Metale pretioase. Confiscare abuziva. Cerere de restituire

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 76 din 15 ianuarie 2010

Prin sentinta civila nr. 5580/2004 a Judecatoriei Cluj-Napoca, s-a respins actiunea formulata de reclamanta J.S.V., impotriva paratei Banca Nationala a Romaniei, ca reprezentanta a  Statului Roman, avand ca obiect restituirea a 600 g. aur - bijuterii de familie sau contravaloarea acestora, preluate de la mama sa, N.V..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca paratul Ministerul Finantelor Publice nu are calitate procesuala pasiva in cauza, impunandu-se respingerea actiunii fata de acest parat, pentru acest motiv.
In ceea ce priveste fondul cauzei, prin adresele depuse la dosar de catre parata Banca Nationala a Romaniei - Sucursala Bucuresti, se arata ca in urma verificarii evidentelor de arhiva pe care le detin, numele N.V. nu figureaza cu depuneri de bunuri din metale pretioase confiscate in vederea valorificarii in anii 1952-1953.
Prin adresa Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie Cluj se arata ca s-au efectuat verificari cu privire la cele solicitate, dar nu au fost gasite evidente cu procesele verbale de ridicare si confiscare a obiectelor, bijuterii din metale pretioase, din perioada anilor 1952-1953.
Fata de cele ce preced, vazand si dispozitiile art. 39 din HG nr. 1334/2003 care prevad ca "restituirea obiectelor din metale pretioase, aliajele acestora si pietre pretioase, confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, aflate in depozitul B.N.R., se efectueaza de catre B.N.R., numai la cererea persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie. Pentru obiectele si bijuteriile confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, depuse in gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Bucuresti a B.N.R., restituirea fizica a acestora se efectueaza numai in masura in care acestea se mai regasesc ca atare in depozitul respectiv. Daca bunurile prevazute la alin. 1 au fost valorificate in folosul statului si nu se mai regasesc fizic in gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Bucuresti a B.N.R., urmeaza a se plati persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele obiecte, calculata la pretul practicat de B.N.R. la data platii", instanta a respins actiunea reclamantei.
In speta, reclamanta nu a facut dovada celor sustinute in actiune, potrivit art. 1169 C. civ. - care prevede ca cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca - si din raspunsul formulat de catre B.N.R. rezulta ca in evidentele acesteia nu figureaza cu bijuterii confiscate N.V. sau N.C..
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, calea de atac fiind recalificata in apel in sedinta publica din 11.10.2004, solicitand modificarea ei, in sensul admiterii actiunii sale.
In motivarea apelului reclamanta a aratat ca prima instanta a admis in mod gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.
Privind fondul cauzei, reclamanta a aratat ca au fost incalcate dispozitiile art. 129 C. proc. civ., intrucat instanta de fond nu a staruit, prin toate mijloacele legale, pentru administrarea tuturor probelor necesare‚ chiar daca partile se impotrivesc. A formulat cereri catre Parchetul Turda si CNSAS pentru a verifica daca in arhivele acestora nu exista date referitoare la preluarea aurului, insa nu a primit raspuns.
Prin decizia civila nr. 388/A/04.09.2008, a Tribunalului Cluj, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
Instanta de apel a retinut ca fiind nefondate criticile aduse de apelanta cu privire la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice.
Pe fondul cauzei, la fel cum a constatat si prima instanta, s-a retinut ca reclamanta nu a reusit sa faca dovada pretentiilor deduse judecatii, nici prin probele administrate in fata primei instante, nici prin cele din apel.
Prin decizia civila nr. 2425/R/12.12.2008 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de reclamanta J.S.V., impotriva deciziei civile nr. 388/04.09.2008 a Tribunalului Cluj, care a fost casata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea de Apel Cluj a retinut, in esenta urmatoarele:
Statuarile instantei de apel referitoare la reprezentarea Statului Roman in procesele avand ca obiect restituirea obiectelor din metale pretioase sau obligarea la plata de despagubiri sunt corecte. Procedura prin care persoanele, ale caror bunuri au fost preluate abuziv, pot solicita restituirea acestora sau obligarea la plata de despagubiri este una speciala,  reglementata de OUG nr.  190/2000,  cu modificarile ulterioare si Hotararea Guvernului nr. 1344/2003, in consecinta se aplica prioritar.
Bunurile pretins a fi restituite in situatia in care se mai regasesc in natura au fost preluate abuziv de Statul Roman, acestuia revenindu-i obligatia de a le restitui sau, in cazul in care acestea nu se mai regasesc in natura, de a despagubi persoanele indreptatite. Debitorul acestei obligatii fiind Statul Roman, acesta este persoana care are calitate procesuala pasiva in astfel de procese. Aceasta calitate trebuie recunoscuta atat in situatia obiectelor preluate abuziv ce se afla in depozitul B.N.R., a celor depuse in gestiunea de specialitate a sucursalei municipiului Bucuresti, cat si in situatia in care astfel de bunuri nu se regasesc fizic in gestiunea B.N.R.
Intr-adevar, potrivit normei generale, art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, Statul Roman, in raporturile juridice, participa prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop. Calitatea procesuala pasiva se stabileste in raport de persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, iar nu in raport de reprezentantul acesteia, in speta, atat obligatia restituirii in natura, cat si a despagubirii revine Statului Roman care, existand norma speciala, este reprezentat de B.N.R., concluzie ce se desprinde din dispozitiile art. 40 alin. 2 din Hotararea Guvernului nr. 1344/2003.
Temeiul juridic al actiunii, precizat in cererea introductiva, este art. 341 alin. 1 si 2 din Legea nr. 261/2002. Nu se poate vorbi de o omisiune in motivarea in drept a cererii prin neindicarea dispozitiilor art. 480 C. civ., deoarece, existand dispozitiile legale speciale, acestea se aplica obligatoriu, actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul comun fiind inadmisibila.
Decizia este nelegala, intrucat, desi reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, instanta, fara a se pronunta asupra acestei cereri, a retinut ca reclamanta "nu a reusit sa faca dovada pretentiilor deduse judecatii in conformitate cu dispozitiile art. 1169 C. civ.".
In caietul grefierului este facuta mentiunea " sol. pr. test.", ceea ce reprezinta prescurtarea solicitarii reprezentantei reclamantei de administrare a unor probe testimoniale.
Dreptul la un proces echitabil, la examinarea cauzei in fond, stipulat de art. 6 pct. 1 din Conventie, poate fi asigurat doar cu respectarea unor principii fundamentale intr-o procedura contradictorie, cu respectarea dreptului de aparare si a egalitatii armelor. Elementul fundamental al dreptului la un proces echitabil il reprezinta exigenta ca fiecare dintre parti sa dispuna de posibilitati suficiente, echivalente si adecvate pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de drept si de fapt si ca nici una din parti sa nu fie defavorizata in raport cu cealalta.
Concluzia instantei de apel, in sensul ca reclamanta nu a reusit sa-si dovedeasca pretentiile, este nelegala sub doua aspecte, si anume:
Pe de o parte, instanta nu s-a pronuntat asupra cererii in probatiune. Asupra probelor propuse de parti instanta se pronunta prin incheiere motivata, atat in caz de admitere, cat si in caz de respingere, incheierea prin care se incuviinteaza probele trebuind sa indice faptele ce trebuie dovedite si mijloacele de dovada incuviintate conform dispozitiilor art. 168 alin. 1 C. proc. civ.
Pe de alta parte, din considerentele deciziei se deduce ca instanta a apreciat ca dovada preluarii abuzive poate fi facuta doar prin inscrisuri. Este de observat ca legea speciala nu contine nici o dispozitie referitoare la mijloacele de proba prin care fostii proprietari sau mostenitorii acestora pot dovedi preluarea sau confiscarea abuziva a metalelor pretioase, ceea ce inseamna ca sunt aplicabile normele generale privind admisibilitatea probelor.
Astfel, dovada faptelor materiale poate fi facuta nelimitat cu depozitii de martori. Chiar daca s-ar aprecia ca se impune a fi dovedite acte juridice, in cauza nu opereaza interdictia dovezii cu martori prevazuta de art. 1191 C. civ., intrucat exista un inceput de dovada scrisa, in acest sens putand fi apreciate Buletinul de Analiza si marcare nr. 122/1948, adresa emanand de la securitate, din care reiese ca antecesoarea reclamantei era suspecta "pe linia de munca Trafic - Aur - Valuta", fiind incidente dispozitiile art. 1197 C. civ..
Dat fiind caracterul abuziv al preluarii, se poate aprecia ca reclamantei creditoare, respectiv antecesorilor sai, nu le-a fost cu putinta sa-si procure o dovada scrisa, fiind incidente dispozitiile art. 1198 pct. 1 C. civ.
Concluzia ca reclamanta nu si-a dovedit pretentiile, nefiind bazata pe respingerea motivata a probei testimoniale si nici pe inlaturarea depozitiilor martorilor, este nelegala. Legala si temeinica solutionare a pricinii obliga instanta la epuizarea intregului probatoriu de care reclamanta intelege sa se foloseasca, in caz contrar, aceasta aflandu-se in dezechilibru fata de pozitia Statului Roman, respectiv intr-o pozitie de inferioritate, contrara principiului constitutional al egalitatii subiectilor de drept in fata legii.
Prin decizia civila nr. 203/A/02.04.2009, pronuntata de Tribunalul Cluj s-a admis apelul declarat reclamantei J.S.V., impotriva sentintei civile nr. 5580/19.05.2004, a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbata in totalitate, in sensul admiterii actiunii reclamantei impotriva paratului Statul Roman prin B.N.R., cu consecinta obligarii paratului sa-i achite reclamantei contravaloarea aurului fin continuta in cantitatea de 600 gr de aur de 14 karate calculata la pretul retinut de B.N.R. la data platii; paratul Statul Roman prin B.N.R. a fost obligat sa-i achite reclamantei suma de 2.320,50 lei cheltuieli de judecata.
Analizand apelul declarat, instanta de rejudecare a retinut urmatoarele:
Referitor la calitatea procesuala pasiva in cauza, in considerentele deciziei Curtii de Apel Cluj s-a aratat ca, in cauza, atat obligatia restituirii in natura, cat si a despagubirii, revine Statului Roman care, existand o norma speciala in acest sens, este reprezentat de B.N.R., concluzie ce se desprinde din dispozitiile art. 40 alin. 2 din Hotararea Guvernului nr. 1344/2003.
In consecinta, tribunalul a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice a fost solutionata irevocabil, in sensul admiterii, astfel incat, cauza urmeaza sa fie analizata pe fond doar fata de paratul Statul Roman, reprezentat de  B.N.R.
Din declaratia martorei R.R.E. rezulta ca aceasta a cunoscut familia reclamantei, in anul 1952 avand 17 ani, si din cele povestite in familie stie ca mamei reclamantei i-au fost luate de catre militie bijuteriile de aur, fara ca martora sa isi aminteasca despre ce cantitate era vorba si fara sa fi vazut acele bijuterii. Bijuteriile erau din aur de 14 karate, in acea perioada etalonul fiind de 14 sau 18 karate.
Martora B.E.I., care in 1952 avea tot 17 ani , a declarat ca a cunoscut-o pe mama reclamantei si stie ca aceasta avea 650 grame de bijuterii din aur de 14 si 18 karate, unele fiind si cu pietre pretioase, intrucat le arata tot timpul aceste bijuterii, spunand ca vor reveni reclamantei si surorii acesteia. De asemenea, stie ca in anul 1952 mama reclamantei a fost dusa  la militie si tinuta doua zile, dupa care a fost obligata sa predea bijuteriile, martora si reclamanta asteptand-o in fata sediului militiei. A mai aratat ca atunci s-a incheiat un proces verbal privind predarea bijuteriilor, semnat de mama reclamantei, insa acesta nu se mai gaseste.
Din declaratia martorului M.M. rezulta ca familia acestuia s-a aflat in relatii apropiate cu familia reclamantei, astfel incat stie ca mama reclamantei avea bijuterii din aur, intrucat se povestea in familie, iar in acea perioada multa lume cumpara astfel de bijuterii pentru a-si asigura averea, datorita devalorizarii monedei de dupa instalarea regimului comunist. De asemenea, stie ca mama reclamantei a fost dusa la militie sau securitate si i s-a confiscat aurul, fiind vorba de 600-700 grame. A mai precizat ca in 1952 avea 16 ani.
Din adresa din data de 02.02.1954 a Securitatii rezulta ca antecesoarea reclamantei, N.V., figura pe o lista a "suspectilor de la linia de munca trafic aur-valuta ".
Potrivit art. 26 din OUG nr. 190/2000 republicata, "persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase si pietre pretioase de natura celor prevazute la art. 4 au fost preluate abuziv de catre stat pot solicita restituirea acestora judecatoriei in raza careia domiciliaza sau isi au sediul, pana la data de 31 decembrie 2009. De prevederile prezentei ordonante de urgenta beneficiaza si mostenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice indreptatite. In cazul metalelor pretioase si al pietrelor pretioase preluate abuziv, care nu se mai regasesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despagubiri in conditiile si in limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta".
Conform art. 39 alin. 1 si 2 din H.G. nr. 1344/2003,   "restituirea obiectelor din metale pretioase, aliajele acestora si pietre pretioase, confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, aflate in depozitul Bancii Nationale a Romaniei, se efectueaza de catre Banca Nationala a Romaniei numai la cererea persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie. Pentru obiectele si bijuteriile confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, depuse in gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale a Romaniei, restituirea fizica a acestora se efectueaza numai in masura in care acestea se mai regasesc ca atare in depozitul respectiv. Daca bunurile prevazute la alin. (1) au fost valorificate in folosul statului si nu se mai regasesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale a Romaniei, urmeaza a se plati persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele obiecte, calculata la pretul practicat de Banca Nationala a Romaniei la data platii".
Fata de cele ce preced, tribunalul a considerat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale mentionate, reclamanta fiind indreptatita sa solicite obligarea paratului Statul Roman prin B.N.R. sa ii achite contravaloarea aurului fin continuta in cantitatea de 600 gr de aur de 14 karate calculata la pretul retinut de B.N.R. la data platii.
Astfel, din declaratiile celor 3 martori, coroborate cu adresa mentionata, rezulta ca antecesoarei reclamantei, defuncta N.V., i s-au confiscat in mod abuziv obiectele din aur in anul 1952, iar din actele depuse la dosarul instantei de fond reiese ca in evidentele B.N.R., nu figureaza depuneri de bunuri din metale pretioase confiscate de la aceasta, astfel incat restituirea in natura nu este posibila.
In consecinta, in baza art. 296 C. proc. civ., tribunalul a admis apelul reclamantei, a schimbat in intregime sentinta apelata, in sensul admiterii actiunii reclamantei impotriva paratului Statul Roman prin B.N.R., cu consecinta obligarii paratului sa-i achite reclamantei contravaloarea aurului fin continuta in cantitatea de 600 gr de aur de 14 karate calculata la pretul retinut de B.N.R. la data platii.
In baza art. 274 C. proc. civ. paratul Statul Roman prin B.N.R. a fost obligat  sa achite reclamantei suma de 2.320,50 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul avocatial.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, paratul Statul Roman, reprezentat prin Banca Nationala a Romaniei, solicitand, in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivarea recursului a fost reprodus istoricul cauzei, incepand cu momentul inregistrarii actiunii pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca, sub nr. 538/2004, si pana la momentul pronuntarii de catre Tribunalul Cluj a solutiei recurate, aratandu-se ca art. 39 din OUG nr. 190/2000 ofera posibilitatea de restituire catre reclamanti doar a acelor obiecte din metale pretioase sau aliaje ale acestora si pietre pretioase "confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946, aflate in depozitul B.N.R. (alin. 1)", sau contravaloarea acestor bunuri, cu conditia ca acestea, desi au fost depuse in depozit, nu se mai regasesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucuresti a B.N.R.,, fiind valorificata in favoarea statului (alin. 2), iar nu si a acelor obiecte care nu au fost identificate ca depuse in Tezaurul Bancii, cum este si cazul in speta.
Important in cauza este faptul ca nu s-a facut dovada preluarii abuzive ori a confiscarii de bunuri, respectiv, nu numai ca bunurile nu au fost identificate ca fiind depuse in gestiunea de metale pretioase, insa nu exista nici un inscris din care sa reiasa ca ar fi fost confiscat aur sub orice forma de la reclamanta ori antecesorii sai.
Prezenta actiune, arata recurentul, este nedovedita, conform art. 1169 C. civ., reclamanta trebuind sa faca dovada celor sustinute in actiune, mai ales ca in dosarul de fata s-a comunicat de catre Banca Nationala a Romaniei ca in evidentele sale nu figureaza bijuterii confiscate de la N.V. sau N.C., in prezenta cauza neexistand nicio proba in sensul existentei acestei confiscari.
OUG nr. 190/2000 defineste exact intelesul expresiei de caracter abuziv al preluarii, prin Legea nr. 591/2004 de modificare si completare a OUG nr. 190/2000, definindu-se expres ceea ce inseamna "preluarea abuziva".
Astfel, in sensul acestei ordonante de urgenta, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 591/2004, prin preluarea abuziva se intelege preluarea efectuata in temeiul actelor normative enumerate in acest text legal, respectiv, Legea nr. 638/1946, Legea nr. 284/1947, Decretul nr. 83/1949, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 210/1960, Decretul nr. 302/1965, Decretul nr. 244/1978.
In concluzie, se pune firesc intrebarea cum a putut instanta sa stabileasca care este norma de drept incalcata, din cele enumerate, pentru ca nu exista la dosar nici un script doveditor in care sa se fi mentionat temeiul de drept in baza caruia  sa se fi dispus preluarea cu exactitate a 600 grame aur de 14 karate in bijuterii de familie, pentru ca in prezent sa poata fi catalogat drept abuziv, ca facand parte din actele normative enumerate in Legea nr. 591/2004. In prezenta cauza exista doar depozitii de martori, proba incuviintata cu incalcarea dispozitiilor legale si care constituie un precedent extrem de periculos in asemenea cauze, de altfel si singular.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamanta intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, cu motivarea ca nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, conform careia instanta de apel ar fi nesocotit dispozitiile art. 39 din Norma Metodologica de aplicare a OUG nr. 190/2000, respectiv ale Legii nr. 591/2004, in ceea ce priveste continutul notiunii de "preluare abuziva", dat fiind ca in speta aurul s-a preluat in baza Legii nr. 284/1947, iar lipsa mentionarii acestuia act normativ in mod expres de catre instanta de apel nu atrage nelegalitatea deciziei recurate.
In baza acestui act normativ s-a preluat abuziv aurul de la antecesoarea reclamantei, avand in vedere ca acest act normativ prevedea ca "persoanele stabilite in tara, avand valorile specificate mai jos, sunt obligate a le ceda Bancii Nationale a Romaniei", printre valorile specificate numarandu-se si aurul sub orice forma.
S-a mai aratat de catre reclamanta intimata ca este nefondata sustinerea recurentei, potrivit careia instanta de apel a incalcat dispozitiile legale prin incuviintarea probei cu martori, avand in vedere ca, in baza art. 315 alin. 1 C. proc .civ., audierea martorilor era obligatorie, raportat la hotararea instantei de recurs nr. 2425/R/2008 a Curtii de Apel Cluj.
In mod corect s-a retinut calitatea procesuala pasiva a Bancii Nationale a Romaniei pentru Statul Roman, raportat la HG nr. 1344/2003, Statul Roman fiind reprezentat prin Ministerul Finantelor doar atunci cand nu exista o lege speciala care sa prevada altfel, potrivit normei generale din art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
Recursul nu  este fondat.
In ceea ce priveste acele motive de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie, respectiv, reproducerea istoricului cauzei, etc., Curtea urmeaza sa admita exceptia inadmisibilitatii, invocata de instanta si pusa in discutia contradictorie a partilor la termenul de judecata din 11.12.2009, intrucat acestea se circumscriu pct. 10 si 11 ale art. 304 C. proc. civ. , in prezent abrogate.
In analizarea motivelor de recurs trebuie pornit, in primul rand, de la ceea ce reclamanta a invocat prin cererea introductiva de instanta, iar in al doilea rand, de la cele statuate prin decizia de casare nr. 2425/R/12.12.2008, si aceasta pentru ca, pe de o parte, in conformitate cu art. 129 alin. final C. proc. civ., judecatorii hotarasc intotdeauna doar asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar, pe de alta parte, potrivit art. 315 alin. 1 C. proc. civ. , in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Apoi, in analizarea motivelor de recurs, trebuie stabilit daca Legea nr. 591/2004, care a intrat in vigoare cu mult dupa promovarea cererii introductive de instanta - 24.12.2003 - , este sau nu aplicabila in speta.
Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca sub nr. 538/2003, reclamanta a solicitat restituirea in natura a 600 gr. aur bijuterii de familie sau a contravalorii acestei cantitati, la valoarea acesteia din ziua platii, invocand ca temei juridic al cererii sale prevederile art. 39 si urmatoarele din HG nr. 1334/2003 si art. 341 alin. 1 si 2 din Legea nr. 261/2002, precum si confiscarea nelegala a acestei cantitati de aur, de catre Militia Turda, de la mama reclamantei, in anul 1952.
Este adevarat ca nicaieri in fata primei instante, in conditii procedurale, cu respectarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., reclamanta nu a formulat o precizare a cererii de chemare in judecata prin care sa invoce un alt temei juridic al acesteia, respectiv, prin care sa arate ca preluarea obiectelor de aur de la antecesoarea sa s-a facut in conformitate cu Legea nr. 284/1947, sustinand insa constant ca in cauza a existat o preluare, o confiscare abuziva a cantitatii de aur pretinsa prin petitul cererii de chemare in judecata, dar nu este mai putin adevarat ca, chiar si in absenta unei precizari exprese a temeiului juridic al cererii de chemare in judecata, in sensul ca preluarea pretins abuziva a acestei cantitati de aur s-ar fi facut in baza Legii  nr. 284/1947, este de apreciat in sensul ca doar in cadrul legal stabilit de aceasta Lege nr. 284/1947 era posibila, la momentul anului 1952, o atare preluare, intrucat doar acest act normativ reglementa, la acel moment - asa cum o spunea insasi titulatura legii -, conditiile in care opera "cedarea catre Banca Nationala a Romaniei a aurului, valutelor efective si altor mijloace de plata straine".
Prin urmare, in aprecierea caracterului abuziv al preluarii sau confiscarii, trebuie analizat daca, cu ocazia respectivei preluari sau confiscari, au fost sau nu respectate prevederile Legii nr. 284/1947.
Din starea de fapt retinuta de catre instanta de apel de rejudecare, astfel cum aceasta a fost relevata de probatiunea testimoniala administrata direct si nemijlocita in fata acestei instante - stare de fapt la care instanta de recurs este obligata sa se raporteze si pe care aceasta nu o poate schimba, data  fiind abrogarea pct. 10 si 11 ale art. 304 C. proc. civ. (care permiteau instantei de recurs o analizare a hotararii recurate si sub aspectul netemeiniciei sale, nu doar a nelegalitatii) -, rezulta faptul ca antecesoarea reclamantei a fost dusa la Militia Turda, unde a fost retinuta timp de 2 zile, fiind obligata sa predea toate obiectele de aur pe care le detinea, fara insa ca atunci sa fi fost incheiat un proces-verbal de inventariere exacta a acestor obiecte de aur, care sa cuprinda descrierea lor exacta, gramajul, tipul de bijuterie etc., un singur martor declarand ca la acel moment s-ar fi incheiat un proces-verbal de predare, care insa nu se mai regaseste in prezent.
Din intreaga economie a Legii nr. 284/1947 se desprinde ideea ca, pe de o parte, cedarea aurului in conditiile acestei legi trebuia sa se faca direct catre Banca Nationala a Romanei, iar nu catre militie, iar pe de alta parte, la momentul cedarii aurului trebuia incheiat un proces-verbal care sa ateste aceasta cedare benevola a aurului catre B.N.R..
Apoi, rezulta fara dubiu din chiar textul acestei legi ca, in situatia in care cei care detineau obiecte de aur nu le cedau de buna voie catre B.N.R., acestia se faceau vinovati de savarsirea infractiunii prev. de art. 14 din Legea nr. 284/1947, fapta sanctionata cu inchisoare de la 5 la 25 de ani si cu confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate. Or, in speta nu s-a facut dovada existentei, in persoana antecesoarei reclamantei, a aplicarii, in privinta sa, a art. 14 din Legea nr. 284/1947.
Se constata astfel de catre Curte ca in speta nu au fost respectate, cu ocazia preluarii aurului de la antecesoarea reclamantei, a dispozitiilor Legii nr. 284/1947, putandu-se deci aprecia ca a fost vorba despre o preluare abuziva .
Nu rezulta din starea de fapt evidentiata prin depozitiile martorilor audiati de tribunal care ar fi fost temeiul legal al confiscarii acestor bijuterii, nici de catre cine anume in mod efectiv acestea au fost confiscate, astfel incat, se poate doar prezuma ca a fost vorba despre o preluare de fapt a acestora, in conditiile realitatii politice a anilor 1952-1953, aceasta preluare faptica, evident o confiscare abuziva, incadrandu-se in textul art. 341 alin. 1 si 2 din Legea nr. 261/2002, prin care a fost aprobata OUG nr. 190/2000, text legal pe care, de altfel, reclamanta si-a fundamentat juridic cererea introductiva de instanta.
In ceea ce priveste temeiul juridic pe care s-a fundamentat cererea de chemare in judecata, respectiv art. 341 alin. 1 si 2 din Legea nr. 261/2002, prin care a fost aprobata OUG nr. 190/2000, Curtea constata urmatoarele:
Potrivit art. 341 alin. 1 din actul normativ mai sus invocat, persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase de natura celor prevazute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, pot solicita restituirea acestora instantelor de judecata de la domiciliul reclamantului, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta, alin. 2 al aceluiasi articol prevazand ca, in cazul obiectelor din metale pretioase preluate abuziv, care nu se mai regasesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despagubiri in conditiile si in limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta, emise de Ministerul Finantelor Publice si de Banca Nationala a Romaniei.
Prin urmare, in temeiul acestui text legal, pot fi solicitate a fi restituite doar acele obiecte de metale pretioase, de natura celor mentionate in art. 3, care au fost preluate in mod abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, dupa anul 1946 si pana in anul 1990, cu conditia ca acestea sa se regaseasca fizic, iar in ipoteza in care acestea nu se mai regasesc fizic, fiind topite sau valorificate, pot fi solicitate despagubiri in conditiile si in limitele stabilite in Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000.
Din economia acestui text legal rezulta faptul ca, in acceptiunea legiuitorului, puteau fi solicitate a fi restituite in temeiul OUG nr. 190/2000, aprobata prin Legea nr. 261/2002, obiectele din metale pretioase, de natura celor prevazute la art. 3, care au fost preluate abuziv, cu incalcarea reglementarilor in vigoare, de dupa anul 1946 si pana in anul 1990.
Raportat la considerentele anterior expuse, Curtea constata ca, in speta, preluarea aurului de la  antecesoarea reclamantei s-a facut in mod abuziv, cu incalcarea reglementarii in vigoare in anii 1952-1953, respectiv a Legii nr. 284/1947 - conform celor mai sus precizate -, fiind vorba despre o efectiva preluare faptica, evident abuziva, a respectivei cantitati de aur.
Este adevarat ca nici OUG nr. 190/2000, in redactarea sa initiala, si nici Legea nr. 261/2002, prin care a fost aprobata aceasta OUG, nu explicau, nici exhaustiv si nici exemplificativ, care anume preluari de metale pretioase sunt considerate abuzive - limitandu-se doar la a face referire  la preluarile facute cu incalcarea reglementarilor in vigoare, de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, dar nu este mai putin adevarat ca aceasta reglementare lacunara a legii nu impieteaza asupra posibilitatii instantelor de judecata de a aprecia in concret, in fiecare caz in parte, daca preluarea, chiar faptica fiind, a fost sau nu una abuziva.
Abia prin Legea nr. 591/2004, prin care a fost aprobata cu modificari OUG nr. 190/2000, s-a stabilit in art. 26 alin. 12, ce anume se intelege prin preluarea abuziva, in sensul OUG nr. 190/2000.
Astfel, potrivit art. 26 alin. 12 din OUG nr. 190/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 591/2004, prin preluarea abuziva in intelesul prezentei ordonante de urgenta se intelege preluarea efectuata in baza urmatoarelor acte normative: Legea nr. 638/1946, pentru controlul productiei, prelucrari si circulatiei metalelor pretioase; Legea nr. 284/1947 pentru cedarea catre Banca Nationala a Romaniei a aurului, valutelor efective si altor mijloace de plata straine; Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitiuni din Legea nr. 187/1945; Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare; Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metalelor pretioase si pietrelor pretioase; Decretul nr. 302/1965 privind unele masuri referitoare la obiectele confectionate din metale pretioase la metalele si pietrele pretioase; Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si a pietrelor pretioase.
Curtea constata insa ca Legea nr. 591/2004 nu este aplicabila in prezenta speta, intrucat aceasta lege a intrat in vigoare abia la data de 23 decembrie 2004 ( M. Of. nr. 1.224/20.12.2004), in timp ce cererea introductiva de instanta a fost promovata la data de 24 decembrie 2003, cu mult inainte de intrarea in vigoare a acestei legi.
Prin urmare, Curtea urmeaza sa inlature ca vadit nefondat motivul de recurs care vizeaza incidenta in cauza a Legii nr. 591/2004, motivat pe faptul ca acestui motiv de recurs nu i se poate da curs favorabil decat cu nesocotirea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat in art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei revizuita, ceea ce este de  neacceptat.
Strict legat de problema caracterului abuziv al preluarii bijuteriilor de aur de la antecesoarea reclamantei, se impune a se discuta in ce masura prin decizia de casare s-a transat problema acestei preluari abuzive.
In opinia Curtii, prin decizia de casare nr. 2425/R/12.12.2008 nu s-a transat in mod irevocabil aceasta problematica, a preluarii abuzive a cantitatii de 600 gr. aur bijuterii de familie, dat fiind ca nu s-a statuat in mod clar ca intr-adevar aceasta cantitate de aur, de 600 de gr., reprezentand bijuterii de familie ar fi fost preluata in mod abuziv in conditiile OUG nr. 190/2000, aprobata prin Legea nr. 261/2002, insa, s-a statuat in sensul ca, existand un inceput de dovada scrisa ( a se vedea in acest sens inscrisurile aflate in primul dosar de recurs - la care prima instanta de recurs a facut trimitere in considerentele deciziei de casare ) este admisibila proba cu martori pentru dovedirea caracterului abuziv al preluarii.
Ceea ce s-a stabilit, asadar, prin decizia de casare, a fost posibilitatea dovedirii cu martori a acestei preluari abuzive, intrucat exista un inceput de dovada scrisa, in conformitate cu art. 1197 si art. 1198 pct. 1 C. civ. .
Prin urmare, prin prisma art. 315 alin. 1 C. proc. civ., ceea ce a fost obligatoriu pentru instanta de rejudecare a fost necesitatea administrarii unor probe, chiar testimoniale, pentru a se dovedi ca de la antecesoarea reclamantei s-ar fi preluat abuziv cantitatea de 600 gr. aur in bijuterii de familie.
Imprejurarea ca pe numele antecesoarei reclamantei, N.V., s-ar fi intocmit un dosar informativ in calitate de persoana suspecta de la linia de munca "trafic aur-valuta" si ca acest dosar urma sa fie intrebuintat la intocmirea caracterizarii acestei linii de munca nu este suficienta pentru a face dovada preluarii abuzive, de la aceasta, a cantitatii de 600 gr. aur in bijuterii de familie, mai ales ca starea de fapt retinuta in cauza releva imprejurarea ca nu exista in evidentele de arhiva ale B.N.R. nicio depunere de bunuri de metale pretioase confiscate de la N.V. in vederea valorificarii in anii 1952-1953, respectiv, nu au fost identificate in arhiva B.N.R. nici un fel de documente care sa ateste depunerea in banca, in perioada 1952-1953, a unor bunuri din metale pretioase confiscate pe numele N.V. sau N.C., insa, acest inceput de dovada scrisa, coroborat cu depozitiile testimoniale ale celor trei martori audiati in instanta de apel de rejudecare - in deplina concordanta cu indrumarile din decizia de casare - confirma existenta unei preluari faptice, evident abuzive, a  cantitatii de 600 gr. aur in bijuterii de familie de la antecesoarea reclamantei.
Prin prima art. 39 alin. 1 din HG nr. 1344/2003, pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000, B.N.R. justifica, intr-adevar, calitate procesuala pasiva in cererile avand ca obiect restituirea obiectelor din metale pretioase, etc., cu conditia ca acestea sa fi fost confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990 si sa se afle in depozitul B.N.R. sau, in conformitate cu alin. 2 al aceluiasi articol B.N.R. poate fi obligata la a plati contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele obiecte, calculata la pretul practicat de B.N.R. la data platii, cu conditia ca bunurile prevazute la alin. 1, deci cele confiscate abuziv in perioada de dupa 1946 si pana in 1990 si care au fost depuse in depozitul B.N.R., sa nu se mai regaseasca fizic in gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucuresti a B.N.R., intrucat au fost valorificate in folosul statului, insa Curtea constata ca aceasta exceptie  - a lipsei calitatii procesuale a  B.N.R. - a fost transata irevocabil prin prima decizie din recurs, obligatorie pentru instantele de rejudecare, astfel incat in actualul cadru procesual aceasta nu mai poate fi reiterata..
Asa fiind, in temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciaza ca fiind nefondat recursul paratului, astfel incat, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 rap. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ ., urmeaza sa-l respinga, cu consecinta mentinerii deciziei recurate ca fiind legala.