Cereri (Obligatie de a face-putere de lucru judecat)

Cereri (Obligatie de a face-putere de lucru judecat). Data publicare portal 04.05.2010

  Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina, la data de 08.01.2010, sub numarul 148/311/2009, reclamanta RO a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul  RI   solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta,  sa se  dispuna  obligarea paratului sa-si  ridice gardurile de lemn prin care a inschis drumul de acces,  ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere, drum care in prezent este inschis la ambele capete si care reprezinta singura cale de acces  a acesteia la suprafata de  538 mp  plantata cu vita de vie, situata in  Tarla 21, Parcela 252- TP nr. 57793/38/22.03.1996 situata pe raza localitatii  Potcoava, sat Sinesti, judetul Olt, cu vecinatatile  N- Rada  N Rada, E- V. Soimu, S- Rada N Radu si Vest- Rada Ioan, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a aratat  ca prin titlul de proprietate nr. 57793/38/22.03.1996  a fost reconstituit dreptul sau de proprietate pentru suprafata totala de 1  ha si 6100 mp din care teren intravilan 1868 mp. Din suprafata de 1862 mp sunt doua parcele una de 602 mp  teren arabil  tarla 21, parcela 71, iar cealalta de 538 mp plantata cu vita de vie T 21 P 252 care  se intersecteaza cu  terenul paratului, intre aceste dioua parcele existand un drum ( poteca )  lata de 1 m  si lunga de 60 m care asigura trecerea sa intre aceste parcele.
S-a mai aratat ca dupa revolutie paratul a inchis aceasta poteca la ambele capete, cu gard  interzicandu-i sa o foloseasca, pretinzand ca este terenul sau. Aceasta servitute de trecere a fost instituita prin decizia Tribunlului Olt nr. 1042 din 23.12.1970. Din 1970 si pana in prezent, situatia nu s-a schimbat, numai ca paratul  prin abuz, i-a ingradit  posibilitatea de a folosi aceasta potecta pentru a ajunge la cele doua parcele. In prezent la ambele capete poteca este inschisa cu gard si nu o poate folosi.
In drept au fost invocate dispoz.art.  1075  cod civil.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
La dosarul cauzei s-au depus in fotocopii  titlul de proprietate  nr. 57793/38/22.03.1996 , decizia civila 1042/23.12.1970.
Paratul RI  a depus intampinare  solicitand sa se constate ca in cauza exista autoritate de lucru judecat, conform sentintei civile nr 3986/15.11.1991 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr. 1859/1991 ramasa definitiva prin decizia civila nr. 468/08.05.1992 pronuntata de Tribunalul Olt si in subsidiar solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare paratul  arata ca in perioada colectivizarii, in anul 1970 , reclamanta actionat in judecata pe parat solicitand ca, pe cale judecatoreasca, acesta sa fie obligat sa-i lase in posesie si folosinta un drum de trecere pe o poteca pentru un lot ajutator ce ii fusese repartizat reclamantei. Prin decizia civila nr. 1042/23.12.1970 pronuntata de Tribunalul Olt in dosar nr 8732/1970 paratul  a fost obligat sa permita reclamantei trecerea pe o portiune de ulita lunga de 56 m si lata de 1 m. Reclamanta  RO l-a actionat pe paratul RI in judecata sustinand ca exista o hotarare judecatoreasca din 1970 prin care paratul era obligat sa-i permita accesul "pe o portiune de 56 m lungime si 1 latime", ca acesta hotarare reprezinta in fapt o servitute stabilita  de care a uzat pana in 1990 cand paratul a inchis "ulita".   Pe cale de consecinta, prin cererea inregistrata la Judecatoria Slatina nr.  5202/1990, reclamanta RO a solicitat, ca urmare a inchiderii ulitei de catre RI, ca prin hotarare judecatoreasca paratul  sa fie obligat sa-i lase in libera folosinta si exercitiu "ulita" de 66 lungime ( care potrivit hotararii de servitude sunt 56 m ) si 1 m latime. Initial, prin sentinta nr. 3461 din 29.10.1990., actiunea reclamantei a fost admisa insa, in urma recursului declarat de RI si sotia sa Rada Maria  ( introdusa in cauza ulterior ) , prin decizia civila nr. 166 din 20.02.1991,sentinta recurata a fost casata si cauza a fost trimisa aceleiasi instanta  pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii, cauza a primit nr. 1859/1991. si, potrivit deciziei de casare, instanta de fond a trebuit "sa stabileasca situatia juridica a ulitei respective, in sensul stabilirii proprietarilor actuali ai celor a fonduri." Astfel ca reclamanta si-a precizat  actiunea in sensul de actiune posesorie pentru apararea servitutii instituita printr-o hotarare  judecatareasca.  S-a constatat ca   paratii - respectiv RI  si sotia sa  - sunt proprietarii fondului aservit si, pe cale de consecinta, nu sunt de acord sa elibereze drumul de trecere deoarece este in gradina lor, iar reclamanta iar posibilitatea de trecere ".
S-a avut in vedere adeverinta nr. 925/22.10.1991 din care rezulta ca paratul RI este proprietarul suprafetei de 10 ari - loc de casa, potrivit titlului agricol pe anul 1961. Pe cale de consecinta, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea reclamantei ROprin Sentinta Civila nr. 3986/15.11.1991 , impotriva careia aceasta a declarat recurs. Prin decizia civila nr. 468 din 08.05.1992. a fost respins ca nefondat recursul declarat de ROimpotriva sentintei civile 986/15.11.1991 al Judecatoriei Slatina.
 Astfel ca s-a  avut in vedere  faptul ca s-a stins servitutea de trecere si in cauza  dedusa judecatii s-a facut dovada ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi proprietar, respectiv paratilor - lui RI - , din actele dosarului, respectiv adeverinta nr.925/1991,rezulta ca RI este proprietarul suprafetei de 10 ari, loc de casa,  prin inchiderea "ulitei" , desi exista hotararea de servitute de trecere din 1970, paratii, respectiv RI, nu a comis un abuz de drept  intrucat  in prezent - in 1990 - paratii sunt proprietarii celor doua fonduri si maiexistand servitutea prin stingere conf. art. 638 Cod. Civ. , nu mai exista nici abuzul de drept.
         In raport de aceste aspecte, respectiv sentinta civila nr. 3986/15.11.1991. pronuntata de Judecatoria Slatina in Dos, nr. 1859/1991, definitiva prin decizia civila nr. 468/08.05.1992. ( de respingere a recursului ), aprecieaza ca, in principal, in cauza exista autoritate de lucru judecat.
         Astfel, prin actiunea introdusa in 1990 aceeasi reclamanta RO solicita ca acelasi parat RI, sa-i lase libera folosinta si exercitiul ulitei de 66 m (in realitate 56 ) lungime si 1 m latime stabilit prin hotararea judecatoreasca din 1970, ulita care a fost ingradita de parat. In recurs actiunea a fost calificata tulburare de posesie iar in rejudecare a fost precizata de reclamanta ca fiind o actiune posesorie. Prin prezenta actiune, reclamanta solicita paratului sa-si ridice gardul de lemn prin care a inchis "poteca", acelasi gard din lemn din 1990 care inchide aceeasi ulita de 56 m lungime si 1 m latime.
De asemenea se mai invedereaza  ca la data de 28.10.2008. reclamanta a mai formulat o actiune impotriva paratului RI avand drept obiect , pe langa revendicarea unei suprafete de teren si obligarea acestuia sa-si ridice gardul din lemn cu care a inchis "ulita", care in acea actiune avea suprafata de 110 m.p. si, in viziunea reclamantei, era proprietatea sa, cauza ce a fost inregistrata sub nr. 8787/311/2009, s-au administrat probe, s-a efectuat inclusiv o expertiza topografica , pentru a stabili situatia pe teren si la ultimul termen de judecata, reclamanta a renuntat la actiune.
 S-a mai aratat ca la data de 15.04.1991 prin inscrisul sub semnatura privata intitulat, act de vanzare-cumparare paratul a cumparat de la numituil Balcau Matei suprafata de 1000 mp teren care se invecineaza cu suprafata din intravilan- curti constructii, situatie de fapt ce a fost confirmata si de reclamanta in interogatoriul luat in dosar nr. 8787/311/2009.
De asemenea  paratul a mai precizat  ca  suprafetele de teren, de 602 m.p. si 538 m.p.despre care se spune ca se intersecteaza cu terenul acestuia , nu au nici o legatura cu terenul sau. Nici una din aceste suprafete nu se invecineaza cu terenul paratului; servitutea de trecere a carei suprafata reala, atat din hotararea din 1970, cat si din expertiza efectuata in Dos. nr. 8787/311/2009 estede56 m.p. este proprietatea paratului RI, inchiderea acestei suprafete fiind una legitima, ea datand, asa cum rezulta din actele depuse si din sustinerile reclamantei, inca din 1990  si asa cum am aratat, nici suprafata de 538 m.p. apartinand reclamantei nu  se invecineaza cu teren proprietatea paratului insa  reclamanta desi are alte posibilitati de a ajunge la acest teren vrea neaparat, ca si cale de acces, o poteca prin curtea paratului;
Aceste aspecte sunt demonstrate si de rezolutia procurorului din 7.09.2008. , de neincepere a urmaririi penale impotriva paratului pentru infractiunea prev. de art. 220 cp. data de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina in dos. penal nr. 2760/P/2008 si din care rezulta ca RI este proprietarul suprafetei de 56 m.p.
Anexat intampinarii s-a depus  sentinta civila nr. 3461/29.10.1990, decizia civila nr 166/20.02.1991,  sentinta civila nr. 3986/15.11.1991,  decizia civila nr 468/08.05.1991,  adeverinta nr 220/1991,  adeverinta nr. 985/22.10.1991  act de vanzare-cumparare  act de vanzare- cumpaprare,   raport de expertiza  schita teren  incheiere renuntare nr 4818/05.10.2009  rezolutie,  nr.2760/P/2008 .
Prin incheierea de sedinta din data de 30.03.2010 instanta a dispus atasarea dosarului nr. 1859/1991 si a dosarului nr. 8787/311/2008.
  Analizand actele si lucrarile prezentului dosar, precum si cele ale dosarului nr.1859/1991, sub aspectul exceptiei autoritatii de lucru judecat  invocata de paratul RI prin intampinarea depusa la dosar , exceptie absoluta si peremptorie, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1201 C.civ., exista autoritate de lucru judecat "cand o a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate".
Pentru a putea admite exceptia autoritatii de lucru judecat instanta trebuie sa verifice daca cererea de chemare in judecata are aceleasi parti, obiect si cauza cu dosarul civil nr.1859/1991.
Pentru a se putea admite exceptia autoritatii de lucru judecata este necesar sa existe o tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. obiect, parti, cauza, ceea ce nu este cazul spetei de fata avand in vedere faptul ca in dosarul nr. 1891/1991 a avut ca obiect actiune posesorie, iar prezentul dosar are ca obiect obligarea paratului sa-si ridice gardurile din lemn prin care a inchis drumul de acces ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere si care reprezinta singura cale de acces a reclamantei la suprafata de 530 mp plantata cu vita de vie, situata in T 21, P 252 din titlul de proprietate nr. 57793/38/22.03.1996, aceasta servitute de trecere  fiind stabilita prin Decizia Tribunalului Olt nr. 1042/23.12.1970.
Pentru aceste motive instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat ca fiind neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca potrivit art. 166 cpc " Exceptia puterii de lucru judecat se poate ridica de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.
Exceptia puterii de lucru judecat este o exceptie de fond, fiind in legatura cu conditiile de exercitiu ale actiunii, peremtorie pentru ca tinde la respingerea actiunii si absoluta intrucat este reglementata prin norme imperative.
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Astfel in actiunea introdusa in anul 1990 aceeasi reclamanta RO a solicitat ca acelasi parat R I sa-i lase libera folosinta si exercitiul ulitei de 66 m lungime si 1 m latime, servitute de trecere stabilita prin Decizia Tribunalului Olt nr. 1042/23.12.1970.
Initial actiunea reclamantei a fost admisa prin Sentinta Civila nr. 3461/29.10.1990,iar  ulterior in urma recursului delclarat de  paratul RI prin Decizia Civila nr. 166/20.02.1991, sentina recurata a fost casata si cauza a fost trimisa aceleasi judecatorii spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii cauza a primit numarul 1859/1991 iar prin sentinta civila nr. 3986/15.11.1991, instanta a respins actiunea reclamantei ca fiind neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte reclamnata ROa declarat recurs, iar prin Decizia civila nr. 468/08.05.1992 Tribunalul Olt a  respins recursul declarat de recurenta parata , motivat de faptul ca potrivit dispozitiilor art. 636 cod civil servitutile inceteaza cand lucrurile se gasesc in astfel de stare,incat servitutea nu se mai poate exercita. Totodata orice servitute este stinsa cand fondul catre care este datorata si acela ce o datoreste cad in aceeasi mana, asa cum prevad dispozitiile art. 638 cod civil. Instanta a constatat ca in cauza de a facut obiectul dosarului 1859/1991, prin Decizia nr. 468/08.05.1992  pronuntata de Tribunalul Olt faptul ca s-a facut dovada ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi propriear, respectiv paratilor RI si R M(introdusa in cauza ulterior), conform adeverintei nr. 925/1991 eliberata de P C P din care rezulta faptul ca paratul este proprietarul celor 10 ari loc de casa potrivit registrului agricol din 1961.
In raport de aceste aspecte, respectiv Sentinta civila nr. 3986/15.11.1991 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 1859/1991, definitiva prin Decizia Civila nr. 468/08.05.1992, instanta apreciza ca in prezenta cauza exista putere de lucru judecat.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Astfel instanta apreciaza ca in prezenta cauza  prin introducerea unei noi cereri, avand ca obiect obligarea paratului sa-si ridice gardurile din lemn prin care a inchis drumul de acces ce anterior a fost stabilit printr-o servitute de trecere si care reprezinta singura cale de acces a reclamantei la suprafata de 530 mp plantata cu vita de vie, situata in T 21, P 252, reclamanta tinde sa lipseasca de efectele lucrului judecat o hotarare anterioara, prin care s-a stabilit irevocabil ca fondul pe care se solicita servitutea apartine aceluiasi propriear, respectiv paratilor RI si R M(introdusa in cauza ulterior), conform adeverintei nr. 925/1991 eliberata de P C P din care rezulta faptul ca paratul este proprietarul celor 10 ari loc de casa potrivit registrului agricol din 1961.
Astfe instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat (pentru care intr-adevar, nu se regasea tripla identitate de elemente), si a dat eficienta prezumtiei de lucru judecat pe baza careia a retinut ca a fost deja dezlegata chestiunea vizand tardivitatea contestatiei.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca reclamanta nu poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului  a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
In speta, principiul autoritatii de lucru judecat caruia i s-a dat eficienta corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Pentru aceste considerente , avand in vedere efectul pozitiv al hotararii irevocabile anterioare care a transat lititgiul intre parti, avand in vedere ca nu mai exista instituita servitute de trecere pentru reclamanta pe suprafata de 56 mp teren inca din anul 1991, ca aceasta suprafata de teren apartine paratului RI, instanta va respinge actiunea reclamantei ca fiind neintemeiata, avand in vedere faptul ca s-a stabilit in mod irevocabil pirn Decizia Civila nr. 468/08.05.1992 ca aceasta servitute invocata de reclamanta s-a stins.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Fiind in culpa procesuala , reclamanta va fi  obligata la plata catre parat, in baza art.274 C.pr.civ., a sumei de 800   lei, reprezentand onorariu avocat, la dosar fiind depusa chitanta de achitare a onorariului avocatului, la fila 42 din dosar  si delegatie aflata la fila 11 din dosar.