a achita pretul folosintei banilor, precum si conditiile in care trebuie sa returneze aceste sume. Contractele de credit, ce reglementeaza diverse produse bancare, contin si clauze preformulate, in sensul ca principalele clauze ale acestora, care delimiteaza obiectul contractului si specificitatea produsului sunt detaliate in cuprinsul lui, iar materia contractelor de credit Avizul CESE stabileste ca una dintre principalele solutii pentru crearea unei piete transparente a creditelor este o si mai mare standardizare a produselor de creditare. Clauzele preformulate, la care adera o parte, indeplinesc criteriile acordului de evidenta, ca element definitoriu al raportului contractual si, chiar daca nu se poate vorbi de o negociere propriu-zisa, negociere care nu este de esenta contractului, diferitele manifestari de vointa referitoare la o anume forma tipizata, sunt menite sa nasca tot atatea contracte diferite, perfect valabile din punctul de vedere al exprimarii consimtamantului. S-a schimbat de catre intimata ca, in contractele de credit incheiate cu clientii sai, acestea fiind asemanatoare cu majoritatea contractelor de credit existente in spatiul comunitar, sunt cuprinse doua mari parti: Conditiile Generale de Creditare si Conditiile speciale. Conditiile Generale ale Contractului de Creditare sunt aceleasi pentru un anumit produs bancar si reprezinta corpul comun ce da specificitate produsului bancar, iar acestea sunt trimise spre aprobare la Banca Nationala a Romaniei si definesc principalele caracteristici ale creditului acordat. Pe langa aceste Conditii Generale, detaliile specifice fiecarui contract de credit sunt stabilite de catre banca impreuna cu fiecare client in cadrul Conditiilor Speciale. S-a concluzionat ca adeziunea vizeaza exclusiv clauzele preformulate cuprinse in Conditiile Generale, iar, odata cu agrearea acestora, fiecare client a negociat cu banca intimata elementele individuale consacrate in Conditiile Speciale ca elemente esentiale ale contractului, si ca, exista o diferenta de esenta intre negocierea unui contract si personalizarea acestuia, iar CJCP Mures, invoca in realitate, cu privire la procesul-verbal nr. 0086154/1.03.2011 faptul ca nu s-au personalizat Conditiile Generale ale contractului de credit acordat in functie de clientul respectiv, insa banca intimata sustine ca a trimis ca raspuns in cererea de oferta initiata de consumator, o oferta ce cuprindea o serie de elemente stabile, fixe, care formeaza insasi structura produsului si o alta serie de elemente care se puteau adapta la nevoile si necesitatile fiecarui cocontractant. S-a sustinut ca modalitatea de incheiere a contractelor de credit intre banca intimata si clientii sai respecta obligatiile legale instituite de legislatia ce priveste protectia consumatorilor si ca, aceasta legislatie nu are ca scop incurajarea unei atitudini pasive a consumatorilor, acestia avand obligatia de a-si forma un bagaj minim de cunostinte referitoare la contractele pe care doresc sa le incheie, iar din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea 193/2000 rezulta cele doua obligatii care incumba comerciantilor si, implicit, bancii intimate, la incheierea contractelor cu consumatorii, respectiv obligatia pozitiva de transparenta si obligatia negativa de a nu stipula clauze abuzive.
Referitor la obligatia de transparenta s-a aratat ca aceasta vizeaza reglementarea de clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, doctrina relevand ca, din acest punct de vedere, dispozitiile contractuale trebuie sa fie redactate intr-un mod clar si inteligibil, fizic accesibile consumatorului, sa primeasca acceptul corespunzator importantei lor prin raportare la locul din cuprinsul contractului unde sunt plasate si sa fie lizibile. S-a subliniat ca aceasta obligatie nu trebuie absolutizata si ca banca nu trebuie sa devina reprezentant al consumatorului, care ar incheia astfel un contract cu sine insusi si ca, prin Rezolutia Parlamentului European din 18 noiembrie 2008, referitoare la protectia consumatorilor, imbunatatirea educatiei si a gradului de constientizare de catre consumatori in materie de credite si finantare, s-a subliniat ca educatia financiara ar trebui sa fie corecta, echidistanta si transparenta, astfel incat sa serveasca intereselor consumatorului si ca trebuie sa se deosebeasca in mod clar de consilierea comerciala sau de publicitate, recomandandu-se ca programele in materie de educatie financiara sa se axeze pe aspecte importante ce tin de planificarea vietii, cum ar fi cele legate de economii, datorii, asigurari si pensii, si sa fie incluse in materiile scolare de studiu din ciclurile primar si gimnazial. S-a aratat ca obligatia de transparenta a clauzelor contractuale nu trebuie interpretata ca o obligatie de educare a consumatorilor cu privire la contractele ce urmeaza a fi incheiate si ca nu trebuie confundata obligatia de transparenta cu obligatia bancii de a fi avocatul consumatorului. S-a sustinut ca instanta trebuie sa aiba in vedere ca prin cele doua sectiuni ale contractului de credit, respectiv Conditiile generale si Conditiile Speciale, banca a inteles ca acorde o atentie deosebita cerintei transparentei contractuale, iar in Conditiile Speciale sunt cuprinse, intr-un limbaj clar si explicit, clauzele principale referitoare la obiectul contractului, respectiv pretul creditului format din dobanda anuala si spezele contractuale, tipurile de comisioane percepute si cuantumurile acestora, comprehensibilitatea clauzelor contractuale urmand a fi raportata, la randul sau, la posibilitatea de intelegere a omului obisnuit, pentru ca banca sa nu fie, la randul sau, victima unui abuz din partea consumatorului oportunist.
Referitor la obligatia bancii de a nu stipula clauze abuzive, s-au citat dispozitiile art. 1.4 din Legea 193/2000, prin care s-a sustinut ca se reglementeaza conditiile ce trebuie intrunite cumulativ pentru ca o clauza sa poata fi considerata abuziva: sa nu se refere la obiectul principal al contractului art. 4 pct. 6 din Legea 193/2000, sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a lipsei de negociere, iar dezechilibrul creat sa fie contrar bunei-credinte. In raport de aceste conditii s-a subliniat de catre intimata ca atat Legea 193/2000, cat si Directiva 93/13, nu reprezinta instrumentele prin care se interzice incheierea de contracte tip, standard, cu clauze preformulate sau de adeziune, ci singura consecinta pe care aceste norme o acorda caracterului preformulat al unor clauze este pe taram probator, creandu-se o prezumtie relativa a lipsei negocierii in cazul contractelor preformulate. S-a mai sustinut ca prin Legea 193/2000 nu se interzice nici o clauza, ci se prevad criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca o clauza pentru a nu produce efecte abuzive, nefiind interzis un anumit continut al clauzei, ci o anumita modalitate de stabilire a acelui continut.
Trecandu-se la analizarea in concret a celor 4 conditii enumerate si care conduc la existenta unei clauze abuzive intr-un contract s-a aratat ca, plecandu-se de la dispozitiile art. 4 pct. 2 din Directiva 93/13 a prevazut, avandu-se in vedere si Considerentul 19 al. Directivei 93/13, ca, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici nu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj inteligibil. S-au mai efectuat referiri, sub acest aspect, la dispozitiile art. 3 lit. g si i din Directiva 48/2008, in conformitate cu care, dobanda anuala efectiva(DAE), reprezinta costul total al creditului care este format din toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de creditor. S-a concluzionat de catre intimata ca aceste clauze referitoare la dobanda, comisioane sau costuri, fie ca acestea din urma sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente ce formeaza costul total al creditului, iar acest cost, impreuna cu marja de profit a bancii (reliefata de o fractiune din rata dobanzii), formeaza pretul contractului de credit, iar acesta din urma constituie o componenta esentiala a obiectului contractului de credit de consum. S-a mai aratat ca netranspunerea art. 4 al. 2 si 5 din Directiva 93/13, a fost sanctionata de catre CJUE in Decizia Comisia c/a Regatului Olandei din 10 mai 2001, motivandu-se ca o jurisprudenta constanta care face aplicarea art. 4 al. 2 nu este suficienta pentru a fi considerata o transpunere efectiva in lipsa unei dispozitii legislative exprese, iar in Romania, desi legislatia a preluat prevederile articolului pentru ca instantele judecatoresti procedeaza la analiza caracterului abuziv al unor clauze care fac parte din obiectul contractului, s-ar putea considera ca acest articol nu este totusi implementat corespunzator cu principiul securitatii juridice, astfel ca instanta de fond, in aplicarea prevederilor Legii 193/2000, va elimina din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv, acele clauze care se refera la componente sau caracteristici ale DAE.
In privinta conditiei ca clauza sa fie negociata, s-a aratat ca preformulat nu este echivalent cu lipsa negocierii si ca singura consecinta pe care Legea 193/2013 o atribuie caracterului preformulat al anumitor clauze, este instituirea unei prezumtii relative cu privire la lipsa de negociere si aceasta are in vedere exclusiv acele contracte in care nu exista nici o clauza pe care consumatorul sa o poata negocia. S-a aratat, in legatura cu clauza invocata de catre CJPC Mures, ca aceasta nu este o clauza preformulata, iar continutul acesteia a fost stabilit de comun acord intre parti. Clauza privind comisionul de risc se regaseste in Conditiile Speciale,astfel ca nu ii poate fi opusa bancii intimate chestiunea negocierii Conditiilor Generale, deoarece in cuprinsul Conditiilor Generale este consacrata doar vocatia bancii de a percepe anumite comisioane sau rata dobanzii, nu si dreptul efectiv, sustinandu-se ca aceasta clauza privind comisionul de risc are doua componente, respectiv o parte in care se stabileste continutul juridic al acesteia, aceasta componenta regasindu-se de cele mai multe ori in Conditiile Generale, si o parte in care se stabileste continutul valoric, cel care da substanta clauzei respective si care este stabilit in Conditiile Speciale. In privinta cerintei ca prin clauza respectiva sa nu se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor s-a aratat ca, desi prin procesul-verbal nr. 0086154/1.03.2011 agentii constatatori ai CJPC Mures au apreciat ca prin clauza contestata s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor,acesta nu a fost caracterizat prin compararea tuturor drepturilor si obligatiilor partilor, iar analiza comparativa efectuata a luat in considerare doar dreptul bancii de a beneficia de o clauza prin care se restabileste echilibrul contractual, iar nu si obligatia acesteia de a pune de indata la dispozitia consumatorilor o suma importanta, ce urmeaza a fi achitata intr-un termen ce poate ajunge pana la 25-30 de ani, precum si obligatiile bancii fata de ceilalti operatori de pe piata financiara, intrucat, pentru fiecare conventie de credit banca este obligata sa imprumute suma respectiva de la o banca mai importanta, iar costul acestui imprumut se transfera ulterior in sarcina consumatorilor, astfel ca riscul contractual apare ca fiind, in mod natural, transferat consumatorului, iar din momentul in care banca isi executa obligatia de a pune la dispozitie suma imprumutata odata cu sau imediat dupa incheierea contractului, singurul risc contractual ramas este cel al neexecutarii obligatiilor de catre consumator, iar acest risc este imposibil de cunoscut cu anticipatie deoarece contractele contin termene de plata foarte lungi. S-a concluzionat ca aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului dintre drepturile si obligatiile partilor trebuie efectuata in urma aprecierii individuale, in fiecare caz in parte, a drepturilor si obligatiilor globale ale fiecarei parti. S-a mai invederat ca si conditia bunei-credinte trebuie apreciata in stransa legatura cu cea a dezechilibrului semnificativ. In privinta legii aplicabile litigiului dedus judecatii s-a aratat mai intai ca prin Legea 288/2011 s-a aprobat OUG 50/2010 cu modificari referitoare la aspecte esentiale dintre care s-a mentionat limitarea obligatiilor care incumba bancilor in baza OUG 50/2010 la contractele de credit ce vor fi incheiate ulterior momentului la care au survenit modificarile legislative pentru implementarea Directivei nr. 2008/48/CE. Actul normativ cadru in materia "dreptului consumatiei" este reprezentat de OG 21/1992, care, prin art. 10 stabileste drepturi si libertati pe care un consumator trebuie sa le aiba la incheierea contractelor, inclusiv obligatia negativa de a nu reglementa clauze abuzive, iar introducerea explicita a notiunii de clauza abuziva in contractele incheiate de catre comercianti cu consumatorii in legislatia romana s-a realizat prin transpunerea Directivei 93/13/CEE, prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Prin Legea 289/2004 s-a transpus in legislatia romaneasca Directiva nr. 87/102/CEE din 1986, iar modificarile comunitare au impus si modificari in legislatia interna astfel ca, odata cu intrarea in vigoare a OUG 50/2010, dispozitiile acesteia au devenit dreptul special in materia contractelor de credit pentru consum, astfel ca, in opinia intimatei, instanta trebuie sa aplice dispozitiile OUG 50/2010 ca norme speciale incidente in speta si derogatorii de la dreptul consumerist general consacrat prin OUG 21/1992 si Legea 193/2010. Modificarea OUG 50/2010 prin Legea 288/2010 a condus la consecinta ca, prin dispozitiile cuprinse la pct. 39 din ceasta lege, care sunt norme tranzitorii, se respecta prevederile art. 115 al. 8 din Constitutie si au efect imediat si direct asupra urmarilor/efectelor juridice produse in perioada de aplicare a OUG 50/2010. Limitarea efectelor OUG 50/2010 la contractele de credit incheiate dupa momentul modificarii acesteia prin Legea 288/2010, are ca efect faptul ca dispozitiile art. 36 din OUG 50/2010, referitoare la perceperea anumitor comisioane enumerate limitativ, nu se aplica contractelor in derulare. Din acest punct de vedere s-a sustinut de catre intimata ca clauzele din contractele de credit supuse judecatii analizate sub aspectul perceperii comisionului de risc nu pot fi considerate clauze abuzive in lumina prevederilor speciale aplicabile acestor contracte de credit, iar constatarea unor presupuse fapte contraventionale prin raportare la dispozitii legale ce nu sunt aplicabile produselor respective confera nelegalitate procesului-verbal de constatare a contraventiei supus judecatii, pentru ca, instanta constatand ca nu trebuie sa se raporteze la dispozitiile OUG 50/2010 va respinge cererea de chemare in judecata deoarece, in conformitate cu dispozitiile Legii 193/2004, clauzele analizate nu pot fi considerate ca abuzive, intrucat, comisionul de risc face parte din pretul contractului de credit, iar contraprestatia consumatorului nu poate face obiectul analizei eventualului caracter abuziv, iar, chiar daca instanta ar considera ca pretul contractului poate fi analizat din punct de vedere al caracterului abuziv al stabilirii lui, va constata ca aceasta clauza a fost negociata si nu creeaza un dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinte. Riscul bancar este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa il acopere, iar costul ce cuprinde administrarea riscului lunar bancar se regaseste in pret in comisionul denumit comision de risc sau de administrare, comision ce devine parte importanta a pretului contractului, astfel ca instanta, avand in vedere dispozitiile art. 4 paragraful 1 din Directiva 93/13/CEE si ale art. 4 al. 6 din Legea 193/2000, va trebui sa excluda analiza acestei clauze din sfera posibilului caracter abuziv. Chiar daca s-ar considera ca Legea 193/2000 permite verificarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, se va constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru anularea acesteia, deoarece Legea 193/2000 se aplica clauzelor contractuale care nu au fost negociate direct cu consumatorii, fiind stabilite fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de consumator, dovada fiind, sub acest aspect, in opinia intimatei, insesi dispozitia contractuala prevazuta la art. 3, conform careia, pentru punerea la dispozitie creditului, imprumutatul poate datora bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta platii acestuia fiind stabilite in conditii speciale ale contractului, ca urmare, neputand fi sustinuta ideea conform careia o clauza reglementata in cuprinsul conditiilor speciale nu ar fi fost negociata, singurele clauze cu privire la care legiuitorul prezuma lipsa negocierii, rasturnand in acest sens sarcina probei, fiind cele cuprinse in sectiunea contractului ce are natura unui contract standard preformulat, respectiv in conditiile generale ale contractului. Referitor la sustinerile petentului CJPC Mures privitoare la explicatiile pe care intimata ar fi trebuit sa le acorde clientului cu privire la notiunea de risc s-a aratat ca art. 1 al. 1 din Legea 193/2000 obliga la utilizarea unui limbaj clar pentru intelegerea caruia nu este nevoie de cunostinte de specialitate, insa, obligatia bancii, dupa cum se sustine ca s-a afirmat in literatura juridica, se limiteaza la elementele strans legate de serviciul prestat si nu se extinde la gestionarea patrimoniului clientului sau la interventia in activitatea sa comerciala, in consecinta, culpa bancii de a nu fi prezumat lipsa de informare a clientului nu poate fi retinuta decat exceptional, fiind de neconceput ca banca sa aiba obligatia de a oferi fiecarui client, in mod individual si pentru fiecare operatiune, toate informatiile juridice si economice pentru protejarea interesului acestuia. Ratiunea economica a comisionului de risc nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci, tocmai o modalitate de asigurare a echilibrului contractual in raport de evolutia starii financiare a clientilor. Banca intimata sustine ca a achitat o suma pe care spera sa o recupereze intr-un timp indelungat, iar, desi de partea clientilor nu mai exista vreun risc de a nu obtine plata de catre banca a sumelor imprumutate, de partea bancii subzista riscul de a nu mai primi sumele acordate clientilor cu titlu de imprumut, implicit si costurile sau profitul preconizat din aceasta prestatie. Debitorul bancii, suportand pretul creditului, este dator in realitate sa suporte cele doua componente ale acestuia, adica dobanda si comisioanele, iar, ca si alte comisioane, si comisionul de risc este un element al pretului bancii, ratiunea economica care justifica solicitarea acestui comision fiind existenta riscului de credit care este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa il acopere. Prin dispozitiile art. 3 al. 1 lit. g din Normele BNR nr. 17/2003, riscul de credit a fost definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia. S-au mai invocat si prevederile art. 41 din Regulamentul nr. 3/2007 al BNR privitor la limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, in conformitate cu care imprumutatorii trebuie sa isi organizeze activitatea de creditare astfel incat sa asigure separarea clara si efectiva a functiei de promovare si vanzare a produselor de creditare, de functia de analiza a riscului de credit si de monitorizare a expunerii. Fiecare banca este obligata sa stabileasca niveluri maxime admise pentru gradul total de indatorare al fiecarui client, diferentiate pe categorii de clientela, pe destinatia creditului(de exemplu: credit de consum, credit ipotecar), pe tipul creditului(defalcat in functie de moneda de exprimare, sau, dupa caz, de indexare, de tipul dobanzii, respectiv fixa sau variabila, de termenul de acordare a creditului si de comportamentul clientului in legatura cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garantiei), mentionandu-se ca aceste niveluri sunt supuse unei metodologii de reconsiderare periodica a coeficientilor de ajustare a veniturilor si nivelurilor maxime admise pentru gradul de indatorare, in vederea asigurarii acuratetei acestora pe o baza continua. Prin urmare, o banca este obligata sa administreze de-a lungul derularii contractului de credit toate elementele de risc care au fost luate in calcul la momentul acordarii creditului, care ar putea conduce la diminuarea semnificativa a posibilitatii de recuperare a creditului acordat si de obtinere a profitului scontat, garantiile reprezentand ultima sursa de rambursare a unui credit, bancile neavand ca obiectiv acumularea unor proprietati imobiliare in contul creantelor, garantia fiind menita, de cele mai multe ori, sa acopere exclusiv valoarea sumei imprumutate, din care s-au scazut costurile pe care banca le inregistreaza cu executarea acesteia, deoarece riscurile ce ar putea aparea de-a lungul derularii contractului de credit trebuie administrate de catre banca din momentul acordarii creditului si pana la rambursarea ultimei rate aferente acestuia, perioada dintre cele doua momente fiind, de regula, foarte indelungata, iar intrucat principala activitate a bancii, in ce priveste acordarea unui credit, o reprezinta tocmai administrarea riscurilor, intimata a precizat ca din aceste considerente a inteles sa denumeasca comisionul aferent acestei activitati, comision de risc. Deoarece dispozitiile care reglementeaza activitatea bancara impun asigurarea acestor riscuri, asigurare care se regaseste in pretul creditului, de catre intimata s-a sustinut ca devin aplicabile inclusiv prevederile art. 3 alin. 2 din Legea 193/2000, care prevad ca, clauzele contractuale prevazute in temeiul altor acte normative in vigoare, nu sunt supuse dispozitiilor acestei legi. S-au finalizat considerentele intampinarii cu concluzia intimatei in sensul ca, clauza referitoare la comisionul de risc nu este o clauza care ar putea crea un dezechilibru intre prestatiile partilor, ea reprezentand exclusiv un cost de administrare a creditului, care este, dimpotriva, un instrument de realizare a echilibrului contractual, solicitandu-se respingerea cererii de chemare in judecata, si anularea procesului verbal nr.0086154/1.03.2011, conform prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 193/2000.
In drept, prin aceeasi intampinare, s-au mai efectuat referiri la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Decretul 167/1958(filele 68-85 din dosar).
Odata cu intampinarea din 31.05.2011 s-au depus si note scrise de sedinta, ce se regasesc la filele 86-94 din dosar, prin care s-au formulat de catre intimata cereri de probatiune, solicitandu-se in esenta ca CJPC Mures sa depuna la dosarul cauzei intreaga documentatie in baza careia s-a efectuat controlul din 1.03.2011, atat cea provenind de la consumatorii care au facut sesizari, cat si interne, de organizare si planificare a controlului, referitoare la Ordinele de misiune ale agentilor constatatori, Registrul unic de control, documentele privind planificarea controalelor, ca si dovezile din care sa reiasa rationamentul in baza caruia agentii constatatori au apreciat caracterul contraventional al executarii prevederilor conventiilor de credit analizate, ce au condus la intocmirea procesului-verbal, invocandu-se cauzele CEDO Anghel c/a Romaniei, Ozturk c/a Germaniei, Lanko c/a Slovaciei, Salabiaku c/a Frantei, in urma carora procedura contraventionala a fost asimilata celei penale, cu consecinte asupra sarcinii probei si continutului probatiunii, concretizate in respectarea prevederilor art. 6 din CEDO, respectiv a prezumtiei de nevinovatie, a principiului potrivit caruia sarcina probei apartine celui care acuza si a celui conform cu care orice indoiala trebuie sa profite celui acuzat. S-a aratat ca, raportat la aceste principii, probele acuzarii trebuie sa dezvaluie daca constatarea contraventiei s-a facut pe seama sesizarilor altor persoane sau pe baza unei analize, a unui rationament propriu, care sa exceada verificarii formale a unei redactari de clauze. Sub acelasi aspect s-au efectuat trimiteri si la prevederile art. 47 din OG 2/2001, art. 1169 Cod civil, Deciziile nr. 1096/2009 si nr, 785/2010 ale Curtii Constitutionale a Romaniei.
La data de 14.09.2011 s-a depus in cauza cerere de interventie, in principal in interes propriu in subsidiar in interes accesoriu, intemeiata pe dispozitiile art. 49 al. 2, 3 Cod procedura civila, de catre intervenientii Dumbrava Niura si Dumbrava Horatius prin care, pe fond, s-a solicitat admiterea actiunii in constatare formulata de catre petent prin mentinerea integrala atat a constatarilor acestuia, cat si masurilor dispuse referitor la recalcularea si restituirea comisionului de risc si a comisionului de administrare transformat abuziv de catre intimata in comision de risc, care s-au realizat in intregime prin restituirea tuturor sumelor cu titlu de comision de risc percepute de la incheierea contractelor pana in anul 2011, de cand, prin acordul tacit al intimatei si intervenientilor nu s-au mai perceput comisioane cu acest titlu, fara cheltuieli de judecata(filele 97-102 din dosar).
Cu privire la conditiile de admisibilitate a cererii formulate s-a aratat de catre interventii ca solicitarea pe care au adresat-o CJPC Mures s-a finalizat prin constatarea de catre petent ca au fost incalcate de catre banca intimata drepturile de consumatori - debitori ale intervenientilor, prevazute de Legea 193/2000, inca de la incheierea contractelor de credit prin perceperea nelegala si abuziva a comisioanelor de risc, sustinandu-se ca in aceste conditii interesul propriu sau accesoriu al acestora este evident in cauza, iar perspectiva incalcarii de catre intimata a unui drept fundamental, respectiv a protectiei intervenientilor ca si consumatori ai unor servicii de calitate, efectuate fara existenta unei pozitii dominante si abuzive a furnizorului de servicii, fapt constatat de catre petenta, ii indreptateste sa participe in proces in aceasta calitate, intrucat in cauza se tinde de catre intimata la negarea incalcarii acestor drepturi intervenientilor.
Pe fondul cauzei s-a aratat de catre intervenienti ca sunt parti contractuale(debitori) cu V., prin sucursala Sighisoara, si ca, urmare a notificarii sucursalei mentionate, din data de 6.09.2010, primite prin mail, li s-a adus la cunostinta incheierea de comun acord a unor acte aditionale la conventia de credit nr. 0166322/21.10.2008 si a conventiei de credit nr. 0126819/2.10.2007, iar din cuprinsul acestei notificari rezulta ca se mentin prevederile initiale ale acestor contracte de credit, cu exceptia prevederii privind comisionul de risc care a fost transformat in comision de administrare, ca si a celei privind dobanda reconsiderata ca variabila desi contractele s-au derulat de la incheierea lor cu dobanda fixa. S-a mentionat de catre intervenienti, in considerentele cererii de interventie, ca au trimis intimatei pozitia cu privire la aceasta notificare, pe care o exprima si o mentin si in prezenta cauza, argumentele tinand atat de prevederile legale ce au guvernat materia la data sesizarii CJPC(aceasta fiind OUG 50/2010), cat si cele care guverneaza conventiile de credit(Legea 193/2000), afirmandu-se ca, fara a tine seama de dispozitiile actelor normative mentionate, banca intimata a intervenit in mod unilateral asupra contractelor de credit incheiate cu intervenientii, incalcand atat Conditiile speciale, cat si pe cele generale ale acestora, acestea constand din urmatoarele: propunerea ilegala a bancii intimate, prin notificarea trimisa interventiilor, de redenumire fortata a comisionului de risc in cea de comision de administrare credit, contravenindu-se, in opinia intervenientilor, atat dispozitiilor din conditiile generale si speciale din conventiile de credit, cat si celor ale art. 36 din OUG 50/2010, desi clauzele cuprinse la pct. 3.5. si 3.6 din conditiile generale ale acestei conventii reprezinta vointa partilor si au valoare de lege intre acestea, potrivit art. 969 Cod civil, pct. 3.5 din conditiile generale definind comisionul de risc ca fiind cel datorat de catre imprumutat pentru punerea la dispozitie a creditului, comisionul de risc aplicandu-se la soldul creditului si platindu-se lunar, pe toata perioada creditului, iar la pct. 3.6 din aceleasi conditii generale se defineste comisionul de administrare ca fiind cel destinat monitorizarii de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza conventiei de credit, iar din aceste prevederi, rezulta in opinia intervenientilor urmatoarele consecinte: - in Conventia nr. 0166322/21.10.2008 nu a fost prevazut decat comisionul de risc, astfel cum a fost descris si convenit la pct. 3.5 din conditiile generale; - este nelegala procedura intimatei care a incercat continuarea perceperii unui comision din moment ce oricum comisionul de risc a fost constatat ca fiind abuziv aplicat, fiind, implicit, interzis de a fi perceput sub o noua denumire, fiind evident ca este acelasi comision de risc, insa redenumit, din chiar explicatia data de catre banca prin notificare, anume ca acest nou comision de administrare credit consta in perspectiva riscurilor asumate de catre creditor prin punerea la dispozitie a imprumutului; - comisionul de administrare credit nu poate consta decat din ceea ce partile au convenit, conform art. 969 C. civil, la pct. 3.6 din conditiile generale, adica in monitorizare a utilizarii si rambursarii, iar cum partile nu au inserat acest comision de administrare ca fiind parte a ratei lunare, acesta nu poate fi circumscris ca parte a ratei lunare, sub o alta forma si contrar vointei intervenientilor cocontractanti. S-a mai aratat ca practica intimatei creditoare de a asigura serviciile bancare cu incalcarea drepturilor consumatorilor, incalca si dispozitiile Legii 193/2000, astfel ca prin constatarile efectuate de catre petent s-a urmarit protejarea dreptului intervenientilor la un serviciu de calitate , fiind obligata intimata de a-i despagubi la zi pe intervenienti cu privire la perceperea comisionului de risc perceput cu nesocotirea drepturilor intervenientilor si de a nu mai percepe pe viitor un astfel de comision pentru ambele credite aflate in derulare, aceste masuri fiind, din perspectiva intervenientilor, corecte. S-a mai invederat ca la 27.06.2011 intervenientii au solicitat intimatei extrasele de cont din care rezulta ca in luna mai 2011 intimata a executat integral masurile prescrise de petent, sumele indicate de catre acesta fiind integral restituite de catre intimata SC V. SA si varsate in conturile intervenientilor deschise la aceasta, iar din cuprinsul graficelor trimise de catre intimata intervenientilor in luna iunie, rezulta ca ratele scadente pentru ambele credite nu mai cuprind nici comisionul de administrare si nici comisionul de risc, astfel ca, odata masura executata de catre intimata, nu s-ar mai putea pune problema intoarcerii acestei executari, fiindca s-ar ajunge in situatia anularii nu numai a constatarii faptei, dar si a aplicarii masurii care a fost executata, in conditiile in care ambele parti au convenit in mod tacit ca aceste comisioane de administrare si de risc nu se mai calculeaza la ratele lunare scadente, iar daca s-ar proceda la anularea integrala a procesului-verbal s-ar pune in discutie faptul ca instanta s-ar pronunta peste limitele constitutionale cu care a fost investita, pentru ca in aceasta situatie s-ar interveni intr-un contract in care deja partile au convenit tacit sa renunte la comisioanele de administrare si de risc.
Aceasta cerere de interventie a fost precizata in scris la data de 5.03.2013(filele 31-37 din dosar), solicitandu-se de catre intervenienti sa se dispuna de catre instanta respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de a sanctiona, invocata de catre intimata SC V. SA, ca nefondata, mentinerea procesului verbal de contraventie seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, cu constatarile si masurile din acest proces verbal, dispuse de catre petenta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor - Comisariatul Judetean Mures. De asemenea, prin aceeasi precizare de cerere s-a mai solicitat sa se constate ca intimata SC V. SA a indeplinit integral masurile stabilite prin procesul verbal de constatare, atat prin restituirea comisioanelor de risc incasate, cat si prin faptul ca nu a mai perceput in continuare aceste comisioane - conform inscrisurilor depuse la dosar -, mentinonandu-se ca se lasa la aprecierea instantei alegerea sanctiunii contraventionale. In privinta apararilor SC V. SA, s-a solicitat ca acestea sa fie respinse ca nefondate, cu obligarea acesteia la plata catre intervenienti, a unor despagubiri in suma de 3000 Euro, constand din daune morale si materiale, ca urmare a exercitarii cu rea-credinta, contrar scopului prevazut de lege, de catre intimata SC V. SA, a drepturilor procesuale.
In considerentele acestei precizari de actiune, s-a aratat de catre intervenientii mentionati ca exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale este nefondata, raportat la art. 13 din OUG 2/2001, fapta contraven?ionala fiind una continua, a?a cum de altfel a ?i consemnat petenta in procesul verbal de contraven?ie, intrucat sub acest aspect se sus?ine ca s-a men?ionat, la data intocmirii procesului-verbal, adica la data de 1.03.2011, ca intimata SC V. SA percepea comisionul de risc transformat nelegal in comision de administrare, ori, termenul de 6 luni curge de la data constatarii efectuate de catre intimata. S-a mai invederat ca, prin procesul-verbal contestat, petenta a constatat existen?a a doua clauze contractuale abuzive, a?a cum reiese din descrierea faptelor constatate, prima clauza abuziva constand din faptul ca cele doua contracte de credit incheiate de catre intimata cu intervenien?ii, respectiv cele cu nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, nu au fost negociate cu intervenien?ii, comisioanele de risc in ambele contracte fiind in fapt parte a contractului preformulat cuprins in condi?iile generale ale celor doua contracte de credit, fiind incidente dispozitiile art. 4 al. 1 ?i 2 din Legea 193/2000. S-a mai sus?inut ca, a?a cum rezulta cu claritate din conven?iile de credit nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, incheiate intre intimata ?i intervenien?i, comisionul de risc a fost prevazut pentru ambele credite in condi?iile generale ale conven?iilor, la pct. 3.5 pentru punerea la dispozi?ie a creditului, acesta fiind aplicat la soldul creditului, care se plate?te lunar, pe toata perioada creditului, modul de calcul ?i scaden?ele pla?ii acestuia stabilindu-se in condi?iile speciale. S-a concluzionat de catre intervenien?i ca, din aceasta redactare a clauzelor, rezulta foarte clar ca acestea sunt clauze preformulate, standard, fara posibilitatea pentru intervenien?ii cocontractan?i de a le negocia, sub acest aspect invederandu-se ca, de catre chiar intimata s-a recunoscut, prin intampinarea depusa la dosar, prin apararile formulate(filele 71, 72 din dosar), ca este vorba de un contract preformulat, ?i ca, in fapt nu exista nici o negociere in ce prive?te obligativitatea ?i perceperea comisioanelor de risc de la intervenien?i. S-a mai solicitat sa se observe ca, a?a cum rezulta din cuprinsul chiar al celor doua conven?ii, intimata SC VOLKSBAK SA ?i-a asigurat riscul contractului prin incheierea cu intervenien?ii a contractelor de garan?ie reala imobiliara, prin inscrierea ipotecilor de rang I ?i II asupra imobilelor intervenien?ilor, la o valoare mult superioara valorii celor doua conven?ii, precum ?i prin obligativitatea intervenien?ilor de semnare a unei poli?e de asigurare pe toata durata derularii contractului, astfel ca, in opinia intervenien?ilor, intimata ?i-a asigurat pe deplin riscul contractual, astfel ca nu se impunea clauza preformulata privind comisionul de risc. S-a subliniat ca, rezulta cu eviden?a imprejurarea ca, introducerea comisionului de risc in ambele conven?ii de credit, in condi?iile generale, la pct. 3.5, fara posibilitatea de negociere din partea intervenien?ilor, s-a facut cu incalcarea legii, adica a dispozi?iilor art. 4 alin. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, cum corect a re?inut ?i petenta ANPC, aceasta clauza abuziva fiind de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor contractante, in detrimentul intervenien?ilor, in calitatea lor de consumatori(imprumuta?i), cu atat mai mult cu cat, daca nu se realizeaza riscul, comisioanele percepute nu vor fi restituite, sus?inandu-se ca, in realitate, aceste comisioane de risc sunt dobanzi mascate ale creditelor, contrar legii. Referitor la crea de-a doua clauza abuziva, s-a aratat ca aceasta consta din faptul ca acest comision de risc din cele doua contracte a fost transformat in comision de administrare, fara sa existe acordul intervenien?ilor, deci fara ca aceasta introvertire sa fie negociata, fiind incidente dispozi?iile art. 4 alin. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, afirmandu-se ca, dupa cum rezulta ?i din Anexa la procesul verbal de constatare a contraven?iei, seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, prin adresele nr. 342/25.10.2010 ?i 343/25.10.2010, intimata SC V. SA a anun?at pe intervenien?i, in mod intempestiv, despre modificarea comisioanelor de risc in comisioane de administrare, ca urmare a inciden?ei OUG 50/2010, iar intervenien?ii sus?in ca au comunicat, prin notificarile inregistrate la intimata SC V. SA, sub nr. 1275 ?i nr. 1276/29.10.2010, refuzul lor explicit in ce prive?te transformarea comisionului de risc in comision de administrare ?i prin care au solicitat ferm intimatei sa elimine comisionul de risc. Sub acela?i aspect, s-a mai aratat ca, e?ecul negocierilor privind mentinerea comisionului de risc, ca ?i transformarea acestui comision in comision de administrare, este cunoscut chiar de intimata, prin adresa nr. 360/22.11.2010 comunicata intervenientilor. S-a mai aratat ca, rezulta fara putin?a de tagada ca, sunt indeplinite condi?iile art. 4 al. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, in sensul ca, nici men?inerea comisionului de risc ?i nici transformarea lui in comision de administrare, in cele doua conven?ii, nu a fost negociata cu intervenien?ii, fiind astfel o clauza abuziva din moment ce a fost introdusa ca ?i comision de administrare in ambele conven?ii, cu rea-credin?a, de catre intimata SC V. SA, fara acordul intervenien?ilor. S-a subliniat ca, in mod evident rezulta ca s-a creat un dezechilibru intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor contractuale, prin interven?ia intempestiva ?i brutala a intimatei, din moment ce aceasta a transformat comisionul de risc intr-un alt tip de comision, fara nici o explica?ie plauzibila. S-a mai cerut sa se observe ca, in chiar condi?iile generale ale celor doua conven?ii, comisionul de administrare de la pct. 3.6, are un alt in?eles decat comisionul de risc de la pct. 3.5, astfel ca, introducerea unilaterala a clauzelor, de catre intimata, contravine spiritului art. 969 C. civil. De catre intervenien?i s-a mai solicitat, ca instan?a sa mai constate ca intimata a executat masurile dispuse de catre petenta in sensul recalcularii comisionului de risc ?i a comisionului de administrare transformat din comisionul de risc, in luna mai 2011, SC V. SA restituind integral intervenien?ilor comisioanele de risc ?i cele de administrare transformate din luna noiembrie 2010 ?i pana in luna mai 2011 inclusiv, din graficele trimise de catre banca intervenien?ilor in luna iunie 2011(filele 119-136 din dosar pentru planul de rambursare a conven?iei in lei ?i filele 137-151 din dosar pentru planul de rambursare a conven?iei in franci elve?ieni - CHF), rezultand ca ratele scadente pentru ambele credite nu mai cuprind nici comisionul de administrare ?i nici comisionul de risc, in acest sens fiind necesar sa fie comparate graficul de rambursare ini?ial(filele 197-201 din dosar), care cuprindea comisionul de risc, cu graficele de rambursare de la filele 119-151din dosar, acelea?i imprejurari rezultand ?i din adresele intimatei cu nr. 1176/3.05.2012 ?i cu nr. 1074/14.02.2013, din care rezulta ca totalul lunar al componentelor ratei cuprinde doar datoria principala ?i dobanda, nefiind prevazut nici un comision.
Cu privire la daunele morale in cuantum de 3000 Euro solicitate prin precizarea adusa cererii de interven?ie, s-a aratat ca acestea sunt intemeiate pe faptul exercitarii de catre intimata, contrar dispozi?iilor art. 723 C.p.c, cu rea-credinta ?i contrar scopurilor recunoscute de lege, a drepturilor procesuale, intrucat, la termenul din 25.10.2011, aceasta a solicitat suspendarea judecarii cauzei, pana la pronun?area de catre Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene asupra intrebarilor preliminare trimise de catre Tribunalul Comercial Cluj in cadrul dosarului nr. 2979/219/2010, prin incheierea din luna noiembrie 2011, judecata prezentei cauze fiind suspendata pana in luna noiembrie 2012. Insa, prin Ordonan?a din 16.11.2012 CJUE a dispus radierea cauzei cu nr. C-571/11 deoarece Tribunalul Specializat Cluj a solicitat acest lucru, conform scrisorii din 9 octombrie 2012, in realitate intimata SC V. SA renun?and la recursul din dosarul nr. 2979/219/2010, acesta fiind motivul pentru care Tribunalul Specializat Cluj a formulat cerere de radiere catre CJUE, afirmandu-se sub acest aspect de catre intervenien?i ca intimata in realitate nu a dorit altceva decat sa amane nejustificat miile de procese de pe rolul instan?elor din Romania pe care le avea, cu acela?i obiect ca ?i prezentul, reaua-credin?a fiind dovedita, in opinia intervenien?ilor, intrucat acestora din urma nu le-a fost clarificata situa?ia procesuala din prezenta cauza, prin amanarea nejustificata a solu?ionarii acesteia, consecin?ele fiind de natura morala ?i constand din stari emo?ionale negative, intense, cu privire la situa?ia financiara a familiei intervenien?ilor, nesiguran?a ?i incertitudine cauzata de tergiversarea cu rea-credin?a, de catre intimata, a solu?ionarii prezentei cauze, din aceste considerente fiind apreciata ca justa o despagubire in cuantum de 3000 Euro, care sa acopere par?ial aceste suferin?e morale.
Par?ile din cauza au depus, in sus?inerea cererilor formulate ?i a pozi?iilor procesuale exprimate, inscrisuri, la care se vor efectua referiri punctuale, dupa caz, in cele ce urmeaza.
In temeiul proba?iunii administrare in cauza, constand din inscrisurile depuse de catre par?i, se constata ?i se re?in urmatoarele de catre instan?a:
La data de 2.10.2007, intre intimata din prezenta cauza, SC V. ROMANIA SA, in calitate de banca imprumutatoare ?i intervenien?ii Dumbrava Nicolae Horatius ?i Dumbrava Niura, in calitate de imprumuta?i, s-a incheiat conven?ia de credit nr. 0126819/2.10.2007, avand ca obiect un credit de 352.800 lei, pe o durata de 360 de luni, iar la data de 21.10.2008, intre acelea?i par?i, s-a incheiat contractul de credit nr 0166322/21.10.2008, avand ca obiect un credit de 45000 CHF pe o durata de 300 luni(filele 7-17 ?i 42-52 din dosar).
Prin procesul verbal de constatare a contraven?iei seria ANPC nr. 0086154 intocmit la data de 1.03.2011 de catre agen?i constatatori ai Comisariatului Jude?ean pentru Protec?ia Consumatorilor Mure?, s-a constatat ca cele doua contracte nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, incheiate intre intimata ?i intervenien?ii din prezenta cauza, nu au fost negociate cu cei din urma, fiind contracte preformulate ?i fiind considerate clauze abuzive, incalcandu-se art. 4 alin. 1 ?i art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010, corelat cu art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000, modificata prin Legea 161/2010, sanc?ionabila prin art. 16 alin.1 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010. S-a mai consemnat, in cuprinsul aceluia?i proces-verbal, ca in cele doua conven?ii de credit s-au prevazut comision de risc de 0,125% - in conven?ia nr. 01268198/2.10.2007 ?i de 0,22% - in conven?ia de credit nr. 0166322/21.10.2008, cu comision de administrare credit zero, comisioanele aplicandu-se la soldul creditului. Prin adresele nr. 343/25.10.2010 ?i nr. 342/25.10.2010 intervenien?ii au fost anun?a?i cu privire la modificarea comisioanelor, din comision de risc in comision de administrare, ca urmare a apari?iei OUG 50/2010, fapt ce nu a fost acceptat de catre imprumuta?ii intervenien?i, pe considerente de nelegalitate ?i abuz. Cu toate ca nu s-a semnat un act adi?ional de catre intervenien?i, la data controlului efectuat la intimata de catre reprezentan?ii CJPC Mure?, s-a aratat ca se percepeau intervenien?ilor comisioanele de administrare cont, transformate din comisioane de risc, neconform cu art. 6 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010 ?i art. 4 alin. 1 ?i alin. 2 din aceea?i lege. S-a mai constatat incalcarea art. 1 alin. 3 din Legea 193/2010, sanc?ionabil prin art. 16 alin. 1 din Legea 193/2010 modificata prin Legea 161/2010, ?i ca in contractele men?ionate in cuprinsul procesului verbal s-a constatat ca nu existau prevazute comisioane de administrare, considerandu-se reclama?ia ca fiind intemeiata(filele 3-5 din dosar).
Intervenienta Dumbrava Niura a formulat la data de 10.02.2011, reclama?ia inregistrata sub nr. 352 la CJPC Mure?(fila 6 din dosar), sesizand prezen?a comisionului de risc ca ?i clauza abuziva in contractele de creditare incheiate cu intimata SC V. SA Sighi?oara in anii 2007 ?i 2008, men?ionandu-se ca s-au incalcat prevederile art. 1, 4, 6 din Legea 193/2010, aspect pe care arata ca l-a men?ionat si in reclama?ia cu nr. 3665/10.12.2010 adresata de asemenea ANPC. Din cuprinsul reclama?iei rezulta ca s-a solicitat de catre petenta eliminarea comisionului de risc ?i restituirea sumelor incasate de la data incheierii conven?iilor de credit.
Prin procesul-verbal seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011 s-a dispus masura recalcularii ?i restituirii comisionului de risc ?i a comisionului de administrare transformat din comision de risc, in maximum 15 zile, la ambele contracte, in sarcina intimatei SC V. ROMANIA SA(fila 4 din dosar).
In legatura cu cauza dedusa judeca?ii se re?ine de catre instan?a ca, prin procesul-verbal de contraven?ie seria ANPC nr. 0052593/3.01.2011 intocmit de asemenea de catre CJPC Mure?, petenta SC V. ROMANIA SA -sucursala Sighi?oara a fost sanc?ionata cu amenda contraven?ionala de 20000 lei pentru contraven?ia prevazuta de art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 ?i cu sanc?iunea "avertisment" pentru contraven?ia prevazuta de art. 88 al. 2 din OUG 50/2010, ?i cu masurile complementare constand din recalcularea ?i restituirea comisionului de administrare transformat din comisionul de risc ?i a comisionului de risc perceput de la data de 21.06.2010, in termen de maximul 15 zile, acest proces verbal de constatare a contraven?iei fiind intocmit in urma sesizarilor adresate CJPC Mure? de catre unii dintre clien?ii bancii intimate, printre care ?i de catre Dumbrava Niura, cu privire la contractele de credit nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008. In cuprinsul acestui proces verbal s-a re?inut ca in contractele de credit men?ionate comisionul de risc a fost scos ?i s-a introdus comisionul de administrare credit, incalcandu-se art. 35 lit. b din OUG 50/2010, sanc?ionabil prin art. 86 sl. 2 din acela?i act normativ, dar ?i neindeplinirea masurii dispuse prin procesul verbal nr. 0009675/3.11.2010.
Plangerea petentei SC V. ROMANIA SA - aceea?i cu intimata den prezenta cauza, impotriva procesului verbal de contraven?ie seria ANPC nr. 0052593/3.01.2011, s-a solu?ionat prin pronun?area SC 1666/8.12.2011 a Judecatoriei Sighi?oara, in dosarul 131/308/2011, prin care s-au dispus urmatoarele: s-a respins excep?ia nulita?ii procesului-verbal, invocata de petenta SC V. ROMANIA SA, s-a admis in parte plangerea acesteia in contradictoriu cu intimatul CJPC Mure? ?i s-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contraven?iei seria ANPC nr. 0052293 din 3.01.2011 al CJPC Mure?, fiind respinsa cererea petentei cu privire la suspendarea executarii masurii recalcularii ?i restituirii comisionului de administrare aplicata prin acela?i proces-verbal de contraven?ie, ca ramasa fara obiect, ca ?i cererea de interventie a intervenientilor Dumbrava Niura si Dumbrava Nicolae-Horatius, precum ?i cererea petentei privind cheltuielile de judecata(filele 939-944 din dosar).
In esen?a, pentru a se putea pronun?a solu?ia men?ionata, s-a re?inut ca la data incheierii procesului verbal de contraven?ie serie ANPC nr. 0052293/3.01.2011, dispozi?iile art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 nu se mai aplicau contractelor in curs de derulare, cum sunt cele ale peti?ionarilor ce au formulat reclama?iile, printre care ?i intervenien?ii, astfel ca la data intocmirii procesului verbal, comisarii CJPC Mure? nu mai puteau aplica sanc?iunile bancii, faptele re?inute in sarcina acesteia fiind dezincriminate prin intrarea in vigoare a Legii 288/2010, aceasta fiind legea mai favorabila, astfel ca opera principiul legalita?ii incriminarii.
Ca urmare, plangerea contraven?ionala a petentei a fost admisa, dispunandu-se analiza procesului-verbal contestat, re?inandu-se de catre instan?a ca nu se impunea, din acelea?i considerente, cercetarea celorlalte aspecte invocate pe fond de catre par?i, cu privire la cererea de suspendare a masurilor complementare, constatandu-se ca aceasta a ramas fara obiect, deoarece din extrasele de cont depuse la dosar de catre intervenien?ii din dosarul 131/308/2011, aceia?i cu cei din prezenta cauza, rezulta ca acestora le-a fost returnat comisionul re?inut, care nu s-a mai perceput acestora nici in continuare, iar modul de derulare in continuare a contractelor de credit incheiate intre banca ?i intervenien?ii nu putea face obiectul cauzei, instan?a nefiind sesizata in sensul aratat.
Prin Decizia nr. 24/29.01.2013 a Tribunalului Mure? - sec?ia contencios administrativ ?i fiscal, s-a admis recursul formulat de SC V. ROMANIA SA impotriva SC 1666/8.12.2011 pronun?ata de Judecatoria Sighi?oara in dosarul 131/308/2011, s-a modificat par?ial sentin?a atacata in sensul ca a fost obligat Comisariatul Regional pentru Protec?ia Consumatorilor Regiunea Centru Bra?ov - Comisariatul Jude?ean pentru Protec?ia Consumatorilor Mure?, la plata catre petenta SC V. ROMANIA SA, a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, s-a respins recursul formulat de CRPC Regiunea Centru Bra?ov prin reprezentant legal CJPC Mure?, fiind respinsa ?i cererea de interven?ie accesorie formulata de intervenien?ii Dumbrava Niura ?i Dumbrava Horatius in favoarea CJPC Mure?(fila 945 din dosar).
Instan?a a prezentat solu?iile dispuse prin SC 1666/8.12.2011 a Judecatoriei Sighi?oara ?i Decizia 24/29.01.2013 a Tribunalului Mure? - sec?ia contencios administrativ ?i fiscal intrucat acestea au intrat in puterea lucrului judecat, iar consecin?ele efectelor puterii de lucru judecat ale acestora urmeaza sa fie relevate in cele ce urmeaza.
In conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C. pr. Civila, instan?a este obligata sa se pronun?e mai intai asupra excep?iilor de procedura ?i de fond care pot face de prisos, in totul sau in parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Avandu-se in vedere obiectul, natura ?i finalitatea excep?iilor ce s-au invocat in cauza, instan?a, fa?a de prevederile art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, in conformitate cu care taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, va analiza mai intai excep?ia nelegalei timbrari a cererii de interven?ie, invocata de catre intimata prin intampinarea depusa cu privire la cererea de interven?ie, in legatura cu care urmeaza sa se re?ina ca, dupa cum se reglementeaza prin dispozi?iile art. 10 din Legea 146/1997, cererile de interven?ie se taxeaza dupa regulile aplicabile cererii sau ac?iunii principale. Conform art. 16 alin. 2 din Legea 193/2000, prevederile acestei legi se completeaza cu dispozi?iile OG 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, aprobata cu modificari ?i completari prin Legea 180/2002, cu modificarile ?i completarile ulterioare, cu excep?ia art. 27-29, iar prin dispozi?iile art. 36 din OG 2/2001/Legea 180/2002 se reglementeaza ca, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei, recursul formulat impotriva hotararii judecatore?ti, precum ?i orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege mentionate in cele ce preced, rezulta ca atat ac?iunea introductiva, cat ?i cererea de interventie nu sunt supuse obliga?iei legale de timbraj in aceasta materie supusa judeca?ii in prezenta cauza, astfel ca excep?ia de procedura cu acest obiect, fiind gasita neintemeiata, va fi respinsa.
In ce prive?te excep?ia inadmisibilita?ii in principiu a cererii de interven?ie, invocata de asemenea de catre intimata, se constata ca aceasta a ramas fara obiect, astfel ca se va respinge ca nefondata, fa?a de imprejurarea ca instan?a, prin Incheierea pronun?ata la termenul de judecata in ?edin?a publica din 20 septembrie 2011(fila 155 din dosar), s-a pronuntat asupra acesteia, dispunand admiterea in principiu a cererii de interven?ie, aceasta fiind considerata admisibila in principiu pentru considerentul ca, prin sesizarea Autorita?ii Na?ionale pentru protec?ia Consumatorilor ce face obiectul prezentei judeca?i, s-a solicitat sa se constate daca exista clauze abuzive in contractele incheiate intre intervenien?i ?i intimata, astfel ca, ace?tia intervenind in proces, hotararea ce se va pronun?a le va fi opozabila.
Nici excep?ia nulita?ii cererii de interven?ie, pentru lipsa obiectului acesteia nu este intemeiata, dat fiind faptul ca aceasta cerere de interven?ie a fost formulata in principal ca ?i cerere de interven?ie in interes propriu, iar in subsidiar drept cerere de interven?ie in interes accesoriu, in sprijinul petentei, iar prin precizarea de la fila 532 s-au formulat intr-un mod foarte concret ?i preten?ii proprii pentru despagubiri constand din daune morale ?i materiale in cuantum de 3000 Euro, astfel ca nu sunt intrunite cerin?ele art. 133 alin. 1 C. pr. Civila, in conformitate cu care cererea de chemare in judecata care nu cuprinde ...obiectul..., va fi declarata nula.
In consecin?a ?i aceasta excep?ie ridicata de catre intimata va fi respinsa.
In ce prive?te excep?ia prescrip?iei de a sanc?iona, invocata de asemenea de catre intimata, se re?ine de catre instan?a ca motivarea acesteia s-a realizat de catre intimata, in drept, prin invocarea dispozi?iilor art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, art. 1 alin. 3 din Legea 183/2000 ?i art. 16 din Legea 193/2000 ?i s-a afirmat, in esen?a ca s-a facut de catre petenta confuzie intre efectele unui act ?i actul propriu-zis, iar, in spe?a, sanc?ionandu-se fapta de a stipula clauze abuzive, iar cum inserarea unei clauze presupune un singur act material consumat ?i epuizat la momentul savar?irii, iar termenul de prescrip?ie curge de la data comiterii contraven?iei, s-a sus?inut ca nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 2 din OUG 2/2001. Fapta re?inuta in sarcina intimatei consta din incalcarea unei interdic?ii, aceea de a stipula clauze, deci ac?iunea contrara legii se prelunge?te in timp corespunzator duratei contractului, incalcarea acestei interdic?ii prelungindu-se in timp corespunzator perioadei in care clauza produce efecte, fiind astfel aplicabile prevederile art. 13 alin. 2 din OG 2/2001.
Distinctiile efectuate de catre intimata sunt pur teoretice ?i pro causa, sub aspectul excep?iei invocate, fiind un fapt evident ca aceasta a manifestat o conduita contrara practicilor comerciale transparente, echitabile ?i conform prescrip?iilor art. 4 din Legea 193/2000, in ce prive?te contractele de credit incheiate cu intervenien?ii, iar termenul de prescrip?ie in cazul acestor fapte, curge de la data constatarii existen?ei clauzelor abuzive, conform art. 13 din Legea 193/2000.
In consecin?a, excep?ia va fi de asemenea respinsa ca nefondata.
Din punct de vedere procesual, sub aspectul dezbaterii fondului raporturilor juridice deduse judeca?ii ?i al cadrului proce
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate � respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007
Operator de date cu caracter personal 3192
R O M A N I A
JUDECATORIA SIGHISOARA
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr. 685/2013
Sedinta publica de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE Liliana Misirgic
Grefier Daniela Ciulea Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A.N.P.C.- COMISARIATUL JUDETEAN MURES PRIN COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU BRASOV, intervenienti DUMBRAVA NIURA, DUMBRAVA HORATIUS si pe parata SC V. SA, avand ca obiect
cerere necontencioasa.
La apelul nominal facut in sedinta publica cu ocazia pronuntarii nu se prezinta nimeni.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 aprilie 2013, sustinerile si concluziile partilor fiind consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a elibera, a amanat pronuntarea pentru 17 aprilie 2013 si apoi pentru azi, 24 aprilie 2013, cand s-a pronuntat prezenta sentinta.
INSTANTA
Asupra cauzei de fata deliberand constata urmatoarele:
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sighisoara, aleatoriu in sistem informatic, sub nr. de dosar 777/308/2011, la data de 22 martie 2011, petenta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, prin Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Mures, ulterior ca urmare a reorganizarii, prin Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Centru Brasov, a mentionat ca inainteaza instantei , in conformitate cu prevederile art. 12 din Legea 193/2000 R2 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si banca, procesul verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011 incheiat la SC V. ROMANIA SA Bucuresti - punctul de lucru Sighisoara, prin care s-au constatat posibile clauze abuzive in conformitate cu art. 4 din Legea 193/2000, solicitand ca instanta, in cazul in care constata existenta unor posibile clauze abuzive in contractele anexate cererii, sa aplice sanctiunea contraventionala conform art. 13 al. 1, 14, 15 din Legea 193/2000 R, si sa dispuna, sub sanctiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, in masura in care contractul ramane valabil sau, desfiintarea aceluiasi contract, cu daune interese, dupa caz.
Odata cu actiunea, si anexa la aceasta, s-au inaintat de catre petenta si urmatoarele inscrisuri, in copie: proces verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, emisa de catre CJPC Mures, Fisa de sesizare-reclamatie nr. 213/10.02.2011, conventie de credit nr. 0126819/2.10.2007 incheiata intre SC V. ROMANIA SA si Dumbrava Nicolae -Horatius si Dumbrava Niura, cu anexele la acesta - Plan de rambursare credit, conventia de credit nr. 1066322/21.10.2008 incheiata intre aceleasi parti, de asemenea cu anexele corespunzatoare.
Intimata, prin intampinarea depusa in cauza la data de 31.05.2011, a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a sanctiona contraventiile presupuse a fi fost savarsite de catre aceasta, motivandu-se ca prin art. 16 al. 2 din Legea 193/2000 se prevede un regim juridic al contraventiilor care se completeaza cu dispozitiile OG 2/2001, si ca prin dispozitiile art. 13 al. 1 din OG 2/2001 se reglementeaza ca aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, ca prescriptia sanctiunii principale atrage prescriptia aplicarii unor sanctiuni complementare, ca, in speta, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie este data savarsirii faptei, intrucat fapta contraventionala consta din presupusa stipulare a unei clauze abuzive in contractul de credit nr. 0126819 incheiat la data de 2.10.2007, astfel ca fapta s-a realizat chiar la momentul incheierii acestui contract, si ca, desi ANPC ar putea sustine ca aceste contraventii reprezinta contraventii continue si, prin urmare, ca prescriptia incepe sa curga de la data constatarii faptei, stipularea acestor cauze nu este in realitate o activitate continua, fiind necesar sa nu se confunde efectele unei eventuale contraventii care intotdeauna sunt continue, cu natura juridica a faptei ilicite ce ar putea fi sanctionata drept contraventie. Sub aspectul fondului litigiului dedus judecatii, s-au invederat, in continuare, urmatoarele aspecte, in extenso, in considerentele aceleiasi intampinari.
S-a argumentat cu privire la rolul institutiilor de credit in dezvoltarea economica si sociala, descris la punctul 2.5 din Avizul privind accesul la credite pentru consumatori si familii: practici abuzive(Devizul CESE) din aprilie 2010, emis de catre Comitetul Economic si Social European, institutie a Uniunii Europene insarcinata cu supravegherea politicilor sociale ale acesteia, aviz emis in scopul de a atrage atentia factorilor de decizie de la nivel comunitar asupra catorva aspecte legate de implicatiile sociale ale crizei financiare si economice si in conformitate cu care creditul este un instrument important pentru consumatori si familii, care le permite acestora sa faca fata unor cheltuieli indispensabile unei existente normale si ordonate, iar din acest punct de vedere, accesul la credit, la costuri rezonabile, s-a apreciat ca este un instrument esential de incluziune sociala, insa, cu toate acestea,creditul nu trebuie considerat un substitut sau un supliment al veniturilor unei persoane sau familii si nici promovat ca atare. Accesul la credite si asumarea de catre institutiile de credit a riscurilor aferente acestora, de cele mai multe ori pentru perioade foarte lungi, reprezinta unul din factorii care conduc la stimularea productiei si a puterii de cumparare a consumatorilor. Functia de sprijinire a economiei pe care o indeplineste activitatea de creditare, nu poate fi organizata pe baza unor reguli diferite de cele ale economiei de piata, iar contractele de credit supuse analizei instantei reprezinta instrumentum-uri ale unor produse bancare specifice pietei financiare, din analiza specificitatii contractelor incheiate intre banca si clientii acesteia, instanta urmand sa constate ca, cei din urma nu se afla intr-o pozitie de inferioritate, ci, dimpotriva, detin un avantaj considerabil constand din libertatea de alegere in deplina cunostinta, acestia avand posibilitatea de a cunoaste o gama variata de oferte si de a accesa informatii cu privire la persoana ofertantului, iar, in momentul semnarii contractului, nu exista nici un risc de neexecutare din partea bancii, acesta reprezentand un avantaj al clientului fata de banca care, la aceeasi data isi asuma riscul nerecuperarii sumelor imprumutate si a castigurilor preconizate, diferentele dintre posibilitatile de informare ale celor doua parti conducand la crearea unor reguli care sa faciliteze incheierea acestor raporturi contractuale, iar cadrul legislativ si Banca Nationala prin mijloacele proprii de reglementare nu au rolul de a limita continutul produselor bancare comercializate sau de a interzice expres vreo clauza contractuala, ci vegheaza ca modul in care se incheie aceste contracte sa corespunda intentiei reale a celor doua parti.
S-au efectuat referiri la particularitatile formarii contractelor de credit, invocandu-se dispozitiile art. 969 Cod civil prin care se consacra principiul pacta sunt servanda, ce consta din facultatea unei persoane de a intra sau nu intr-un raport contractual, de a alege persoana cu care contracteaza si de a stabili in mod liber, in acord cu cealalta parte, continutul contractului. S-a invederat ca majoritatea contractelor incheiate de catre un subiect de drept sunt contracte preformulate si ca acesta reprezinta o oferta de contract acceptata de catre cealalta parte fara a formula o contraoferta, acest mod de a incheia un contract fiind specific raporturilor comerciale, in care comerciantul nu poate raspunde in timp util la cerintele pietei, daca nu isi formuleaza in mod clar oferta. S-a mai aratat ca in cazul contractului de credit specificitatea acestuia consta in faptul ca produsul in sine, adica dreptul consumatorului de a primi si utiliza sumele de catre banca este greu de diferentiat de contractul prin care acesta este achizitionat pentru ca acelasi inscris prevede si obligatia consumatorului de a achita pretul folosintei banilor, precum si conditiile in care trebuie sa returneze aceste sume. Contractele de credit, ce reglementeaza diverse produse bancare, contin si clauze preformulate, in sensul ca principalele clauze ale acestora, care delimiteaza obiectul contractului si specificitatea produsului sunt detaliate in cuprinsul lui, iar materia contractelor de credit Avizul CESE stabileste ca una dintre principalele solutii pentru crearea unei piete transparente a creditelor este o si mai mare standardizare a produselor de creditare. Clauzele preformulate, la care adera o parte, indeplinesc criteriile acordului de evidenta, ca element definitoriu al raportului contractual si, chiar daca nu se poate vorbi de o negociere propriu-zisa, negociere care nu este de esenta contractului, diferitele manifestari de vointa referitoare la o anume forma tipizata, sunt menite sa nasca tot atatea contracte diferite, perfect valabile din punctul de vedere al exprimarii consimtamantului. S-a schimbat de catre intimata ca, in contractele de credit incheiate cu clientii sai, acestea fiind asemanatoare cu majoritatea contractelor de credit existente in spatiul comunitar, sunt cuprinse doua mari parti: Conditiile Generale de Creditare si Conditiile speciale. Conditiile Generale ale Contractului de Creditare sunt aceleasi pentru un anumit produs bancar si reprezinta corpul comun ce da specificitate produsului bancar, iar acestea sunt trimise spre aprobare la Banca Nationala a Romaniei si definesc principalele caracteristici ale creditului acordat. Pe langa aceste Conditii Generale, detaliile specifice fiecarui contract de credit sunt stabilite de catre banca impreuna cu fiecare client in cadrul Conditiilor Speciale. S-a concluzionat ca adeziunea vizeaza exclusiv clauzele preformulate cuprinse in Conditiile Generale, iar, odata cu agrearea acestora, fiecare client a negociat cu banca intimata elementele individuale consacrate in Conditiile Speciale ca elemente esentiale ale contractului, si ca, exista o diferenta de esenta intre negocierea unui contract si personalizarea acestuia, iar CJCP Mures, invoca in realitate, cu privire la procesul-verbal nr. 0086154/1.03.2011 faptul ca nu s-au personalizat Conditiile Generale ale contractului de credit acordat in functie de clientul respectiv, insa banca intimata sustine ca a trimis ca raspuns in cererea de oferta initiata de consumator, o oferta ce cuprindea o serie de elemente stabile, fixe, care formeaza insasi structura produsului si o alta serie de elemente care se puteau adapta la nevoile si necesitatile fiecarui cocontractant. S-a sustinut ca modalitatea de incheiere a contractelor de credit intre banca intimata si clientii sai respecta obligatiile legale instituite de legislatia ce priveste protectia consumatorilor si ca, aceasta legislatie nu are ca scop incurajarea unei atitudini pasive a consumatorilor, acestia avand obligatia de a-si forma un bagaj minim de cunostinte referitoare la contractele pe care doresc sa le incheie, iar din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea 193/2000 rezulta cele doua obligatii care incumba comerciantilor si, implicit, bancii intimate, la incheierea contractelor cu consumatorii, respectiv obligatia pozitiva de transparenta si obligatia negativa de a nu stipula clauze abuzive.
Referitor la obligatia de transparenta s-a aratat ca aceasta vizeaza reglementarea de clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, doctrina relevand ca, din acest punct de vedere, dispozitiile contractuale trebuie sa fie redactate intr-un mod clar si inteligibil, fizic accesibile consumatorului, sa primeasca acceptul corespunzator importantei lor prin raportare la locul din cuprinsul contractului unde sunt plasate si sa fie lizibile. S-a subliniat ca aceasta obligatie nu trebuie absolutizata si ca banca nu trebuie sa devina reprezentant al consumatorului, care ar incheia astfel un contract cu sine insusi si ca, prin Rezolutia Parlamentului European din 18 noiembrie 2008, referitoare la protectia consumatorilor, imbunatatirea educatiei si a gradului de constientizare de catre consumatori in materie de credite si finantare, s-a subliniat ca educatia financiara ar trebui sa fie corecta, echidistanta si transparenta, astfel incat sa serveasca intereselor consumatorului si ca trebuie sa se deosebeasca in mod clar de consilierea comerciala sau de publicitate, recomandandu-se ca programele in materie de educatie financiara sa se axeze pe aspecte importante ce tin de planificarea vietii, cum ar fi cele legate de economii, datorii, asigurari si pensii, si sa fie incluse in materiile scolare de studiu din ciclurile primar si gimnazial. S-a aratat ca obligatia de transparenta a clauzelor contractuale nu trebuie interpretata ca o obligatie de educare a consumatorilor cu privire la contractele ce urmeaza a fi incheiate si ca nu trebuie confundata obligatia de transparenta cu obligatia bancii de a fi avocatul consumatorului. S-a sustinut ca instanta trebuie sa aiba in vedere ca prin cele doua sectiuni ale contractului de credit, respectiv Conditiile generale si Conditiile Speciale, banca a inteles ca acorde o atentie deosebita cerintei transparentei contractuale, iar in Conditiile Speciale sunt cuprinse, intr-un limbaj clar si explicit, clauzele principale referitoare la obiectul contractului, respectiv pretul creditului format din dobanda anuala si spezele contractuale, tipurile de comisioane percepute si cuantumurile acestora, comprehensibilitatea clauzelor contractuale urmand a fi raportata, la randul sau, la posibilitatea de intelegere a omului obisnuit, pentru ca banca sa nu fie, la randul sau, victima unui abuz din partea consumatorului oportunist.
Referitor la obligatia bancii de a nu stipula clauze abuzive, s-au citat dispozitiile art. 1.4 din Legea 193/2000, prin care s-a sustinut ca se reglementeaza conditiile ce trebuie intrunite cumulativ pentru ca o clauza sa poata fi considerata abuziva: sa nu se refere la obiectul principal al contractului art. 4 pct. 6 din Legea 193/2000, sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a lipsei de negociere, iar dezechilibrul creat sa fie contrar bunei-credinte. In raport de aceste conditii s-a subliniat de catre intimata ca atat Legea 193/2000, cat si Directiva 93/13, nu reprezinta instrumentele prin care se interzice incheierea de contracte tip, standard, cu clauze preformulate sau de adeziune, ci singura consecinta pe care aceste norme o acorda caracterului preformulat al unor clauze este pe taram probator, creandu-se o prezumtie relativa a lipsei negocierii in cazul contractelor preformulate. S-a mai sustinut ca prin Legea 193/2000 nu se interzice nici o clauza, ci se prevad criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca o clauza pentru a nu produce efecte abuzive, nefiind interzis un anumit continut al clauzei, ci o anumita modalitate de stabilire a acelui continut.
Trecandu-se la analizarea in concret a celor 4 conditii enumerate si care conduc la existenta unei clauze abuzive intr-un contract s-a aratat ca, plecandu-se de la dispozitiile art. 4 pct. 2 din Directiva 93/13 a prevazut, avandu-se in vedere si Considerentul 19 al. Directivei 93/13, ca, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici nu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj inteligibil. S-au mai efectuat referiri, sub acest aspect, la dispozitiile art. 3 lit. g si i din Directiva 48/2008, in conformitate cu care, dobanda anuala efectiva(DAE), reprezinta costul total al creditului care este format din toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de creditor. S-a concluzionat de catre intimata ca aceste clauze referitoare la dobanda, comisioane sau costuri, fie ca acestea din urma sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente ce formeaza costul total al creditului, iar acest cost, impreuna cu marja de profit a bancii (reliefata de o fractiune din rata dobanzii), formeaza pretul contractului de credit, iar acesta din urma constituie o componenta esentiala a obiectului contractului de credit de consum. S-a mai aratat ca netranspunerea art. 4 al. 2 si 5 din Directiva 93/13, a fost sanctionata de catre CJUE in Decizia Comisia c/a Regatului Olandei din 10 mai 2001, motivandu-se ca o jurisprudenta constanta care face aplicarea art. 4 al. 2 nu este suficienta pentru a fi considerata o transpunere efectiva in lipsa unei dispozitii legislative exprese, iar in Romania, desi legislatia a preluat prevederile articolului pentru ca instantele judecatoresti procedeaza la analiza caracterului abuziv al unor clauze care fac parte din obiectul contractului, s-ar putea considera ca acest articol nu este totusi implementat corespunzator cu principiul securitatii juridice, astfel ca instanta de fond, in aplicarea prevederilor Legii 193/2000, va elimina din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv, acele clauze care se refera la componente sau caracteristici ale DAE.
In privinta conditiei ca clauza sa fie negociata, s-a aratat ca preformulat nu este echivalent cu lipsa negocierii si ca singura consecinta pe care Legea 193/2013 o atribuie caracterului preformulat al anumitor clauze, este instituirea unei prezumtii relative cu privire la lipsa de negociere si aceasta are in vedere exclusiv acele contracte in care nu exista nici o clauza pe care consumatorul sa o poata negocia. S-a aratat, in legatura cu clauza invocata de catre CJPC Mures, ca aceasta nu este o clauza preformulata, iar continutul acesteia a fost stabilit de comun acord intre parti. Clauza privind comisionul de risc se regaseste in Conditiile Speciale,astfel ca nu ii poate fi opusa bancii intimate chestiunea negocierii Conditiilor Generale, deoarece in cuprinsul Conditiilor Generale este consacrata doar vocatia bancii de a percepe anumite comisioane sau rata dobanzii, nu si dreptul efectiv, sustinandu-se ca aceasta clauza privind comisionul de risc are doua componente, respectiv o parte in care se stabileste continutul juridic al acesteia, aceasta componenta regasindu-se de cele mai multe ori in Conditiile Generale, si o parte in care se stabileste continutul valoric, cel care da substanta clauzei respective si care este stabilit in Conditiile Speciale. In privinta cerintei ca prin clauza respectiva sa nu se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor s-a aratat ca, desi prin procesul-verbal nr. 0086154/1.03.2011 agentii constatatori ai CJPC Mures au apreciat ca prin clauza contestata s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor,acesta nu a fost caracterizat prin compararea tuturor drepturilor si obligatiilor partilor, iar analiza comparativa efectuata a luat in considerare doar dreptul bancii de a beneficia de o clauza prin care se restabileste echilibrul contractual, iar nu si obligatia acesteia de a pune de indata la dispozitia consumatorilor o suma importanta, ce urmeaza a fi achitata intr-un termen ce poate ajunge pana la 25-30 de ani, precum si obligatiile bancii fata de ceilalti operatori de pe piata financiara, intrucat, pentru fiecare conventie de credit banca este obligata sa imprumute suma respectiva de la o banca mai importanta, iar costul acestui imprumut se transfera ulterior in sarcina consumatorilor, astfel ca riscul contractual apare ca fiind, in mod natural, transferat consumatorului, iar din momentul in care banca isi executa obligatia de a pune la dispozitie suma imprumutata odata cu sau imediat dupa incheierea contractului, singurul risc contractual ramas este cel al neexecutarii obligatiilor de catre consumator, iar acest risc este imposibil de cunoscut cu anticipatie deoarece contractele contin termene de plata foarte lungi. S-a concluzionat ca aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului dintre drepturile si obligatiile partilor trebuie efectuata in urma aprecierii individuale, in fiecare caz in parte, a drepturilor si obligatiilor globale ale fiecarei parti. S-a mai invederat ca si conditia bunei-credinte trebuie apreciata in stransa legatura cu cea a dezechilibrului semnificativ. In privinta legii aplicabile litigiului dedus judecatii s-a aratat mai intai ca prin Legea 288/2011 s-a aprobat OUG 50/2010 cu modificari referitoare la aspecte esentiale dintre care s-a mentionat limitarea obligatiilor care incumba bancilor in baza OUG 50/2010 la contractele de credit ce vor fi incheiate ulterior momentului la care au survenit modificarile legislative pentru implementarea Directivei nr. 2008/48/CE. Actul normativ cadru in materia "dreptului consumatiei" este reprezentat de OG 21/1992, care, prin art. 10 stabileste drepturi si libertati pe care un consumator trebuie sa le aiba la incheierea contractelor, inclusiv obligatia negativa de a nu reglementa clauze abuzive, iar introducerea explicita a notiunii de clauza abuziva in contractele incheiate de catre comercianti cu consumatorii in legislatia romana s-a realizat prin transpunerea Directivei 93/13/CEE, prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Prin Legea 289/2004 s-a transpus in legislatia romaneasca Directiva nr. 87/102/CEE din 1986, iar modificarile comunitare au impus si modificari in legislatia interna astfel ca, odata cu intrarea in vigoare a OUG 50/2010, dispozitiile acesteia au devenit dreptul special in materia contractelor de credit pentru consum, astfel ca, in opinia intimatei, instanta trebuie sa aplice dispozitiile OUG 50/2010 ca norme speciale incidente in speta si derogatorii de la dreptul consumerist general consacrat prin OUG 21/1992 si Legea 193/2010. Modificarea OUG 50/2010 prin Legea 288/2010 a condus la consecinta ca, prin dispozitiile cuprinse la pct. 39 din ceasta lege, care sunt norme tranzitorii, se respecta prevederile art. 115 al. 8 din Constitutie si au efect imediat si direct asupra urmarilor/efectelor juridice produse in perioada de aplicare a OUG 50/2010. Limitarea efectelor OUG 50/2010 la contractele de credit incheiate dupa momentul modificarii acesteia prin Legea 288/2010, are ca efect faptul ca dispozitiile art. 36 din OUG 50/2010, referitoare la perceperea anumitor comisioane enumerate limitativ, nu se aplica contractelor in derulare. Din acest punct de vedere s-a sustinut de catre intimata ca clauzele din contractele de credit supuse judecatii analizate sub aspectul perceperii comisionului de risc nu pot fi considerate clauze abuzive in lumina prevederilor speciale aplicabile acestor contracte de credit, iar constatarea unor presupuse fapte contraventionale prin raportare la dispozitii legale ce nu sunt aplicabile produselor respective confera nelegalitate procesului-verbal de constatare a contraventiei supus judecatii, pentru ca, instanta constatand ca nu trebuie sa se raporteze la dispozitiile OUG 50/2010 va respinge cererea de chemare in judecata deoarece, in conformitate cu dispozitiile Legii 193/2004, clauzele analizate nu pot fi considerate ca abuzive, intrucat, comisionul de risc face parte din pretul contractului de credit, iar contraprestatia consumatorului nu poate face obiectul analizei eventualului caracter abuziv, iar, chiar daca instanta ar considera ca pretul contractului poate fi analizat din punct de vedere al caracterului abuziv al stabilirii lui, va constata ca aceasta clauza a fost negociata si nu creeaza un dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinte. Riscul bancar este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa il acopere, iar costul ce cuprinde administrarea riscului lunar bancar se regaseste in pret in comisionul denumit comision de risc sau de administrare, comision ce devine parte importanta a pretului contractului, astfel ca instanta, avand in vedere dispozitiile art. 4 paragraful 1 din Directiva 93/13/CEE si ale art. 4 al. 6 din Legea 193/2000, va trebui sa excluda analiza acestei clauze din sfera posibilului caracter abuziv. Chiar daca s-ar considera ca Legea 193/2000 permite verificarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, se va constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru anularea acesteia, deoarece Legea 193/2000 se aplica clauzelor contractuale care nu au fost negociate direct cu consumatorii, fiind stabilite fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de consumator, dovada fiind, sub acest aspect, in opinia intimatei, insesi dispozitia contractuala prevazuta la art. 3, conform careia, pentru punerea la dispozitie creditului, imprumutatul poate datora bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta platii acestuia fiind stabilite in conditii speciale ale contractului, ca urmare, neputand fi sustinuta ideea conform careia o clauza reglementata in cuprinsul conditiilor speciale nu ar fi fost negociata, singurele clauze cu privire la care legiuitorul prezuma lipsa negocierii, rasturnand in acest sens sarcina probei, fiind cele cuprinse in sectiunea contractului ce are natura unui contract standard preformulat, respectiv in conditiile generale ale contractului. Referitor la sustinerile petentului CJPC Mures privitoare la explicatiile pe care intimata ar fi trebuit sa le acorde clientului cu privire la notiunea de risc s-a aratat ca art. 1 al. 1 din Legea 193/2000 obliga la utilizarea unui limbaj clar pentru intelegerea caruia nu este nevoie de cunostinte de specialitate, insa, obligatia bancii, dupa cum se sustine ca s-a afirmat in literatura juridica, se limiteaza la elementele strans legate de serviciul prestat si nu se extinde la gestionarea patrimoniului clientului sau la interventia in activitatea sa comerciala, in consecinta, culpa bancii de a nu fi prezumat lipsa de informare a clientului nu poate fi retinuta decat exceptional, fiind de neconceput ca banca sa aiba obligatia de a oferi fiecarui client, in mod individual si pentru fiecare operatiune, toate informatiile juridice si economice pentru protejarea interesului acestuia. Ratiunea economica a comisionului de risc nu este una care reflecta un dezechilibru intre obligatiile partilor, ci, tocmai o modalitate de asigurare a echilibrului contractual in raport de evolutia starii financiare a clientilor. Banca intimata sustine ca a achitat o suma pe care spera sa o recupereze intr-un timp indelungat, iar, desi de partea clientilor nu mai exista vreun risc de a nu obtine plata de catre banca a sumelor imprumutate, de partea bancii subzista riscul de a nu mai primi sumele acordate clientilor cu titlu de imprumut, implicit si costurile sau profitul preconizat din aceasta prestatie. Debitorul bancii, suportand pretul creditului, este dator in realitate sa suporte cele doua componente ale acestuia, adica dobanda si comisioanele, iar, ca si alte comisioane, si comisionul de risc este un element al pretului bancii, ratiunea economica care justifica solicitarea acestui comision fiind existenta riscului de credit care este un element de care banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa il acopere. Prin dispozitiile art. 3 al. 1 lit. g din Normele BNR nr. 17/2003, riscul de credit a fost definit ca fiind riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia. S-au mai invocat si prevederile art. 41 din Regulamentul nr. 3/2007 al BNR privitor la limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, in conformitate cu care imprumutatorii trebuie sa isi organizeze activitatea de creditare astfel incat sa asigure separarea clara si efectiva a functiei de promovare si vanzare a produselor de creditare, de functia de analiza a riscului de credit si de monitorizare a expunerii. Fiecare banca este obligata sa stabileasca niveluri maxime admise pentru gradul total de indatorare al fiecarui client, diferentiate pe categorii de clientela, pe destinatia creditului(de exemplu: credit de consum, credit ipotecar), pe tipul creditului(defalcat in functie de moneda de exprimare, sau, dupa caz, de indexare, de tipul dobanzii, respectiv fixa sau variabila, de termenul de acordare a creditului si de comportamentul clientului in legatura cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garantiei), mentionandu-se ca aceste niveluri sunt supuse unei metodologii de reconsiderare periodica a coeficientilor de ajustare a veniturilor si nivelurilor maxime admise pentru gradul de indatorare, in vederea asigurarii acuratetei acestora pe o baza continua. Prin urmare, o banca este obligata sa administreze de-a lungul derularii contractului de credit toate elementele de risc care au fost luate in calcul la momentul acordarii creditului, care ar putea conduce la diminuarea semnificativa a posibilitatii de recuperare a creditului acordat si de obtinere a profitului scontat, garantiile reprezentand ultima sursa de rambursare a unui credit, bancile neavand ca obiectiv acumularea unor proprietati imobiliare in contul creantelor, garantia fiind menita, de cele mai multe ori, sa acopere exclusiv valoarea sumei imprumutate, din care s-au scazut costurile pe care banca le inregistreaza cu executarea acesteia, deoarece riscurile ce ar putea aparea de-a lungul derularii contractului de credit trebuie administrate de catre banca din momentul acordarii creditului si pana la rambursarea ultimei rate aferente acestuia, perioada dintre cele doua momente fiind, de regula, foarte indelungata, iar intrucat principala activitate a bancii, in ce priveste acordarea unui credit, o reprezinta tocmai administrarea riscurilor, intimata a precizat ca din aceste considerente a inteles sa denumeasca comisionul aferent acestei activitati, comision de risc. Deoarece dispozitiile care reglementeaza activitatea bancara impun asigurarea acestor riscuri, asigurare care se regaseste in pretul creditului, de catre intimata s-a sustinut ca devin aplicabile inclusiv prevederile art. 3 alin. 2 din Legea 193/2000, care prevad ca, clauzele contractuale prevazute in temeiul altor acte normative in vigoare, nu sunt supuse dispozitiilor acestei legi. S-au finalizat considerentele intampinarii cu concluzia intimatei in sensul ca, clauza referitoare la comisionul de risc nu este o clauza care ar putea crea un dezechilibru intre prestatiile partilor, ea reprezentand exclusiv un cost de administrare a creditului, care este, dimpotriva, un instrument de realizare a echilibrului contractual, solicitandu-se respingerea cererii de chemare in judecata, si anularea procesului verbal nr.0086154/1.03.2011, conform prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 193/2000.
In drept, prin aceeasi intampinare, s-au mai efectuat referiri la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Decretul 167/1958(filele 68-85 din dosar).
Odata cu intampinarea din 31.05.2011 s-au depus si note scrise de sedinta, ce se regasesc la filele 86-94 din dosar, prin care s-au formulat de catre intimata cereri de probatiune, solicitandu-se in esenta ca CJPC Mures sa depuna la dosarul cauzei intreaga documentatie in baza careia s-a efectuat controlul din 1.03.2011, atat cea provenind de la consumatorii care au facut sesizari, cat si interne, de organizare si planificare a controlului, referitoare la Ordinele de misiune ale agentilor constatatori, Registrul unic de control, documentele privind planificarea controalelor, ca si dovezile din care sa reiasa rationamentul in baza caruia agentii constatatori au apreciat caracterul contraventional al executarii prevederilor conventiilor de credit analizate, ce au condus la intocmirea procesului-verbal, invocandu-se cauzele CEDO Anghel c/a Romaniei, Ozturk c/a Germaniei, Lanko c/a Slovaciei, Salabiaku c/a Frantei, in urma carora procedura contraventionala a fost asimilata celei penale, cu consecinte asupra sarcinii probei si continutului probatiunii, concretizate in respectarea prevederilor art. 6 din CEDO, respectiv a prezumtiei de nevinovatie, a principiului potrivit caruia sarcina probei apartine celui care acuza si a celui conform cu care orice indoiala trebuie sa profite celui acuzat. S-a aratat ca, raportat la aceste principii, probele acuzarii trebuie sa dezvaluie daca constatarea contraventiei s-a facut pe seama sesizarilor altor persoane sau pe baza unei analize, a unui rationament propriu, care sa exceada verificarii formale a unei redactari de clauze. Sub acelasi aspect s-au efectuat trimiteri si la prevederile art. 47 din OG 2/2001, art. 1169 Cod civil, Deciziile nr. 1096/2009 si nr, 785/2010 ale Curtii Constitutionale a Romaniei.
La data de 14.09.2011 s-a depus in cauza cerere de interventie, in principal in interes propriu in subsidiar in interes accesoriu, intemeiata pe dispozitiile art. 49 al. 2, 3 Cod procedura civila, de catre intervenientii Dumbrava Niura si Dumbrava Horatius prin care, pe fond, s-a solicitat admiterea actiunii in constatare formulata de catre petent prin mentinerea integrala atat a constatarilor acestuia, cat si masurilor dispuse referitor la recalcularea si restituirea comisionului de risc si a comisionului de administrare transformat abuziv de catre intimata in comision de risc, care s-au realizat in intregime prin restituirea tuturor sumelor cu titlu de comision de risc percepute de la incheierea contractelor pana in anul 2011, de cand, prin acordul tacit al intimatei si intervenientilor nu s-au mai perceput comisioane cu acest titlu, fara cheltuieli de judecata(filele 97-102 din dosar).
Cu privire la conditiile de admisibilitate a cererii formulate s-a aratat de catre interventii ca solicitarea pe care au adresat-o CJPC Mures s-a finalizat prin constatarea de catre petent ca au fost incalcate de catre banca intimata drepturile de consumatori - debitori ale intervenientilor, prevazute de Legea 193/2000, inca de la incheierea contractelor de credit prin perceperea nelegala si abuziva a comisioanelor de risc, sustinandu-se ca in aceste conditii interesul propriu sau accesoriu al acestora este evident in cauza, iar perspectiva incalcarii de catre intimata a unui drept fundamental, respectiv a protectiei intervenientilor ca si consumatori ai unor servicii de calitate, efectuate fara existenta unei pozitii dominante si abuzive a furnizorului de servicii, fapt constatat de catre petenta, ii indreptateste sa participe in proces in aceasta calitate, intrucat in cauza se tinde de catre intimata la negarea incalcarii acestor drepturi intervenientilor.
Pe fondul cauzei s-a aratat de catre intervenienti ca sunt parti contractuale(debitori) cu V., prin sucursala Sighisoara, si ca, urmare a notificarii sucursalei mentionate, din data de 6.09.2010, primite prin mail, li s-a adus la cunostinta incheierea de comun acord a unor acte aditionale la conventia de credit nr. 0166322/21.10.2008 si a conventiei de credit nr. 0126819/2.10.2007, iar din cuprinsul acestei notificari rezulta ca se mentin prevederile initiale ale acestor contracte de credit, cu exceptia prevederii privind comisionul de risc care a fost transformat in comision de administrare, ca si a celei privind dobanda reconsiderata ca variabila desi contractele s-au derulat de la incheierea lor cu dobanda fixa. S-a mentionat de catre intervenienti, in considerentele cererii de interventie, ca au trimis intimatei pozitia cu privire la aceasta notificare, pe care o exprima si o mentin si in prezenta cauza, argumentele tinand atat de prevederile legale ce au guvernat materia la data sesizarii CJPC(aceasta fiind OUG 50/2010), cat si cele care guverneaza conventiile de credit(Legea 193/2000), afirmandu-se ca, fara a tine seama de dispozitiile actelor normative mentionate, banca intimata a intervenit in mod unilateral asupra contractelor de credit incheiate cu intervenientii, incalcand atat Conditiile speciale, cat si pe cele generale ale acestora, acestea constand din urmatoarele: propunerea ilegala a bancii intimate, prin notificarea trimisa interventiilor, de redenumire fortata a comisionului de risc in cea de comision de administrare credit, contravenindu-se, in opinia intervenientilor, atat dispozitiilor din conditiile generale si speciale din conventiile de credit, cat si celor ale art. 36 din OUG 50/2010, desi clauzele cuprinse la pct. 3.5. si 3.6 din conditiile generale ale acestei conventii reprezinta vointa partilor si au valoare de lege intre acestea, potrivit art. 969 Cod civil, pct. 3.5 din conditiile generale definind comisionul de risc ca fiind cel datorat de catre imprumutat pentru punerea la dispozitie a creditului, comisionul de risc aplicandu-se la soldul creditului si platindu-se lunar, pe toata perioada creditului, iar la pct. 3.6 din aceleasi conditii generale se defineste comisionul de administrare ca fiind cel destinat monitorizarii de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza conventiei de credit, iar din aceste prevederi, rezulta in opinia intervenientilor urmatoarele consecinte: - in Conventia nr. 0166322/21.10.2008 nu a fost prevazut decat comisionul de risc, astfel cum a fost descris si convenit la pct. 3.5 din conditiile generale; - este nelegala procedura intimatei care a incercat continuarea perceperii unui comision din moment ce oricum comisionul de risc a fost constatat ca fiind abuziv aplicat, fiind, implicit, interzis de a fi perceput sub o noua denumire, fiind evident ca este acelasi comision de risc, insa redenumit, din chiar explicatia data de catre banca prin notificare, anume ca acest nou comision de administrare credit consta in perspectiva riscurilor asumate de catre creditor prin punerea la dispozitie a imprumutului; - comisionul de administrare credit nu poate consta decat din ceea ce partile au convenit, conform art. 969 C. civil, la pct. 3.6 din conditiile generale, adica in monitorizare a utilizarii si rambursarii, iar cum partile nu au inserat acest comision de administrare ca fiind parte a ratei lunare, acesta nu poate fi circumscris ca parte a ratei lunare, sub o alta forma si contrar vointei intervenientilor cocontractanti. S-a mai aratat ca practica intimatei creditoare de a asigura serviciile bancare cu incalcarea drepturilor consumatorilor, incalca si dispozitiile Legii 193/2000, astfel ca prin constatarile efectuate de catre petent s-a urmarit protejarea dreptului intervenientilor la un serviciu de calitate , fiind obligata intimata de a-i despagubi la zi pe intervenienti cu privire la perceperea comisionului de risc perceput cu nesocotirea drepturilor intervenientilor si de a nu mai percepe pe viitor un astfel de comision pentru ambele credite aflate in derulare, aceste masuri fiind, din perspectiva intervenientilor, corecte. S-a mai invederat ca la 27.06.2011 intervenientii au solicitat intimatei extrasele de cont din care rezulta ca in luna mai 2011 intimata a executat integral masurile prescrise de petent, sumele indicate de catre acesta fiind integral restituite de catre intimata SC V. SA si varsate in conturile intervenientilor deschise la aceasta, iar din cuprinsul graficelor trimise de catre intimata intervenientilor in luna iunie, rezulta ca ratele scadente pentru ambele credite nu mai cuprind nici comisionul de administrare si nici comisionul de risc, astfel ca, odata masura executata de catre intimata, nu s-ar mai putea pune problema intoarcerii acestei executari, fiindca s-ar ajunge in situatia anularii nu numai a constatarii faptei, dar si a aplicarii masurii care a fost executata, in conditiile in care ambele parti au convenit in mod tacit ca aceste comisioane de administrare si de risc nu se mai calculeaza la ratele lunare scadente, iar daca s-ar proceda la anularea integrala a procesului-verbal s-ar pune in discutie faptul ca instanta s-ar pronunta peste limitele constitutionale cu care a fost investita, pentru ca in aceasta situatie s-ar interveni intr-un contract in care deja partile au convenit tacit sa renunte la comisioanele de administrare si de risc.
Aceasta cerere de interventie a fost precizata in scris la data de 5.03.2013(filele 31-37 din dosar), solicitandu-se de catre intervenienti sa se dispuna de catre instanta respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de a sanctiona, invocata de catre intimata SC V. SA, ca nefondata, mentinerea procesului verbal de contraventie seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, cu constatarile si masurile din acest proces verbal, dispuse de catre petenta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor - Comisariatul Judetean Mures. De asemenea, prin aceeasi precizare de cerere s-a mai solicitat sa se constate ca intimata SC V. SA a indeplinit integral masurile stabilite prin procesul verbal de constatare, atat prin restituirea comisioanelor de risc incasate, cat si prin faptul ca nu a mai perceput in continuare aceste comisioane - conform inscrisurilor depuse la dosar -, mentinonandu-se ca se lasa la aprecierea instantei alegerea sanctiunii contraventionale. In privinta apararilor SC V. SA, s-a solicitat ca acestea sa fie respinse ca nefondate, cu obligarea acesteia la plata catre intervenienti, a unor despagubiri in suma de 3000 Euro, constand din daune morale si materiale, ca urmare a exercitarii cu rea-credinta, contrar scopului prevazut de lege, de catre intimata SC V. SA, a drepturilor procesuale.
In considerentele acestei precizari de actiune, s-a aratat de catre intervenientii mentionati ca exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale este nefondata, raportat la art. 13 din OUG 2/2001, fapta contraven?ionala fiind una continua, a?a cum de altfel a ?i consemnat petenta in procesul verbal de contraven?ie, intrucat sub acest aspect se sus?ine ca s-a men?ionat, la data intocmirii procesului-verbal, adica la data de 1.03.2011, ca intimata SC V. SA percepea comisionul de risc transformat nelegal in comision de administrare, ori, termenul de 6 luni curge de la data constatarii efectuate de catre intimata. S-a mai invederat ca, prin procesul-verbal contestat, petenta a constatat existen?a a doua clauze contractuale abuzive, a?a cum reiese din descrierea faptelor constatate, prima clauza abuziva constand din faptul ca cele doua contracte de credit incheiate de catre intimata cu intervenien?ii, respectiv cele cu nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, nu au fost negociate cu intervenien?ii, comisioanele de risc in ambele contracte fiind in fapt parte a contractului preformulat cuprins in condi?iile generale ale celor doua contracte de credit, fiind incidente dispozitiile art. 4 al. 1 ?i 2 din Legea 193/2000. S-a mai sus?inut ca, a?a cum rezulta cu claritate din conven?iile de credit nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, incheiate intre intimata ?i intervenien?i, comisionul de risc a fost prevazut pentru ambele credite in condi?iile generale ale conven?iilor, la pct. 3.5 pentru punerea la dispozi?ie a creditului, acesta fiind aplicat la soldul creditului, care se plate?te lunar, pe toata perioada creditului, modul de calcul ?i scaden?ele pla?ii acestuia stabilindu-se in condi?iile speciale. S-a concluzionat de catre intervenien?i ca, din aceasta redactare a clauzelor, rezulta foarte clar ca acestea sunt clauze preformulate, standard, fara posibilitatea pentru intervenien?ii cocontractan?i de a le negocia, sub acest aspect invederandu-se ca, de catre chiar intimata s-a recunoscut, prin intampinarea depusa la dosar, prin apararile formulate(filele 71, 72 din dosar), ca este vorba de un contract preformulat, ?i ca, in fapt nu exista nici o negociere in ce prive?te obligativitatea ?i perceperea comisioanelor de risc de la intervenien?i. S-a mai solicitat sa se observe ca, a?a cum rezulta din cuprinsul chiar al celor doua conven?ii, intimata SC VOLKSBAK SA ?i-a asigurat riscul contractului prin incheierea cu intervenien?ii a contractelor de garan?ie reala imobiliara, prin inscrierea ipotecilor de rang I ?i II asupra imobilelor intervenien?ilor, la o valoare mult superioara valorii celor doua conven?ii, precum ?i prin obligativitatea intervenien?ilor de semnare a unei poli?e de asigurare pe toata durata derularii contractului, astfel ca, in opinia intervenien?ilor, intimata ?i-a asigurat pe deplin riscul contractual, astfel ca nu se impunea clauza preformulata privind comisionul de risc. S-a subliniat ca, rezulta cu eviden?a imprejurarea ca, introducerea comisionului de risc in ambele conven?ii de credit, in condi?iile generale, la pct. 3.5, fara posibilitatea de negociere din partea intervenien?ilor, s-a facut cu incalcarea legii, adica a dispozi?iilor art. 4 alin. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, cum corect a re?inut ?i petenta ANPC, aceasta clauza abuziva fiind de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor contractante, in detrimentul intervenien?ilor, in calitatea lor de consumatori(imprumuta?i), cu atat mai mult cu cat, daca nu se realizeaza riscul, comisioanele percepute nu vor fi restituite, sus?inandu-se ca, in realitate, aceste comisioane de risc sunt dobanzi mascate ale creditelor, contrar legii. Referitor la crea de-a doua clauza abuziva, s-a aratat ca aceasta consta din faptul ca acest comision de risc din cele doua contracte a fost transformat in comision de administrare, fara sa existe acordul intervenien?ilor, deci fara ca aceasta introvertire sa fie negociata, fiind incidente dispozi?iile art. 4 alin. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, afirmandu-se ca, dupa cum rezulta ?i din Anexa la procesul verbal de constatare a contraven?iei, seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011, prin adresele nr. 342/25.10.2010 ?i 343/25.10.2010, intimata SC V. SA a anun?at pe intervenien?i, in mod intempestiv, despre modificarea comisioanelor de risc in comisioane de administrare, ca urmare a inciden?ei OUG 50/2010, iar intervenien?ii sus?in ca au comunicat, prin notificarile inregistrate la intimata SC V. SA, sub nr. 1275 ?i nr. 1276/29.10.2010, refuzul lor explicit in ce prive?te transformarea comisionului de risc in comision de administrare ?i prin care au solicitat ferm intimatei sa elimine comisionul de risc. Sub acela?i aspect, s-a mai aratat ca, e?ecul negocierilor privind mentinerea comisionului de risc, ca ?i transformarea acestui comision in comision de administrare, este cunoscut chiar de intimata, prin adresa nr. 360/22.11.2010 comunicata intervenientilor. S-a mai aratat ca, rezulta fara putin?a de tagada ca, sunt indeplinite condi?iile art. 4 al. 1 ?i 2 din Legea 193/2000, in sensul ca, nici men?inerea comisionului de risc ?i nici transformarea lui in comision de administrare, in cele doua conven?ii, nu a fost negociata cu intervenien?ii, fiind astfel o clauza abuziva din moment ce a fost introdusa ca ?i comision de administrare in ambele conven?ii, cu rea-credin?a, de catre intimata SC V. SA, fara acordul intervenien?ilor. S-a subliniat ca, in mod evident rezulta ca s-a creat un dezechilibru intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor contractuale, prin interven?ia intempestiva ?i brutala a intimatei, din moment ce aceasta a transformat comisionul de risc intr-un alt tip de comision, fara nici o explica?ie plauzibila. S-a mai cerut sa se observe ca, in chiar condi?iile generale ale celor doua conven?ii, comisionul de administrare de la pct. 3.6, are un alt in?eles decat comisionul de risc de la pct. 3.5, astfel ca, introducerea unilaterala a clauzelor, de catre intimata, contravine spiritului art. 969 C. civil. De catre intervenien?i s-a mai solicitat, ca instan?a sa mai constate ca intimata a executat masurile dispuse de catre petenta in sensul recalcularii comisionului de risc ?i a comisionului de administrare transformat din comisionul de risc, in luna mai 2011, SC V. SA restituind integral intervenien?ilor comisioanele de risc ?i cele de administrare transformate din luna noiembrie 2010 ?i pana in luna mai 2011 inclusiv, din graficele trimise de catre banca intervenien?ilor in luna iunie 2011(filele 119-136 din dosar pentru planul de rambursare a conven?iei in lei ?i filele 137-151 din dosar pentru planul de rambursare a conven?iei in franci elve?ieni - CHF), rezultand ca ratele scadente pentru ambele credite nu mai cuprind nici comisionul de administrare ?i nici comisionul de risc, in acest sens fiind necesar sa fie comparate graficul de rambursare ini?ial(filele 197-201 din dosar), care cuprindea comisionul de risc, cu graficele de rambursare de la filele 119-151din dosar, acelea?i imprejurari rezultand ?i din adresele intimatei cu nr. 1176/3.05.2012 ?i cu nr. 1074/14.02.2013, din care rezulta ca totalul lunar al componentelor ratei cuprinde doar datoria principala ?i dobanda, nefiind prevazut nici un comision.
Cu privire la daunele morale in cuantum de 3000 Euro solicitate prin precizarea adusa cererii de interven?ie, s-a aratat ca acestea sunt intemeiate pe faptul exercitarii de catre intimata, contrar dispozi?iilor art. 723 C.p.c, cu rea-credinta ?i contrar scopurilor recunoscute de lege, a drepturilor procesuale, intrucat, la termenul din 25.10.2011, aceasta a solicitat suspendarea judecarii cauzei, pana la pronun?area de catre Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene asupra intrebarilor preliminare trimise de catre Tribunalul Comercial Cluj in cadrul dosarului nr. 2979/219/2010, prin incheierea din luna noiembrie 2011, judecata prezentei cauze fiind suspendata pana in luna noiembrie 2012. Insa, prin Ordonan?a din 16.11.2012 CJUE a dispus radierea cauzei cu nr. C-571/11 deoarece Tribunalul Specializat Cluj a solicitat acest lucru, conform scrisorii din 9 octombrie 2012, in realitate intimata SC V. SA renun?and la recursul din dosarul nr. 2979/219/2010, acesta fiind motivul pentru care Tribunalul Specializat Cluj a formulat cerere de radiere catre CJUE, afirmandu-se sub acest aspect de catre intervenien?i ca intimata in realitate nu a dorit altceva decat sa amane nejustificat miile de procese de pe rolul instan?elor din Romania pe care le avea, cu acela?i obiect ca ?i prezentul, reaua-credin?a fiind dovedita, in opinia intervenien?ilor, intrucat acestora din urma nu le-a fost clarificata situa?ia procesuala din prezenta cauza, prin amanarea nejustificata a solu?ionarii acesteia, consecin?ele fiind de natura morala ?i constand din stari emo?ionale negative, intense, cu privire la situa?ia financiara a familiei intervenien?ilor, nesiguran?a ?i incertitudine cauzata de tergiversarea cu rea-credin?a, de catre intimata, a solu?ionarii prezentei cauze, din aceste considerente fiind apreciata ca justa o despagubire in cuantum de 3000 Euro, care sa acopere par?ial aceste suferin?e morale.
Par?ile din cauza au depus, in sus?inerea cererilor formulate ?i a pozi?iilor procesuale exprimate, inscrisuri, la care se vor efectua referiri punctuale, dupa caz, in cele ce urmeaza.
In temeiul proba?iunii administrare in cauza, constand din inscrisurile depuse de catre par?i, se constata ?i se re?in urmatoarele de catre instan?a:
La data de 2.10.2007, intre intimata din prezenta cauza, SC V. ROMANIA SA, in calitate de banca imprumutatoare ?i intervenien?ii Dumbrava Nicolae Horatius ?i Dumbrava Niura, in calitate de imprumuta?i, s-a incheiat conven?ia de credit nr. 0126819/2.10.2007, avand ca obiect un credit de 352.800 lei, pe o durata de 360 de luni, iar la data de 21.10.2008, intre acelea?i par?i, s-a incheiat contractul de credit nr 0166322/21.10.2008, avand ca obiect un credit de 45000 CHF pe o durata de 300 luni(filele 7-17 ?i 42-52 din dosar).
Prin procesul verbal de constatare a contraven?iei seria ANPC nr. 0086154 intocmit la data de 1.03.2011 de catre agen?i constatatori ai Comisariatului Jude?ean pentru Protec?ia Consumatorilor Mure?, s-a constatat ca cele doua contracte nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008, incheiate intre intimata ?i intervenien?ii din prezenta cauza, nu au fost negociate cu cei din urma, fiind contracte preformulate ?i fiind considerate clauze abuzive, incalcandu-se art. 4 alin. 1 ?i art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010, corelat cu art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000, modificata prin Legea 161/2010, sanc?ionabila prin art. 16 alin.1 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010. S-a mai consemnat, in cuprinsul aceluia?i proces-verbal, ca in cele doua conven?ii de credit s-au prevazut comision de risc de 0,125% - in conven?ia nr. 01268198/2.10.2007 ?i de 0,22% - in conven?ia de credit nr. 0166322/21.10.2008, cu comision de administrare credit zero, comisioanele aplicandu-se la soldul creditului. Prin adresele nr. 343/25.10.2010 ?i nr. 342/25.10.2010 intervenien?ii au fost anun?a?i cu privire la modificarea comisioanelor, din comision de risc in comision de administrare, ca urmare a apari?iei OUG 50/2010, fapt ce nu a fost acceptat de catre imprumuta?ii intervenien?i, pe considerente de nelegalitate ?i abuz. Cu toate ca nu s-a semnat un act adi?ional de catre intervenien?i, la data controlului efectuat la intimata de catre reprezentan?ii CJPC Mure?, s-a aratat ca se percepeau intervenien?ilor comisioanele de administrare cont, transformate din comisioane de risc, neconform cu art. 6 din Legea 193/2000 modificata prin Legea 161/2010 ?i art. 4 alin. 1 ?i alin. 2 din aceea?i lege. S-a mai constatat incalcarea art. 1 alin. 3 din Legea 193/2010, sanc?ionabil prin art. 16 alin. 1 din Legea 193/2010 modificata prin Legea 161/2010, ?i ca in contractele men?ionate in cuprinsul procesului verbal s-a constatat ca nu existau prevazute comisioane de administrare, considerandu-se reclama?ia ca fiind intemeiata(filele 3-5 din dosar).
Intervenienta Dumbrava Niura a formulat la data de 10.02.2011, reclama?ia inregistrata sub nr. 352 la CJPC Mure?(fila 6 din dosar), sesizand prezen?a comisionului de risc ca ?i clauza abuziva in contractele de creditare incheiate cu intimata SC V. SA Sighi?oara in anii 2007 ?i 2008, men?ionandu-se ca s-au incalcat prevederile art. 1, 4, 6 din Legea 193/2010, aspect pe care arata ca l-a men?ionat si in reclama?ia cu nr. 3665/10.12.2010 adresata de asemenea ANPC. Din cuprinsul reclama?iei rezulta ca s-a solicitat de catre petenta eliminarea comisionului de risc ?i restituirea sumelor incasate de la data incheierii conven?iilor de credit.
Prin procesul-verbal seria ANPC nr. 0086154/1.03.2011 s-a dispus masura recalcularii ?i restituirii comisionului de risc ?i a comisionului de administrare transformat din comision de risc, in maximum 15 zile, la ambele contracte, in sarcina intimatei SC V. ROMANIA SA(fila 4 din dosar).
In legatura cu cauza dedusa judeca?ii se re?ine de catre instan?a ca, prin procesul-verbal de contraven?ie seria ANPC nr. 0052593/3.01.2011 intocmit de asemenea de catre CJPC Mure?, petenta SC V. ROMANIA SA -sucursala Sighi?oara a fost sanc?ionata cu amenda contraven?ionala de 20000 lei pentru contraven?ia prevazuta de art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 ?i cu sanc?iunea "avertisment" pentru contraven?ia prevazuta de art. 88 al. 2 din OUG 50/2010, ?i cu masurile complementare constand din recalcularea ?i restituirea comisionului de administrare transformat din comisionul de risc ?i a comisionului de risc perceput de la data de 21.06.2010, in termen de maximul 15 zile, acest proces verbal de constatare a contraven?iei fiind intocmit in urma sesizarilor adresate CJPC Mure? de catre unii dintre clien?ii bancii intimate, printre care ?i de catre Dumbrava Niura, cu privire la contractele de credit nr. 0126819/2.10.2007 ?i 0166322/21.10.2008. In cuprinsul acestui proces verbal s-a re?inut ca in contractele de credit men?ionate comisionul de risc a fost scos ?i s-a introdus comisionul de administrare credit, incalcandu-se art. 35 lit. b din OUG 50/2010, sanc?ionabil prin art. 86 sl. 2 din acela?i act normativ, dar ?i neindeplinirea masurii dispuse prin procesul verbal nr. 0009675/3.11.2010.
Plangerea petentei SC V. ROMANIA SA - aceea?i cu intimata den prezenta cauza, impotriva procesului verbal de contraven?ie seria ANPC nr. 0052593/3.01.2011, s-a solu?ionat prin pronun?area SC 1666/8.12.2011 a Judecatoriei Sighi?oara, in dosarul 131/308/2011, prin care s-au dispus urmatoarele: s-a respins excep?ia nulita?ii procesului-verbal, invocata de petenta SC V. ROMANIA SA, s-a admis in parte plangerea acesteia in contradictoriu cu intimatul CJPC Mure? ?i s-a dispus anularea procesului verbal de constatare a contraven?iei seria ANPC nr. 0052293 din 3.01.2011 al CJPC Mure?, fiind respinsa cererea petentei cu privire la suspendarea executarii masurii recalcularii ?i restituirii comisionului de administrare aplicata prin acela?i proces-verbal de contraven?ie, ca ramasa fara obiect, ca ?i cererea de interventie a intervenientilor Dumbrava Niura si Dumbrava Nicolae-Horatius, precum ?i cererea petentei privind cheltuielile de judecata(filele 939-944 din dosar).
In esen?a, pentru a se putea pronun?a solu?ia men?ionata, s-a re?inut ca la data incheierii procesului verbal de contraven?ie serie ANPC nr. 0052293/3.01.2011, dispozi?iile art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 nu se mai aplicau contractelor in curs de derulare, cum sunt cele ale peti?ionarilor ce au formulat reclama?iile, printre care ?i intervenien?ii, astfel ca la data intocmirii procesului verbal, comisarii CJPC Mure? nu mai puteau aplica sanc?iunile bancii, faptele re?inute in sarcina acesteia fiind dezincriminate prin intrarea in vigoare a Legii 288/2010, aceasta fiind legea mai favorabila, astfel ca opera principiul legalita?ii incriminarii.
Ca urmare, plangerea contraven?ionala a petentei a fost admisa, dispunandu-se analiza procesului-verbal contestat, re?inandu-se de catre instan?a ca nu se impunea, din acelea?i considerente, cercetarea celorlalte aspecte invocate pe fond de catre par?i, cu privire la cererea de suspendare a masurilor complementare, constatandu-se ca aceasta a ramas fara obiect, deoarece din extrasele de cont depuse la dosar de catre intervenien?ii din dosarul 131/308/2011, aceia?i cu cei din prezenta cauza, rezulta ca acestora le-a fost returnat comisionul re?inut, care nu s-a mai perceput acestora nici in continuare, iar modul de derulare in continuare a contractelor de credit incheiate intre banca ?i intervenien?ii nu putea face obiectul cauzei, instan?a nefiind sesizata in sensul aratat.
Prin Decizia nr. 24/29.01.2013 a Tribunalului Mure? - sec?ia contencios administrativ ?i fiscal, s-a admis recursul formulat de SC V. ROMANIA SA impotriva SC 1666/8.12.2011 pronun?ata de Judecatoria Sighi?oara in dosarul 131/308/2011, s-a modificat par?ial sentin?a atacata in sensul ca a fost obligat Comisariatul Regional pentru Protec?ia Consumatorilor Regiunea Centru Bra?ov - Comisariatul Jude?ean pentru Protec?ia Consumatorilor Mure?, la plata catre petenta SC V. ROMANIA SA, a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, s-a respins recursul formulat de CRPC Regiunea Centru Bra?ov prin reprezentant legal CJPC Mure?, fiind respinsa ?i cererea de interven?ie accesorie formulata de intervenien?ii Dumbrava Niura ?i Dumbrava Horatius in favoarea CJPC Mure?(fila 945 din dosar).
Instan?a a prezentat solu?iile dispuse prin SC 1666/8.12.2011 a Judecatoriei Sighi?oara ?i Decizia 24/29.01.2013 a Tribunalului Mure? - sec?ia contencios administrativ ?i fiscal intrucat acestea au intrat in puterea lucrului judecat, iar consecin?ele efectelor puterii de lucru judecat ale acestora urmeaza sa fie relevate in cele ce urmeaza.
In conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C. pr. Civila, instan?a este obligata sa se pronun?e mai intai asupra excep?iilor de procedura ?i de fond care pot face de prisos, in totul sau in parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Avandu-se in vedere obiectul, natura ?i finalitatea excep?iilor ce s-au invocat in cauza, instan?a, fa?a de prevederile art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, in conformitate cu care taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, va analiza mai intai excep?ia nelegalei timbrari a cererii de interven?ie, invocata de catre intimata prin intampinarea depusa cu privire la cererea de interven?ie, in legatura cu care urmeaza sa se re?ina ca, dupa cum se reglementeaza prin dispozi?iile art. 10 din Legea 146/1997, cererile de interven?ie se taxeaza dupa regulile aplicabile cererii sau ac?iunii principale. Conform art. 16 alin. 2 din Legea 193/2000, prevederile acestei legi se completeaza cu dispozi?iile OG 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, aprobata cu modificari ?i completari prin Legea 180/2002, cu modificarile ?i completarile ulterioare, cu excep?ia art. 27-29, iar prin dispozi?iile art. 36 din OG 2/2001/Legea 180/2002 se reglementeaza ca, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei, recursul formulat impotriva hotararii judecatore?ti, precum ?i orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege mentionate in cele ce preced, rezulta ca atat ac?iunea introductiva, cat ?i cererea de interventie nu sunt supuse obliga?iei legale de timbraj in aceasta materie supusa judeca?ii in prezenta cauza, astfel ca excep?ia de procedura cu acest obiect, fiind gasita neintemeiata, va fi respinsa.
In ce prive?te excep?ia inadmisibilita?ii in principiu a cererii de interven?ie, invocata de asemenea de catre intimata, se constata ca aceasta a ramas fara obiect, astfel ca se va respinge ca nefondata, fa?a de imprejurarea ca instan?a, prin Incheierea pronun?ata la termenul de judecata in ?edin?a publica din 20 septembrie 2011(fila 155 din dosar), s-a pronuntat asupra acesteia, dispunand admiterea in principiu a cererii de interven?ie, aceasta fiind considerata admisibila in principiu pentru considerentul ca, prin sesizarea Autorita?ii Na?ionale pentru protec?ia Consumatorilor ce face obiectul prezentei judeca?i, s-a solicitat sa se constate daca exista clauze abuzive in contractele incheiate intre intervenien?i ?i intimata, astfel ca, ace?tia intervenind in proces, hotararea ce se va pronun?a le va fi opozabila.
Nici excep?ia nulita?ii cererii de interven?ie, pentru lipsa obiectului acesteia nu este intemeiata, dat fiind faptul ca aceasta cerere de interven?ie a fost formulata in principal ca ?i cerere de interven?ie in interes propriu, iar in subsidiar drept cerere de interven?ie in interes accesoriu, in sprijinul petentei, iar prin precizarea de la fila 532 s-au formulat intr-un mod foarte concret ?i preten?ii proprii pentru despagubiri constand din daune morale ?i materiale in cuantum de 3000 Euro, astfel ca nu sunt intrunite cerin?ele art. 133 alin. 1 C. pr. Civila, in conformitate cu care cererea de chemare in judecata care nu cuprinde ...obiectul..., va fi declarata nula.
In consecin?a ?i aceasta excep?ie ridicata de catre intimata va fi respinsa.
In ce prive?te excep?ia prescrip?iei de a sanc?iona, invocata de asemenea de catre intimata, se re?ine de catre instan?a ca motivarea acesteia s-a realizat de catre intimata, in drept, prin invocarea dispozi?iilor art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, art. 1 alin. 3 din Legea 183/2000 ?i art. 16 din Legea 193/2000 ?i s-a afirmat, in esen?a ca s-a facut de catre petenta confuzie intre efectele unui act ?i actul propriu-zis, iar, in spe?a, sanc?ionandu-se fapta de a stipula clauze abuzive, iar cum inserarea unei clauze presupune un singur act material consumat ?i epuizat la momentul savar?irii, iar termenul de prescrip?ie curge de la data comiterii contraven?iei, s-a sus?inut ca nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 2 din OUG 2/2001. Fapta re?inuta in sarcina intimatei consta din incalcarea unei interdic?ii, aceea de a stipula clauze, deci ac?iunea contrara legii se prelunge?te in timp corespunzator duratei contractului, incalcarea acestei interdic?ii prelungindu-se in timp corespunzator perioadei in care clauza produce efecte, fiind astfel aplicabile prevederile art. 13 alin. 2 din OG 2/2001.
Distinctiile efectuate de catre intimata sunt pur teoretice ?i pro causa, sub aspectul excep?iei invocate, fiind un fapt evident ca aceasta a manifestat o conduita contrara practicilor comerciale transparente, echitabile ?i conform prescrip?iilor art. 4 din Legea 193/2000, in ce prive?te contractele de credit incheiate cu intervenien?ii, iar termenul de prescrip?ie in cazul acestor fapte, curge de la data constatarii existen?ei clauzelor abuzive, conform art. 13 din Legea 193/2000.
In consecin?a, excep?ia va fi de asemenea respinsa ca nefondata.
Din punct de vedere procesual, sub aspectul dezbaterii fondului raporturilor juridice deduse judeca?ii ?i al cadrului proce
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate � respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007