Ordonanta presedintiala. Prelungirea dreptului de sedere temporara in scop de studii. Admisibilitate. Aparenta dreptului

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, ordonanta presedintiala nr. 12 din 13 ianuarie 2010

Prin cererea inregistrata la data de 22 decembrie 2009, reclamanta M.E., in contradictoriu cu OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ, a solicitat instantei emiterea unei ordonante presedintiale prin care sa se dispuna acordarea in favoarea sa a prelungirii dreptului de sedere temporara in scop de studii, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Curtii de Apel Clui - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, dar nu mai tarziu de data 30.04.2009.
In motivarea cererii, reclamanta a relevat ca in conditiile prevazute de legea romana, a intentionat sa obtina prelungirea dreptului de sedere temporara in scop de studii, sens in care, la data de 30.11.2009 a solicitat autoritatii competente, respectiv Oficiului Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari al jud.Cluj, incuviintarea prelungirii regimului de sedere temporara in scop de studii cu incepere de la data de 01.11.2009, sens in care a depus la dosarul inaintat paratei intreaga documentatie necesara pentru a dovedi faptul ca indeplineste toate conditiile legale in vederea admiterii cererii si a prelungirii dreptului de sedere temporara in scop de studii.
Cu toate acestea, a mentionat reclamanta, prin decizia contestata, autoritatea parata i-a comunicat faptul ca s-a dispus masura returnarii de pe teritoriul Romaniei, ca o consecinta a respingerii cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara in scop de studii pe care l-a solicitat si cu motivarea ca nu indeplineste conditiile prev. de art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ca de la dosarul cauzei ar lipsi ordinul de inmatriculare emis de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata care formeaza obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Cluj, criticand legalitatea si temeinicia acesteia.
In acest context, reclamanta a invederat faptul ca este cetatean albanez de etnie aromana fiind inscrisa ca membru activ in cadrul Societatii "Aromanjli dit Albania", Filiala Pogradec, astfel cum rezulta din cuprinsul carnetului de membru ordinar al acestei asociatii.
In anul 1999 reclamanta a venit in Romania ca bursiera de studii, efectuand un an pregatitor de limba romana la Constanta, iar in anul 2000, a venit in Cluj-¬Napoca, unde domicilia la acea data si fratele sau, inscriindu-se la cursurile Colegiului National "George Baritiu" - Sectia uman-bilingv, pe care l-a absolvit in anul 2004, ca mai apoi, primind bursa Statul Roman s-a inscris la Facultatea de Farmacie din cadrul U.M.F. "Iuliu Hateganu" din Cluj-Napoca, cursuri pe care Ie-a promovat prin sustinerea examenului de licenta din anul 2009.
A mai sustinut reclamanta ca pe toata durata celor 10 ani in care a ramas pe teritoriul Romaniei a avut o sedere legala si continua, fiind titulara unui permis de sedere temporara in scop de studii pana la data de 01.11.2009. Intrucat a dorit sa-si perfectioneze si sa aprofundeze studiile in domeniul farmaceutic, inca dinainte de sustinerea examenului de licenta, a facut demersuri pentru a afla conditiile de inscriere la cursurile de nivel postlicenta in domeniul farmaceutic, solicitand universitatii si ministerului de resort informatii cu privire la organizarea masteratelor/cursurilor postuniversitare/alte forme de studii accesibile studentilor de cetatenie albaneza, dar a fost instiintata ca astfel de cursuri nu mai pot fi accesibile pentru cetatenii straini, ministerul de resort hotarand sa nu mai aloce locuri pentru cetatenii straini rezidenti pe teritoriul Romaniei.
In aceste conditii, a aratat reclamanta, si datorita faptului ca esenta specializarii farmacie consta in perfectionarea continua, inclusiv dupa parcurgerea nivelului licenta si fata de faptul ca promovarea unor cursuri similare in statul de origine nu este posibila (data fiind terminologia medicala diferita, tehnicile utilizate, metodologia si programa scolara diferita), s-a inscris la cursurile postuniversitare organizate de U.M.F. "Iuliu Hateganu" pe durata noiembrie 2009 - aprilie 2010, in domeniul farmaceutic, fiind declarata inscrisa la aceste cursuri postuniversitare, sens in care i s-a eliberat o adeverinta de studii de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu" din Cluj-Napoca. In baza acestui document, reclamanta si-a completat intregul dosar necesar pentru obtinerea prelungirii dreptului de sedere temporara in scop de studii, achitand anticipat inclusiv taxele aferente, in vederea reglementarii caracterului legal al sederii sale pe teritoriul Statului roman.
A mai sustinut reclamanta ca nu a fost nevoita sa prezinte un ordin ori o aprobare a M.E.C.I., intrucat, conform reglementarilor legale si a celor referitoare la autonomia universitara, i s-a comunicat ca pentru absolvirea acestor cursuri nu este necesara o astfel de aprobare prealabila a ministerului de resort, fiindu-i eliberata o a doua adeverinta de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu", in care s-a mentionat in mod expres ca "pentru perfectionarea prin cursuri postuniversitare nu este necesar avizul M.E.C.I. din Romania".
Cu toate acestea, dorind reglementarea clara a statutului sau, reclamanta a apelat la Directia Afaceri Europene si Relatii Internationale din cadrul M.E.C.I. care i-a adus la cunostinta ca pentru forma de organizare si acreditare a cursurilor postuniversitare organizate de U.M.F. "Iuliu Hateganu" Cluj-Napoca nu este necesara aprobarea prealabila a ministerului.
In acest sens, ulterior depunerii intregului dosar la autoritatea parata si numai ca urmare a demersurilor realizate pe cont propriu, reclamanta a intrat in posesia adresei nr. 4281/CPC/03.12.2009 eliberata de M.E.C.I. prin care aceasta institutie ii aducea la cunostinta, ca M.E.C.I. nu emite ordin de inmatriculare pentru cetatenii de origine etnica romana cu domiciliul stabil in strainatate care doresc sa urmeze cursuri postuniversitare de perfectionare in specialitate" si ca aceste cursuri in domeniul medical, acreditate de organismele de resort, se organizeaza in baza autonomiei universitare, conform Regulamentului de invatamant postuniversitar propriu Universitasii de Medicina si Farmacie din Clui-Napoca.
Avand in vedere aceasta stare de fapt, reclamanta a apreciat solutia adoptata de parata ca fiind lipsita de temei legal si nejustificata, in conditiile in care prin aceasta decizie se staruie, in realitate, in obtinerea unui Ordin M.E.C.I. care nu este nici necesar si nici posibil a fi eliberat pentru reglementarea dreptului sau de sedere, dupa cum insusi ministerul de resort si institutia de invatamant superior recunosc fara echivoc.
In aceste conditii, apreciind ca indeplineste in integralitate si cumulativ conditiile prev. de art. 50 alin. 2 lit. a - l din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, reclamanta a solicitat instantei de fond sa pronunte o hotarare irevocabila prin care sa admita contestatia, astfel cum aceasta a fost formulata, tinand cont si de faptul ca a avut o conduita ireprosabila pe intreaga durata a sederii in Romania, iar din adeverinta de asigurat nr. 1152/22.10.2009, rezulta ca este asigurat fiind in evidentele Casei de Asigurari de Sanatate a Judetului Cluj, achitand contributiile aferente si beneficiind de servicii medicale. Nu in ultimul rand, reclamanta a aratat si faptul ca dispune de mijloacele de intretinere pe teritoriul Romaniei, suportul financiar fiind asigurat de familia sa si avand un caracter statornic si neconditionat pe durata celor peste 10 ani de sedere pe teritoriul Statului Roman.
In ceea ce priveste conditiile generale de admisibilitate a procedurii prev. de art. 581 C.pr.civ., reclamanta a invederat urmatoarele:
Desi potrivit disp. art. 84 alin. 3 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul strainilor, contestati a impotriva deciziei de returnare suspenda executarea masurii de indepartare, aceasta prevedere legala nu este suficienta pentru a reglemementa situtii speciale precum cea descrisa de reclamanta, in care, desi i se permite a sta pe teritoriul Romaniei pana la solutionarea actiunii de fond, regimul sederii sale este nereglementat si produce consecinte prejudiciabile fata de reclamanta, vatamand si ingradind drepturile de care se bucura.
Astfel, spre deosebire de dispozitiile art.14, 15 din Legea nr. 554/2004, prevederile O.U.G. nr. 195/2002 nu consacra o procedura speciala prin care sa poata fi reglementat dreptul de sedere al petentului cu caracter provizoriu, respectiv pana la solutionarea actiunii de fond, astfel incat o astfel de procedura speciala sa faca inadmisibila recurgerea la disp. art. 581 C.pr.civ.
Din aceasta perspectiva, prevederile O.U.G. nr. 194/2002 reprezinta o reglementare speciala in raport de Legea contenciosului administrative nr. 554/2004, ce urmeaza a se completa, pentru identitate de ratiune, cu normele de drept comun in materie, respectiv cu legea procesual-civila. Sub acest aspect, a apreciat reclamanta, recurgerea la calea prevazuta de art. 581 C.pr.civ., in modalitatea solicitata de reclamanta, respecta conditiile obiective de admisibilitate prevazute de art. 581 C.pr.civ. privitoare la existenta unui litigiu aflat pe rolul instantei de fond, al simetriei competentei materiale, dar si a neprejudecarii fondului, astfel ca nu exista fine de neprimire ori alt impediment de natura a face indezirabila procedura reglementata de art. 581 C.pr.civ. in material reglementarii dreptului de sedere, cu atat mai mult cu cat O.U.G. nr. 194/2002 nu interzice expres o astfel de procedura de drept comun.
Cu privire la conditiile speciale de admisibilitate ale cererii intemeiate pe prev. art. 581 C.pr.civ., respectiv urgenta, vremelnicia masurii si neprejudecarea fondului, reclamanta a facut urmatoarele precizari:
Astfel, in ceea ce priveste urgenta, a aratat faptul ca reglementarea cu caracter provizoriu a regimului sau de sedere pe teritoriul Romaniei se impune pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, dar si pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, statutul actual al reclamantei constituind o restrangere nejustificata a drepturilor si libertatilor sale fundamentale, respectiv o ingerinta nepermisa in dreptul sau la familie si viata privata, la educatie si formare profesionala continua precum si o vatamare eo ipso a dreptului sau la circulatie.
In acest context, reclamanta a mai aratat ca desi a achitat taxele aferente si a fost inscrisa la cursurile postuniversitare de specialitate ale U.M.F. Cluj-Napoca, parcurgerea acestui nivel postlicenta si mai ales absolvirea lui este practic imposibila, cata vreme exista riscul ca reclamanta sa nu poata frecventa aceste cursuri pana la capat si, respectiv, sa sustina examenul de absolvire, avand in vedere ca regimul nereglementat al sederii sale este de natura a pune la indoiala indeplinirea de catre reclamanta a conditiilor de eligibilitate pentru absolvirea acestor cursuri.
Cu privire la vremelnicia masurii cerute prin prezenta ordonanta presedentiala, reclamanta a mentionat faptul ca solicita reglementarea regimului sau de sedere pe teritoriul Romaniei cu caracter provizoriu, respectiv pana la solutionarea actiunii de fond prin hotarare definitiva si irevocabila de catre Curtea de Apel Cluj. Totodata, intrucat nu doreste a beneficia de un drept nelimitat ori care sa o favorizeze fara drept, reclamanta a solicitat ca durata dreptului de sedere temporara in scop de studii sa nu poata depasi ultima zi a lunii aprilie, avand in vedere ca aceasta este data finala la care urmeaza a finaliza stagiul cursurilor postuniversitare.
Referitor la neprejudecarea fondului, conditie care decurge din caracterul vremelnic al masurii, reclamanta a precizat ca justifica indeplinirea acestei conditii prin solicitarea de cercetare a aparentei dreptului si care, apreciaza, ca ii este favorabila. Practic, a apreciat reclamanta, se impune prin forta evidentei realizarea unui examen sumar al cauzei, tocmai pentru a se stabili aparenta dreptului pretins, fata de decizia de returnare emisa de autoritatea parata, prin care s-a retinut ca respingerea cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara in scop de studii se impune prin aceea ca lipseste Ordinul de inmatriculare al M.E.C.I.
Din aceasta perspectiva, reclamanta apreciaza ca apar cel putin doua inscrisuri care creeaza o evidenta aparenta a dreptului reclamat de si anume: adresa nr. 4281/CPC/O3.12.2009 eliberata de M.E.C.I. si adeverinta de studii eliberata de catre U.M.F. "Iuliu Hateganu", acte la care a facut referire pe larg in cuprinsul motivelor actiunii.
Totodata, la data de 22 decembrie 2009 reclamanta M.E., in temeiul art. 84 din O.U.G. nr. 192/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a inregistrat si o contestatie impotriva deciziei de returnare nr. 3343671 din data de 17.12.2009 emisa de Oficiul Roman pentru Imigrari - Directia Migratiune, Serviciul pentru Imigrari al Judetului Cluj, prin care a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea contestatiei si drept urmare, anularea deciziei de returnare ca fiind nelegala si nefondata, cu consecinta acordarii in favoarea sa a dreptului de sedere temporara in scop de studii, in conditiile pe care le-a solicitat autoritatii parate.
In dezvoltarea motivelor contestatiei, reclamanta a reiterat cele mentionate in cuprinsul cererii de emitere a ordonantei presedintiale.
Paratul OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIUNE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamanta, in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
In primul rand, paratul a ridicat exceptia inadmisibilitatii cererii formulate de reclamanta  precizand ca prin art. 28 alin (1) din Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, se consacra completarea procedurii contencioase cu dreptul comun, adica cu dispozitiile Codului de Procedura Civila, insa aceasta completare este limitata in ce priveste prezenta cauza, prin incidenta repetata a principiului de drept specialia generalibus derogant. In concret, daca legea contenciosului administrativ se aplica cu prioritate fata de Codul de Procedura Civila, ea devine act normativ cu caracter general in abordarea anumitor notiuni de drept fata de legea speciala la care se raporteaza de fapt prezentul conflict juridic supus analizei instantei, si anume O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata.
Pe de alta parte, paratul a mentionat ca reclamanta a solicitat la nivelul Serviciului pentru Imigrari al judetului Cluj prelungirea unui drept de sedere, adica o rezidenta temporara, iar aceasta chestiune constituie de fapt fondul problemei, aspect care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat tot pe rolul acestei instante, conditii in care obiectul prezentei cauze se confunda din punct de vedere al efectelor ireversibile cu obiectul cauzei de fond.
In privinta acestor aspecte, paratul a relevat ca in domeniul contenciosului administrativ, tocmai pentru plasarea justitiabilului persoana fizica intr-o zona tampon ferita de interventia celeilalte parti din proces - statul, legiuitorul a trasat un perimetru juridic consacrat prin suspendarea actului administrativ supus cenzurii judecatoresti. Astfel, daca Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare prevede anumite cazuri, conditii si proceduri de urmat pentru a se ajunge la suspendarea actului respectiv, O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata, prin art. 84 alin (3) prevede in mod expres si fara echivoc: " (3) Contestatia prevazuta la alin. (1) si (2) suspenda executarea masurii de indepartare.".
In acord cu raportul de precadere intre actele normative aratat mai sus, paratul considera ca dispozitiile acestei ordonante de urgenta se aplica prioritar, astfel incat actul administrativ emis de Serviciul pentru Imigrari al judetului Cluj (Decizia de returnare care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009) este suspendat de drept.
Din moment ce masura de indepartare este suspendata de drept, in temeiul unui act normativ special, o cerere de ordonanta presedintiala intemeiata pe dreptul comun nu este nici permisa si nici favorabila partii. Astfel, o eventuala admitere a acestei cereri de ordonanta presedintiala ar favoriza in mod nelegal reclamanta prin incuviintarea masurii solicitate (cererea subsecventa cererii principale prin care se solicita prelungirea dreptului de sedere), dar si prin anularea efectelor produse de art. 84 alin. (3) din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata.
In argumentarea pozitiei sale referitoare la inadmisibilitatea unei cereri de ordonanta presedintiala in materia contenciosului administrativ, paratul a invocat mai multe decizii, atat ale Inaltei Curtii de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, cat si ale Tribunalului Mehedintii si Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, apreciind ca in speta de fata, inadmisibilitatea este cu atat mai pregnanta cu cat incidenta unui alt act normativ cu caracter special in raport cu legea mentionata a produs deja efecte, iar efectele sale trebuie considerate ca atare de instanta de judecata, deoarece sunt efecte legale.
In fapt, a aratat paratul, prin art. 50 si 58 din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata, legiuitorul a dat in competenta Oficiului Roman pentru Imigrari, direct sau prin intermediul structurilor sale teritoriale, dreptul de a incuviinta sau nu sederea in Romania a cetatenilor straini si a apatrizilor, in conformitate cu maniera de abordare a politicii statului roman suveran fata de controlul imigratiei.
Prin prisma acestui argument, paratul considera ca petitul subsecvent cererii de ordonanta presedintiala nu are suport legal, intrucat se solicita ca in mod direct instanta sa prelungeasca reclamantei dreptul de sedere in Romania, adica se solicita o subrogare a instantei in atribute acordate de catre legiuitor exclusiv Oficiului Roman pentru Imigrari.
In acest sens, paratul a precizat faptul ca Oficiul Roman pentru Imigrari este, potrivit art. 1 alin. 2 din H.G.R. nr. 639 din 20 iunie 2007, privind structura organizatorica si atributiile Oficiului Roman pentru Imigrari, cu modificarile si completarile ulterioare, "...structura specializata, cu personalitate juridica, organizata in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, la nivel de directie generala, care exercita atributele ce ii sunt date prin lege pentru implementarea politicilor Romaniei in domeniile migratiei, azilului si al integrarii strainilor, precum si a legislatiei relevante in aceste domenii."
De asemenea, paratul a mai invocat si prev. Capitolul III din acelasi act normativ - Atributiile Oficiului roman pentru Imigrari - art. 5 lit. a, in raport de care a apreciat ca nici un alt act normativ nu confera instantelor judecatoresti un asemenea drept. Instantele judecatoresti se pot pronunta asupra respectarii de catre autoritatea publica emitenta a conditiilor impuse de lege privind legalitatea, oportunitatea, forma si fondul actului administrativ, precum si indeplinirea criteriilor de competenta a respectivei autoritati, iar o esenta a acestei concluzii se regaseste in textul art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata.
Din moment ce contestatia care face obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 suspenda de drept executarea masurii luate prin Decizia de returnare de pe teritoriul Romaniei, paratul considera ca posibilitatea prelungirii dreptului de sedere in Romania solicitata prin cererea de ordonanta ptesedintiala este o modalitate neprevazuta si nepermisa de legea speciala.
Drept urmare, in prezenta textelor legale mentionate, nici instanta si nici Oficiul Roman pentru Imigrari nu mai pot dispune prelungirea dreptului de sedere temporara, intrucat printr-o asemenea operatiune administrativa s-ar depasi cadrul legal, lucru de altfel inadmisibil.
Astfel, pe de o parte, instanta nu se poate pronunta asupra unei asemenea cereri, deoarece interpretarea art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554 din 02 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare limiteaza aprecierile instantei asupra actului administrativ dedus judecatii, nu asupra faptului administrativ in integralitatea lui, pe care justitiabilul incearca sa il aduca in fata instantei. Este neindoielnic ca legiuitorul a avut in vedere aceasta perspectiva, deoarece interpretarea textului de lege mentionat in sensul celor cerute expres de reclamanta ar plasa respectiva particula in sfera nociva a neconstitutionalitatii, prin raportare directa si antagonica la prevederile art. 126 alin. (6) din Constitutie.
Pe de alta parte, Oficiul Roman pentru Imigrari nu mai are posibilitatea legala de a prelungi dreptul de sedere temporara in Romania unei persoane plasata de legiuitor intr-o situatie intermediara de protectie tocmai fata de o eventuala interventie in situatia sa efectuata chiar de autoritatea publica situata pe o pozitie contrara, si cu care se afla In conflict.
In alta ordine de idei, a mai precizat paratul, textul art. 581 din Codul de Procedura Civila al Romaniei prevede ca si conditie de exercitare a ordonantei presedintiale neprejudicierea fondului, insa, din motivele aratate in cererea de ordonanta presedintiala, rezulta fara echivoc ca reclamanta invoca si supune analizei in aceasta cauza chiar chestiunile de fond din dosarul xxxx/33/2009.
In aceste conditii, a apreciat paratul, in cazul in care o asemenea cerere ar fi admisa, solutia data ar insemna o prejudiciere a fondului cauzei, cu vadite elemente favorabile reclamantei, dar care ar contraveni si normei speciale.
De asemenea, motivatia reclamantei referitoare la conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale sunt total straine de esenta textului art. 581 din Codul de Procedura Civila, intrucat urgenta la care se refera textul legal nu se poate confunda cu interesul personal al reclamantei de a-si rezolva urgent aceasta problema.
Fata de argumentele invocate de reclamanta, paratul a aratat aceasta  va putea oricand sa isi justifice prezenta pe teritoriul Romaniei cu exemplarul deciziei de returnare care i-a fost inmanat si cu un certificat eliberat de grefa instantei. Acest doua documente ii pot servi chiar la deplasari in tara de origine si revenirea pe teritoriul Romaniei, pana la finalizarea dosarului nr. xxxx/33/2009. Asemenea situatii nu sunt iesite din comun, s-au mai intamplat si se vor mai intampla, tocmai pe fondul Deciziilor de returnare suspendate prin simpla lor contestare.
In plus, prin cererea de prelungire a dreptului de sedere depusa la Serviciul pentru Imigrari al judetului Cluj, reclamanta a solicitat o rezidenta pentru o perioada in care va urma mai multe cursuri postuniversitare. Din analiza celor doua dosare, cel prezent si cel de fond, paratul a relevat ca in dosarul de fond reclamanta cere ceva, iar in cererea de ordonanta presedintiala cere altceva, situatie apreciata de parat ca inadmisibila raportat la acelasi moment 30.04.2010.
De asemenea, din motivarea aceleiasi cereri de ordonanta presedintiala, dar si din petitul subsecvent formulat, rezulta fara echivoc ca reclamanta doreste de fapt obtinerea din partea instantei de judecata o obligare a Serviciului pentru Imigrari a judetului Cluj la prelungirea dreptului sau de sedere in Romania pana la data de 30.04.2010, in conditiile in care ea cunoaste ca nu are suport legal pentru un asemenea deziderat. Practic, se urmareste transformarea instantei de judecata intr-un furnizor de rezidenta, fiind cunoscut faptul ca hotararile judecatoresti trebuie puse in executare.
Pe de alta parte, a subliniat paratul, intentiile reclamantei sunt devoalate si de caracterul petitului subsecvent formulat in cererea de ordonanta presedintiala, petit care din motivare si probatoriu nu este altceva decat obiectul cererii principale, raportat la data finalizarii cursurilor postuniversitare.
Fata de cele mai sus prezentate, paratul a solicitat instantei sa constate ca cererea reclamantei este neintemeiata, impunandu-se respingerea ei ca atare.
In subsidiar, paratul a solicitat ca in cazul in care instanta admite prezenta cerere de ordonanta presedintiala si a petitului subsecvent, sa indice Serviciului pentru Imigrari cadrul legal in baza caruia acesta sa prelungeasca reclamantei dreptul de sedere in Romania, deoarece potrivit celor explicate mai sus o asemenea operatiune administrativa este ilegala.
In final, paratul a solicitat instantei a aprecia corespunzator faptul ca punctul de vedere al reclamantei care considera admisibila prelungirea dreptului de sedere in Romania prin dispozitia instantei este eronat si fara un fundament juridic serios, deoarece achiesand la aceasta solicitare instanta ar executa o ingerinta nepermisa a autoritatii judecatoresti in exprimarea puterii executive ci statului, situatie transpusa in realitatea judiciara prin incalcarea principiului de drept al separatiei puterilor in stat.
Raportat la probatoriul administrat instanta retine urmatoarele
Reclamanta detine un permis de sedere temporata (ROU  0128922) eliberat la 26.09.2007 si cu valabilitate pana la 01.11.2009, la rubrica scopul sederii fiind mentionat "STUDENT". - fila 20.
Reclamanta a intentionat sa obtina prelungirea dreptului de sedere temporara in scop de studii, sens in care, a solicitat autoritatii competente, respectiv Oficiului Roman pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrari al jud.Cluj,  prelungirea regimului de sedere temporara in scop de studii cu incepere de la data de 01.11.2009, si a depus documentatiea necesara (potrivit aprecierii acesteia) pentru a dovedi faptul ca indeplineste toate conditiile legale in vederea admiterii cererii si a prelungirii dreptului de sedere temporara in scop de studii.
Autoritatea parata i-a comunicat faptul ca s-a dispus masura returnarii de pe teritoriul Romaniei, ca o consecinta a respingerii cererii de prelungire a dreptului de sedere temporara in scop de studii pe care l-a solicitat si cu motivarea ca nu indeplineste conditiile prev. de art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv ca de la dosarul cauzei ar lipsi ordinul de inmatriculare emis de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii - fila 14.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata care formeaza obiectul dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Cluj, criticand legalitatea si temeinicia acesteia.
Separat, prin cererea inregistrata la data de 22 decembrie 2009, reclamanta M.E., in contradictoriu cu OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI - DIRECTIA MIGRATIE, SERVICIUL PENTRU IMIGRARI AL JUDETULUI CLUJ, a solicitat instantei emiterea unei ordonante presedintiale prin care sa se dispuna acordarea in favoarea sa a prelungirii dreptului de sedere temporara in scop de studii, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. xxxx/33/2009 aflat pe rolul Curtii de Apel Clui - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, dar nu mai tarziu de data 30.04.2010.
Instanta constata ca in materia prelungirii dreptului de sedere tempoara sunt incidente urmatoarele dispozitii din OUG nr 194/2002:art. 50 referitor la conditiile de prelungire a dreptului de sedere temporara; art. 51 referitor la solicitarea prelungirii dreptului de sedere temporara; art. 52 referitor la refuzul prelungirii dreptului de sedere temporara in Romania; art. 58  referitor la prelungirea dreptului de sedere temporara pentru studii; art. 81 al. 1;  art. 82 referitor la decizia de returnare a strainilor de pe teritoriul Romaniei; art. 83 referitor la comunicarea deciziei de returnare si art. 84 referitor la contestarea deciziei de returnare
    Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de catre parata instanta o va respinge. Nu se poate retine ca au prioritate dispozitiile Legii nr 554/2004 fata de dispozitiile Codului de procedura civila la care trebuie sa se raporteze dispozitiile OUG nr 194/2002, iar de vreme ce decizia de returnare este suspendata de drept nu este permisa o cerere de ordonanta presedintiala. 
Curtea apreciaza admisibila o cerere de emitere a ordonantei presedintiale care sa confere un drept de sedere temporara, tocmai pentru ca decizia de returnare este suspendata. Suspendarea actului administrativ prin formularea contestatiei inseamna ca efectele deciziei nu se produc pana la examinarea legalitatii deciziei. Efectul formularii contestatiei (dosar nr xxxx/33/2009 al Curtii de Apel Cluj) este ca suspenda dispozitia de returnare si nu ca ar naste prin simpla contestatie un drept de sedere temporara. Consecinta neaplicarii deciziei de returnare, este ca pe perioada litigiului reclamanta nu poate fi returnata. Consecinta suspendarii returnarii este posibilitatea de a ramane in Romania, insa fara a putea obtine un permis de sedere temporara, si fara a avea un  statut reglementat.
Pe de alta parte sunt indeplinite conditiile de admisibilitate cerute de art 581 cod proc civila, instanta fiind indreptatita sa examineze temeinicia cererii.
In ce priveste exceptia lipsei de interes invocata de catre procuror  instanta o va respinge.
Se invoca imprejurarea ca prin art 84 alin 3 din OUG nr 194/2002 s-a suspendat actul administrativ astfel ca nu mai exista un folos practic pe care l-ar putea trage reclamanta prin admiterea cererii.
Dreptul de sedere temporara nu poate fi exercitat in deplinatatea prerogativelor sale, prerogative care permit inclusiv parasirea teritoriului Romaniei si revenirea in tara. Prin formularea contestatiei, reclamanta s-a pus la adapostul nereturnarii, in sensul suspendarii dispozitiei de returnare. Desigur ca exista o prerogativa a dreptului de sedere, care rezulta ca si o consecinta a returnarii (dreptul de a ramane pe teritoriul Romaniei pana la solutionarea contestatiei). Ori dreptul de sedere temporara cuprinde si alte prerogative, inclusiv posibilitatea de a circula in strainatate (in tara natala in speta).  
In solutionarea prezentei cauze instanta nu va transa fondul dreptului, urmand insa a examina aparenta dreptului.
In esenta potrivit art 51 rap la art 58 din OUG nr 194/2002 reclamanta a solicitat paratei prelungirea dreptului de sedere temporara in scop de studii intrucat permisul sau de sedere expira la 01.11.2009. Justificarea cererii reclamantei este ca dupa absolvirea Facultatii de Farmacie din cadrul UMF Cluj Napoca,  s-a inscris la o forma de studii postuniversitare din cadrul UMF Cluj Napoca.
Parata a emis decizia de returnare nr 3343671/17.12.2009  prin care cererea de prelungire a dreptului de sedere a fost refuzata, intrucat lipseste ordinul de inmatriculare MECI - fila 14. Reclamanta a depus adresa nr 4281/03.12.2009 emisa de MECI (Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii) si adresa nr 29079/09.11.2009 emisa de UMF Cluj Napoca din care rezulta ca pentru perfectionarea prin cursuri postuniversitare nu este nevoie de avizul MECI - fila 16, si ca MECI nu emite ordin de inmatriculare pentru cetatenii de origine etnica romana care doresc sa urmeze cursuri postuniversitare de perfectionare in specialitate
  Rezulta ca in aparenta reclamanta este indreptatita la prelungirea dreptului de sedere temporara de vreme ce este inscrisa la o forma de pregatire, respectiv urmeaza cursuri postuniversitare de perfectionare in specialitate, cursuri pentru care nu este necesar un ordin de inmatriculare emis de MECI.
Ramane ca pe fondul dreptului prin administrarea intregului probatoriu sa se clarifice toate aspectele legate de forma de pregatire profesionala a reclamantei, de necesitatea sau nu a emiterii unui ordin MECI pentru asemenea forma de instruire, insa pana la clarificarea acestor aspecte, aparenta dreptului este in favoarea reclamantei, in sensul ca nu este necesar un ordin MECI in cazul cursurilor postuniversitare de perfectionare in specialitate.
Intrucat se creeaza prin prezenta decizie un drept de sedere temporor, prin prelungirea dreptului de sedere al reclamantei pana cel tarziu la 30.04.2010, nu se realizeaza decat o protectie a drepturilor invocate de catre reclamanta, in sensul conservarii lor pana la clarificarea situatiei juridice a reclamantei.
In consecinta de la data pronuntarii prezentei si pana la data de 30.04.2010 se poate elibera permis de sedere temporara in scop de studii in favoarea reclamantei asa cum este acesta prevazut in anexa nr 1 din HG 1016/2003.