Minori

Minori

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010 Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele :
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 22.09.2009, sub nr. 8580/311/2009 reclamantii MV, MI si MV au solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu paratul BC, sa le incuviinteze sa aiba legaturi personale cu minora BI, nascuta la data de h, in modalitatea urmatoare: in primele doua saptamani ale fiecarei luni, in zile de sambata, incepand cu data de 10 si pana duminica la ora 16, o saptamana in vacanta de vara, respectiv prima saptamana din luna iulie, precum si in zilele de Craciun, Pasti si de ziua minorei de nastere in domiciliul sau .
In fapt a aratat, in esenta, ca din relatia de casatorie a reclamantei MVA cu paratul s-a nascut, la data de h, minora BI, casatoria fiind desfacuta prin s.c nr. 4269/25.06.2008. Totodata ca minora a fost incredintata spre crestere si educare paratului. De asemenea ca reclamantii MIsi MV, bunicii minorei, sunt puternic atasati de aceasta iar in raport de disp. art. 14 din Legea nr. 272/2004 au dreptul de  a pastra legaturi personale cu minora. Au mai aratat ca, au incercat sa pastreze legatura cu minora insa paratul nu le-a permis. Totodata ca dispun de conditii corespunzatoare pentru ingrijirea minorei pe perioada cat ar locui la  acestia.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 43 C. fam si art 14 din Legea nr. 272/2004.
In dovedire a solicitat iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratului( f.65) si proba testimoniala cu martorii CCsi CN( f.62). In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse, in fotocopie, urmatoarele acte: certificat nastere minora( f.5), s.c nr. 4269/25.06.2008 pron. de Jud. Slatina( f.6), certificate de casatorie ( f.8,11), acte identitate( f.9), certificate de nastere( f.10,11).
Cererea a fost legal timbrata.
Legal citata parata a depus intampinare solicitand admiterea in parte a cererii de chemare in judecata, urmand ca doar reclamanta MVAsa aiba legaturi personale cu minora. A invocat totodata, pe cale de exceptie, lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor MIsi MV.
In motivarea exceptiei a aratat ca, disp. art. 43 C. fam. se refera doar la dreptul parintilor de avea legaturi personale cu minorii, iar nu si la bunici.
In fapt a aratat, in esenta, ca, mama minorei locuieste in strainatate cea mai mare perioada a anului, motiv pentru care programul de vizitare solicitata nu poate fi admis. Totodata ca, prin stabilirea unei astfel de program, nu mama este cea care va sta cu minora ci rudele acesteia, ceea ce nu este in interesul superior al minorei. A mai aratat ca se impune stabilirea unei program de vizitare in domiciliul paratului, in oricare zi de sambata ori duminica, intre orele 10-22, si in absenta acestuia.
A mai aratat ca, in situatia in care cererea este intemeiata pe disp,. art. 14 din Legea nr. 272/2004 nu este de competenta instantei judecatoresti.
In drept, intampinarea a fost motivata pe disp. art. 115 C.p.c.
In contraproba a solicitat iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantilor si proba testimoniala cu martorii PE si CR( f.68-69). In cadrul probei cu inscrisuri a fost depus extras din Legea nr. 2727/2004( f.36).
La data de 28.01.2010 paratul a depus o cerere intitulata cerere reconventionala prin care a solicitat admiterea in parte a cererii de chemare in judecata, urmand ca doar reclamanta MAVsa aiba legaturi personale cu minora, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, a aratat, in esenta, ca intre parintii minorei nu au existat probleme, mama vizitand minora ori de cate ori a dorit, la domiciliul paratului, fiind astfel de acord ca intre minora si mama acesteia sa existe legaturi personale. De asemenea ca, intrucat mama minorei locuieste cea mai mare perioada a anului in strainatate nu poate fi admis programul solicitat prin cerere, intrucat nu mama ar fi cea care ar sta cu minora ci rudele acesteia, nefiind in interesul minorei. De asemenea ca se impune stabilirea unui program de vizitare dar in privinta mamei, in fiecare zi de sambata sau duminica, intre orele 10-22 in domiciliul paratului.
In drept, au fost invocate disp. art. 119, art. 120 si art. 135 C.p.c
Din oficiu instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliile celor doua parti.
In sedinta publica din data de 28.01.2010, instanta, in temeiul disp. art. 84 C.p.c. a calificat cererea intitulata reconventionala a paratului ca fiind intampinare iar nu cerere reconventionala, motivat de faptul ca paratul nu are pretentii proprii fata de reclamanti, motive invocate fiind simple aparari pe fondul cauzei.
In sedinta publica din data de 17.12.2009 instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesule active  a reclamantilor MIsi MV, pentru considerentele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acel termen.
Au fost depuse concluzii scrise de catre parat.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele :
Prin s.c. nr. 4269/25.06.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina  in dosarul nr. 694/311/2008, irevocabila prin neapelare( f.6-7) s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata la data de Tintre reclamanta MAVsi paratul BT, minora BI, nascuta la data de h fiind incredintata spre crestere si educare paratului.
Prin aceeasi sentinta reclamanta MAVa fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 125 lei lunar, incepand cu data introducerii cererii si pana la majorat.
Instanta constata ca, potrivit disp. art. 43 alin.3 din C.fam " parintele divortat , caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta(_)". De asemenea, in conformitate cu disp. art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, iar potrivit dip. Art. 16 alin.1 din acelasi act normativ, copilul care a fost separat de unul dintre parinti are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului in care acest lucru contravine interesului sau superior. In stabilirea modului de vizitare instanta nu poate restrange nejustificat  dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul daca nu existe motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala morala sau sociala a copilului.
In stabilirea modului de vizitare instanta nu poate restrange nejustificat  dreptul parintelui si al bunicilor  de a avea legaturi personale cu minorul daca nu existe motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala morala sau sociala a copilului.
Mai mult decat atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului este constata in a afirma ca pentru respectarea vietii de familie, atunci cand interesele parintilor sunt in conflict, iar copii nu sunt suficienti de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, autoritatile trebuie sa promoveze interesele superioare ale copiilor ( cauza Ignaccolo- zenide c. Romaniei).
Din probele administrate in cauza instanta constata ca nu existe motive ca prin pastrarea unei legaturi personale cu minora de catre reclamanti sa fie periclitata dezvoltarea fizica sau morala a acesteia. Instanta apreciaza totodata ca varsta minorei, respectiv 5 ani nu reprezinta un argument pentru restrangerea dreptului parintelui  si bunicilor materni de a avea legaturi personale cu aceasta, in mod nestingherit
Sustinerea reclamantilor ca, in exercitarea dreptului de  avea legaturi personale cu minora, au fost impiedicati de catre parat nu poate fi retinuta de instanta intrucat nu a facut nicio dovada  in acest sens, desi avea  aceasta obligatie in conditiile art. 1169 Cod civil potrivit caruia " cele ce face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca" si art. 129 alin.1 C.p.c. " partile au indatorirea (_) sa-si probeze pretentiile si apararile".
Relativ la depozitia martorei  CC( f.66), potrivit careia reclamantilor nu li s-a permis vizitarea minorei de catre parat dar si de bunicii paterni, va fi inlaturata de instanta, intrucat fiind singura proba in acest sens, nu este de natura, singura si in lipsa unei coroborari cu alte probe, sa  faca dovada acestui fapt. In privinta depozitiei martorei CN( f.67) potrivit careia reclamantii s-au aflat in imposibilitate de a vizita minora, paratul impotrivindu-se, nu poate fi retinuta, fiind o proba subiectiva, martora declarand ca stie aceste aspecte de la reclamanti. Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din depozitia martorei CR( f.69), vecina cu paratul, reclamanta MAV, in cursul anului 2009 a vizitat minora, personal vazand-o in domiciliul paratului acolo unde minora locuieste. Astfel cum rezulta din interogatoriul administrat paratei MV( f.63) minora a fost vizitata o singura data de aceasta.
Din analiza coroborata a depozitiilor martorilor CC( f.66) si CR( f.69) instanta retine ca reclamanta MAV, mama minorei, este plecata din tara de aproximativ 2 ani, iar de la data plecarii a vizitat minora doar de doua ori in cursul anului 2009, potrivit depozitiei martorei CR.
 Astfel cum rezulta din analiza coroborata a depozitiilor martorilor  PE( f.68) si CR( f.69) instanta retine ca de aproximativ 4 ani minora locuieste in domiciliul paratului, fiind in ingrijirea si cresterea acestuia.
Raportat la probele anterior analizate instanta constata  ca intre minora si reclamanti, ca urmare a nepastrarii unei legaturi permanente, a intervenit o anumita distanta, nemaiputand vorbi de o relatie afectiva normala si caracteristica oricarei relatii firesti dintre parinte si copil, ori dintre bunici si copil. Sustinerea reclamantei MAV ca este puternic atasata de minora nu poate fi retinuta de instanta in lipsa unor probe  care sa-i confirme sustinerile.
In privinta modalitatilor prin care se poate realiza dreptul reclamantului de a  avea legaturi personale cu minora, din cuprinsul disp. art.  15 din Legea nr. 272/2004 constata ca  se pot realiza prin:
   " a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
    b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
    c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
    d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
    e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
    f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.( _).
In situatia in care parintii copilului locuiesc in state diferite, conform art. 17 alin.1 din acelasi act normativ " copilul ( _) are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului".
Sustinerea paratului ca bunicii materni nu au dreptul de a vizita minora nu poate fi retinuta in raport de disp. art.14 alin.1 din Legea nr. 272/2004.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, raportata la considerentele expuse mai sus, urmeaza ca realizarea dreptului pe care il au reclamantii de a pastra legaturi personale cu minora - care implica totodata si indeplinirea obligatiei legale de a veghea si el la cresterea si educarea copilului, la invatatura si pregatirea lui profesionala - sa fie asigurata prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.
Sub acest aspect, al programului ce urmeaza a se stabili, instanta considera adecvat interesului superior al minorei, in prezent in varsta de 5 ani, ca legaturile personale ale reclamantilor sa se realizeze, cel putin pana la restabilirea unei legaturi afective intre acestia, doar prin vizitarea minorei in domiciliul paratului, in  prima si a treia saptamana din fiecare luna, sambata si duminica, intre orele 10-16. Instanta constata ca se impune vizitarea minorei in domiciliul acesteia iar nu plecarea minorei din propriul domiciliul pe de o parte datorita faptului ca mama minorei se afla plecata din tara, iar pe de alata parte, asa cum s-a retinut anterior intre reclamanti si minora nu se mai poate vorbi de o legatura afectiva normala si caracteristica oricarei relatii firesti dintre parinte si copil, ori dintre bunici si copil. Mai mult decat atat, potrivit depozitiilor martorilor audiati, minora a locuit  permanent cu paratul iar absenta  acestuia, in zilele in care s-ar afla in domiciliul reclamantilor, ar fi de natura sa-i afecteze dezvoltarea psihica si emotionala.
In privinta cererii paratului dec obligarea a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, instanta, retinand culpa procesuala a acestora in promovarea cererii ca urmare a admiterii doar in parte a cererii va admite in parte cererea si va dispune obligarea  reclamantilor la plata catre parat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata