Servituti

                                       
          Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1286/313/2011, reclamantul B.I. in contradictoriu cu paratii P.M., P.A., P.V., P.C., si D.P.A., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna instituirea unei servituti de trecere pe pe proprietatea sa pe proprietatea paratilor pe o latime de 5 m pentru a avea acces la drumul public.
          In fapt reclamantul a aratat ca in anul 1995 a fost emis titlul de proprietate nr.69894 in care autorul sau B.D. detinea terenul in suprafata de 0,7100 ha teren ce este evidentiat in T 148, parcela 77 avand urmatoarele vecinatati: la N- P. A., la S- Padure sat, la V - P. A., la E - B. I.
          Reclamantul a mai aratat ca aceasta suprafata de teren are categoria de folosinta arabil pe care cultiva porumb. In continuare reclamantul mai arata ca nu are acces la suprafata de teren pe care o detine fiind nevoit sa se roage de restul vecinilor pentru a ajunge la teren.  Totodata mai arata ca vecini i-au spus ca nu o sa il mai lase sa treaca pe proprietatilor lor, motiv pentru care apreciaza ca terenul detinut de  paratii este cel mai apropiat la o cale de acces, solicitand instituirea unei servituti de trecere.
          In probatiune, reclamantul a depus la  dosar in copie urmatoarele inscrisuri: Tp nr. 69894/27.03.1995, act de impartire voluntara autentificat sub nr.62/27.01.1999 si sentinta civila nr. 782/24.05.2007 pronuntata de Judecatoria Strehaia in dosarul nr. 151/313/2007.
          Reclamantul a invocat dispozitiile art. 616-619 Cod civil.
          Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat instantei respingerea actiunii. Paratii au mai aratat ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 616-619 Cod civil intrucat reclamantul poate ajunge la drumul public pe un drum de acces aflat in partea de vest a proprietatii sale, drum ce este folosit in mod continuu si neintrerupt de toti proprietarii de terenuri in zona aflati in aceiasi situatie cu reclamantul.
          Instanta a procedat la administrarea probei cu inscrisuri,a probei cu martori V.G., V.M., T.D. si R.M., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei, precum si administrarea probei cu expertiza in specialitatea  topografie.
          Martorul V. G. a declarat ca reclamantul are un teren in extravilanul loc. Hurducesti care il cultiva cu grau si porumb. Martorul a mai aratat ca spre terenul reclamantului nu exista o cale de acces fiind nevoiti sa treaca cu utilajele peste proprietatile altor persoane.
          Martorul V. M. a declarat ca partile nu se inteleg intrucat reclamantul detine un teren agricol la care nu are acces. Martorul a mai declarat ca accesul spre terenul reclamantului se poate face pe drumul 4719 astfel cu este prins in planul cadastral, drumul avand o lungime de aproximativ 700 m si o latime de 3-4 m.
          Martorul T.D. a declarat ca reclamantul are un teren in extravilanul loc. Hurducesti care il cultiva cu grau si porumb si la care accesul se poate face pe o poteca ce este ingusta de aprox ? m iar alte caii de acces catre acest teren nu exista.
          Martorul R. M. a declarat ca reclamantul are un teren agricol la care are o cale de acces pe un drum ce trece pe langa scoala si care se continua pe langa padure, ajungand la locul reclamantului, fara a trece pe terenul altor persoane.
          In data de 06.09.2011 expertul B. S. a depus la dosar raportul de expertiza.
          La data de 12.06.2012 numitii B. V. C. si B. G. au formulat cerere de interventie in nume propriu.
          La  data de 21.06.2012 numitul D. T. a depus la dosar cerere de interventie in nume propriu
          Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
          Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele si cererile in materie civila in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil, se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand aceste procese au fost pornite (fiind deci aplicabile dispozitiile din reglementarile inlocuite de Codul civil din 2009), afara de cazul in care in Legea nr. 71/2011 exista dispozitii care prevad altfel.
          Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, nu contine dispozitii tranzitorii in materia dreptului de servitute, cu singura exceptie stabilita prin art. 75 care se refera la stingerea servitutii prin neuzul timp de 10 ani.
          Prin urmare, in materie de servituti, devin aplicabile dispozitiile art. 6 alin. 2 Cod civil, potrivit carora "Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor."
          De altfel, aceasta solutie rezulta si din dispozitiile art. 59 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora "Dispozitiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplica situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia", articolele mentionate facand referire la fostele servituti naturale sau legale, in prezent denumite limite legale ale dreptului de proprietate.
          Prin urmare, raportat la speta de fata, intrucat este vorba de o situatie juridica nascuta inainte de intrarea in vigoare a legii noi, devin incidente dispozitiile Codului civil de la 1864.
          Prevederile art. 616 - 619 din Codul civil de la 1864 se refera la un drept de trecere, care nu este altceva decat o limitare a exercitarii dreptului de proprietate, permisa de art. 44 din Constitutie.
          Potrivit art. 616 din Codul civil de la 1864, proprietarul al carui loc este infundat si care nu are iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu indatorirea de a-l despagubi, iar potrivit art. 617 din Codul civil de la 1864, trecerea trebuie sa fie facuta pe calea cea mai scurta care sa iasa la drum si care conform art. 618 din acelasi cod, ar pricinui o paguba cat mai mica.
          In speta, din titlul de proprietate nr. 69894/27.03.1995, se retine ca lui B.D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren categoria de folosinta arabil, de 7100 mp, situata in extravilanul localitatii Hurducesti, judetul Mehedinti, in T 148 P 77, avand ca vecini: la N - P. A., la E - B. I, la S - padure stat, la V - P. A.. Se mai retine ca succesorii lui  B.D., numitii B.I. si B. A., au incheiat un act de imparteala voluntara autentificat sub nr. 62/27.01.1999, prin care suprafata de teren amintita a revenit reclamantului B.I..
          Din declaratiile martorilor si cuprinsul raportului de expertiza, instanta retine ca acest teren este loc infundat, in sensul ca nu are iesire directa la drumul public.
          Se mai retine ca terenul se invecineaza la nord cu un teren arabil intravilan apartinand paratilor si la vest cu un teren arabil extravilan proprietatea acelorasi parati.
          Prin raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie, intocmit de B. S. si depus la dosar la 05.09.2011, s-au detaliat urmatoarele variante de acces: varianta de acces prin terenul intravilan al paratilor, cu o latime de 2,30 m ce permite trecerea unei carute, varianta de acces pe poteca de 1 m care traverseaza opt proprietati particulare, varianta de acces pe drumul provizoriu din punctul 19 si varianta pe la sud, pe drumul lizierei padurii, ultimele doua fiind improprii pentru asigurarea transportului produselor reclamantului, intrucat terenul are panta in urcare de la nord la sud.
          Expertul a concluzionat ca cea mai scurta cale de acces la drumul public este prin terenul intravilan al paratilor, prezentata in anexa nr. 2 din raport si delimitata prin punctele 1-2-9-10-6-11-12-7-8, in suprafata de 331 mp, din care 158 mp - teren curti constructii si 173 mp - teren arabil.
          Ulterior intocmirii lucrarii de expertiza, s-a solicitat de catre parati efectuarea unui supliment la raport, intrucat prin decizia nr. 315/A din 29.10.2009, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 2366/313/2008, a fost admisa actiunea formulata de D. T. iar paratii au fost obligati sa asigure colectarea si scurgerea apelor pluviale pe terenul lor, astfel ca, la data de 13.09.2011, asa cum rezulta din procesul verbal intocmit in dosarul de executare nr. 48/E/2010, paratii au executat santul necesar scurgerii apei de ploaie in curtea lor, iar acest sant ar ocupa chiar zona propusa de expert ca varianta de acces.
          Instanta a dispus ca expertul sa precizeze daca prin instituirea servitutii de trecere astfel cum a fost propusa s-ar ajunge la distrugerea santului construit de parati, raspunsul acestuia, depus in cuprinsul suplimentului la raportul de expertiza din 06.06.2012, fiind in sensul ca santul pluvial ar fi distrus.
          Din anexa 2 la suplimentul raportului de expertiza, se retine ca santul de scurgere este executat prin punctele A-B-C-D-E iar calea de acces propusa pe terenul paratilor s-ar suprapune cu acest sant pe o lungime de 64,5 m in punctele A-B-C, respectiv pe tronsonul I (punctele 11-6-10-9), portiune pe care santul este executat la o distanta de 0,50 m fata de limita de vest si are o latime de 0,30 m, ceea ce inseamna ca din totalul de 2,30 m cat are calea de acces ar mai ramane de traversat doar 1,5 m, latime insuficienta pentru a fi tranzitata de utilaje agricole de genul celor mentionate de reclamant in cererea introductiva (tractor cu remorca, disc).
          Instanta nu va analiza celelalte inconveniente prezentate de expert si de altfel enumerate si de parati prin intampinare in sensul ca s-ar ajunge la distrugerea unor culturi de vita de vie, pomi fructiferi, mutare de garduri, intrucat aceste aspecte ar putea constitui eventual un temei pentru obligarea reclamantului la despagubiri conform dispozitiilor art. 616 din Codul civil de la 1864, daca paratii le solicita.
          Ceea ce intereseaza in speta este, pe de o parte, faptul ca, prin instituirea servitutii in varianta solicitata de reclamant si propusa de expert, s-ar ajunge la distrugerea santului pluvial si, pe de alta parte, chiar daca s-ar pastra santul, latimea drumului nu ar reusi sa serveasca scopului pentru care se solicita instituirea servitutii, asa cum isi doreste reclamantul: exploatarea terenului agricol cu utilaje de genul tractor cu remorca, cu disc ori semanatoare, ceea ce presupune o latime mai mare a drumului, de 5 m, cum de altfel a si solicitat reclamantul prin cererea introductiva.
          In plus, din acelasi supliment rezulta ca reclamantul are posibilitatea de a iesi la calea publica traversand si alte terenuri limitrofe, dar ai caror proprietari nu au fost chemati in judecata.
          Astfel, expertul detaliaza varianta de acces propusa si initial in raportul de expertiza, respectiv drumul provizoriu din punctul 19, varianta in care la terenul reclamantul s-ar ajunge traversand drumul public 4719 pe o lungime de 660 mp si apoi drumul provizoriu lat de 4 m si lung de 95 m.
          Evident ca nu se poate analiza acest drum de acces, daca este practicabil, in ce conditii, atata timp cat reclamantul a chemat in judecata numai pe vecinii parati in cauza. Instanta apreciaza ca este necesar a se analiza si aceasta posibilitate de iesire la calea publica, dar aceasta se poate face numai in conditiile in care ar fi figurat in cauza si proprietarii celor opt terenuri, acest apanaj fiind al reclamantului care, in baza principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, fixeaza cadrul procesual.
          Din declaratiile tuturor martorilor audiati, se constata ca in prezent reclamantul chiar foloseste acest drum cu ingaduinta proprietarilor.
          De asemenea, proprietarul fondului dominant nu are dreptul de a-si alege fondul aservit, ci este obligat sa ceara stabilirea dreptului de trecere pe calea de acces cea mai scurta, in acest sens fiind prevederile art. 617 si 618 din Codul civil de la 1864, insa din lucrarea intocmita de expert rezulta ca de fapt calea cea mai lunga pentru iesirea la drumul public este pe terenul paratilor, respectiv pe o lungime de 109,6 m iar in varianta trecerii pe drumul provizoriu traversand proprietatile altor vecini, s-ar parcurge o lungime de 95 m.
          In acest sens, practica judiciara a statuat ca intentarea actiunii in justitie prin care se urmareste recunoasterea dreptului de servitute de trecere in mod discretionar, impotriva unui singur vecin, pe terenul caruia servitutea ar fi mai lunga decat daca ea ar fi recunoscuta asupra terenului altui vecin care nu a fost chemat in judecata, nu este de natura sa corespunda cu prevederile legale ce reglementeaza servitutea de trecere.
          Nu trebuie pierduta din vedere nici varianta prezentata de expert - accesul pe drumul lizierei padurii, imprejurarea ca ar fi improprie pentru asigurarea transportului de produse agricole, neputand conduce la concluzia ca drumul ar fi imposibil de practicat si, in plus, dispozitiile legale protejeaza proprietarul fondului aservit care urmeaza sa suporte o paguba cat mai mica iar nu pe proprietarul fondului dominant, in speta reclamantul, care ar trebui sa suporte eventualele incoveniente ale recunoasterii dreptului de servitute constituit in favoarea sa.
          Este adevarat ca in cauza s-au formulat cereri de interventie in interes propriu de catre doi dintre cei opt proprietari vecini pe latura de vest, cereri care, ca orice actiune adresata instantei, trebuie sa indeplineasca toate conditiile de exercitare a unei actiuni civile, in sensul ca tertul, indiferent de felul interventiei, trebuie sa justifice intotdeauna un interes propriu si sa invoce un drept propriu. In speta insa nu se poate identifica interesul tertilor si nici pretentia dedusa judecatii, tertii doar invoca faptul ca ar fi prejudiciati daca s-ar institui servitutea pe terenurile lor, lucru care insa nu s-a cerut de catre reclamant. Intrucat interesul trebuie sa fie nascut si actual, in sensul ca partea s-ar expune la un prejudiciu numai daca nu ar recurge in acel moment la actiune, instanta, pronuntandu-se asupra admisibilitatii in principiu a cererilor de interventie, le-a respins prin incheierile de sedinta din 12 iunie 2012, respectiv 26 iunie 2012.
          Pentru motivele anterior expuse, instanta urmeaza a respinge actiunea ca neintemeiata si urmeaza a obliga reclamantul cazut in pretentii sa plateasca paratilor suma de 1.600 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat - chitanta nr. 35/11.04.2012 si onorariu expert - chitanta nr. 9688516/27.04.2012).
          
1