Minori si familie - stabilire program vizitare minor

Prin cererea formulata la data de 3.2.2009 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantul IL a chemat in judecata pe parata I (I) C solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa incuviinteze dreptul de a avea legaturi personale cu minorul I D-A, dupa urmatorul program: la domiciliul reclamantului o data la doua saptamani de vineri de la ora 15,00 pana duminica la ora 20,00; pe o perioada de jumatate din fiecare vacanta, la domiciliul paratei in zilele de vineri, sambata si duminica in zilele cand copilul nu se afla la domiciliul reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca, prin sentinta civila nr. 3625/2.7.2008 pronuntata de Judecatoria Targu Mures, minorul a fost incredintat spre crestere si educare paratei, fara ca instanta sa pronunte si asupra unui program de vizitare al copilului. Reclamantul a subliniat ca parata ii interzice de 11 luni sa vada copilul, iar dupa pronuntarea divortului refuza sa mai raspunda si la telefon. Reclamantul a argumentat ca potrivit dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 272/2004 nu doar parintele caruia i s-a incredintat copilul are dreptul la legaturi personale cu copilul, ci si celalalt parinte este indreptatit sa dezvolte asemenea relatii.
Cererea a fost legal timbrata.
La data de 3.4.2009, prin serviciul Registratura, parata a formulat intampinare si actiune reconventionala, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului-parat ca nefondata, si admiterea actiunii reconventionale in care se sugereaza un program alternativ de vizitare: la domiciliul paratei-reclamanta fara ridicarea minorului in timpul saptamanii joia de la ora 17,00 la ora 19,00, iar in week-end duminica de la 14,00 la 18,00; iar in timpul vacantelor in orice zi a saptamanii de la 10,00 la 15,00, cu conditia anuntarii vizitei cu cel putin 48 de inainte, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reconventionale se arata ca de la pronuntarea divortului reclamantul-parat nu a achitat pensia de intretinere stabilita in sarcina sa si nu s-a interesat de copil, neincercand sa ia legatura cu minorul, spre deosebire de rudele paterne ale copilului. Parata-reclamanta mai arata ca datorita faptului ca de aproximativ doi ani, de cand reclamantul-parat nu s-a mai interesat de copil, acesta s-a instrainat de tatal sau, si s-ar putea simti dezorientat daca ar fi luat de o persoana de care s-a dezobisnuit, motiv pentru care considera ca nu se impune ridicarea acestuia de la domiciliu, tinand cont si de varsta frageda a minorului. De asemenea, se arata ca la stabilirea programului de vizitare trebuie tinut cont de faptul ca in timpul saptamanii minorul urmeaza cursurile unei gradinite.
La data de 20.5.2009 s-a depus la dosar ancheta sociala efectuata la domiciliul paratei.
La data de 3.6.2009, prin serviciul Registratura s-au depus concluziile scrise ale reclamantului-parat, prin care reclamantul-parat a declarat ca renunta la petitul 3 din actiune, iar cu privire la petitul 1, daca minorul nu se va acomoda peste noapte, a aratat ca este de acord ca in fiecare seara sa-l duca la domiciliul paratei-reclamante. Reclamantul-parat a subliniat ca din declaratia bunicului matern a rezultat ca minorul este foarte atasat de tatal sau, cu toate ca de doi ani nu l-a mai vazut absolut deloc. S-a subliniat ca parata-reclamanta incearca sa izoleze copilul in mod artificial de reclamant si familia acestuia, ajungandu-se in situatia in care prin toate mijloacele incearca sa-l faca sa uite ca are un tata, atitudine care contravine in mod clar dispozitiilor art. 43 alin. 3 Cod familiei si a normelor morale care obliga parintii sa-l faca pe minor sa nu sufere din pricina neintelegerilor dintre ei ori ca efectul acestor neintelegeri sa fie cat mai redus pentru copilul minor.
In cauza instanta a administrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar: sentinta civila nr. 3625/2.7.2008 pronuntata de Judecatoria Targu Mures in dosarul nr. 10016/320/2007 (filele 4-5), certificatul de nastere al minorului I D-A (fila 6). S-a administrat proba testimoniala cu martorii Suciu Maria si Ungur Sandu, martori incuviintati pentru reclamant, si I Vasile, pentru parata, declaratiile acestora fiind atasate la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarul instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3625/2.7.2008 pronuntata de Judecatoria Targu Mures in dosarul nr. 10016/320/2007 a fost admisa actiunea de divort promovata de parata-reclamanta din prezenta cauza, iar minorul I D-A a fost incredintat spre crestere si educare mamei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere in favoarea acesteia in cuantum de 97,5 lei lunar (filele 4-5).
Dupa cum reiese din ancheta sociala efectuata in cauza de Serviciul Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Targu Mures coroborata cu declaratia martorei Suciu Maria si extrasul de carte funciara nr. 34444 Targu Mures, paratul locuieste in Targu Mures, str. Cutezantei nr. 61/6 intr-un apartament aflat in proprietatea mamei sale, compus din trei camere plus dependinte, frumos mobilat, utilat si bine intretinut.
Din declaratia martorei Suciu Maria, care confirma sustinerile reclamantului-parat, tatal nu si-a mai vazut copilul de la desfacerea casatoriei partilor si, cu toate ca a incercat in cateva randuri sa-si viziteze copilul, din cauza relatiei conflictuale pe care o are cu fosta sa sotie si cu tatal reclamantei, de care a fost agresat si care i-a zis ca nu mai are ce cauta in locuinta sa, intalnirea nu a mai avut loc. Potrivit celor relatate de martorul I Vasile, tatal paratei-reclamante, copilul este foarte atasat de mama, nu ramane peste noapte nicaieri fara mama sa - de mai mult ori s-a ivit ocazia ca copilul sa-si petreaca noaptea la bunicul sau matern, insa acesta a refuzat plangand. Acelasi martor a subliniat ca desi este vorba de un copil de 4 ani care nu si-a vazut tatal de 1 an de zile, minorul isi aminteste, cu o nostalgie surprinzatoare pentru varsta sa, de evenimente petrecute impreuna cu tatal sau. Cu referire la reprezentarea de catre copil a tatalui sau, instanta mai retine ca potrivit declaratiei martorei Suciu Maria, cu ocazia vizitarii minorului de catre aceasta si un alt membru al familiei sale, mama copilului le-a atras atentia sa nu aminteasca de reclamantul-parat, deoarece copilul va plange.
Mai intai, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei si art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 272/2004, aplicabile in prezenta cauza, parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. In acelasi sens, art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 dispune ca copilul care a fost separat de unul dintre parinti printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Echilibrul psihic si emotional al copilului, in conditiile in care parintii sai nu mai locuiesc impreuna, se poate realiza doar in masura in care acesta are posibilitatea de a dezvolta relatii normale cu ambii parinti. Prin forta lucrurilor, parintele caruia i-a fost incredintat este o prezenta activa in viata copilului, ii este alaturi in viata de zi cu zi. Trebuie insa precizat ca, tocmai pentru realizarea echilibrului amintit, este necesar ca si celalalt parinte sa aiba posibilitatea de a veghea indeaproape la cresterea si educarea copilului. Or, aceasta posibilitate trebuie sa se materializeze in timp petrecut impreuna cu minorul, este indispensabil ca aceste vizite sa nu aiba caracter exceptional, ci sa fie caracterizate de constanta si durata, deoarece doar in asemenea conditii relatia dintre copil si parintele caruia nu i-a fost incredintat se poate dezvolta si primi continut. Mai concret, pentru dezvoltarea de relatii personale este necesar ca parintele si copilul sa petreaca timp impreuna prin efectuarea de activitati cotidiene, relatia lor sa nu sa reduca la simpla vizitare a minorului la domiciliul parintelui caruia i s-a incredintat minorul spre crestere.
Fata de stare de fapt retinuta si considerentele de mai sus cu privire la interesul superior al copilului, instanta nu poate primi, de principiu, propunerea paratei-reclamante in sensul de a se stabili un program de vizitare doar la domiciliul sau, in timpul saptamanii, timp de doua ore, joia de la ora 17 la ora 19, iar in la sfarsit de saptamana de la ora 14 la ora 18, deoarece 6 ore pe saptamana reprezinta timp insuficient pentru cladirea de relatii personale cu copilul, mai ales in conditiile in care jumatate din timpul "alocat" reclamantului-parat ar fi impartit cu parata-reclamanta si cu alte persoane aflate eventual la domiciliul acesteia.
Un asemenea program ar fi admisibil doar in situatia in care ar exista motive temeinicie si serioase care sa impuna restrangerea dreptului copilului de a pastra relatii cu tatal sau si a dreptului corelativ al reclamantului-parat. Instanta nu a identificat in cauza motive privind persoana sau mediul reclamantului-parat care sa justifice limitarea dreptului de vizitare in conditiile propuse de parata-reclamanta, iar in ceea ce priveste atitudinea copilului, dupa cum rezulta din declaratiile bunicului matern si a bunicii paterne, copilul resimte acut lipsa tatalui sau.
Analizand motivele invocate de parata-reclamanta in sprijinul programului de vizitare propus de aceasta, instanta observa ca se aduce in discutie dezinteresul tatalui fata de copil, care nu a incercat sa viziteze copilul si nu plateste nici pensia de intretinere dispusa de instanta. Instanta retine ca din recunoasterea reclamantului-parat rezulta intr-adevar ca acesta refuza sa plateasca pensie de intretinere pana cand parata-reclamanta nu ii va permite sa isi vada copilul, insa acesta nu este un motiv suficient in cauza pentru a dispune limitarea programului de vizitare.
Instanta retine si atrage atentia reclamantului-parat ca a recurge la aceasta forma de santaj, ca o ultima parghie de a-si putea exercita dreptul la vizitarea copilului este inacceptabila, deoarece contravine interesului copilului, care are dreptul la intretinere sub aceasta forma din parte parintelui caruia nu i-a fost incredintat, ajungandu-se astfel ca neintelegerile dintre parti sa se rasfranga negativ asupra copilului. Cu toate acestea, instanta apreciaza ca aceasta gresita intelegere de catre reclamantul-parat a modalitatii de rezolvare a conflictelor cu mama copilului, in lipsa altor motive, nu poate duce la limitarea dreptului de vizitare, deoarece o asemenea sanctiune ar viza si copilul al carui interes superior, potrivit aprecierii instantei, este dezvoltarea de relatii personale cu tatal sau, care nu se poate realiza decat prin timp petrecut efectiv impreuna.
Nici cel de-al doilea argument invocat de parata-reclamanta privind bulversarea programului de la gradinita al copilului nu are forta de convingere, intrucat programul minorului nu ar fi in niciun fel afectat de programul de vizitarea propus de reclamantul-parat, program care presupune petrecerea de timp impreuna cu copilul la sfarsit de saptamana, din doua in doua saptamani, deci in perioada in care copilul nu urmeaza cursurile gradinitei la care este inscris.
Rationamentul paratei-reclamante prin se arata ca, fata de faptul ca minorul nu si-a mai vazut tata timp indelungat, in momentul de fata nu primeaza atasamentul de tata, care exista nativ, ci faptul ca s-ar crea un prejudiciu copilului prin ridicarea din mediul cunoscut de catre o persoana aparent straina si stare de neliniste a minorului care s-ar simti dezorientat si parasit de persoanele care il cresc si il iubesc este contrazis sentimentele copilului, care nu doar ca isi mai aduce aminte de tatal, dar plange cand este vorba de acesta sau ii este dor de tatal sau cand isi aduce aminte de ocazii cand au fost impreuna.
Astfel, avand in vedere ca ceea ce trebuie sa primeze in adoptarea unei solutii la stabilirea dreptului de vizitare este interesul superior al minorului, necesitatea asigurarii pentru copil a unui cadru de stabilitate si echilibru, ceea ce reprezinta o conditie indispensabila pentru o dezvoltare normala si armonioasa a acestuia, instanta va incuviinta reclamantului-parat dreptul de a avea legaturi personale cu minorul I D A, dupa urmatorul program de vizitare: in fiecare a doua saptamana a lunii, sambata de la ora 10 pana duminica la ora 20; o luna in timpul verii, pe perioada concediului de odihna al reclamantului; pe o perioada de jumatate din restul vacantelor.
Tinand cont de varsta copilului si de faptul ca acesta nu si-a mai vazut tatal de aproape un an, instanta apreciaza ca in cauza se impune stabilirea unei perioade de acomodare pentru copil cu noua situatie creata, sens in care va stabili ca in primele doua luni de la pronuntarea hotararii dreptul reclamantului-parat sa se exercite dupa cum urmeaza: in fiecare a doua saptamana a lunii, sambata si duminica de la ora 12 pana la ora 20, la domiciliul paratei-reclamante, cu posibilitatea ridicarii copilului, insa cu readucerea acestuia la domiciliul paratei-reclamante pana la ora 20.
Instanta va respinge ca neintemeiat capatul 3 din cererea reclamantului-parat privind stabilirea unui program de vizitare la domiciliul paratei-reclamante in celelalte zile de vineri, sambata si duminica, deoarece prin admiterea acestei solicitari s-ar incalca dreptul mamei sa isi petreaca timp liber cu copilul la sfarsit de saptamana. De altfel, instanta observa ca paratul a renuntat la aceasta cerere in cuprinsul concluziilor scrise, insa fata de momentul procesual la care a intervenit actul sau de dispozitie (dupa inchiderea dezbaterilor), instanta a ramas in continuare investita cu acest petit, motiv pentru care l-a si analizat pe fond.
Avand in vedere ca ambele cereri urmeaza a fi admise in parte, fata de prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila raportat la art. 276 din acelasi Cod, instanta va compensa integral cheltuielile de judecata.