Situatii la divort

                                                                                                   
       Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Strehaia la data de 21.02.2012, sub nr. 335/313/2012, reclamantul L.C., a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu parata L.A., sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata la data de 18.12.1993, revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei acela de "C.", exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, stabilirea locuintei minorilor L.D.C. si L.I.M. la domiciliul paratei.
       In motivare, reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 18.12.1993, casatorie inregistrata la Primaria Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinti. Reclamantul a mai aratat ca datorita comportamentului paratei si a lipsei de interes manifestata de parata fata de viata de familie, raporturile dintre ei sunt grav si iremediabil vatamate incat continuarea casatoriei este vadit imposibila.
       A mai sustinut reclamantul ca in timpul casatoriei au existat in permanenta neintelegeri, iar in septembrie 2011 parata a plecat in Franta si nu a mai interesat-o de familie.
       In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 373 lit.b, art. 383 alin.3, art. 397 si art. 400 C.civ.
       La cerere s-au anexat urmatoarele inscrisuri: copia CI reclamant, copia certificatului de casatorie seria C nr. 349976, copia certificatului de nastere al minorului L.D.C. si copia certificatului de nastere al minorei L.I.M..
       Actiunea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
       Parata L.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului.
       In motivare a aratat ca raporturile dintre ea si reclamant nu sunt iremediabil avariate, datorita faptului ca in cei 19 ani de casatorie atat ea, cat si reclamantul au manifestat interes deplin in viata de familie. A mai aratat ca in ultimele luni relatiile s-au deteriorate, dar acest lucru se datoreaza reclamantului care a parasit domiciliul fara sa se mai gandeasca la situatia copiilor sau a familiei.
       In drept au fost invocate dispozitiile Codului de procedura civila.
       La data de 30.03.2012 parata a depus precizari la intampinare prin care a aratat ca, in situatia in care reclamantul nu va renunta la actiune, sa se ia act de dorinta ei de desfacerea casatoriei, insa din vina exclusiva a reclamantului, exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul ei, stabilirea contributiei reclamantului la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a celor doi minori si revenirea sa la numele avut anterior.
       Avand in vedere exprimarea ambigua a precizarilor la intampinare, la termenul din 20.04.2012 instanta a pus in discutia partilor calificarea juridica a acestora, parata L.A., prin avocat, aratand ca nu a inteles sa formuleze cerere reconvetionala, iar inscrisul intitulat precizare la intampinare reprezinta o simpla aparare prin care arata ca este de acord cu desfacerea casatoriei, insa din culpa exclusiva a reclamantului, precum si cu celelalte capete de cerere.
       La cererea reclamantului au fost administrate probele cu inscrisuri si testimoniala, fiind audiati sub prestare de juramant martorii L.I.G. si A. I., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
       Parata a solicitat, iar instanta a incuviintat administrarea probei cu martorii M. C., fosta T., si C. P., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
       In temeiul disp. art. 264 Cod Civil rap. la art. 1441 C.pr.civ si art. 24 din Legea nr.272/2004 instanta, in data de 30.03.20122, a procedat la ascultarea minorilor L.D.C. si L.I.M., in Camera de Consiliu, declaratiile fiind atasate dosarului cauzei.
       La dosarul cauzei s-a depus ancheta sociala dispusa a fi efectuata la domiciliul partilor.
       Martorul A.I. a declarat ca partile s-au inteles bine pana in toamna anului trecut cand reclamantul i-a spus ca doreste sa divorteze. Martorul a mai declarat ca reclamantul a parasit domiciliul conjugal, mutandu-se singur intr-o alta casa care se afla in aceeasi curte cu imobilul in care locuieste parata impreuna cu cei doi copii minori.
       Martorul L. I. G. a declarat ca de aproximativ 1 an jumatate  - 2 ani intre parti au aparut neitelegeri si ca personal a constatat ca relatiile dintre acestea sunt tensionate. De asemenea, a mai declarat ca din luna august 2011 reclamantul s-a mutat singur, iar in luna septembrie 2011 acesta i-a spus ca vrea sa divorteze, intrucat nu mai face fata singur cheltuielilor familiei. Martorul a mai aratat ca in luna ianuarie 2012 parata a depus plangere la politie impotriva reclamantului pentru parasirea domiciliului conjugal.
       Martora M. C. C. a declarat ca din luna august- septembrie 2011 reclamantul s-a mutat singur, parata ramanand cu cei doi minori in continuarea in imobilul in care initial a locuit intrega familie. Martora a mai declarat ca de la parata stie ca din luna august 2011 reclamantul nu mai vorbeste cu aceasta si ca motivul ar fi ca acesta are o relatie extraconjugala.
       Martorul C. P. a declarat ca pe tot parcursul casatoriei, reclatiile dintre parti au fost unele bune pana in luna decembrie a anului trecut, cand reclamantul a devenit violent fizic si verbal cu parata. A mai aratat martorul ca nu cunoaste exact care este motivul pentru care reclatiile dintre parti s-au deterioat la sfarsitul anului trecut si ca din vara anului trecut reclamantul s-a mutat intr-un alt imobil edificat in aceeasi curte, iar de la acea data partile sunt separate in fapt.
       Din ancheta sociala efectuata la domiciliul partilor, instanta retine ca la locuinta celor doi soti se gasesc doua case de locuit: una compusa din doua camere mobilate si bucatarie in care locuieste parata impreuna cu cei doi copii, iar cealalta compusa din 3 camere de locuit, din care una singura este mobilata, bucatarie si baie, in care locuieste reclamantul, existand conditii suficiente pentru cresterea, ingrijirea si educarea celor doi copii.
       Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
       Sotii s-au casatorit la data de 18.12.1993, iar din relatia lor de casatorie au rezultat doi copii minori: L.D.C., nascut la data de 18.08.1994 si L.I.M., nascuta la data 02.01.1996. in prezent, partile sunt despartite in fapt, martorii relatand ca din vara anului trecut reclamantul locuieste singur intr-o alta casa care se afla in aceeasi curte cu imobilul in care locuieste parata impreuna cu cei doi copii minori.
       Potrivit art. 309 Cod civil, sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral.
       Din probele administrate, instanta retine ca atitudinea necorespunzatoare a partilor fata de viata de familie a avut drept consecinta neintelegeri grave aparute intre soti si care fac imposibila continuarea casatoriei, reprezentand motiv temeinic de divort in sensul dispozitiilor art. 373 lit. b Cod civil.
       Declaratiile martorilor audiati in cauza formeaza pe deplin convingerea instantei ca relatiile dintre cei doi soti nu mai sunt caracterizate de trasaturile specifice unei relatii de familie, respectiv de sentimente de afectiune, incredere, intelegere, sprijin reciproc moral si material, casatoria fiind lipsita de principalele elemente de fond.
       De altfel, din modul in care au fost redactate actiunea si intampinarea, din pozitia partilor, exprimata pe parcursul litigiului in sensul ca doresc desfacerea casatoriei, precum si din declaratiile martorilor audiati in cauza, este evident faptul ca nici unul dintre cei doi soti nu mai doreste continuarea casatoriei si singura problema in discutie ar fi cea referitoare la stabilirea vinovatiei.
       Neintelegerile dintre parti, lipsa de afectiune reciproca si neputinta de a aplana situatiile conflictuale si a gasi o cale pentru rezolvarea problemelor care sunt inerente in orice casnicie, conduc la concluzia ca ambii soti se fac vinovati de destramarea relatiilor de casatorie, astfel incat nu se poate retine doar culpa unuia dintre ei, intrucat obligatia de a consolida relatia de familie o au ambii soti.
       A se mentine o casatorie destramata, in care nu mai exista incredere, sprijin si respect reciproc, ar insemna incalcarea prevederilor art. 309 Cod civil.
       In plus, reluarea casatoriei a devenit imposibila, in conditiile in care relatiile normale de casatorie nu au mai fost reluate, partile fiind separate in fapt de o perioada mare de timp.
       Avand in vedere si faptul ca in cazul destramarii unei casnicii, de cele mai multe ori, este destul de greu de stabilit cu exactitate gradul de vinovatie al celor doi parteneri si tinand cont si de faptul ca o cercetare prea amanuntita ar putea aduce atingere dreptului la respectul vietii private, drept protejat de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta, fata de declaratiile martorilor si de atitudinea partilor pe parcursul solutionarii litigiului, apreciaza ca nu se poate retine culpa exclusiva a uneia dintre parti in deteriorarea relatiilor specifice vietii de familie.
       Fata de argumentele expuse mai sus, in temeiul art. 379 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 617 alin. 1 Cod Procedura Civila, instanta urmeaza a constata culpa comuna a celor doi soti, a admite cererea formulata si a dispune desfacerea casatoriei inregistrate sub nr. 830/18.12.1993, in registrul starii civile al Consiliului Local Drobeta Turnu Severin, judetul Mehedinti, din culpa ambilor soti.
       Cu privire la cererea accesorie referitoare la revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, fata de dispozitiile art. 383 alin. 3 Cod civil, coroborat cu art. 613 alin. 4 Cod procedura civila, constatand ca intre parti nu a intervenit o invoiala, instanta urmeaza a dispune parata sa-si reia numele purtat anterior casatoriei, acela de Ciuta.
       In conditiile art. 396 Cod civil, instanta, odata cu admiterea cererii de divort, se pronunta in mod obligatoriu si asupra raporturilor dintre parinti si copii, tinand seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala partilor.
       In conformitate cu dispozitiile art. 483 Cod civil, autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti iar potrivit art. 487 Cod civil, ``parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.``
       Regula este aceea ca, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti (art. 397 Cod civil). Exceptie face situatia prevazuta la art. 398 Cod civil, potrivit caruia daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti, situatie in care celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat.
       Asadar, cat priveste exercitarea autoritatii parintesti, ea revine ambilor parinti si dupa divort, iar numai cu titlu exceptional, daca exista motive temeinice si interesul superior al copilului o reclama, instanta poate hotari ca exercitarea acestei autoritati sa revine doar unuia dintre parinti.
       In prezenta cauza insa nu s-au relevat nici un fel de imprejurari grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care sa se poata deduce ca ar exista motive grave de impunitate in sarcina oricarui parinte care sa duca instanta la concluzia ca interesul superior al copilului reclama exercitarea autoritatii parintesti doar de unul.
       Din contra ambele parti au aratat in fata instantei ca doresc ca autoritatea parinteasca asupra minorilor sa fie exercitata de ambii parinti.
       In consecinta, in conditiile art.397 din Noul Cod Civil exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor va reveni si dupa divort ambilor parinti, care vor decide impreuna cu privire la toate problemele esentiale legate de persoana si patrimoniul minorilor, in conditiile legii si vor raspunde in egala masura impreuna pentru in deplina, cu buna credinta a acestor indatoriri.
       Parintii se pot intelege asupra locuintei copilului dupa divort. Daca parintii nu se inteleg si decid contrar interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, ca locuinta copilului minor sa fie la parintele cu care locuieste in mod statornic. Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
       In speta, din probele administrate, rezulta ca minorii se afla in ingrijirea exclusiva a mamei parate care le ofera conditii bune de crestere si educare.
       Potrivit dispozitiilor art. 263 Cod civil, orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului, iar conform art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizeaza respectarea si garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copiilor.
       In vederea asigurarii unei continuitati in mediul familial si a unui climat familial stabil, instanta apreciaza ca se impune ca minorii sa aiba in continuare locuinta la mama lor, care se ocupa foarte bine de cresterea si educarea lor, intre ei existand un atasament reciproc, masura venind in intampinarea principiilor stabilite in legislatia privind protectia minorilor.
       Audiati in camera de consiliu, in conformitate cu dispozitiile art. 264 Cod civil, minorii au declarat ca isi doresc sa locuiasca in continuare cu mama. Minorii au mai precizat ca sunt atasati de mama care singura se ocupa de cresterea si ingrijirea lor si le asigura tot ce le este necesar.
       In consecinta, avand in vedere depozitiile martorilor, vointa exprimata de minori in camera de consiliu, instanta in temeiul art. 400 Cod civil, urmeaza a stabili la parata locuinta minorilor L.D.C. si L.I.M..
       Cu privire la contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare si invatare, instanta retine ca, potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil `` Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala``.
       Avand in vedere dispozitia legala mentionata precum si nevoile crescute impuse de necesitatea asigurarii pentru minori a celor mai bune conditii pentru o dezvoltare armonioasa si pentru o buna educatie, posibilitatile materiale ale reclamantului care realizeaza un venit de 1424 lei lunar si nu mai are alte persoane in intretinere, instanta apreciaza ca minorii se afla in nevoie si se impune obligarea reclamantului la plata in favoarea acestora a unei pensii de intretinere in cuantumul permis de dispozitiile art. 529 Cod civil, la intretinerea prestata de reclamant urmand a se adauga si intretinerea prestata in natura de catre mama parata.
       In consecinta, instanta urmeaza a obliga reclamantul sa plateasca minorilor L.D.C. si L.I.M., pensie de intretinere in cuantum de 235 lei lunar, pentru fiecare minor, de la data introducerii cererii de chemare in judecata - 21.02.2012, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei.