Civil - reintegrare spatiu locativ

Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 9.4.2009 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Targu Mures sub nr. 3214/320/2009, reclamantul BIG a solicitat reintegrarea sa de urgenta in fostul domiciliu conjugal, bun comun cu parata GC, situat in Targu Mures, str. M, nr. 11/A, ap. 4 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 1817/25.3.2008 pronuntata de aceasta instanta s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, dupa care parata a promovat o actiune de partajare a bunurilor comune, inregistrata sub nr. 5382/320/2008, dosar aflat in curs de judecata. Prin sentinta civila nr. 6319 din 28 noiembrie 2008, s-a dispus pe calea ordonantei presedintiale, la cererea paratei, evacuarea reclamantului din domiciliul conjugal, locuinta fiind parasita de bunavoie, pentru a se preintampina si alte cheltuieli de executare. Aceasta hotarare a fost desfiintata prin decizia nr. 131 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Mures, care a respins cererea de evacuare, insa reclamantul nu a reusit sa se intoarca in fostul domiciliu, parata si actualul ei sot nu au permis acest lucru. Fata de respingerea cererii de evacuare si ca nu detine resurse financiare suficiente pentru a se muta in chirie sau o alta locuinta, reclamantul a solicitat reintegrarea in apartament pana la finalizarea dosarului de partaj.
In ceea ce priveste motivarea in drept a cererii, la termenul de judecata din 23 iunie 2009 reclamantul a precizat ca si-a intemeiat cererea dispozitiile art. 581 Cod procedura civila, intelegand sa formuleze o cerere de ordonanta presedintiala.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 10 lei, potrivit chitantei de la fila 3 din dosar si timbre judiciare in valoare de 0,3 lei.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 21.7.2009 (f. 23-25), parata a solicitat respingerea cererii si obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata. In motivare s-a aratat ca decizia invocata de catre reclamant nu i-a acordat acestuia dreptul sa se reintoarca in apartament, prin aceasta hotarare dispunandu-se doar respingerea cererii de evacuare. Parata a subliniat ca a fost supusa la tratament degradant de catre reclamant, fiind agresata verbal si chiar si fizic in fata copiilor, injurata, amenintata, aspecte dovedite si in fata instantelor de judecata. Implicatiile posibile ale reintegrarii reclamantului intr-un apartament cu 3 camere in care mai locuiesc in afara de cei 3 copii si parata si sotul acesteia contravin interesului superior al copiilor. Parata a subliniat ca s-ar impune o evaluare mai aprofundata a situatiei din partea instantei, stabilirea efectului psiho-social al masurii reintegrarii reclamantului in apartament cu luarea in considerare a interesului superior al minorilor. Parata a subliniat ca reclamantul are venituri suficiente pentru a-si permite sa locuiasca in chirie pana la solutionarea dosarului de partaj, stand si in prezent intr-un apartament inchiriat. Parata a mai invederat ca in cadrul dosarului de partaj sustine detinerea unei cote de contributie mai ridicate la achizitionarea imobilului in cauza, invocand ca ii revine in proprietate partea de 83,65% din apartament.
Prin concluziile scrise depuse la dosar in data de 4 mai 2010, parata a solicitat repunerea cauzei pe rol, avand in vedere ca intelege sa depuna la dosar inscrisuri de care partea adversa nu are cunostinta si care prin efectele si implicatiile lor, sunt importante cauzei. Prin inscrisurile invocate parata doreste sa dovedeasca ca este gravida in 20-21 saptamani, imprejurare care face ca solutia de reintegrare in locuinta a reclamantului sa fie si mai paradoxala si sa accentueze incalcarea interesului copiilor.
Instanta apreciaza ca nu se impune repunerea cauzei pe rol, deoarece la solutionarea cauzei s-au respectat normele de procedura, iar situatiile prevazute la art. 125 alin. 3 Cod procedura civila (schimbarea ordinii), art. 12 si 13 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti nu erau incidente. Astfel, potrivit art. 12, "la cererea partilor, instanta va putea lasa cauza la urma, fixand o anumita ora, cand dosarul va fi strigat din nou, in timp ce art. 13 prevede ca "in cazul in care nici una dintre parti nu se prezinta la strigarea cauzei, dosarul va fi lasat la sfarsitul sedintei cand, dupa o noua strigare, in ordinea listei, se va proceda conform dispozitiilor procedurale". Or, niciuna dintre parti nu a cerut strigarea cauzei mai la urma inaintea inceperii sedintei de judecata sau in cursul acesteia si, cum la prima strigare a cauzei, realizata potrivit ordinii de pe lista, a raspuns la apel reprezentanta reclamantului, art. 13 nu si-a gasit aplicare. In ceea ce priveste relevanta in cauza a frazei a doua din art. 13, potrivit careia "pentru motive temeinice, presedintele completului poate dispune luarea cauzelor intr-o alta ordine decat cea inscrisa pe lista de sedinta", instanta retine, in primul rand, ca nu exista o solicitare in acest sens si in al doilea rand nu existau in cauza motive temeinice care sa impuna strigarea cauzei intr-o alta ordine.
Desigur, in dosarele in care partile sunt asistate de avocati, in ipoteza in care nu se prezinta aparatorul ales, instanta se intereseaza atat de la parte, cat si de la adversar daca au cunostinta de motivul pentru care aparatorul nu s-a prezentat si in cazul in care se solicita acest lucru sau se invedereaza ca avocatul se va prezenta, fiind in imposibilitate de a se infatisa in momentul strigarii cauzei intrucat este intr-o alta sala de judecata, instanta lasa cauza la a doua strigare. In mod analog s-a procedat si in cauza de fata. Avand in vedere ca doar reclamantul a raspuns la apelul partilor si ca la dosar nu exista nicio solicitare din partea aparatorului reclamantului in sensul strigarii cauzei la o anumita ora pentru motivul ca, avand cauze de sustinut in fata altor completuri, exista posibilitatea sa nu poate fi prezent la prima strigare a cauzei, instanta nu avea nici macar un indiciu care sa impuna punerea in discutie, din oficiu, a judecarii cauzei la a doua strigare. In contextul datelor de la dosar, o asemenea solutie ar fi reprezentat o incalcare a principiului egalitatii partilor, o interventie asupra echilibrului procesual care trebuie sa caracterizeze situatia partilor din proces: desi reclamantul prin aparator se prezinta la strigarea cauzei potrivit ordinii de pe lista, in lipsa unor cereri in acest sens, instanta dispune lasarea cauzei la a doua strigarea pana ce se prezinta parata. Ordinea listei este un drept castigat pentru ambele parti si prin urmare o schimbare poate fi operata doar pentru motive temeinice - or, in cauza nu existau nici minime informatii pentru luarea in considerare a lasarii cauzei la doua strigare/la urma. Parata a sustinut ca se afla in sala la apelul partilor, insa nu a raspuns pentru ca i-a fost frica ca dosarul va fi luat fara avocat. Instanta nu poate accepta aceasta pozitie, intrucat, in lipsa unei cereri din partea partilor, instanta nu se poate substitui acestora si deveni avocatul lor. Imputernicirea avocatiala nu are efectul juridic invocat de aparatorul paratei, respectiv lasarea la mai multe strigari, pana se prezinta aparatorul, ea fiind doar o dovada a dreptului avocatului de reprezenta partea. Daca se doreste strigarea cauzei intr-o alta ordine, avocatul alea al partii trebuie sa faca un minim efort si sa solicite instantei acest lucru.
Aparatorul reclamantului avea obligatia sa informeze in primul rand instanta cu privire la existenta unor motive care determinau eventuala intarziere de la judecata. Existenta unei incunostintari la dosar inlatura orice incertitudine care decurge din intelegerile avute cu avocatul advers si este de natura sa permita si partilor adverse sa isi organizeze timpul si sa ceara la inceputul sedintei fixarea unei anumite ore de strigare a cauzei.
Cu toate ca este obligatia avocatului sa isi organizeze din timp zilele in care are infatisari in instanta, pentru usurarea acestei sarcini avand la dispozitie posibilitatea de a cere fixarea cauzelor la o anumita ora, instanta poate admite ca in programul astfel aranjat pot interveni elemente aleatorii care nu au putut fi avute in vedere si care sa duca la bulversarea planului. Numai ca, cum partea are obligatia de a respecta ordinea sedintelor de judecata, inclusiv cea privind strigarea cauzelor de care are cunostinta cu cel putin 24 de ore inaintea sedintei, toate aceste modificari trebuie dovedite si aduse la cunostinta instantei si a partilor adverse.
In concluzie, instanta a apreciat ca s-au respectat normele de procedura incidente pentru situatia ivita si nu se impune repunerea cauzei pe rol, urmand totusi sa analizeze argumentele formulate de parata prin concluziile scrise, retinandu-le ca fiind dezvoltari ale apararilor formulate prin intampinare.
Prin incheierea de sedinta din 27 octombrie 2009 s-a admis cererea de abtinere a doamnei judecator Cristina Mihai, cauza fiind repartizata aleatoriu la un alt complet. La data de 23 martie 2010 s-a admis cererea de recuzare a doamnei judecator Mihaela-Laura-Dinea Tofalvi, iar in urma admiterii acestui incident cauza a fost repartizata aleatoriu pe rolul completului de fata.
In cauza instanta a incuviintat ambelor parti si a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca prin sentinta civila nr. 1817/25.3.2008 pronuntata de Judecatoria Targu Mures s-a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa lor comuna.
Potrivit extrasului de pe cartea funciara nr. 110003 Targu Mures partile au dobandit in timpul casatoriei imobilul apartament cu 3 camere, situat in Targu Mures, str. M, nr. 11, ap. 4. Instanta observa ca intre parti exista pe rolul acestei instante in curs de judecata cauza inregistrata sub nr. 5382/320/2008 avand ca obiect partajul bunurilor comune, inclusiv a imobilului mentionat.
Prin decizia civila nr. 131 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Mures s-a admis recursul reclamantului impotriva sentintei civile nr. 6319 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Mures, respingandu-se cererea formulata de parata pentru evacuarea reclamantului din imobilul bun comun supus partajului.
Prin sentinta civila nr. 4182 din 27 mai 2009 a Judecatoriei Targu Mures, mentinuta in recurs prin decizia nr. 610 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Mures, s-a hotarat, pana la solutionarea dosarului nr. 5382/320/2008 aflat pe rolul Judecatoriei Targu Mures, partajarea folosintei imobilului amintit, atribuindu-se reclamantului camera de trecere si spatiile comune, iar paratei si minorilor dormitoarele situate de o parte si de cealalta a holului si spatiile comune, cu drept de trecere prin camera reclamantului.
In conditiile in care prin decizia civila nr. 131 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Mures s-a stabilit ca nu se impune evacuarea reclamantului din fostul domiciliu conjugal al partilor, iar prin sentinta civila nr. 4182 din 27 mai 2009 a Judecatoriei Targu Mures, solutie mentinuta in recurs prin decizia nr. 610 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Mures, s-a determinat modalitatea de utilizare a locuintei pana la rezolvarea dosarului nr. 5382/320/2008 al Judecatoriei Targu Mures care are ca obiect partajul imobilului, si cum parata nu a facut dovada imprejurarii ca de la pronuntarea celor doua hotarari judecatoresti ar fi intervenit imprejurari noi care sa puna in discutie autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti mentionate, instanta apreciaza ca reintegrarea reclamantului este o consecinta a dispozitiilor instantelor aratate. Cererea reclamantului nu este lipsita de interes, intrucat cele doua hotarari mentionate au recunoscut dreptul reclamantului de a se bucura de folosinta locuintei, insa in lipsa unei cereri explicite a reclamantului in acest sens nu au facut referire expresa la reintegrarea acestuia, situatia in care, fata de opozitia manifestata a paratei, reclamantul nu poate pune in executare drepturile recunoscute.
Cele doua solutii adoptate beneficiaza de autoritate de lucru judecat, putand fi revizuite numai in masura in care situatia de fapt avuta in vedere de instante s-a modificat. Or, interesul copiilor si comportamentul partilor in perioada in care au locuit impreuna, repuse in discutie in aceasta procedura de catre parata, au fost criteriile de care au tinut seama instantele care au solutionat cererea de evacuare formulata de parata. Astfel, prin decizia nr. 131 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Mures s-a retinut existenta intre parti a unei stari conflictuale, instanta a subliniat insa ca nu s-a dovedit ca aceasta situatie ar fi fost determinata de reclamant si nici imprejurarea ca din cauza acestui motiv ar fi necesara evacuarea reclamantului din imobil. Potrivit considerentelor instantei, evacuarea, ca masura ce aduce atingere in mod provizoriu dreptului de proprietate al partii, poate fi dispusa ca o sanctiune pentru comportamentul partii, daca acesta face imposibila convietuirea si nu este realizabila o impartire provizorie a locuintei. Fata de acest argument decisiv care a stat la baza solutiei in discutie, starea de graviditate a paratei, invocata in cadrul concluziilor orale, nu se poate rasfrange asupra drepturilor recunoscute ale reclamantului, situatia fiind independenta de vointa acestuia si asumata de catre parata, in conditiile in care a cunoscut ca reclamantul beneficiaza de doua hotarari judecatoresti care i-au recunoscut dreptul de a se reintoarce in locuinta. Pretentia paratei formulata in cadrul dosarului de partaj privind detinerea unei cote mai mari din dreptul de proprietate asupra imobilului nu o indreptateste sa exercite exclusiv folosinta bunului, mai ales ca aceasta sustinere a paratei este supusa unei contestatii, urmand ca instanta investita cu judecarea cererii de imparteala sa stabileasca cotele de proprietate ale partilor - pana la acel moment opereaza prezumtia contributiei egale la achizitionarea imobilului.
In ceea ce priveste admisibilitatea cererii, instanta observa ca, reglementand prin dispozitiile art. 581-582 Cod procedura civila procedura speciala a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida. Astfel, stabilind ca "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice", art. 581 Cod procedura civila fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a fi luata pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, si anume aceea ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul cauzei.
Analizand conditia urgentei, instanta observa ca legiuitorul nu defineste acest concept, indicand doar situatiile ce pot face necesara o interventie a justitiei si anume, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executarii. Instanta apreciaza ca aceasta conditie de admisibilitate se verifica in cauza, fata de imprejurarea ca prin decizia civila nr. 131 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Mures si sentinta civila nr. 4182 din 27 mai 2009 a Judecatoriei Targu Mures, solutie mentinuta in recurs prin decizia nr. 610 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Mures, s-a recunoscut indreptatirea reclamantului la folosinta locuintei, insa fata de o dispozitie expresa din dispozitivele acestor hotarari judecatoresti si refuzul paratei, reclamantul intampina obstacole in punerea in executare a dreptului provizoriu deja recunoscut pe cale judecatoreasa si supus pagubirii cu trecerea timpului, fiind vorba de un drept de folosinta imposibil de reparat in natura.
Referitor la celelalte doua conditii si anume caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului, instanta apreciaza ca si acestea sunt intrunite in cauza, instanta urmand sa dispuna reintegrarea pana la solutionarea dosarului nr. 5382/320/2008 al Judecatoriei Targu Mures, respectiv pana la atribuirea in proprietatea exclusiva a uneia dintre parti a imobilului disputat.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite cererea, dispunand reintegrarea reclamantului pana la imparteala imobilului situat in Targu Mures, str. M, nr. 11/A, ap. 4, iar fata de precizarea in acest sens a reclamantului, in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, va lua act ca n se solicita cheltuieli de judecata.