Obligatie de a face. Conditiile aplicarii art. 1077 C.civ.. Cerere reconventionala pretins tardiv formulata. Consecinte.

Prin sentinta civila nr. 1328/30.05.2005, pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus in dosar nr. 3539/2004, s-a admis actiunea formulata de reclamantii G.D. si G.D.G., in contradictoriu cu parata T.A. si, in consecinta, s-a stabilit ca linia de hotar dintre proprietatea reclamantilor este situata pe aliniamentul 22-24-23-13 din schita anexa nr. 1 la raportul de expertiza intocmit de expert A.A. si care face parte integranta din sentinta, aliniament tangent tevilor metalice montate in punctele respective, inspre terenul paratei; parata a fost obligata sa le permita reclamantilor ingradirea proprietatii pe aceasta linie de hotar si sa le plateasca suma de 677.500 lei reprezentand cota de 1 din valoarea lucrarii; parata a fost obligata sa racordeze teava de aductiune a apei potabile ce deserveste locuinta reclamantilor la caminul aflat pe terenul proprietatea paratei, in caz contrar reclamantii fiind autorizati sa faca acest lucru, pe cheltuiala paratei; s-a constituit in favoarea reclamantilor o servitute functionala privind accesul la caminul de racord, la aductiunea de apa, situat pe terenul paratei, intre pct. 13-22, cu o latime de un metru fata de linia de hotar; s-a respins cererea de chemare in garantie formulata de catre reclamanti, in contradictoriu cu chemata in garantie A.I.; s-a respins ca inadmisibila cererea reconventionala formulata de parata cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei, avand ca obiect montarea de catre reclamanti pe acoperisul casei lor de opritori de zapada si jgheaburi pentru precipitatii; parata a fost obligata sa plateasca reclamantilor 5.000.000 lei cheltuieli de judecata partiale, compensandu-se restul cheltuielilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei faptul ca, actiunea in granituire este intemeiata, raportat la art. 584 Cod civ., avand in vedere ca terenurile reclamantilor si paratei sunt invecinate nemijlocit pe o singura latura, expertiza intocmita in cauza stabilind exact care este aliniamentul pe care ar urma sa fie amplasata linia de hotar si evidentiind faptul ca parata foloseste cu 1 mp mai mult decat suprafata inscrisa in CF, in timp ce reclamantii folosesc mai mult cu 67 mp, insa, detin o conventie de vanzare-cumparare sub semnatura privata pentru 90 mp. In temeiul aceluiasi art. 584 Cod proc.civ., a fost admis si petitul referitor la ingradirea proprietatii.
Din probatiunea administrata in cauza rezulta ca reclamantii si-au exercitat drepturile cu buna-credinta, iar opunerea paratei pentru ca acestia sa se racordeze la conducta de apa din curtea sa, nu este justificata, lucrarile de aductiune a apei fiind realizate la inceputul anilor ‘80, cu acordul paratei, o parte din martori aratand ca cheltuielile au fost suportate de tatal chematei in garantie.
Participarea sau nu la cheltuielile de montare a conductei principale de la care fiecare proprietar a pornit cu ramificatii ori presiunea insuficienta a apei nu sunt aparari care pot fi primite in cauza pendinte, in speta aflandu-ne in situatia unei veritabile servituti conform art. 620 Cod civ.
Cererea de chemare in garantie se impune a fi respinsa, intrucat prin aceasta nu s-a mentionat care sunt pretentiile fata de chemata in garantie.
Cererea reconventionala formulata de parata este inadmisibila, intrucat a fost formulata doar verbal si doar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, parata T.A., aratand in motivarea apelului ca reclamantii intimati, deveniti noii proprietari ai constructiei invecinate cu imobilul paratei, au construit in anul 2004 un alt gard, pe un alt amplasament si pe un alt aliniament, la 80 cm de casa paratei, parata nefiind de acord sa plateasca jumatate din imprejmuirea terenului cumparat de reclamanti; nu poate fi obligata parata sa racordeze teava de aductiune a apei potabile la un camin care nu exista, bransamentul conductei principale fiind executat de numitul A.I., cu participarea si a altor familii, reclamantii avand posibilitatea sa se racordeze la reteaua stradala de apa potabila a orasului.
Tribunalul Maramures, prin decizia civila nr. 322/A/02.11.2005, pronuntata in dosar nr. 4055/2005 a respins ca nefondat apelul paratei, retinand in considerentele deciziei aceleasi imprejurari care au fost avute in vedere si de prima instanta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, parata T.A., solicitand admiterea recursului in baza art. 304 pct. 8 si 9 Cod proc.civ., casarea deciziei instantei de apel si a hotararii primei instante si trimiterea cauzei spre o noua judecata la Judecatoria Viseu de Sus, in subsidiar, admiterea recursului, admiterea apelului si respingerea actiunii reclamantilor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca din punctul de vedere al prevederilor art. 584 Cod civ., actiunea nu poate fi admisa intrucat reclamantii nu sunt proprietarii tabulari asupra intregii suprafete de teren, din moment ce detin o suprafata de 90 mp, in baza unui inscris sub semnatura privata, iar granituirea vizeaza si aceasta suprafata de teren.
Servitutea functionala nu poate fi constituita, cata vreme, potrivit art. 616 Cod civ., o atare solicitare o poate formula doar proprietarul, iar intimatii nu sunt proprietari in regim de carte funciara, in sistemul legii civile, in cauza negasindu-ne nici in prezenta dispozitiilor art. 60 si urmatoarele Cod civ.
Nici instanta de fond si nici instanta de apel nu au observat ca intimatii reclamanti nu s-au racordat in mod legal la reteaua de apa, motiv pentru care nici nu figureaza cu bransament la Serviciul de Gospodarie Comunala si Locativa R.A., iar pretinsul abuz, respectiv taierea racordului de catre parata, nu exista. Dimpotriva, cauza a evidentiat abuzul comis de catre intimati, care, fara a avea autorizarile legale s-au racordat la conducta de apa determinand supradimensionarea retelei si extinderea retelei peste gradinile proprietate privata, incalcandu-se astfel HCL nr. 31/2004 si Regulamentul de organizare si functionare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare, reclamantii intimati fiind chiar sanctionati contraventional pentru racordarea abuziva la reteaua de apa.
Nu este stabilita cu certitudine data la care intimatii s-au racordat la reteaua de apa, un martor sustinand ca in 1984, garantul ca in anul 1982, iar din tabelul nominal depus la dosar rezultand cu certitudine ca lucrarea de racordare s-a efectuat in anul 1996, raportat la acest tabel reclamantii sustinand ca racordarea s-a facut in anul 2004.
Cercetarea judecatoreasca nu este completa, intimatii reclamanti nedovedindu-si actiunea, impunandu-se suplimentarea probatiunii.
In ceea ce priveste solutia data cererii reconventionale, aceasta este nelegala, prin aceasta solutie prima instanta facand o denegare de dreptate, cata vreme cererea reconventionala a fost formulata in termen, conform art. 119 alin. 1 si art. 120 alin. 1 Cod proc.civ., in completarea intampinarii, iar nu doar verbal, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei. Chiar si in situatia in care cerere reconventionala ar fi fost depusa dupa prima zi de infatisare, solutia nu trebuia sa fie aceea de respingere, ci de judecare a acesteia, deosebit de cererea principala.
Din nici o proba administrata in cauza nu rezulta ca intimata reclamanta ar fi participat cu suma de 4.000 lei la realizarea bransamentului, aceasta fiind de totala rea-credinta, din moment ce a dat o declaratie falsa la SGCL pentru a obtine autorizatia de construire nr. 76/09.12.2004; apoi, asa-zisul bazin pentru a carui exploatare este necesara instituirea servitutii functionale, nu exista, in teren constatandu-se acest lucru, servitutea functionala fiind creata abuziv si ocupandu-se astfel din terenul recurentei o suprafata de 11 mp.
Reclamantii intimati se pot racorda legal la reteaua de apa din str. T.V., cu respectarea HCL nr. 31/2004 si a Regulamentului de organizare si functionare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare.
Recursul este fondat in parte.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea petitului in granituire, inadmisibilitate decurgand din aceea ca reclamantii nu sunt proprietarii suprafetei de 90 mp teren, Curtea constata ca acesta este vadit nefondat, motivat pe urmatoarele considerente:
Actiunea in granituire, chiar daca este o actiune petitorie, asa cum s-a statuat in practica judiciara si in doctrina de specialitate, poate fi promovata nu numai de catre proprietarul respectivului teren, cu privire la care se solicita granituirea, dar si de catre uzufructuar si chiar de catre posesor. Simetric invers, actiunea in granituire poate fi indreptata nu numai impotriva proprietarului fondului limitrof, ci si impotriva titularului unui alt drept real, uzufruct, superficie, drept de folosinta, precum si impotriva chiriasului sau arendasului, dar cu introducerea in cauza si a proprietarului.
Prin urmare, este irelevant faptul ca reclamantii nu sunt proprietarii tabulari ai suprafetei de 90 mp teren, cata vreme, acestia sunt posesorii respectivului teren, pe care-l detin in baza unui inscris sub semnatura privata intitulat conventie, incheiat la data de 3.11.2002, cu numita A.I., de la care de altfel au dobandit si imobilul in litigiu, si cata vreme reclamantii folosesc faptic acest teren.
Oricum, asa cum rezulta din schita anexa nr. 1 la expertiza intocmita in dosarul instantei de fond de catre ing. A.A., aceasta suprafata de 90 mp nu se invecineaza cu terenul proprietatea paratei, fiind amplasata in cealalta parte a terenului proprietatea reclamantilor.
In ceea ce priveste celelalte motive de recurs, Curtea constata ca acestea sunt pe deplin fondate, pentru motivele ce urmeaza a fi expuse.
Este adevarat ca la termenul de judecata din data de 30 mai 2005, cand instanta de fond a acordat partilor cuvantul pentru dezbaterea pe fond a cauzei, reprezentanta paratei a solicitat instantei obligarea reclamantilor la a-si monta jgheaburi si stresini la propriul imobil constructie, dar nu este mai putin adevarat ca aceasta solicitare nu a fost formulata, asa cum sustine instanta de fond, pentru prima data doar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, ci cu mult inainte, anterior primei zi de infatisare, prin completarea la intampinare formulata de parata T.A. personal.
Astfel, printr-o completare la intampinare formulata la data de 02.12.2004, in termen procedural, in conformitate cu prevederile art. 119 -120 Cod proc.civ., raportat la art. 134 Cod proc.civ., parata a solicitat instantei sa dispuna obligarea reclamantei G.D. "sa-si puna aparatori la casa (acoperis), sa schimbe directia ceternei", pentru ca apa curge pe terenul paratei si "sa-si inchida geamurile dinspre" parata.
Prin urmare, in mod clar si neechivoc, pe calea unei veritabile cereri reconventionale, parata a formulat pretentii proprii impotriva reclamantilor, avand ca obiect o servitute a picaturilor din streasina, o servitute negativa de vedere si o obligatie de a face, instanta de fond ignorand cu desavarsire aceste pretentii formulate de parata pe cale reconventionala sau omitand sa observe cererea reconventionala pe care parata a formulat-o in cuprinsul inscrisului intitulat "completare la intampinare".
Sub acest aspect, solutia primei instante, de respingere a cererii reconventionale ca inadmisibila, pe motiv ca a fost formulata doar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei - in realitate, cu ocazia sustinerii pe fond a cauzei reprezentanta paratei nefacand altceva decat sa sustina cererea reconventionala formulata in termen procedural - este vadit nelegala, echivaland cu o nejudecare a fondului cererii reconventionale, intrand sub incidenta art. 297 alin. 1 Cod proc.civ.
De asemenea, solutia instantei de apel, care a mentinut solutia primei instante, de respingere a cererii reconventionale ca inadmisibila, este nelegala, intrand sub incidenta art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., respectiv, instanta de apel nu a cercetat fondul cererii reconventionale.
Sub acest aspect, in temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., raportat la art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., se impune casarea deciziei recurate, admiterea apelului paratei, cu consecinta desfiintarii sentintei primei instante si a trimiterii cauzei spre rejudecarea pe fond a cererii reconventionale formulata de parata, la prima instanta, Judecatoria Viseu de Sus.
In ceea ce priveste petitele din cererea principala vizand: obligarea paratei de a racorda linia de aductiune a apei potabile ce deserveste imobilul reclamantilor, la caminul aflat pe terenul proprietatea ei, in caz de refuz din partea paratei sa fie autorizati reclamantii sa faca aceasta racordare pe cheltuiala paratei si, respectiv, constituirea unei servituti functionale in ce priveste accesul reclamantilor la acest camin, solutia pronuntata de prima instanta in solutionarea acestor petite, solutie mentinuta de instanta de apel, este vadit nelegala, intrand sub incidenta art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., raportat la art. 1073, art. 1075, art. 1077 Cod civ.
Este adevarat ca, potrivit art. 1073 Cod civ., creditorul are dreptul la indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunare, dar nu este mai putin adevarat ca pentru aplicabilitatea cu succes a acestui text legal este necesar sa existe un tipic raport juridic obligational, respectiv sa fie facuta dovada calitatii de creditori a reclamantilor, calitatii de debitor a paratei, precum si dovada asumarii de catre debitor a unei obligatii de a face in favoarea creditorilor.
In speta, in nici un caz nu ne gasim in prezenta unei obligatii reale, propter rem, fie ea conventionala ori legala, respectiv, nu exista nici o dovada in sensul ca parata, proprietara a asa-zis-ului fond aservit, si-ar fi asumat obligatia de a efectua lucrarile necesare pentru exercitiul servitutii functionale pretinse de reclamanti, neexistand nici o conventie incheiata intre reclamanti si parata, ori intre fostul proprietar al imobilului cumparat de reclamanti si parata, conventie prin care parata sa se fi obligat sa permita constituirea acestei servituti functionale si sa efectueze lucrarile necesare exercitiului servitutii.
De altfel, mai ales in absenta unei conventii a partilor in acest sens, este inadmisibil de conceput ca o parte sa fie obligata sa suporte cheltuielile ocazionate cu racordarea vecinului sau la utilitati, fie ele canalizare, apa potabila, electricitate, gaz, etc.
In consecinta, chiar daca s-ar dovedi prin probe indubitabile ca a existat intre parata si reclamanti, sau, intre parata si fostul proprietar al imobilului cumparat de reclamanti, o conventie in sensul ca imobilul proprietatea reclamantilor sa se racordeze la caminul de apa potabila al imobilului proprietatea paratei, in nici un caz parata nu poate fi obligata sa suporte aceste cheltuieli de racordare, cata vreme, o atare obligatie incumba exclusiv partii careia ii profita respectiva lucrare de racordare, respectiv, reclamantilor.
Apoi, cata vreme nu exista o conventie a partilor prin care parata sa-si fi asumat o asemenea obligatie reala propter rem, este de analizat daca este admisibila racordarea imobilului proprietatea reclamantilor la caminul de apa ce deserveste proprietatea paratei si care, afirmativ, conform sustinerilor reclamantilor s-ar gasi pe terenul proprietatea paratei, si care constituie curtea imobilului paratei, ori daca, se impune ca racordarea imobilului reclamantilor ar trebui sa se faca la reteaua stradala de apa potabila si canalizare.
In aceasta privinta, desi s-au administrat mai mult probe in fata primei instante, acestea au fost trunchiat apreciate de catre prima instanta. Depozitiile testimoniale nu constituie o proba concludenta pentru a face dovada intr-un sens sau altul, stiut fiind faptul ca declaratiile martorilor, de regula, sunt subiective, impunandu-se a fi luate in considerare sub beneficiu de inventar si evident, coroborate si cu alte probe administrate in cauza. Insa, in pofida caracterului subiectiv al probatiunii testimoniale, este de remarcat faptul ca ansamblul acestei probatiuni a invederat faptul ca in anul 1980, sase familii care locuiau in zona strazii T.V. s-au hotarat sa faca o aductiune a apei potabile, fosta proprietara a imobilului proprietatea reclamantilor, A.I., de la care reclamantii au cumparat acest imobil, refuzand sa participe la aceste lucrari de aductiune a apei potabile, motivat pe faptul ca "o sa-si faca fantana".
Prin urmare, se impunea suplimentarea probatiunii in acest sens, respectiv, sa se solicite de la SGCL Viseu de Sus intreaga documentatie intocmita cu ocazia racordarii imobilelor apartinand lui A.I., M.I., M.N., H.I., A.G., T.A. si P.M., respectiv, cererile formulate de solicitanti in vederea racordarii la reteaua stradala de apa, avizele acordate de SGCL in acest sens, proiectul intocmit de SGCL in vederea racordarii celor sase imobile ale solicitantilor la reteaua stradala de apa de pe str. T.V., precum si orice alte documente intocmite in vederea finalizarii documentatiei necesare pentru racordarea celor sase imobile la conducta principala de apa potabila de pe str. T.V., fiind evident ca daca A.I., cea de la care reclamantii au cumparat imobilul, ar fi participat si ar fi contribuit la aceste lucrari de racordare la conducta principala de apa potabila, aceasta ar trebui sa figureze, alaturi de celelalte persoane mai sus mentionate, in documentatia intocmita de SGCL Viseu de Sus cu acel prilej.
In caz contrar, este evident ca nu este posibila racordarea imobilului pe care reclamantii l-au cumparat de la A.I. la conducta de apa potabila care deserveste cele sase imobile, impunandu-se in consecinta ca racordarea acestui imobil sa se faca la reteaua stradala de apa potabila de pe str. T.V.
Printr-o adresa trimisa catre SGCL Viseu de Sus, proprietarii celor sase imobile care au contribuit pentru realizarea in comun a racordarii propriilor imobile la conducta principala de apa potabila, inregistrata sub nr. 668/16.11.2004, a invederat SGCL Viseu de Sus ca nu sunt de acord sa se racordeze si alte persoane la conducta de apa potabila care alimenteaza cele sase imobile, avand in vedere ca racordarea de la instalatia stradala principala pana la cele sase imobile a fost facuta nu de SGCL Viseu de Sus, ci de numitul A.I., pe cheltuiala proprie, imprejurare atestata si de tabelul nominal semnat de proprietarii celor sase imobile, aflat la dosar, si prin care se arata ca cei care au participat financiar si cu prestatii in munca pentru realizarea aductiunii apei potabile, de la reteaua stradala la cele sase imobile, au fost A.I., A.G., T.A., M.I., M.N. si P.M., in timp ce A.I., de la care reclamantii au cumparat imobilul, nu a contribuit cu nimic la aceste lucrari.
Pe de alta parte, asa cum rezulta din adeverinta nr. 669/16.11.2004 emisa de catre SGCL Viseu de Sus, reclamanta nu figureaza in evidentele SGCL cu bransament de apa, desi, pentru racordarea propriului imobil la conducta de apa principala, racordare care sa poata fi contorizata si in privinta careia sa se poata incasa de catre SGCL contravaloarea apei potabile folosite, ar fi imperios necesar ca imobilul proprietatea reclamantilor sa beneficieze de un bransament distinct de apa.
In caz contrar, daca reclamantii s-ar racorda la conducta de apa ce deserveste cele sase imobile din zona, fara ca acestia sa fie beneficiarii unui bransament distinct de apa, care sa poata fi contorizat si tarifat distinct, s-ar ajunge in situatia ca proprietarii celor sase imobile sa fie nevoiti sa achite si contravaloarea consumului de apa de la imobilul proprietatea reclamantilor, imprejurare care evident este inadmisibila.
De altfel, asa cum rezulta din adresa nr. 647/20.12.2005 emisa de SGCL Viseu, potrivit Hotararii Consiliului Local Viseu de Sus nr. 31/2004, nu se admite efectuarea de bransamente de apa decat direct din reteaua de distributie apartinand sistemului public, SGCL aratand prin aceasta adresa ca nu va aproba racordarea imobilului reclamantilor la reteaua de alimentare cu apa ce deserveste cele sase imobile, motivat pe faptul ca "actuala retea este subdimensionata si extinderea peste gradini (domeniul privat) este contrar noului regulament".
Prin urmare, prin prisma considerentelor mai sus expuse, Curtea constata ca in privinta celor doua petite, referitoare la obligarea paratei la a permite reclamantilor sa se racordeze la caminul de apa potabila al paratei si la instituirea unei servituti functionale in favoarea reclamantilor, se impune suplimentarea probatiunii astfel: audierea ca martori a proprietarilor celor sase imobile care sustin ca au contribuit exclusiv, atat financiar cat si cu prestatie in munca, pentru racordarea propriilor imobile la reteaua stradala de apa potabila; solicitarea de la SGCL Viseu de Sus a documentatiei intocmita cu ocazia racordarii celor sase imobile la reteaua stradala de apa potabila; stabilirea, eventual prin consultarea specialistilor din cadrul SGCL Viseu, sau prin efectuarea unei expertize in domeniul instalatii, bransamente etc., daca este posibila legarea inca a unui imobil la conducta de apa care deserveste cele sase imobile, sau, aceasta racordare ar fi cu neputinta din cauza subdimensionarii acestei conducte, respectiv, daca reclamantii au posibilitatea sa se racordeze direct la reteaua stradala de apa de pe str. T.V., asa cum de altfel ar fi si firesc.
De altfel, daca se va dovedi, ca urmare a suplimentarii probatiunii, ca in realitate caminul de apa ce deserveste cele sase imobile este situat pe terenul proprietatea lui A.I., asa cum sustine acesta prin adresele trimise catre SGCL Viseu de Sus, in speta, va deveni incidenta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, cu toate consecintele pe care le implica aceasta.
Instanta de rejudecare va lua in considerare toate imprejurarile invocate in considerentele prezentei decizii, putand sa administreze si orice alte probe necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 304 pct. 6 si 9 Cod proc.civ., raportat la art. 312 alin. 5 si art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., se va admite in parte recursul paratei, conform dispozitivului prezentei decizii.