Succesiuni, mosteniri

                          

          Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Strehaia, sub nr.1464/313/2011*, reclamanta G.A. a chemat in judecata pe paratii T.A. si T.I., pentru anulare certificat de mostenitor.
          In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in data de 04.03.1998 numita M.M.E. i-a incheiat testamentul autentificat sub nr. 232/04.03.1998 de BNP C. C., prin care i-a testat toata averea mobila si imobila. La data de 13.02.2005, a decedat M.M.E., iar la data de 02.03.2005 s-a dezbatut succesiunea acesteia, ea nefiind legal citata, ci numai paratii, pentru care s-a incheiat certificatul de mostenitor nr. 72/02.03.2005, prin care acestia din urma au dobandit in calitate de mostenitori legali (nepoti de sora), intreaga avere a defunctei. La masa succesorala s-au declarat toate terenurile inscrise in t.p. nr. 8412/15.07.2002 emis pe numele def. M. E.. Desi paratii sunt mentionati in certificatul de mostenitor contestat drept legatari universali cu cota de ? fiecare, in certificatul de mostenitor nu se face mentiune cu privire la temeiul emiterii certificatului de mostenitor, felul succesiunii si nici cu privire la existenta vreunui testament prin care M.E. le-ar fi lasat paratilor intreaga avere. Din acest punct de vedere, certificatul de mostenitor este lovit de nulitate absoluta.
           A solicitat anularea certificatului de mostenitor nr. 72, incheiat la data de 02.03.2005 de BNP P. B.
          La dosar s-au depus: imputernicire avocatiala nr. 100/18.05.2011, certificat de mostenitor nr. 72/02.03.2005, t.p. nr. 8412/15.07.2002, testament autentificat sub nr. 232/04.03.1998 de BNP C. C.tin, certificat de mostenitor nr. 36/29.01.1991, chitante privind achitarea taxei de timbru.
          In cauza au formulat intampinare paratii, prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
           In solutionarea cauzei, s-a dispus atasarea dosarului notarial.
           Judecatoria  Strehaia  prin sentinta civila nr.1313 din 05.0.2011 a admis actiunea formulata de reclamanta G. I A.  impotriva paratilor T.A. si T.I., pentru anulare certificat mostenitor; a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 72/02.03.2005 emis de BNP P. B. si a obligat paratii la cheltuieli de judecata in cuantum de 1197 lei catre reclamanta.
          Pentru a pronunta  aceasta hotarare  prima instanta a retinut ca, defuncta M.E. a decedat la data de 13.02.2005. In timpul vietii, aceasta a intocmit doua testamente autentice, unul in 1998 cu beneficiar reclamanta (nr. 232/4.03.1998) si unul in 1997 (189/17.03.1997) cu beneficiari paratii, ambele testamente reprezentand acte juridice valabile, nici unul nefiind anulat pana in prezent.
          Din dosarul notarial nr.73/2005, s-a constatat ca procedura succesorala notariala s-a desfasurat fara citarea mostenitoarei G.I.A., incalcandu-se astfel dispozitiile art. 75 din Legea nr. 36/1995.
          Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte.
          Instanta a apreciat ca, vatamarea, astfel cum prevede art. 88 alin.1 din Legea nr. 36/1995, a constat in faptul ca, procedura succesorala nu s-a dezbatut cu respectarea normelor legale care prevad citarea celor care au vocatie la mostenire, respectiv art. 75 alin. 1 din acelasi act normativ, motiv pentru care a admis actiunea si a anulat certificatul de mostenitor nr. 72/02.03.2005 emis de BNP P. B..
          Impotriva  acestei sentinte au declarat  recurs  paratii T. A. si T. I.  criticand-o  pentru nelegalitate  si netemeinicie, cu trimitere la disp.art.304 pct.9 c.pr.civ.
          Prin  decizia civila nr 69/R/26.01.2012 Tribunalul Mehedinti a admis recursul  formulat de recurentii-parati T.A., T.I., a casat sentinta si trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
          Instanta de recurs a retinut ca autoarea M.E. a decedat la 13.02.2005, iar la 2.03.2005, inlauntrul termenului de exercitate a dreptului de optiune succesorala, paratii T.A. si T.I. au dezbatut succesiunea acesteia, dobandind calitatea de mostenitori si insezinandu-se asupra bunurilor mostenirii prin certificatul de mostenitor nr.72  eliberat la data de 2 martie 2005.
          Intimata reclamanta G.A. a promovat actiunea in anularea certificatului de mostenitor nr.72/2005 invocand calitatea sa de mostenitor legatar universal in baza testamentului autentificat sub nr.232/04.03.1998.
          Pe de alta parte, certificatul de mostenitor a carui anulare se solicita, a fost emis recurentilor parati in baza testamentului universal nr.189/17.03.1997 prin care aceiasi autoare M.E. ii instituia ca legatari universali asupra bunurilor ce se vor gasi la decesul ei in cote egale.
          Cele doua testamente succesive, facute in beneficiul reclamantei la data de 4.03.1998 si in beneficiul paratilor recurenti la data de 17.03.1997, nasc prezumtia ca testatoarea, lasand acelasi lucru prin testamente succesive unor persoane diferite, a inteles sa-si revoce dispozitiile anterioare prin noile dispozitii contrare.
          Din acest punct de vedere motivarea instantei potrivit careia cele doua testamente sunt valabile, este nefundamentata, fata de imposibilitatea de a executa cumulativ cele doua legate.
          Pentru a pronunta o solutie in conformitate cu dispozitiile legale cu incidenta in speta dedusa judecatii, instanta avea obligatia, fata de calitatea de mostenitori testamentari pe care o au toate partile din proces, sa verifice daca acestia si-au exercitat dreptul de optiune succesorala inlauntrul termenului de prescriptie de 6 luni, prevazut de disp.art.700 c.civ., in raport de care va da eficienta unuia dintre cele doua testamente.
          De asemenea, se apreciaza ca, instanta de fond nu a facut o motivare completa si convingatoare in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
          Pentru a se putea pronunta asupra acestei exceptii, instanta trebuia sa aiba in vedere calitatea de tert a reclamantei fata de certificatul de mostenitor, dar si elementele specifice petitiei de ereditate, fata de faptul ca, bunurile succesorale se afla in posesia recurentilor parati.
          Cauza a fost reinregistrata pe rolul instantei sub nr. 1464/313/2011* din data de 27.02.2012.
          In vederea solutionarii exceptiilor invocate si a fondului, s-au luat interogatorii reclamantei, paratei T.I., s-au audiat sub prestare de juramant martorii C. V., P. V., B. G. si M. E..
          Din actele si lucrarile cauzei instanta  retine urmatoarele:
          In timpul vietii, M.E. a dispus prin testament  universal autentificat sub nr. 189/17.03.1997 ca toata averea sa mobila si imobila ce se va gasi in patrimoniu la data decesului sa treaca in proprietatea numitilor T.A. si T.I.. Ulterior, tot prin testament universal autentificat sub nr. 232/04.03.1998 a testat toata averea sa mobila si imobila ce se va gasi in patrimoniu la data decesului in favoarea lui G.A..
          Autoarea M.E. a decedat la 13.02.2005. In termenul de optiune succesorala, paratii T.A. si T.I. au dezbatut notarial succesiunea, eliberandu-se certificatul de mostenitor nr. 72/02.03.2005, in care au fost inscrisi ca mostenitori testamentari.
          Reclamanta G.A. promoveaza actiunea in anularea certificatului de mostenitor nr.72/2005 invocand calitatea sa de mostenitor legatar universal in baza testamentului autentificat sub nr.232/04.03.1998.
          In cauza s-au invocat doua exceptii: exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anularea certificatului de mostenitor, ambele exceptii de fond si peremptorii. Legea nu prevede ordinea solutionarii exceptiilor invocate simultan.
          Avand in vedere ca bunurile succesorale se afla in posesia paratilor, actiunea are caracterul unei petitii de ereditate, prin care, pe de o parte, reclamanta pretinde recunoasterea titlului sau de mostenitor testamentar, iar pe de alta parte, obligarea la restituirea bunurilor succesorale de catre pretinsul mostenitor. De altfel, calificarea actiunii s-a facut si prin decizia de casare, ale carei dispozitii sunt obligatorii pentru instanta.
          Din definitia petitiei de ereditate rezulta ca actiunea se introduce de mostenitorul legal sau testamentar. Potrivit art. 686 Cod civil de la 1864, nimeni nu este obligat sa accepte mostenirea ce i se cuvine. Astfel, vocatia generala de mostenitor legal sau testamentar nu confera dreptul la culegerea succesiunii, decat cu conditia exercitarii dreptului de optiune succesorala, in termenul de 6 luni calculat de la data deschiderii mostenirii, conform art. 700 al. 1 C.civil. Subiectele dreptului de optiune sunt atat mostenitorii legali, cat si cei testamentari, conform art. 928 Cod civil.
          De asemenea, in literatura juridica si practica instantelor s-a statuat ca petitia de ereditate se prescrie in termen de trei ani de la data cand paratul a facut acte de succesor, care, prin natura lor, contesta drepturile succesorale ale reclamantului.
          Din cele prezentate mai sus, instanta apreciaza ca exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala trebuie solutionata cu prioritate, aceasta determinand calitatea procesuala activa.
          In speta, reclamanta a recunoscut la interogatoriu ca nu a facut acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii autoarei M.E.. Desi a negat, din declaratiile martorilor audiati in cauza a rezultat ca reclamanta a participat la inmormantare, fara a contribui material si nici nu s-a comportat ca un mostenitor, in sensul de a emite pretentii la averea acesteia.
          Un singur martor, P. V., a sustinut ca reclamanta a folosit atat inainte de decesul autoarei, cat si ulterior, o suprafata de fanete. Acest act material nu poate fi interpretat ca manifestare de vointa univoca de acceptare a succesiunii, intrucat prin natura si valoarea lui nu denota comportarea ca un proprietar.
          Pe de alta parte, paratii au acceptat expres succesiunea, prin cererea de dezbatere notariala formulata in termen de 6 luni de la deces.
          Intrucat reclamanta nu a acceptat succesiunea defunctei M.E. a devenit straina de mostenire, drept pentru care nu are calitatea de a formula petitie de ereditate.
          Instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, fiind inutil a mai analiza si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si, in consecinta va respinge actiunea.
          In baza art. 274 C.p.civ, va obliga reclamanta la cheltuieli de judecata catre parati, reprezentand onorarii avocat si taxa timbru in toate fazele procesuale.