Incredintare minori

Incredintare minori

Data publicarii pe portal: 15.11.2010

  Prin actiunea  inregistrata  pe  rolul  Judecatoriei  Slatina  sub nr 8953/311/2009,  reclamanta D. C. a  solicitat  in contradictoriu  cu  paratul P. N. ca prin hotararea ce  se  va pronunta sa  se  dispuna  stabilirea domiciliului minorilor P. E. B., nascuta la data de 08.10.1999 si P. A. C., nascut la data de 08.03.2003 la reclamanta, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor.
   In  motivarea actiunii sale,  reclamanta arata ca din relatiile sale de concubinaj cu paratul au rezultat cei doi minori, insa comportamentul violent al paratului a determinat-o sa paraseasca domiciliul comun luand cu ea si pe minorul Alexandru Claudiu, intentionand sa ii asigure intretinere si minorei Elena Beatrice, insa paratul s-a opus cu scopul de a evita plata unei pensii de intretinere.
Mai arata reclamanta ca, in cursul anului 2007 a fost nevoita sa plece la munca in strainatate pentru a realiza venituri, unde in prezent are loc de munca si locuinta si desi paratul a sustinut ca se va ocupa personal de cresterea si educarea minorei Elena Beatrice, in realitate minora s-a aflat in grija unei surori a paratului, care neavand conditii optime a lasat-o in grija parintilor reclamantei. De asemenea, paratul nu le poate asigura conditii materiale pentru o dezvoltare corespunzatoare si nu a fost de acord cu inscrierea minorului la gradinita, are in continuare un comportament necorespunzator fata de acesta in sensul ca nu exista afectiune fata de minor, ci dimpotriva ii provoaca o stare de temere si implicit de respingere.
Precizeaza reclamanta ca in prezent minorul se afla cu ea in Italia unde urmeaza cursurile normale de invatamant, ii asigura conditiile necesare unei bune dezvoltari fizice si morale, insa minora se afla la parat, care a luat-o fortat din domiciliul bunicilor materni in luna octombrie 2008, dar nu are un loc de munca si nu realizeaza venituri pentru a-i asigura minorei conditii materiale si morale corespunzatoare, fiind in interesul minorei sa-i fie incredintata reclamantei spre crestere si educare.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispoz. art. 100 C.fam., art. 42 C.fam., art. 107, 86 si 94 C.fam.
In dovedirea  sustinerilor  sale,  reclamanta  a  depus  inscrisurile  mentionate  in cuprinsul cererii.
Paratul, legal citat, a depus prin avocat cerere reconventionala prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorei P. Elena Beatrice la el in comuna Samburesti, jud. Olt si stabilirea unui program de vizita pentru minorul P. Alexandru Claudiu de doua ori pe luna, de sambata ora 8.00 pana duminica la ora 20.00, o luna in vacanta de vara in august si o saptamana in vacanta de iarna, in perioada 25 - 31 decembrie avand in vedere ca domiciliile partilor sunt apropiate.
A mai aratat paratul ca sustinerile reclamantei-parate nu sunt reale, deoarece de la nasterea minorei P. Elena-Beatrice la data de 08.03.2003 aceasta a stat in domiciliul sau unde a ingrijit-o impreuna cu sora sa, iar reclamanta-parata a plecat in Italia fiind insarcinata cu minorul, astfel ca nu au crescut impreuna cei doi copii si o singura data a fost nevoit sa o lase pe minora in domiciliul bunicilor materni o perioada de doua saptamani intrucat a fost plecat cu sora sa.
A precizat paratul ca nu a reusit sa aiba o relatie normala cu fiul sau datorita faptului ca s-a aflat in Italia cu reclamanta si a apreciat ca actiunea a fost formulata pentru ca aceasta sa-l poata aduce in tara pe minor, ca nu exista relatii afective intre reclamanta si minora datorita faptului ca reclamanta a fost plecata mult timp, ca are conditii pentru cresterea si educarea minorei care este in clasa a treia ci are rezultate foarte bune la invatatura,iar reclamanta nu a contribuit la intretinerea acesteia si la domiciliul precizat in comuna Samburesti, jud. Olt locuiesc parintii reclamantei care nu au conditii pentru cresterea si educarea minorilor, astfel ca este de acord cu admiterea in parte a actiunii reclamantei, in sensul de a-i fi incredintat ei spre crestere si educare doar minorul Alexandru-Claudiu.
In drept, cererea reconventionata a fost intemeiata pe dispoz. art. 100 C.fam., art. 43 alin. 3 rap. la art. 97 C.fam.
Paratul nu s-a  prezentat  in instanta pentru a raspunde la interogatoriul incuviintat la cererea reclamantei. Insa instanta retine ca pozitia sa fata de actiunea reclamantei a fost exprimata prin cererea reconventionala, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 225 c proc civ.
Reclamanta prin avocat a depus la data de 18.01.2010 precizare la actiune, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la adresa sa din Italia, Carmignano di Brenta, str. Trieste, nr. 29, et. 1 unde are domiciliul stabil si a mentionat ca are contract de munca pe durata nedeterminata, astfel ca isi asigura existenta prin mijloace oneste. A anexat precizarii in copie tradusa si legalizata contract de inchiriere din 16.09.2008 si declaratie din 08.01.2010, iar la data de 10.03.2010 a depus traducere dupa un document fax din 19.09.2008, copia sentintei civile nr. 2833/08.11.2007 pronuntata de Judecatoria Dragasani.
La data de 18.03.2010 s-a inregistrat la dosar precizare la cererea reconventionala, prin care paratul-reclamant P N prin avocat solicita sa-i fie incredintata minora P. E. B. spre crestere si educare si stabilirea unui program de vizita pentru minorul P. A. C. de doua ori pe luna, de sambata ora 10.00 pana duminica la ora 20.00 in domiciliul sau, o luna in vacanta de vara in august si o saptamana in vacanta de iarna, in perioada 25 - 31 decembrie, invocand in drept dispoz. art. 65 rap. la art. 42 C.fam.
Ulterior s-a depus de catre reclamanta o noua precizare a actiunii sub aspectul obiectului sau in sensul ca solicita incredintarea spre crestere si educare a celor doi minori rezultati din casatoria cu reclamantul si obligarea la plata unei pensii de intretinere in favoarea lor, si nu stabilirea domiciliului minorilor asa cum a cerut in actiunea introductiva si in precizarea
In temeiul art 42 c proc civ s-a dispus luarea avizului autoritatii tutelare, dar si consimtamantul  minorei Elena Beatrice, nascuta la 8 octombrie 1999 in privinta incredintarii sale.
In privinta exceptiei insuficientei timbrari a cererii reconventionale, invocata de reclamanta prin aparator instanta apreciaza ca este neintemeiata si va fi respinsa , retinand indeplinita integral obligatia de timbrare in privinta tuturor capetelor de cerere ale acesteia , raportat la dispozitiile Legii 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare.
Analizind  cererile partilor astfel cum au fost modificate sub aspectul obiectului lor  din stabilire domiciliu minor in incredintare minor in raport de  art. 42  si  44  C fam., instanta  le-a considerat pe ambele in parte intemeiate si astfel au fost admise, prin sentinta civila pronuntata, in sensul ca minorul Alexandru Claudiu  a fost incredintat spre crestere si educare mamei , iar minora Elena Beatrice tatalui parat.
   Instanta  a retinut ca  partile au trait in relatii de concubinaj notoriu incepand cu anul 1998, ca in mai multe randuri convietuirea a fost intrerupta, insa a fost reluata, iar din aceste relatii au rezultat minorii: P. Elena-Beatrice, nacuta la 8.X.1999 si P. Alexandru Claudiu, nascut la 08.03.2003.
Dupa nasterea primului copil, mama reclamanta a locuit mai mult in afara tarii, timp in care minora a ramas in grija efectiva a tatalui sau, ajutat de o sora a sa dar si de bunicii materni.
 Prin sentinta civila 2833 din 08.11.2007 pronuntata de Judecatoria Dragasani i-a fost admisa reclamantei cererea  introdusa impotriva paratului si pe cale de ordonanta presedintiala i s-a incuviintat deplasarea minorilor P. Elena-Beatrice si P. Alexandru Claudiu la resedinta din Italia a mamei reclamante incepand cu data de 12.11.2007 pana la solutionarea cererii de incredintare minori, chiar si in lipsa acordului tatalui parat P. N. Numai ca reclamanta a manifestat si manifesta o grija sporita dar a dezvoltat si o afectivitate deosebita doar pentru cel de al doilea minor rezultat din relatiile cu paratul, o dovada fiind ca l-a luat doar pe acesta la resedinta sa din Italia inca din 2007 si nu l-a mai adus in tara, ingradindu-i in acest fel  nu numai paratului , ci si minorei ramasa in tara, dreptul de avea si dezvolta relatii normale, firesti, specifice legaturilor de rudenie.
O atitudine de acelasi gen a adoptat insa si paratul care, provocat de comportamentul necorespunzator al reclamantei, nu i-a mai permis acesteia sa o viziteze pe minora ramasa in grija sa  incepand din octombrie 2009, cand a revenit pentru scurt timp in tara.
 Minora  Elena Beatrice,  ramasa la parat  este puternic atasata afectiv de acesta,  asa cum rezulta nu numai din probatoriul administrat, dar si din ancheta sociala efectuata si din cele relatate cu ocazia audierii sale, iar in privinta acesteia paratul a depus toate diligentele pentru a-i asigura  conditii materiale bune, grija si atasamentul necesare unei cat mai normale dezvoltari si evolutii, ajutat fiind si de  o sora a sa , audiata ca martor in cauza
  Asa cum s-a mai aratat, nu se poate retine manifestarea vreunui interes al  mamei pentru minora aflata in grija paratului, asa incat instanta apreciaza ca scopul real urmarit de reclamanta nu este de a obtine incredintarea efectiva si a acestei minore., ci doar a  minorului aflat la ea.
 Asadar, desi separarea copiilor rezultati din aceiasi parinti, mai precis a fratilor este o solutie extrema,  in  cauza de fata, prin prisma situatiei concrete anterior expusa desi are ca finalitate tocmai adoptarea solutiei de separare a copiilor partilor, instanta considera ca   aceasta nu aduce atingere , in ansamblu, interesului nici unuia dintre cei doi copii.
 Ei  locuiesc  prin vointa mamei separati de foarte mult timp, nu pastreaza vreo legatura si cu atat mai putin cu caracter de continuitate, asa incat intre ei nu s-au nascut nici relatii de afectivitate care sa fie intrerupte prin separarea lor.
  In ceea ce priveste stabilirea contributiei fiecarei parti la cheltuielile de crestere si educare a minorului ce nu i-a fost incredintat, cu raportare la dispozitiile art 86 si 94 c.fam, ca urmare a solutiei date cu privire la ceririle de incredintare a minorilor, se va dispune compensarea in totalitate a obligatiilor ce revin fiecarei parti.
   Ca efect al incredintarii minorului Alexandru Claudiu reclamantei, devin incidente dispoz.art. 43  alin.2  C fam,  care se aplica prin analogie si care prevad ca caruia nu i s-a incredintat copilul,  pastreaza  dreptul  de a veghea la  cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, insa cererea paratului va fi admisa numai in parte pentru considerentele ce urmeaza a fi expus:
 Dreptul susmentionat este consacrat  nu numai prin dispozitiile precitate ci si prin  cele ale art 14 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si art 8 din CEDO privind dreptul la respectarea vietii private si de familie.
Potrivit acestei ultime dispozitii, copilului si parintelui  care locuieste separat de acesta, copilul aflandu-se temporar sau permanent sub ingrijirea celuilalt parinte, cata vreme nu s-a dispus decaderea din drepturile parintesti, nu le poate fi refuzata ori ingradita in nici un mod, posibilitatea de a se bucura, fie si pentru scurt timp, unul de compania celuilalt, posibilitate ce reprezinta un element fundamental al vietii de familie.
 Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul minor atat in ceea ce-l priveste pe parintele caruia nu i s-a incredintat copilul , dar si cel al  rudelor apropiate trebuie  sa  se  exercite in interesul acestuia, in asa  fel incat  sa nu aiba o influenta negativa asupra  dezvoltarii sale, dar in acelasi timp este necesar ca prin continutul sau sa  asigure  conditii normale  pentru pastrarea legaturilor firesti dintre copil si parinte.
Opunerea la  stabilirea continutului unui astfel de  drept a parintelui in grija caruia se afla minorul,  atunci cand este  pur formala ori facuta cu scop vadit sicanatoriu, pe fondul relatiilor tensionate, nu pot conduce la inlaturarea lui sau la limitarea exagerata a  continutului sau.
In cauza insa, doua modalitati dintre cele cerute de reclamant respectiv aducerea minorului in domiciliul sau de doua ori pe luna de sambata ora 10 si pana duminica ora 20 si o saptamana in luna decembrie, in fiecare an ,intre 25.12-31.12 nu numai ca sunt excesive , cu caracter vadit sicanatoriu, determinate de relele raporturi dintre parti, dar ar fi de natura sa afecteze interesele copilului dat fiind ca acesta nu numai ca locuieste cu reclamanta in Italia unde aceasta isi are locul de munca, dar are la randul sau un program scolar ce nu poate fi perturbat. Deplasarile atat de dese in tara pentru a fi adus in domiciliul paratului, ar fi de natura sa-i afecteze chiar starea de sanatate.
Concluzionand, incuviintarea legaturilor personale dintre minor si parat in timpul vacantei scolare de vara din fiecare an intre 1si 31 august la domiciliul tatalui nu constituie o limitare in sensul dispozitiilor susmentionate ci este de natura sa serveasca interesului minorului si sa nu aiba o influenta negativa  in aceasta etapa de varsta a  dezvoltarii sale.
Nu in ultimul rand ca si masura incredintarii si cea privitoare la modalitatea in care sa se defasoare legaturile personale dintre parinte si copil, hotararea data are o relativa putere de lucru judecat , dispozitiile art 44 c fam prevazand posibilitatea modificarii lor ulterioare.
Vor fi compensate in totalitate cheltuielile de judecata, pe de o parte pentru ca pretentiile reclamantei au fost admise in parte, iar un alt motiv este acela ca paratul si-a exprimat acordul la modificarea masurii incredintarii luata in privinta acestui minor.